Spălare de bani. Legea 656/2002 art. 23. Decizia nr. 182/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 182/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 20-06-2013 în dosarul nr. 4114/113/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 182/A
Ședința publică din data de 20.06.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – F. M.
Judecător – C. C.
Grefier – E. M.
M. Public a fost reprezentat de
procuror E. G.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
Pe rol fiind judecarea cauzei penale privind apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul B., de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice – ANAF - Autoritatea Naționala a Vămilor - Direcția Regionala Pentru Accize și Operațiuni Vamale și de inculpata T. D., trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii infracțiunea de spălare de bani (Legea 656/2002 art. 23), împotriva sentinței penale nr. 18/12.02.2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta – inculpată T. D. (CNP –_, fiul lui C. și M., născut în Bereștii de Jos, Jud. B., domiciliat în B., . nr. 48, jud. B.) asistată de apărătorul desemnat din oficiu – av. M. B., lipsind: apelant - parte civilă Ministerul Finanțelor Publice – ANAF - Autoritatea Naționala a Vămilor - Direcția Regionala Pentru Accize și Operațiuni Vamale.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Reprezentantul Parchetului, cu privire la excepția tardivității invocată la termenul anterior, învederează instanței că urmare verificărilor efectuate, confirmă faptul că apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul B. este tardiv. Acesta a fost declarat la data de 25.02.2013, în termenul prevăzut de lege, dar a fost depus la instanța competentă la data de 28.02.2013, cu depășirea termenului de 10 zile de la pronunțarea hotărârii instanței de fond. Prin urmare arată că nu va mai susține calea de atac promovată de P. de pe lângă Tribunalul B..
Participanții procesuali arată că nu mai au alte cereri.
Întrucât în cauză nu mai au alte cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatei, având în vedere apelul declarat de P. cu mențiunile formulate la acest termen, solicită a fi respins ca tardiv.
În ceea ce privește apelul părții civile, prin care s-a solicitat ca inculpata să fie obligată și la majorări și penalități pentru creanțele fiscale, solicită de asemenea, respingerea apelului ca fiind nefondat.
În ceea ce privește apelul declarat de către inculpata T. D. solicită a fi admis, întrucât apreciază că instanța de fond nu a avut în vedere la soluționarea cauzei disp. art. 72 și 74 lit. a și c Cod penal.
Astfel, solicită ca urmare a apelului declarat, reducerea cuantumului pedepsei.
Cu plata onorariului apărătorului desemnat din oficiu.
Reprezentantul Parchetului apreciază apelul declarat de inculpată ca fiind nefondat și solicită a fi respins ca atare.
Apreciază că prima instanță a făcut o corectă operațiune de individualizare a pedepsei dispunând condamnarea inculpatei la o pedeapsă de 5 luni închisoare cu suspendare condiționată a executării pedepsei.
În ceea ce privește apelul declarat de partea civilă Autoritatea Naționala a Vămilor - Direcția Regionala Pentru Accize și Operațiuni Vamale B. apreciază ca fiind întemeiat, sens în care solicită a fi admis, desființarea, sub aspectul laturii civile, hotărârea pronunțată în primă instanță și în rejudecare obligarea inculpatei la plata despăgubirilor civile în sumă de 1947 lei la care să se adauge majorările de întârziere și dobânzile până la data efectuării integrale a plății. În acest sens solicită a se avea în vedere constituirea de parte civilă formulată de partea civilă încă din cursul urmăririi penale – filele 53-98 dosar urmărire penală, prin care s-a solicitat și plata majorărilor de întârziere și a dobânzilor, cererea de constituire de parte civilă fiind făcută în termen.
Solicită a se avea în vedere și disp. art. 119 din Codul de procedură fiscală care dispun obligarea inculpatei și la plata dobânzilor și a majorărilor de întârziere.
Inculpata, având ultimul cuvânt, solicită reducerea pedepsei și respingerea apelului părții civile întrucât nu are posibilități materiale pentru a acoperi majorările de întârziere și penalitățile.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față,
Prin sentința penală nr.18/15.02.2013 a Tribunalului B., în baza art. 270 al. 3 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, art. 74 lit.a și c Cod penal și art.76 lit. c Cod penal, a fost condamnată inculpata T. D. la o pedeapsă 5(cinci) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă, faptă comisă în perioada 04.04._11.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală în referire la art.10 lit. a Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatei T. D. pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 23 al. 1 lit. c din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea arrt.41 al.2 Cod penal.
S-au interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 literele „a” teza II si „b” Cod penal ( litera a teza II – dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și litera b - dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) pe întreaga durata prevăzuta de art.71 Cod penal.
In baza dispozițiilor art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe întreaga durata prevăzuta de art. 82 Cod penal.
În baza art. 71 al. 5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe întreaga durată a suspendării condiționate a pedepsei principale.
În baza art.14 ,346 Cod procedură penală, art. 998/999 și urm. Cod civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale G. și a fost obligată inculpata la plata sumei de 1947 lei către aceasta.
În baza art. 118 lit. e Cod penal s-a dispus confiscarea celor 189 pachete țigarete depuse la camera de corpuri delicte a Poliției Municipiului B. cu dovezile . nr._ din 05.04.2011;. nr._ din 16.05.2011;. nr._ din 14.06.2011; .._ din 22.08.2011; .._ din 01.08.2011;.._ din 12.09.2011 ; . nr._ din 06.09.2011; . nr._ din 05.10.2011; . nr._ din 24.10.2011; . nr._ din 13.10.2011 ; . nr._ din 21.11.2011; . nr._ din 13.12.2011; . nr._ din 28.12.2011; . nr._ din 22.02.2012; . nr._ din 11.01.2011.
În motivarea hotărârii s-a arătat că prin rechizitoriul nr.298/P/2011 din 26.06.2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B. s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei T. D. pentru săvârșirea infracțiunilor de contrabandă și spălare de bani prevăzute de art.270 al.3 din Legea nr.86/2006 modificată prin OUG nr. 54/2010 cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal și art.23 al. 1 lit. c din Legea nr.656/2002 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că, în perioada aprilie 2011-decembrie 2011, inculpata a fost depistată deținând și comercializând în baza realizării aceleiași rezoluții infracționale, în Piața Săracă din municipiul B. diferite cantități de țigări, fapte care, potrivit rechizitoriului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de contrabandă și spălare de bani.
În faza urmăririi penale inculpata a recunoscut fapta comisă.
În cursul urmăririi penale au fost administrate probe prin următoarele mijloace de probă: procesele verbale de sesizare din oficiu; adresele de prejudiciu; declarațiile martorilor; declarațiile inculpatei.
În faza cercetării judecătorești, inculpata a fost audiată și a recunoscut săvârșirea faptelor comise nu și a infracțiunilor. A susținut că a cumpărat țigări provenind din contrabandă pentru a le vinde, dar această faptă nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă ci constituie contravenția prevăzută de art.653 al. 1 din Regulamentul de aplicare a Codului Vamal. A negat că faptele săvârșite de ea ar constitui infracțiunea de spălare de bani. Totodată, cu ocazia dezbaterilor s-a constatat că inculpata prin apărător, nu a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de contrabandă într-o altă infracțiune ci să se constate că fapta este contravenție, aspect care dacă ar fi fost adevărat, real, ar fi condus la achitarea inculpatei în temeiul art. 10 lit. b Cod procedură penală și nu la schimbarea încadrării juridice a faptei deși s-a insistat în sensul schimbării încadrării juridice a faptei .
Tot în faza cercetării judecătorești au fost audiați martorii oculari participanți la două din constatări și care au fost trecuți în citativul rechizitoriului. Ceilalți martori participanți la constatări, nu au fost audiați, renunțându-se la audierea acestora după punerea în discuția părților, ei nefiind audiați nici la urmărirea penală; învinuirea nebazându-se pe declarațiile acestora. S-a procedat astfel, având în vedere poziția de recunoaștere a faptelor de deținere către inculpată .
Din analiza și interpretarea coroborată a probelor administrate în cauză, instanța a reținut o situație de fapt asemănătoare cu cea reținută în rechizitoriu și pe care și-a însușit-o și inculpata, în sensul că în perioada 04.04._11 inculpata a fost depistată de lucrători de poliție,deținând și vânzând țigări provenite din contrabandă, în Piața Săracă din municipiul B., în total un număr de 189 pachete, creând astfel, potrivit adreselor ANAF - Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale G., un prejudiciu Bugetului consolidat al satului în cuantum total de 1947 lei.
Din cercetări, a rezultat că inculpata procura țigările de la persoane rămase neidentificate de pe raza municipiului G. și le vindea apoi pe raza municipiului B. la un preț mai mare cu un leu pentru fiecare pachet. Așa cum s-a reținut și la urmărirea penală și cum de altfel a declarat și inculpata, prin aceste activități ilicite, inculpata își asigura un venit din care să se întrețină pe ea precum și cei trei copii ai săi și o nepoată, pe care îi are în îngrijire.
Martorii audiați de către instanță, indicați în citativul rechizitoriului au confirmat învinuirea. Martora H. M. a declarat că a fost de față când în Piața Săracă din mun. B. inculpata a fost percheziționată și s-au găsit asupra ei pachete cu țigări, pe care le oferea spre vânzare.
Martorul G. E. a declarat că o cunoaște pe inculpată și că a cumpărat de la aceasta țigări străine, o singură dată, fără a putea să precizeze ce marcă erau țigările și din ce țară.
Cu ocazia dezbaterilor, inculpata prin apărător, a susținut că în mod greșit s-a reținut de către organul de urmărire penală săvârșirea infracțiunii de contrabandă prevăzută de art. 270 al 3 din Legea nr. 86/2006 modificată prin OUG 54/2010 și că faptele respective se circumscriu contravenției prevăzute de art. 653 al 1 lit. a din Regulamentul vamal aprobat prin HG 707/2006. Inculpata prin apărător nu își motivează susținerile nici pe bază de interpretare a textului, de doctrină și nici de practică judiciară.
Instanța, examinând susținerile inculpatei a reținut următoarele:
Inculpata a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă prevăzută de art. 270 al 3 potrivit căruia: ”(1) Introducerea în sau scoaterea din țară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, constituie infracțiunea de contrabandă și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.
(3) Sunt asimilate infracțiunii de contrabandă și se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia”.
Din conținutul textului, rezultă că fapta reținută în sarcina inculpatei nu are în vedere introducerea sau scoaterea din țară de bunuri accizabile ci „colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia”,faptă asimilată infracțiunii de contrabandă, subsecventă infracțiunii propriu-zise de contrabandă constând în introducerea sau scoaterea din țară. În raport cu infracțiunile prevăzute de alineatele 1 și 2, infracțiunea prevăzută de al 3, este o infracțiune cu un conținut asemănător cu infracțiunea de tăinuire prevăzută de art. 221 Cod penal și numai prin voința legiuitorului „este asimilată infracțiunii de contrabandă”.
Infracțiunea prevăzută de al.3 al art.270 din Legea nr.86/2006 ca și conținut, nu are corespondent în nici una din contravențiile prevăzute de Regulamentul vamal, articolele 651-653. Este însă de remarcat faptul că incriminarea conținută în art.270 al.2 literele a și b din aceeași lege constând în a) introducerea în sau scoaterea din țară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mare de 20.000 lei în cazul produselor supuse accizelor și mai mare de 40.000 lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri;
b) introducerea în sau scoaterea din țară, de două ori în decursul unui an, prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mică de 20.000 lei în cazul produselor supuse accizelor și mai mică de 40.000 lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri, are corespondent în conținutul contravenției prevăzută de art.653 al. 1 lit.a în referire la al.2 al aceluiași articol, potrivit căruia „ (1) Constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 3000 la 8000 lei:
a) sustragerea de la controlul vamal a oricăror bunuri sau mărfuri care ar trebui plasate sub un regim vamal. În acest caz bunurile se confiscă;(b-i). (2) În cazul în care contravenția prevăzută la alin. (1) lit. a) are ca obiect produse accizabile, contravenția se sancționează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei, confiscarea bunurilor sustrase de la controlul vamal și reținerea mijlocului de transport folosit la săvârșirea contravenției până la plata amenzii.”
Prin urmare, s-a reținut că susținerile inculpatei în sensul că fapta sa, de cumpărare de țigări știind că acestea provin din contrabandă constând în introducerea ilegală în țară, nu constituie contravenția prevăzută de art.653 al. 1 lit. a din Regulamentul Vamal ci infracțiunea de contrabandă prevăzută de art.270 al. 3 din Legea nr.86/2006.
Cu privire la infracțiunea de spălare de bani s-au reținut următoarele:
Potrivit art.23 din Legea nr.656/2002 (1) Constituie infracțiunea de spălare a banilor și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani:
a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei;
b) ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienței, a situării, a dispoziției, a circulației sau a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni;
c) dobândirea, deținerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni.
(3) Tentativa se pedepsește.
(4) Dacă fapta a fost săvârșită de o persoană juridică, pe lângă pedeapsa amenzii, instanța aplică, după caz, una sau mai multe dintre pedepsele complementare prevăzute la art. 531 alin. 3 lit. a) - c) din Codul penal.
(5) Cunoașterea, intenția sau scopul, ca elemente ale faptelor prevăzute la alin. (1), pot fi deduse din circumstanțele faptice obiective”.
În literatura de specialitate infracțiunea de spălare a banilor a fost definită în diferite moduri însă din toate definițiile se deduce ceea ce este esențial respectiv conținutul acesteia care constă în schimbarea sau transferul de bunuri, scopul acestei acțiuni constă în ascunderea originii infracționale a bunurilor sau a sustragerii persoanei care a săvârșit infracțiunea, de la aplicarea legii penale, precum și disimularea adevăratei naturi infracționale, a provenienței, a situării, a dispoziției, a circulației a proprietății bunurilor dar și dobândirea, deținerea, folosirea de bunuri știind că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni.
Infracțiunea de spălare a banilor cuprinde mai multe faze, în principiu faza de plasare a banilor, albirea acestora care poate să cuprindă una sau mai multe faze,și o ultimă faza reciclare sau uscare.
Ceea ce este de asemenea de esența infracțiunii de spălare a banilor, este împrejurarea ca această infracțiune nu este una nouă ci numai o formă sau o variantă a infracțiunii de tăinuire.
În legătură cu speța în discuție aspectele cu privire la subiectul infracțiunii de spălare a banilor sunt de o importanță deosebită . Din conținutul infracțiunii prevăzute de art. 23 în cele trei modalități alternative de săvârșire, prevăzute în cele trei alineate, care fiecare în parte are în norma incriminatoare sintagma” cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni” rezultă cu certitudine că legiuitorul a vrut să excludă din sfera subiecților activi ai infracțiunii persoanele care au participat la săvârșirea infracțiunii din care provin bunurile care fac obiectul infracțiunii de spălare a banilor. Mențiunea respectivă nu ar fi fost necesară întrucât făptuitorul care a săvârșit infracțiunea premisă știe de unde provin bunurile, decât pentru a se sugera că subiectul infracțiunii de spălare de bani trebuie să fie o altă persoană decât autorul infracțiunii premisă.
La aceiași concluzie ajungem și dacă analizăm elementul material al infracțiunii prevăzute de litera c a articolului 23 respectiv: ”dobândirea, deținerea sau folosirea de bunuri …”, acesta corespunzând elementului material al infracțiunii de tăinuire . Ori, autorul infracțiunii premisă, nu poate fi autorul infracțiunii subsecvente, de tăinuire el deținând bunurile în urma săvârșirii infracțiunii principale.
Prin urmare, reținându-se în cauză în sarcina inculpatei săvârșirea infracțiunii de contrabandă ( și aceasta asimilată prin voința legiuitorului) prevăzută de art.270 al. 3 din Legea 86/2006 ,potrivit căreia „sunt asimilate infracțiunii de contrabandă și se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia” infracțiune prin care aceasta și-a procurat bunurile, infracțiune premisă sau principală, nu se poate reține în sarcina acesteia și infracțiunea subsecventă, constând în deținerea, vânzarea acelorași bunuri. Aceasta întrucât pe de o parte elementul material al celor două infracțiuni este identic,pe de altă parte ambele infracțiuni sunt infracțiuni subsecvente prin natura lor dar în raporturile specifice dintre principal și subsecvent între ele, dintre infracțiunea premisă și derivată și inculpata deține aceleași bunuri urmare infracțiunii principale, premisă și nu a celei subsecvente, și nu ar putea fi condamnată de două ori pentru aceiași faptă, întrucât s-ar încălca principiul fundamental în materia răspunderii penale non bis in idem .
S-a concluzionat, la acest moment, că inculpata nu poate fi subiect activ al infracțiunii de spălare de bani, că deținea bunurile în baza infracțiunii principale de contrabandă și nu a celei derivate .
S-a precizat că, din economia Legii nr. 656/2002 rezultă că nu orice deținere, vânzare etc. a unui bun provenind din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală este infracțiune de spălare de bani așa cum rezultă din susținerile organului de urmărire penală și chiar din concluziile procurorului de ședință ci numai acele fapte subsecvente, derivate, care au anvergura faptelor principale din care provin banii ce nu pot fi justificați și pentru transformarea acestora din murdari sau negri în curați sau albi, autorul primei fapte apelează la diferite artificii financiare precum tranzacții ,transferuri etc. prin intermediul unor instituții de credit,instituții financiare, bănci, bănci fictive etc.
Din aceiași lege, rezultă ca în general persoanele care acționează pe tărâmul spălării banilor acționează în grup constituit în vederea săvârșirii de infracțiuni. Autorii care realizează elementul material al infracțiunii de spălare a banilor sunt într-un raport fie de împărțire a profitului infracțiunii de spălare, fie în raport de dependență față de deținătorii banilor murdari autori ai infracțiunii principale. A susține că fapta inculpatei T. D. de a deține și a vinde, în mod repetat țigări provenind din infracțiunea de contrabandă pe care tot ea a săvârșit-o, înseamnă pe de o parte a face din orice tăinuire o infracțiune de spălare de bani, înseamnă a o condamna de două ori pentru aceiași infracțiune, înseamnă a pedepsi autorul infracțiunii principale și pentru infracțiunea subsecventă .
Față de cele expuse, instanța a reținut că în cauză nu s-a săvârșit infracțiunea de spălare de bani, atât din punctul de vedere al elementului material dar și din punct de vedere al subiectului activ al infracțiunii.
S-a reținut că, în drept, fapta inculpatei T. D. de a cumpăra în mod repetat, în perioada aprilie 2011-decembrie 2011, în baza aceleiași rezoluții infracționale, țigări provenind din Republica M. ,știind că acestea fac obiectul infracțiunii de contrabandă ,creând bugetului consolidat al statului un prejudiciu în cuantum de 1947 lei, prin neplata taxelor vamale și a tva-ului, constituie infracțiunea de contrabandă (infracțiune asimilată) prevăzută de art. 270 al.3 din Legea nr.86/2006 modificată.
S-a menționat că la alegerea pedepsei, precum și la individualizarea cuantumului acestuia, instanța, conform art.72 Cod penal, se vor avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor și anume: dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă fixate în legea specială respectiv de norma incriminatoare, gradul de pericol social concret al faptelor comise, determinat atât de modul de comitere, cât și de importanța valorilor sociale încălcate.
S-a arătat că faptele săvârșite sunt prin natura lor, de un pericol social moderat, ele aducând atingere relațiilor sociale privind bugetul de stat.
S-a reținut că lipsa antecedentelor penale și atitudinea sinceră a inculpatei vor fi reținute ca circumstanțe atenuante potrivit dispozițiilor art.74 al 1lit „a” și „c” situație în care s-a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea într-un cuantum coborât sub minimul special prevăzut de lege, în conformitate cu dispozițiile art. 76 lit. c Cod penal, este de natură să asigure realizarea scopului pedepsei prevăzut de art.52 Cod penal și anume reeducarea inculpatei și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
S-a precizat că se va aplica inculpatei și pedeapsa accesorie întrucât natura faptelor săvârșite, nerespectarea dispozițiilor legale privind sănătatea persoanei, ansamblul circumstanțelor personale ale inculpaților duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 lit. „a” teza a II -a și lit. „b” din Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei.
În ceea ce privește modalitatea concretă de executare a pedepsei aplicate, instanța a apreciat, în contextul celor deja menționate, (respectiv lipsa antecedentelor penale, comportarea sinceră a inculpatei pe timpul urmăririi penale dar și în față instanței de judecată, împrejurarea că faptele le-a săvârșit pe fondul lipsei mijloacelor de existență) că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatei, situație în care în baza art. 81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executări pedepsei principale și accesorii.
Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale G., s-a constituit parte civilă, după fiecare act de constatare al organului de urmărire penală, în total cu suma de 1947 lei reprezentând accize și tva, sumă dovedită prin detalierea mecanismului de calcul și cu care a fost de acord și inculpata.
S-a arătat, față de împrejurarea că, de la inculpată în mod repetat, au fost indisponibilizate pachete de țigări care au constituit obiectul material al infracțiunii, instanța cu titlu de măsură de siguranță, în baza art. 118 lit. e Cod penal va dispune confiscarea celor 189 pachete țigarete depuse la camera de corpuri delicte a Poliției Municipiului B..
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel P. de pe lângă Tribunalul B., partea civilă Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale G. și inculpata T. D..
P. a solicitat condamnarea inculpatei și pentru infracțiunea prev. de art. 23 al.1 lit.c din Legea nr.656/2002, înlăturarea circumstanțelor atenuante, confiscarea a 199 pachete de țigări.
Partea civilă a solicitat obligarea inculpatei și la plata accesoriilor, majorări de întârziere și dobânzi, până la data efectuării integrale a plății.
Inculpata a solicitat reținerea art.74 lit.a și c C.pen. și reducerea pedepsei.
Apelul declarat de partea civilă Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale G. este fondat, apelul declarat P. de pe lângă Tribunalul B. este tardiv iar apelul declarat de inculpata T. D. este nefondat.
Cu privire la apelul parchetului se constată că acesta a fost declarat la data de 28.02.2013 (fila 4 dosar recurs), după împlinirea termenului de 10 zile de la pronunțarea hotărârii atacate, pronunțare care a avut loc la data de 15.02.2013, ultima zi de declarare a apelului fiind 26.02.2013, contrar prevederilor art.363 al.1,2 C.pr.pen..
Examinând cauza prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 al .2 C.pr.pen., Curtea constată că situația de fapt și vinovăția inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii deduse judecății au fost stabilite corect de către prima instanță, prin probele administrate în cauză, dându-se încadrarea juridică corespunzătoare faptelor comise de aceasta.
Pedeapsa aplicată inculpatei pentru comiterea infracțiunii deduse judecății, precum și modalitatea de executare au fost just individualizate față de gradul de pericol social al faptelor, împrejurările comiterii acestora, urmările produse, persoana inculpatei, care este la primul impact cu legea penală și a recunoscut fapta comisă.
Contrar susținerilor inculpatei, prima instanță a reținut în favoarea acesteia circumstanțele atenuante prev. de art.74 lit.a și c C.pen., având în vedere lipsa antecedentelor penale și atitudinea sinceră în fața instanței, a redus pedeapsa sub minimul special și nu a mai aplicat pedeapsa complementară, conform art.76 C.pen..
La individualizarea pedepsei s-a ținut cont și de pericolul social mediu al infracțiunii, că s-a adus atingere bugetului de stat, că inculpata și-a făcut un mod de viață din comercializarea țigărilor de contrabandă.
În consecință, pedeapsa de 5 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, este aptă să conducă la atingerea scopului educativ-preventiv al pedepsei.
Față de cele arătate cererea inculpatei de reducere și mai mult a pedepsei este nefondată.
Cu privire la latura civilă se constată că, încă din cursul urmăririi penale (filele 53-98 dosar urmărire penală) partea civilă a solicitat obligarea inculpatei la plata sumei totale de 1947 lei, accize și TVA, precum și la plata accesoriilor prevăzute de lege pentru creanțele fiscale, până la data plății integrale.
Instanța a dispus obligarea inculpatei doar la plata debitului principal de 1947 lei, fără a se pronunța și cu privire la plata accesoriilor creanțelor fiscale.
Conform art.119 al.1 din OG 92/2003, pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere.
Având în vedere că cererea de constituire de parte civilă a fost făcută în termen, solicitându-se și plata accesoriilor creanței fiscale, trebuia obligată inculpata și la plata dobânzilor și penalităților de întârziere aferente.
Față de considerentele arătate mai sus, urmează ca, în baza disp. art. 379 al.1 pct. 2 lit. a C.pr.pen., să fie admis apelul declarat de partea civilă Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale G. și să se desființeze în parte sentința penală apelată.
În rejudecare, va fi obligată inculpata T. D. și la plata către partea civilă a dobânzilor și a penalităților aferente debitului principal, calculate conform art. 119 și următoarele din Codul de procedură fiscală.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza disp. art. 379 al.1 pct. 1 lit.a și b C.pr.pen., va fi respins ca fiind tardiv apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul B. și ca nefondat apelul declarat de inculpata T. D..
Văzând și disp. art.189 și art. 192 al.2 C.pr.pen..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de partea civilă Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale G. (G., . jud. G.).
Desființează în parte sentința penală nr. 18/15.02.2013 a Tribunalului B., numai în ceea ce privește latura civilă a cauzei și în rejudecare:
Obligă pe inculpata T. D. și la plata către partea civilă a dobânzilor și a penalităților aferente debitului principal, calculate conform art. 119 și următoarele din Codul de procedură fiscală.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Respinge ca tardiv apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul B..
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpata T. D. (fostă Coică, zisă ”C.”, fiica lui C. și M., născută la 9.04.1971 în ., jud. B., cetățean român, studii 6 clase, căsătorită, fără ocupație, domiciliată în B., ., nr. 48, CNP-_) împotriva aceleiași sentințe.
Obligă pe inculpata apelantă la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu (av. M. B.) în sumă de 200 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul G..
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru apelanta – inculpată T. D. și de la comunicare pentru apelanta – parte civilă Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale G..
Pronunțată în ședința publică astăzi 20.06.2013.
Președinte, Judecător,
F. M. C. C.
Grefier,
E. M.
Red. F.M./28.06.2013
Tehnored. E.M.
2 ex./05.07.2013
Fond. R.B.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr.... → |
|---|
