Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1315/2013. Curtea de Apel GALAŢI

Comentarii

0

Decizia nr. 1315/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 14-10-2013 în dosarul nr. 19014/233/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL G.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 1315/R

Ședința publică din data de 14 octombrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE – P. D. - judecător

JUDECĂTOR - M. T.

JUDECĂTOR – L. H.

Grefier - S. M.

Ministerul Public reprezentat de procuror M. C. C. – Procuror General Adjunct în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.

-.-.-.-.-.-

La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul P. C. S. împotriva sentinței penale nr. 936/22.05.2013 pronunțată de Judecătoria G..

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul–inculpat P. C. S., aflat în stare de detenție, asistat de apărătorul ales, avocat B. L., în baza împuternicirii avocațiale ., nr._, aflată la dosar, fila 23, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită, în conformitate cu disp. art.177 Cod procedură penală.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în conformitate cu disp. art.104 al.10 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, după care;

Potrivit art.320 C.proc.penală pune în discuție existența unor cereri sau excepții.

Apărătorul recurentului-inculpat P. C. S. nu are alte cereri și excepții prealabile de formulat.

Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri și excepții prealabile de formulat.

Întrebat fiind inculpatul P. C. S. solicită judecarea cauzei și rămânerea acesteia în pronunțare.

Nemaifiind cereri și excepții prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.

Apărătorul recurentului-inculpat P. C. S. solicită admiterea prezentului recurs.

Arată că primul motiv de recurs este întemeiat pe dispoziția art. 385⁹ pct. 9 C.proc.penală, sens în care solicită să se constate că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și că motivarea sentinței penale pronunțată de Judecătoria G. contrazice dispozitivul acestei hotărâri. Instanța de fond în motivarea soluției reține o altă situație de fapt, o altă persoană a inculpatului, precum și o altă încadrare juridică a faptelor deduse judecății.

Precizează că în considerentele sentinței penale se reține situația de fapt dedusă judecății față de inculpatul P. C. L. iar motivarea soluției adoptate în această cauză privește un alt inculpat, respectiv P. L. și nu S., învinuit de săvârșirea altor fapte penale, respectiv art. 215 al. 1, 2, 3și 4 C.penal, ori, inculpatul din prezenta cauză, a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. 1, 2 și 3 C.penal.

Mai precizează că în motivarea laturii civile instanța de fond mai reține alte părți civile, respectiv societățile comerciale S.C. DACO & CAT P. S.R.L., .., S.C AGRI ..L., S.C. EX-PREL SERVICE S.R.L. Prin urmare, față de acest motiv de recurs invocat consideră că se impune casarea sentinței penale nr. 936/22.05.2013 a Judecătoriei G. cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare instanței de fond.

Un al doilea motiv de recurs vizează pct. 10 de la art. 385⁹ C.proc.penală, în sensul că instanța de fond nu a motivat și nu s-a pronunțat pe cererea inculpatului de reținere a circumstanțelor atenuante. Arată că în susținerea acestei cereri, la instanța de fond, au depus acte în circumstanțiere, motiv pentru care solicită redozarea pedepsei aplicată inculpatului P. C. S., având în vedere actele depuse la dosar, precum și că acesta a cooperat cu organele de urmărire penală.

Pentru toate aceste motive solicită admiterea recursului.

Reprezentantul Ministerului Public arată că art. 385⁹ pct. 9 și 10C.proc.penală au fost abrogate în luna februarie prin Legea nr. 2/2013, astfel încât oricum nu mai puteau fi luate în considerare, sentința recurată fiind pronunțată în luna mai.

Arată că, fiind vorba de o hotărâre dată cu recurs, instanța nu trebuie să-și limiteze judecata doar la motivele invocate, respectiv art. 385⁹ C.proc.penală.

În schimb situația invocată este în parte reală și vizează doar o anumită parte din hotărâre, respectiv pagina 10, în care după ce este menționat numele lui P. C. L. și o altă încadrare juridică, se vorbește de anumite părți vătămate. Este vorba doar de 4 aliniate din cuprinsul acestei hotărâri, în rest se face trimitere la activitatea desfășurată de către inculpatul P. C. S., la actele materiale imputate acestuia. Încadrarea juridică reținută prin dispozitiv și în cealaltă analiză făcută de către instanța de fond, când a avut în vedere antecedentele penale, vizează situația concretă a inculpatului din prezenta cauză.

Consideră că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, fiind vorba de o simplă eroare materială, care ar putea fi înlăturată pentru a lămuri situația respectivă, ulterior conform art. 195 C.proc.penală.

În ceea ce privește temeinicia pedepselor aplicate inculpatului trebuie avute în vedere că inculpatul nu se află la primul impact cu legea penală, a comis infracțiunea în stare de recidivă în prezenta cauză, conform art. 37 al. 1 lit. b) C.penal, recidivă căreia instanța i-a dat o eficiență corespunzătoare.

Deși instanța putea să dea inculpatului o pedeapsă orientată spre maximum și să considere ca neîndestulătoare acest maxim la care să aplice un spor de până la 10 ani, instanța a aplicat o pedeapsă în limitele prevăzute de dispozițiile art. 215 alin. 1, 2 și 3 C.penal.

Consideră că instanța a dat eficiență corespunzător și dispozițiilor art. 34 lit. b9, situație în care critica privind greșita individualizare a sancțiunilor aplicate inculpatului nu-și găsește aplicarea în prezenta cauză, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat.

Întrebat fiind, recurentul-inculpat P. C. S. arată că l-ar avantaja o casarea a hotărârii recurate cu trimitere spre rejudecare.

Apărătorul recurentului-inculpat P. C. S., în replică, arată că nu contestă că situația de fapt nu a fost reținută prin sentință ca fiind cea reală, dar întreaga motivare privește o condamnare aplicată acestui inculpat pentru săvârșirea unei alte fapte. Precizează că nu se poate vorbi de o eroare materială în acest caz.

Curtea, potrivit disp.art.385¹³ alin. 3 Cod procedură penală, acordă recurenților-inculpați ultimul cuvânt.

Recurentul-inculpat P. C. S. arată că este de acord cu cele susținute de apărătorul ales.

Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.

Ulterior deliberării;

CURTEA

Asupra recursului penal de față,

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 936/2013 Judecătoria G. a condamnat pe inculpatul P. C. S. la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal, cu aplicarea art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală, art. 41 alin. 2 Cod penal (6 acte materiale) și art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal (faptă din perioada 10.09._12).

A condamnat pe inculpatul P. C. S. la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală și art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal (faptă din data de 23.01.2012).

A constatat că faptele ce fac obiectul prezentei cauze sunt concurente, în sensul art. 33 lit. a Cod penal, cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 2305/19.10.2011 a Judecătoriei G., definitivă la data de 23.04.2012 prin decizia penală nr. 581/2012 a Curții de Apel G..

A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2305/19.10.2011 a Judecătoriei G., definitivă la data de 23.04.2012 prin decizia penală nr. 581/2012 a Curții de Apel G., în pedepsele componente, cu înlăturarea sporului de 6 luni.

În temeiul art. 36 alin. 1 Cod penal, în referire la art. 33 lit. a – 34 alin. 1 lit. b Cod penal, a contopit:

- pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, aplicată în cauză pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal, cu aplicarea art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală, art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal ;

- pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, aplicată în cauză pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală și art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal;

- pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare,aplicată prin sentința penală nr. 2305/19.10.2011 a Judecătoriei G., definitivă la data de 23.04.2012 prin decizia penală nr. 581/2012 a Curții de Apel G., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. e Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal (faptă din data de 07.07.2009);

- pedeapsa de 1 (un) an închisoare,aplicată prin sentința penală nr. 2305/19.10.2011 a Judecătoriei G., definitivă la data de 23.04.2012 prin decizia penală nr. 581/2012 a Curții de Apel G., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal (faptă din data de 07.07.2009),

urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare, sporită la 6 (șase) ani închisoare.

În temeiul art. 36 alin. 3 Cod penal, în referire la art. 88 alin. 1 Cod penal, din pedeapsa aplicată a dedus perioada executată de la 24.08.2012 la zi.

A menținut celelalte dispoziții din sentința penală menționată.

A anulat mandatul de executare nr. 2497/2011 emis în baza sentinței penale nr. 2305/2011 a Judecătoriei G. și a dispus emiterea unui nou mandat, după rămânerea definitivă a prezentei sentințe penale.

În temeiul art. 71 alin. 2 Cod penal, a aplicat inculpatului P. C. S. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a teza a-II-a și b Cod penal.

În temeiul art. 14 și 346 Cod de procedură penală, în referire la art. 998 și următoarele Cod civil, a admis acțiunea civilă și a obligat inculpatul P. C. S. la plata următoarelor sume:

-3.500 EURO – la cursul de la data plății efective, către partea civilă D. V., cu titlu de daune materiale reprezentând suma împrumutată inculpatului;

-8.000 EURO – la cursul de la data plății efective, către partea civilă P. V., cu titlu de daune materiale reprezentând suma achitată de acesta părții vătămate C. N. în schimbul autoturismului marca Audi A4, cu numărul de înmatriculare_ ;

-3.500 lei, cu titlu de daune materiale către partea vătămată H. L., reprezentând contravaloarea defecțiunilor produse autoturismului Mercedes Benz E 320, cu numărul de înmatriculare_ ;

-5.000 EURO – la cursul de la data plății efective, cu titlu de daune materiale către partea vătămată C. M., reprezentând suma achitată de acesta inculpatului ca preț al autoturismului marca Mercedes Benz E 320, cu numărul de înmatriculare_ .

A respins acțiunea civilă formulată de partea vătămată T. B. V. având ca obiect plata sumei de 1.000 lei reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase de inculpat din autoturismul acesteia.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a avut în vedere următoarele:

1. În perioada iulie - septembrie 2011, partea vătămată D. C. a scos la vânzare autoturismul său marca Audi A4, cu numărul de înmatriculare_, aspect care era cunoscut de mai mulți prieteni.

La data de 10.09.2011, în jurul orei 14⁰⁰, acesta a fost sunat de un prieten, martorul P. G., care i-a spus că a găsit un client pentru autoturism. Cei doi au stabilit să se întâlnească la domiciliul altui prieten, martorul Chingă B.. Astfel, în aceeași zi, în jurul orei 14²⁰, martorul P. G. a venit la locul stabilit împreună cu inculpatul P. C.-S., care s-a recomandat doar „C.”, iar partea vătămată a venit cu autoturismul pe care dorea să-l vândă, având în autoturism și toate documentele acestuia, cheia de rezervă, precum și cartea sa de identitate.

După ce a văzut autoturismul, inculpatul a solicitat să meargă în zona Cimitirului Eternitatea pentru a proba dacă sunt probleme cu autoturismul după care, le-a propus celor 3 tineri să meargă la un birou situat pe . puteau perfecta actele de vânzare. Constatând că biroul era închis, la sugestia inculpatului P. C.-S., au mers la o terasă de lângă fostul oficiu de stare civilă, unde acesta a spus că trebuia să se întâlnească cu o femeie care lucra la finanțe și care putea să perfecteze actele.

După ce au comandat 4 sucuri, inculpatul P. C.-S. a spus că merge împreună cu martorul Chingă B. C. să facă o copie de pe actul de identitate al părții vătămate și să verifice autoturismul, partea vătămată și martorul P. G. urmând să o aștepte pe femeia cu care trebuiau să se întâlnească, pentru a-i plăti acesteia restanțele financiare de la autoturism. În acest sens, inculpatul i-a lăsat părții vătămate un card V. de la Banca Transilvania pe numele I. M. P., zicându-i și un cod PIN, pentru ca partea vătămată să poată scoate banii necesari.

După ce a plecat de la terasă împreună cu martorul Chingă B. C., inculpatul P. C.-S. a condus autoturismul pe străzile Domnească și Basarabiei, până în colț cu .-a cerut însoțitorului său să coboare și să îl aștepte, pentru că el urma să meargă la o persoană din apropiere, care nu dorea să fie cunoscută.

Din locul unde fusese lăsat, martorul Chingă B. C. a observat că inculpatul P. C.-S. a oprit în fața unui imobil situat pe ., unde mai era parcat un autoturism marca BMW, cu numărul provizoriu GL_. Inculpatul a stat în acel loc aproximativ 10 minute, după care a revenit la autoturism însoțit de o persoană necunoscută, iar din urma sa mergea și autoturismul BMW. Când a ajuns în dreptul martorului Chingă B. C., inculpatul a deschis geamul și i-a spus să meargă la benzinăria A. Oil să îl aștepte.

În fapt, în jurul orei 15²⁵,inculpatul P. C.-S. l-a sunat pe martorul Mirisis Nicușor să îl întrebe dacă cunoștea vreo persoană care îl putea împrumuta cu suma de 3.500 euro pentru câteva zile. Atunci acesta i-a spus că are un prieten, D. V., care ar putea să îi dea suma necesară pentru 10 zile, dacă îi lăsa în gaj un autoturism. Când a venit pe . l-a lăsat pe martorul Chingă B. C., probabil că inculpatul a mers la domiciliul martorului Mirisis Nicușor, care locuiește pe ., și împreună cu acesta a mers la imobilul de pe ., unde locuiește partea vătămată D. V., pentru a lua cu împrumut suma de 3500 euro. Partea vătămată D. V. a fost de acord să îi dea inculpatului cu împrumut suma de 3500 euro, întrucât acesta din urmă îi spusese că îi lăsa în gaj autoturismul său marca Audi A4, cu toate actele acestuia, inclusiv o carte de identitate pe numele persoanei menționate în certificatul de înmatriculare (și anume partea vătămată D. C.), precum și cea de-a doua cheie. Înainte de a-i da banii, partea vătămată D. V. a mers cu autoturismul său, marca BMW 525, cu numere de înmatriculare provizorii, la Benzinăria A. Oil, fiind urmat de inculpatul P. C. S. cu autoturismul cu care venise, pentru a alimenta cu combustibil.

După ce i-a dat banii inculpatului P. C.-S., partea vătămată D. V. a dus autoturismul în curtea unui prieten, martorul Ș. Vinetu, deoarece în curtea sa nu avea loc.

Întrucât inculpatul îi spusese să meargă la benzinăria A. Oil să îl aștepte, martorul Chingă B. C. a făcut acest lucru, însă când a ajuns acolo a constatat doar că atât autoturismul BMW 525 cât și autoturismul Audi A4 au întors și au plecat pe . Chingă B. C. și-a dat seama că ceva nu este în regulă și i-a sunat pe partea vătămată D. C. și martorul P. G. cărora le-a povestit cele întâmplate.

Imediat, partea vătămată D. C. și martorul P. G. au venit să se întâlnească cu martorul Chingă B. C. și împreună cu mers la imobilul unde oprise inculpatul P. C. S., unde au discutat cu partea vătămată D. V.. Astfel, aceștia au aflat că autoturismul fusese lăsat în gaj pentru o sumă de bani luată împrumut de învinuit. Deoarece între timp partea vătămată D. C. sunase la Serviciul 112 anunțând sustragerea autoturismului său, la fața locului sosise și un echipaj de poliție. Cu acea ocazie, partea vătămată D. V. le-a spus polițiștilor că a primit autoturismul de la învinuit, dar că a dat în schimbul său un împrumut de 3.500 EURO.

Partea vătămată D. V. împreună cu lucrătorii de poliție au mers pe ., unde le-a prezentat actele și cheia autoturismului primite de la inculpatul P. C.-S., însă a refuzat să indice și locul unde se afla autoturismul.

Ulterior, în urma unei percheziții domiciliare efectuate la domiciliul martorului Ș. Vinetu, autoturismul a fost ridicat și lăsat împreună cu actele în custodia proprietarului de drept, partea vătămată D. C.. Aceasta a precizat că valoarea autoturismului este de 6.500 EURO, însă nu se constituie parte civilă deoarece autoturismul a fost recuperat.

Întrucât nu și-a recuperat această sumă, partea vătămată D. V. se constituie parte civilă cu suma de 3.500 EURO.

Situația de fapt, astfel cum a fost reținută, a rezultat din următoarele mijloace de probă:

- proces-verbal de efectuare a percheziției domiciliare și planșe foto (f. 20-24, 26-38);

- proces-verbal de cercetare a autoturismului marca Audi A4, cu numărul de înmatriculare_ (f. 43-51);

- dovadă de predare primire (f. 52, 54, 67, 69, 70, 71, 72, 73);

- dovadă Camera de corpuri delicte . nr. 3207 din 20.09.2011 (62-63);

- declarație martor P. A. (f. 79);

- card bancar V. - Banca Transilvania (f. 79 bis);

- declarație parte vătămată D. C. (f. 80-86);

- declarație martor Chingă B. C. (f. 87-90);

- declarație martor P. G. (f. 91-94);

- declarație parte vătămată D. V. (f. 95-98);

- declarație martor Mirisis Nicușor (f. 99-101);

- declarație martor Ș. Vinetu (f. 103).

1.2. În luna decembrie 2011, partea vătămată T. B. V. intenționând să își vândă autoturismul marca Audi A4, cu numărul de înmatriculare_, a postat anunțuri pe mai multe site-uri de specialitate.

În data de 15.12.2011, partea vătămată T. B. V. a fost contactată pe telefonul mobil de către un tânăr care s-a interesat de autoturism. După ce partea vătămată i-a spus prețul de vânzare, respectiv 41.000 lei, și alte informații necesare, tânărul de la telefon a fost de acord și i-a propus părții vătămate să se întâlnească la Banca Wolskbank, menționând că i-ar fi mai ușor să achite contravaloarea autoturismului într-un cont bancar, întrucât el era administrator de firmă și îi era mai ușor să plătească astfel.

Întrucât în acel moment autoturismul era în posesia fratelui său, martorul T. R.-C., partea vătămată i-a dat acelui tânăr nr. de telefon al fratelui său. Ulterior, partea vătămată l-a sunat pe fratele său și i-a spus că a găsit un cumpărător cu care trebuiau să se întâlnească în zona Băncii WOLSKBANK la ora 14⁰⁰.

Imediat, martorul T. R.-C. a fost sunat și de către tânărul care se arăta interesat de achiziționarea autoturismului și au stabilit să se întâlnească pe .>

La ora stabilită, când martorul T. R.-C. a ajuns pe . el a oprit un tânăr care i-a spus că el este cumpărătorul. Din fotografiile prezentate ulterior de către organele de poliție, acel tânăr a fost recunoscut de către martorul T. R.-C. în persoana inculpatului P. C. S..

Învinuitul P. C. S. a urcat pe scaunul din dreapta șoferului și au mers un pic pentru a-i arăta cum funcționează mașina. La un moment dat,inculpatula insistat să conducă el autoturismul, însă martorul T. R.-C. a refuzat.

Martorul i-a spus inculpatului că va merge la domiciliu pentru a lua actele și a rămas să se reîntâlnească după aproximativ o oră la Banca WOLSKBANK de pe . Magazinului MODERN.

În jurul orei 14⁰⁰,când partea vătămată T. B. V. a ajuns la Banca WOLSKBANK de pe . R.-C. era deja ajuns și stătea în autoturism împreună cu un tânăr. Din fotografiile prezentate ulterior de către organele de poliție, acel tânăr a fost recunoscut de către partea vătămată în persoana inculpatului P. C. S..

În prezența părții vătămate,inculpatul s-a uitat pe toate documentele autoturismului, după care a solicitat să meargă la un ghișeu de acte auto, motivând că dorește să verifice actele. În acest timp, partea vătămată T. B.-V. a rămas la WOLSKBANK pentru a deschide un cont, iar fratele său a plecat cu inculpatul P. C. la un birou de acte auto.

După ce au mers la biroul D. Auto, situat în cartierul I.C. F., unde au verificat actele, în drum spre bancă,inculpatul P. C.-S. a cerut să treacă pe la domiciliul său pentru a-și lua cartea de identitate, susținând că nu o avea asupra sa și i-ar fi fost necesară pentru tranzacție. Din nou inculpatul a insistat să conducă și el autoturismul, însă a fost refuzat de către martorul T. R.-C..

Ajungând pe . P. C.-S. i-a spus martorului să oprească în dreptul unui imobil situat pe o alee, zicând că acolo locuiește. A intrat într-o curte din care a ieșit după aproximativ 5 minute. În acest timp, T. R.-C. coborâse din mașină pentru a fuma o țigară și a trimite un SMS de pe telefonul mobil.

Când a revenit, inculpatul P. C.-S. a început să-i explice martorului T. R.-C. că acel imobil este casa lui și că urmează să vină o mașină cu materiale de construcție pe care trebuie să le descarce în acel loc, astfel că trebuie să mute autoturismul marca Audi A4, un pic (2 m) mai în spate, pentru a trece mașina.

Fiind ocupat cu transmiterea SMS-ului, martorul T. R.-C. i-a dat cheia.

Învinuitul a pornit autoturismul, a făcut câteva mișcări înainte și înapoi, după care a plecat în față, accelerând. Martorul T. R.-C. și-a dat seama că ceva nu este în regulă și s-a agățat de mânerul portierei din partea dreaptă pentru a o deschide, însă inculpatul deja acționase închiderea centralizată.

În autoturism rămăseseră toate actele autoturismului, inclusiv a doua cheie de contact.

Imediat martorul T. R.-C. a sunat la Serviciul 112 și a anunțat incidentul, după care l-a sunat și pe fratele său și i-a spus ce a pățit.

La câteva zile de la incident, urmărind site-urile de specialitate, partea vătămată T. B.-V. a văzut pe site-ul AUTOVIT mașina sa oferită spre vânzare de către o persoană din județul Prahova și a informat organele de poliție.

În fapt s-a constatat că după ce a plecat cu autoturismul părții vătămate T. B.-V., inculpatul P. C.-S. a mers în mun. București unde în data de 17.12.2011 a reușit să-l vândă părții vătămate C. N. din mun. Ploiești, jud. Prahova, cu suma de 6.700 EURO, precizându-i că autoturismul îi aparține. În acest sens a fost întocmită o chitanță de mână pentru suma de 7.000 EURO.

Cu ocazia audierii, părții vătămate C. N. i-a fost prezentată o planșă fotografică cu mai multe persoane, din care a recunoscut fără dubii persoana care i-a vândut autoturismul marca Audi A4, cu numărul de înmatriculare_, în persoana inculpatului P. C.-S..

A doua zi, 18.12.2011, partea vătămată C. N. a vândut autoturismul unei cunoștințe, și anume martorului P. V. din ., cu suma de 8.000 Euro. La rândul său, partea vătămată P. V. a vrut să vândă autoturismul, astfel că după ce a făcut mai multe fotografii le-a postat pe site-ul Autovit. Acest anunț a fost observat de către partea vătămată T. Băgdan-V. care a anunțat organele de poliție.

În data de 19.12.2011, organele de poliție au ridicat din posesia martorului P. V. autoturismul marca Audi A4, cu numărul de înmatriculare_, precum și toate actele autoturismului și chitanța de mână pe care acesta le primise de la partea vătămată C. N., bunuri pe care le-au lăsat în custodia proprietarului de drept, partea vătămată T. B.-V.. Aceasta din urmă a precizat că valoarea autoturismului este de 9.750 euro, însă nu se constituie parte civilă deoarece autoturismul a fost recuperat.

Partea vătămată C. N. a declarat că nu se constituie parte civilă.

Martorul P. V. a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 8.000 euro.

Situația de fapt, astfel cum a fost reținută, a rezultat din următoarele mijloace de probă:

- proces-verbal de predare-primire bunuri (f. 107, 108, 109, 110);

- înscris de mână privind vânzarea-cumpărarea unui autoturism (f. 111);

- xerocopii acte privind autoturismul marca Audi A4, cu numărul de înmatriculare_ (f. 112-115, 120);

- declarații parte vătămată T. B. V. (f. 121-124);

- declarații martor T. R. C. (f. 125-128);

- declarații parte vătămată C. N. (f. 129-132);

- declarații martor P. V. (f. 133-135);

- proces-verbal de prezentare pentru recunoaștere parte vătămată T. V. (f. 136-137);

- recunoaștere învinuit după planșă foto. de către partea vătămată C. N. (f. 140-143);

1.3. În luna ianuarie 2012, partea vătămată H. L. intenționând să își vândă autoturismul marca Mercedes, cu numărul de înmatriculare_, a postat un anunț în ziarul local Raid la rubrica vânzări.

În seara de 15.01.2012, în jurul orei 20⁰⁰, partea vătămată H. L. a fost contactată pe telefonul mobil de către un tânăr, care s-a recomandat ca fiind „C.”, și a întrebat dacă anunțul privind vânzarea autoturismului mai era valabilă.

Întrucât C. părea interesat să cumpere autoturismul, cei doi au convenit să se întâlnească a doua zi (16.01.2012), în jurul orei 10³⁰, pe . fața notariatului din apropierea Liceului „V. A.”.

A doua zi, partea vătămată H. L. a mers la întâlnire însoțită de un prieten, martorul M. I.. În fața notariatului îi aștepta C., care după ce a examinat mașina atât pe interior cât și pe exterior, și s-au plimbat cu mașina, prin oraș, aproximativ 15 minute, a spus că era interesat să cumpere autoturismul cu suma de 11.500 euro și nu 12.000 euro, cât ceruse partea vătămată inițial.

Tot atunci,inculpatul P. C.-S. i-a precizat părții vătămate că plata o va face prin virament bancar, rugând-o să-și deschidă un cont la o bancă. În discuție a intervenit martorul M. I. care a precizat că are el deja două conturi la BRD și că poate face plata în unul din acele conturi, însă inculpatul P. C.-S. a precizat că nu-i convine acea bancă și că va rezolva el problema a doua zi, când urmau să încheie și tranzacția.

În data de 17.01.2012, în jurul orei 09⁰⁰, cei trei bărbați s-au întâlnit în același loc. Atunci inculpatul aflând că încă nu se plătise impozitul pentru autoturism a spus să meargă împreună la Direcția Impozite și Taxe Locale G. situată pe ., întrucât a vorbit cu o persoană și se poate achita la G., chiar dacă partea vătămată avea domiciliul în . ajuns acolo, doar inculpatul P. C. S. a intrat în sediu și a revenit după puțin timp spunând martorului și părții vătămate să meargă să bea câte o cafea deoarece mai durează aproximativ o oră.

Au mers toți trei la barul TULIPE NOIR, vis-a-vis de . consumația a fost plătită de către inculpatul P. C. S.. La un moment dat,inculpatul P. C. S. a fost sunat de către o persoană, după care i-a spus părții vătămate să meargă pentru a plăti impozitul.

Deși în interior au intrat atât partea vătămată H. L. cât și inculpatul P. C. S., acesta din urmă a invocat o problemă urgentă la domiciliul său și a rugat-o pe partea vătămată să-i permită să meargă cu autoturismul său. A plecat însoțit de martorul M. I..

De la sediul Direcției Impozite și Taxe Locale G. și până la imobilul de pe . care inculpatul spunea că-i aparține, autoturismul marca Mercedes Benz E 320, cu nr. de înmatriculare_, proprietatea părții vătămate H. L., a fost condus de către P. C.-S., pentru a vedea cum se conduce.

Ajungând la acel imobil, inculpatul P. C. S. l-a rugat pe martorul M. I. să coboare pentru a deschide poarta, dându-i un inel metalic pe care erau trei chei. După ce a băgat cheia în poartă și aceasta s-a descuiat, inculpatul P. C. S. a spus martorului că va întoarce autoturismul în scurt. Acesta a accelerat și a dispărut cu autoturismul. Martorul M. I. și-a dat seama că inculpatul a plecat definitiv cu autoturismul și imediat a sunat-o pe partea vătămată H. L.. Martorul și partea vătămată s-au reîntâlnit la Direcția Impozite și Taxe Locale G. și au sunat la Serviciul 112 anunțând incidentul.

În autoturism rămăseseră toate actele mașinii, respectiv: cartea de identitate a vehiculului și certificatul de înmatriculare, polița de asigurare RCA, rovinieta, precum și o cheie a autoturismului, iar în rezervorul autoturismului se mai aflau aproximativ 7-8 litri de motorină.

După ce a sunat la poliție, partea vătămată l-a sunat și pe cumnatul său, martorul M. I. și i-a spus cele întâmplate. În timp ce vorbeau, martorul M. I. i-a spus că tocmai văzuse trecând spre direcția Șendreni, autoturismul părții vătămate condus de către o persoană necunoscută și îl va urmări.

Învinuitul P. C. S. a ajuns cu autoturismul la stația Peco 3 B. din . achitat suma de 100 lei și a solicitat achiziționarea de motorină, dar în timp ce alimenta, s-a apropiat cu autoturismul martorul M. I..

Învinuitul a simțit că este urmărit, fapt pentru care s-a urcat la volan și a demarat în viteză, smulgând furtunul de la pompă din mâna angajatului, martorul D. M.. Pistolul pompei s-a înțepenit în gura rezervorului, fapt pentru care s-a îndoit capacul de alimentare, furtunul fiind smuls din șurubul ce face conexiunea cu pompa. Inculpatul a plecat cu tot cu furtun către mun. B.. Ulterior, cu ocazia audierilor, inculpatul a fost recunoscut de către gestionarul de la pompă din planșa foto, stabilindu-se că era inculpatul P. C.-S..

La câteva zile de la incident, urmărind site-urile de specialitate, partea vătămată H. L. a văzut pe site-ul AUTOVIT mașina sa oferită spre vânzare de către o persoană din București și a informat organele de poliție.

În fapt, s-a constatat că după ce a plecat cu autoturismul părții vătămate H. L., inculpatul P. C.-S. a mers în mun. București unde în data de 23.01.2012, pretinzându-se proprietarul autoturismului, a reușit să-l vândă părții vătămate C. M. din București cu suma de 20.000 lei. Cu acea ocazie a prezentat o carte de identitate falsificată, în sensul că avea aplicată fotografia inculpatului și numele părții vătămate H. L.. Partea vătămată C. M. a primit de la învinuit o copie xerox după cartea de identitate falsă, actele mașinii (cartea de identitate a autoturismului și certificatul de înmatriculare, ambele în original) și o singură cheie a autoturismului.

În aceeași zi în care a cumpărat autoturismul, partea vătămată C. M. a vrut să vândă autoturismul, astfel că după ce a făcut mai multe fotografii le-a postat pe site-ul Autovit. Chiar în data de 24.01.2012, partea vătămată a fost sunată de către un potențial client, martorul G. Oliver, care era interesat să-l cumpere, dar a renunțat chiar în momentul în care încheiau tranzacția, întrucât a făcut niște verificări și a constatat că autoturismul figura ca fiind furat din mun. G.. Din acest motiv a renunțat în a mai cumpăra autoturismul și a informat-o și pe partea vătămată C. M. despre acest lucru.

Imediat, partea vătămată C. M. a mers la Secția 12 Poliție, ocazie cu care s-a convins că autoturismul figura dat în urmărire de către I.P.J. G. și că inculpatul P. C. S. îi înșelase cu privire la realitatea documentelor prezentate. Ulterior l-a recunoscut pe învinuit din planșa foto prezentată ca fiind persoana care i-a vândut autoturismul și a aflat cu această ocazie că i se prezentase o carte de identitate falsă.

Acest anunț a fost observat de către partea vătămată H. L. care a anunțat organele de poliție.

În data de 24.01.2012, organele de poliție au ridicat din posesia părții vătămate C. M. autoturismul marca Mercedes Benz E 320, cu nr. de înmatriculare_, precum și toate actele autoturismului, bunuri pe care le-au lăsat în custodia proprietarului de drept, partea vătămată H. L..

Cu ocazia restituirii, partea vătămată a constatat anumite defecțiuni la autoturism și anume la sistemul Intercooler (valoare 2.000 lei) și butonul de alimentare (valoare de 600 lei).

Aceasta a precizat că valoarea autoturismului este de 11.500 euro, însă nu se constituie parte civilă deoarece autoturismul a fost recuperat, însă se constituie parte civilă cu valoarea defecțiunilor găsite la mașină, respectiv suma de 3500 lei.

Partea vătămată C. M. a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 20.000 lei.

Situația de fapt, astfel cum a fost reținută, a rezultat din următoarele mijloace de probă:

- adresă nr._/24.01.2012 și planșe foto (f. 147, 148-149);

- planșă fotografică cu locul unde a fost săvârșită infracțiunea (f. 154-156);

- declarații parte vătămată H. L. (f. 157-165);

- procese-verbale de recunoaștere după planșe fotografice (f. 166-171);

- declarații martor D. M. (f. 172-173);

- declarații martor T. I. (f. 174-175);

- adresă nr. 15/27.01.2012 emisă de Lukoil (f. 176);

- declarații martor M. I. (f. 177-180);

- proces-verbal de conducere în teren (f. 181);

- declarații parte vătămată C. M. (f. 182-189);

- proces-verbal de ridicare bunuri (f. 190);

- proces-verbal (f. 195);

- proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe fotografice (f. 196, 197-200);

- dovadă ridicare bunuri de la partea vătămată C. M. (f. 201);

- proces-verbal de predare-primire bunuri între organele de poliție (f. 202);

- proces-verbal de predare bunuri către partea vătămată H. L. (f. 203);

- xerocopie act de identitate fals (f. 204);

- xerocopie Carte de identitate a părții vătămate H. L. (f. 205);

- contract de vânzare-cumpărare (f. 208-213);

În drept:

- fapta inculpatului P. C. L. a întrunit elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune, în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 1, 3 și 4 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

Vinovăția inculpatului a fost dovedită cu ajutorul mijloacelor de probă existente la dosarul cauzei, acesta săvârșind fapta cu intenție directă, urmărind inducerea în eroare a părților vătămate, cu prilejul executării unor contracte, emițând cecuri asupra unor instituții de credit știind că pentru valorificarea acestora nu există acoperirea necesară, pricinuind o pagubă posesorilor cecurilor, în scopul obținerii unui folos material injust.

Intenția inculpatului de a păgubi părțile vătămate a rezultat și din relațiile sosite la dosar de la Banca Transilvania (bancă la care societatea inculpatului avea cont deschis), relații din care se poate lesne observa că în prima jumătate a anului 2007 partea responsabilă civilmente S.C. ASTORIAS C & V S.R.L. G. nu a încasat nicio sumă de bani de la vreun partener de afaceri și în consecință, la momentul emiterii filelor CEC de către inculpat, acesta cunoștea că nu are disponibil în cont pentru acoperirea acestora ba mai mult, că nici nu urmează să încaseze vreo astfel de sumă. În mod evident, această societate a fost înființată de inculpat doar pentru a da o aparență de legalitate acțiunilor sale și pentru ca activitatea sa de inducere în eroare a părților vătămate să fie mai eficientă.

La individualizarea și dozarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului Sîngiu C., în conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal, instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile deduse judecății, pericolul social concret al faptelor comise, cuantumul prejudiciului cauzat (valori deosebit de mari), atitudinea inculpatului pe parcursul cercetării judecătorești (acesta nu s-a prezentat în fața instanței de judecată pentru a fi audiat decât la momentul la care a fost arestat în altă cauză), împrejurările ce caracterizează persoana inculpatului (prezența antecedentelor penale de același gen) precum și modul de săvârșire al faptei.

Având în vedere numărul mare al actelor materiale, valoarea ridicată a prejudiciilor cauzate, precum și faptul că inculpatul a mai fost condamnat penal tot pentru săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni, instanța nu a reținut în favoarea lui vreuna dintre circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. 1 și 2 Cod penal. Recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă, împrejurările luate în considerare, reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu, sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului, încât numai aplicarea pedepsei sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei. Datele personale ale inculpatului (inclusiv atitudinea sinceră) au fost avute în vedere ca și criterii de individualizare a pedepsei, în condițiile art. 72 Cod penal.

Din fișa de cazier judiciar, rezultă că inculpatul a mai fost condamnat prin sentința penală nr. 451/08.10.2010 a Tribunalului G., modificată prin decizia penală nr. 82/25.03.2011 a Curții de Apel G., la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 1, 3 și 4 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (faptă din perioada martie-mai 2008).

A fost menținută starea de arest a inculpatului iar în temeiul art. 88 Cod penal, a fost dedusă perioada executată de la 13.11.2010 la zi.

Sentința a rămas definitivă la data de 19.09.2011 prin decizia penală nr. 3111/2011 a Î.C.C.J..

A fost emis mandatul nr. 571/2010/20.09.2011.

Prin sentința penală nr. 49/08.02.2010 a Tribunalului G., modificată prin decizia penală nr. 81/25.03.2011 a Curții de Apel G., la o pedeapsă de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II, lit. b și lit. c Cod penal, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 1, 3, 4 și 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (faptă din perioada august 2006 - mai 2007).

Sentința a rămas definitivă la data de 11.10.2011 prin decizia penală nr. 3535/2011 a Î.C.C.J. . A fost emis mandatul nr. 55/12.10.2011, neconfirmat încă.

Instanța a observat că fapta ce face obiectul prezentei cauze a fost săvârșită în perioada martie-iulie 2007, mai înainte ca sentințele penale nr. 451/08.10.2010 a Tribunalului G., respectiv 49/08.02.2010 a Tribunalului G. să rămână definitive. În consecință, fapta ce face obiectul prezentei cauze este concurentă, în sensul art. 33 lit. a Cod penal, cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentințele penale nr. 451/08.10.2010 a Tribunalului G., definitivă la data de 19.09.2011 prin decizia penală nr. 3111/19.09.2011 a Î.C.C.J. și nr. 49/08.02.2010 a Tribunalului G., definitivă la data de 11.10.2011 prin decizia penală nr. 3535/11.10.2011 a Î.C.C.J..

În temeiul art. 36 alin. 1 Cod penal, în referire la art. 33 lit. a – 34 alin. 1 lit. b Cod penal, instanța a contopit:

- pedeapsa aplicată în prezenta cauză;

- pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 451/08.10.2010 a Tribunalului G., definitivă la data de, pentru 19.09.2011 prin decizia penală nr. 3111/2011 a Î.C.C.J., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 1, 3 și 4 Cod penal (faptă din perioada martie-mai 2008);

- pedeapsa de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II, lit. b și lit. c Cod penal, aplicată prin sentința penală nr. 49/08.02.2010 a Tribunalului G., definitivă la data de 11.10.2011 prin decizia penală nr. 3535/11.10.2011 a Î.C.C.J., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 1, 3, 4 și 5 Cod penal (faptă din perioada august 2006 - mai 2007),

urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, la care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II, lit. b și lit. c Cod penal, pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

Din pedeapsa stabilită, în temeiul art. 36 alin. 3 Cod penal, instanța a dedus perioada executată de la 13.11.2010 la zi.

Instanța a menținut celelalte dispoziții din sentințele penale mai sus amintite.

Având în vedere perseverența infracțională a inculpatului, dar și cuantumul pedepselor ce i-au fost aplicate, modalitatea de executare a pedepsei rezultante stabilite nu a putut fi decât privarea de libertate a acestuia.

În considerarea naturii și a gravității intrinseci a faptei reținute în sarcina inculpatului, instanța a interzis, în baza art. 71 alin. 2 Cod penal, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal, pe durata executării pedepsei principale. Astfel, instanța a apreciat că inculpatul este incompatibil de a mai desfășura activități economice și de a mai ocupa funcția de administrator în cadrul vreunei societăți comerciale, motivat de faptul că tocmai această din urmă funcție a fost folosită de inculpat la săvârșirea infracțiunilor din prezenta cauză. În aceste condiții, este normal ca inculpatului să-i fie aplicată și pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. c Cod penal așa cum am arătat mai sus.

Instanța a dispus anularea mandatului de executare nr. 55/12.10.2011 emis în baza sentinței penale nr. 49/2010 a Tribunalului G. și a mandatului nr. 571//2010/20.09.2011 emis în baza sentinței penale nr. 451/08.10.2010 a Tribunalului G. și emiterea unui nou mandat de executare, după rămânerea definitivă a prezentei sentințe penale.

Pe parcursul cercetării judecătorești, inculpatul a fost arestat în altă cauză.

Cu privire la partea responsabilă civilmente, din relațiile sosite la dosar de la ORC G. (la termenul de judecată din data de 03.11.2011), a rezultat că această societate a fost dizolvată și s-a formulat o cerere de radiere a acesteia.

În ceea ce privește latura civilă, instanța a apreciat ca fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, astfel încât a admis în parte acțiunea civilă și, în temeiul art. 14 și 346 Cod de procedură penală, în referire la art. 998 și urm. Cod civil, instanța a obligat inculpatul la plata următoarelor sume:

-14.500 EURO – la cursul de la data plății, la care se adaugă dobânda legală, până la data plății efective a debitului, către partea civilă S.C. DACO & CAT P. S.R.L. Rodna;

-33.071,64 lei, la care se adaugă dobânda legală, până la data plății efective a debitului, către partea civilă .. V. C.;

-8.000 lei, către partea civilă S.C AGRI ..L. Fărcașa;

-15.323,25 lei, la care se adaugă dobânda legală, până la data plății efective a debitului, către partea civilă S.C. EX-PREL SERVICE S.R.L. Zapodeni.

Instanța a precizat că deși partea vătămată S.C. EX-PREL SERVICE S.R.L. Zapodeni a solicitat obligarea inculpatului la plata de majorări de întârziere, acestea nu au putut fi acordate în lipsa unui contract care să le stipuleze în mod expres. Între părți neexistând un astfel de contract iar legea civilă obligând totuși instanța să acopere integral prejudiciul cauzat de inculpat (inclusiv beneficiul nerealizat), va fi acordată dobânda legală.

În ceea ce privește suma de 833 lei solicitată de partea civilă .. V. C. cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat – fila 51 dosar urm. pen.) instanța a respins această pretenție întrucât ea nu a fost dovedită cu înscrisuri (chitanța) care să ateste plata acestei sume.

Instanța a observat că în cauză, s-a mai constituit parte civilă și M. P., cu suma de 30.850 lei și 3.000 EURO, reprezentând suma avansată societății inculpatului, pentru achiziționarea materialelor necesare construirii unei case (filele 133-134 dosar fond). Această persoană nu are calitatea de parte vătămată în prezenta cauză (nici măcar de persoană vătămată), ea neformulând plângere penală împotriva inculpatului. Potrivit art. 14 alin. 2 Cod procedură penală, „acțiunea civilă poate fi alăturată acțiunii penale în cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă”. M. P. neavând în prezenta cauză calitatea de persoană vătămată, instanța a respins ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată de acesta.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs în termen legal inculpatul P. C. S. care apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică din următoarele considerente:

- Motivarea sentinței penale recurate se referă la altă situație de fapt decât cea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului și condamnarea acestuia, fiind o neconcordanță vădită între considerentele hotărârii și dispozitiv;

- În mod greșit instanța de fond nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, consecința reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege,

Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu în limitele prevăzute de lege, Curtea reține următoarele:

Inculpatul P. C. S. a fost trimis în judecată prin rechizitoriu pentru înșelăciune în formă continuată (șase acte materiale) prev. de art. 215 al. 1,2 și 3 Cp cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp (părți vătămate D. C., D. V., T. B. V., C. N., H. L. și C. M.) precum și infracțiunea de uz de fals prevăzut de art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 37 al. 1 lit. b) Cod penal.

În motivarea hotărârii instanța reține în plus față de situația de fapt reținută, stabilită prin rechizitoriu, o altă situație de fapt precum și o altă încadrare juridică a faptei, precum și o altă analiză a vinovăției inculpatului pe baza unor probe care nu se regăsesc nici în dosarul de urmărire penală și nici în dosarul instanței.

De asemenea, în motivarea hotărârii instanța de fond apreciază că au fost prejudiciate prin fapta inculpatului și alte părți civile care nu au nicio legătură cu faptele pentru care s-a dispus trimiterea acestuia în judecată, astfel:

În drept:

- fapta inculpatului P. C. L. întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune, în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 1, 3 și 4 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

Vinovăția inculpatului este dovedită cu ajutorul mijloacelor de probă existente la dosarul cauzei, acesta săvârșind fapta cu intenție directă, urmărind inducerea în eroare a părților vătămate, cu prilejul executării unor contracte, emițând cecuri asupra unor instituții de credit știind că pentru valorificarea acestora nu există acoperirea necesară, pricinuind o pagubă posesorilor cecurilor, în scopul obținerii unui folos material injust.

Intenția inculpatului de a păgubi părțile vătămate rezultă și din relațiile sosite la dosar de la Banca Transilvania (bancă la care societatea inculpatului avea cont deschis), relații din care se poate lesne observa că în prima jumătate a anului 2007 partea responsabilă civilmente S.C. ASTORIAS C & V S.R.L. G. nu a încasat nicio sumă de bani de la vreun partener de afaceri și în consecință, la momentul emiterii filelor CEC de către inculpat, acesta cunoștea că nu are disponibil în cont pentru acoperirea acestora ba mai mult, că nici nu urmează să încaseze vreo astfel de sumă. În mod evident, această societate a fost înființată de inculpat doar pentru a da o aparență de legalitate acțiunilor sale și pentru ca activitatea sa de inducere în eroare a părților vătămate să fie mai eficientă.

La individualizarea și dozarea pedepsei ce va fi aplicată inculpatului Sîngiu C., în conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal, instanța va avea în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile deduse judecății, pericolul social concret al faptelor comise, cuantumul prejudiciului cauzat (valori deosebit de mari), atitudinea inculpatului pe parcursul cercetării judecătorești (acesta nu s-a prezentat în fața instanței de judecată pentru a fi audiat decât la momentul la care a fost arestat în altă cauză), împrejurările ce caracterizează persoana inculpatului (prezența antecedentelor penale de același gen) precum și modul de săvârșire al faptei, precum și: În ceea ce privește latura civilă, instanța apreciază ca fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, astfel încât va admite în parte acțiunea civilă și, în temeiul art. 14 și 346 Cod de procedură penală, în referire la art. 998 și urm. Cod civil, instanța va obliga inculpatul la plata următoarelor sume:

-14.500 EURO – la cursul de la data plății, la care se adaugă dobânda legală, până la data plății efective a debitului, către partea civilă S.C. DACO & CAT P. S.R.L. Rodna;

-33.071,64 lei, la care se adaugă dobânda legală, până la data plății efective a debitului, către partea civilă .. V. C.;

-8.000 lei, către partea civilă S.C AGRI ..L. Fărcașa;

-15.323,25 lei, la care se adaugă dobânda legală, până la data plății efective a debitului, către partea civilă S.C. EX-PREL SERVICE S.R.L. Zapodeni.

Instanța a precizat că deși partea vătămată S.C. EX-PREL SERVICE S.R.L. Zapodeni a solicitat obligarea inculpatului la plata de majorări de întârziere, acestea nu pot fi acordate în lipsa unui contract care să le stipuleze în mod expres. Între părți neexistând un astfel de contract iar legea civilă obligând totuși instanța să acopere integral prejudiciul cauzat de inculpat (inclusiv beneficiul nerealizat), va fi acordată dobânda legală.

În ceea ce privește suma de 833 lei solicitată de partea civilă .. V. C. cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat – fila 51 dosar urm. pen.) instanța a respins această pretenție întrucât ea nu a fost dovedită cu înscrisuri (chitanța) care să ateste plata acestei sume.

Se constată deci, atât în ceea ce privește latura penală a cauzei, cât și latura civilă a acesteia, că instanța de fond a reținut o altă situație de fapt, o altă încadrare juridică a faptei, precum și un alt mod de soluționare a laturii civile în ceea ce privește motivarea hotărârii care nu se regăsește nici în actul de sesizare al instanței, nici pe timpul cercetării judecătorești ca urmare a probelor administrate nemijlocit în fața instanței de judecată.

Mai concret, în motivarea hotărârii, inculpatului i se rețin și alte fapte penale pentru care nu s-a dispus trimiterea în judecată, precum și alte părți civile ce nu au legătură cu prezenta cauză și pentru care instanța nu s-a pronunțat prin hotărârea de condamnare.

Se constată deci, o neconcordanță vădită între motivarea hotărârii și situația de fapt reținută de instanța de fond cu dispozitivul acesteia, fapt ce atrage nulitatea hotărârii recurate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

În rejudecare, se va relua cauza din faza dezbaterilor și se va dispune condamnarea inculpatului în cazul în care sunt probe de vinovăție doar pentru faptele deduse judecății, fără a se îngreuna situația acestuia, urmând a se pronunța o hotărâre a cărei motivare să fie în concordanță atât cu actul de sesizare al instanței cât și cu dispozitivul hotărârii.

Se va avea în vedere și celălalt motiv invocat de inculpat, în sensul aplicării unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege prin reținerea în favoarea sa de circumstanțe atenuante.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de inculpatul P. C. S. (fiul lui C. și E., născut la data de 11.10.1978 în mun. G., jud. G., CNP_, cetățenie română, căsătorit, studii universitare, fără ocupație, cu antecedente penale, cu domiciliul în mun. G., .. 74-76, jud. G., în prezent deținut în Penitenciarul Rahova).

Casează sentința penală nr. 936/22.05.2013 a Judecătoriei G. și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.

Menține actele de procedură îndeplinite până la 16.05.2013 inclusiv.

Constată că inculpatul P. C. S. este în prezent arestat în altă cauză, în Penitenciarul Rahova – București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 14.10.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

P. D. M. T. L. H.

Grefier,

Red. P. D./18.10.2013

Tehnored. S. M./ 2 ex./23.10.2013

Fond: E. G. D.

← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr....		Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1198/2013. Curtea de Apel... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 284/2013. Curtea de Apel GALAŢI Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 218/2013. Curtea de Apel GALAŢI Spălare de bani. Legea 656/2002 art. 23. Decizia nr. 182/2013. Curtea de Apel GALAŢI Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 1193/2013. Curtea de Apel GALAŢI Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1198/2013. Curtea de Apel GALAŢI Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 733/2013. Curtea de Apel GALAŢI Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr. 86/2013. Curtea de Apel GALAŢI Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Hotărâre din 14-03-2013, Curtea de Apel GALAŢI