Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 729/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 729/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 10-05-2013 în dosarul nr. 3499/121/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 729/R
Ședința publică din data de 10 mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – L. H. – judecător
JUDECĂTOR – P. D.
JUDECĂTOR – M. T.
GREFIER – A. S.
-.-.-.-.-.-.-.-
Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial G. a fost reprezentat de procuror L. C.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul B. A. împotriva încheierii de ședință din data de 25.04.2013 pronunțată de Tribunalul G..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 3 mai 2013 și s-au consemnat în încheierea din aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 10 mai 2013.
După deliberare,
CURTEA:
Asupra recursului penal de față:
Inculpatul B. A. a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din data de 25.04.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 25.04.2013 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul G., în temeiul art. 1608aalin.6 Cod pr.penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul B. A. și l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul G. a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din data de 19.04.2013, inculpatul B. A. a formulat, în temeiul art. 160 ind. 2 Cod pr.penală o cerere de liberare provizorie sub control judiciar. La termenul fixat pentru soluționarea cauzei, instanța a admis în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege cu privire la o astfel de cerere.
În temeiul art. 160 ind. 8a alin. 6 Cod pr.penală, instanța, procedând la verificarea temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul B. A., a respins cererea astfel formulată ca neîntemeiată și a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, pentru următoarele motive:
Liberarea provizorie, astfel cum este reglementată în actualul Codul de procedură penală, reprezintă un mijloc de realizare a scopului măsurilor preventive, care constă în asigurarea bunei desfășurări a procesului penal ori împiedicarea sustragerii învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei. Atunci când instanța este chemată să se pronunțe asupra stării de arest a unei persoane, trebuie întotdeauna să țină seama, în primul rând, de criteriile prevăzute de lege (art. 136 Cod pr.penală), care arată că la alegerea unei măsuri preventive în general trebuie să se țină de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
Îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a unei cereri de liberare provizorie determină posibilitatea instanței de a acorda sau nu liberarea provizorie sub control judiciar, iar nu obligativitatea acordării acesteia. Pentru a stabili dacă se poate acorda liberarea provizorie, instanța trebuie să verifice, pe lângă îndeplinirea condițiilor formale, și îndeplinirea condițiilor de fond, respectiv temeinicia cererii de liberare provizorie. Așadar, prevederile legale incidente permit concluzia că acordarea liberării provizorii reprezintă o vocație și nu un drept al inculpatului, doar instanța fiind în măsură să aprecieze asupra oportunității dispunerii acestei măsuri, aprecierea în acest sens presupunând un examen al cauzei concrete cu privire la fapta pentru care s-a dispus arestarea inculpatului, calitatea acestuia, modul de săvârșire a faptei, natura acesteia, circumstanțele concrete ale cauzei și cele privind persoana inculpatului. Dispozițiile art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu instituie o obligație de acordare a liberării provizorii în cursul procedurii judiciare, iar luarea măsurilor alternative celor privative de libertate se subsumează în mod obligatoriu realizării scopurilor acestora.
În această materie, soluționând un recurs în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 17 din 17.10.2011 instanța supremă a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 160 ind. 8a alin. 2 teza a II-a și alin. 6 teza a II-a din Codul de procedură penală, instanța de judecată, în cadrul examenului de temeinicie a cererii de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, în cazul în care constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, verifică în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este ori nu împiedicată de punerea în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune a învinuitului ori inculpatului.
În speța de față, instanța a constatat că, la acest moment procesual, subzistă încă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului B. A., existența acestor temeiuri fiind, de altfel, constatată recent și de instanțele învestite cu soluționarea propunerii de arestare și de prelungire a arestării preventive a inculpatului, dar și cu prilejul soluționării recursurilor promovate împotriva încheierilor succesive prin care s-a dispus asupra stării de arest. Din datele existente la dosarul cauzei, rezultă indicii temeinice de natură a induce presupunerea rezonabilă, legitimă, că inculpatul B. A. ar fi săvârșit fapta reținută în sarcina sa.
În conformitate cu dispozițiile art. 136 Cod pr.penală la alegerea unei măsuri preventive trebuie să se țină cont de criteriile prevăzute de lege, criterii care se rezumă la scopul măsurii, la gradul de pericol social al faptei și la situația personală a inculpatului, criterii care trebuie analizate nu separat, ci împreună, în mod complementar, dându-se eficiență celor care precumpănesc, avându-se în vedere, pe de o parte, scopul activității judiciare (apărarea valorilor sociale și a ordinii de drept), iar pe de altă parte, inculpatul și drepturile sale. În acest context, din perspectiva apărării valorilor sociale și a ordinii de drept, instanța observă că, în ultimii ani, a luat amploare comiterea acestui gen de infracțiuni, ceea ce impune o ripostă fermă a autorităților în combaterea acestui fenomen. Asemenea fapte, neurmate de o ripostă adecvată a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorului impresia că poate persista în sfidarea legii.
Prin urmare, nu se poate considera că s-a atenuat ori că a dispărut complet, după trecerea unei perioade scurte de timp, rezonanța faptelor comise, Tribunalul apreciind că liberarea provizorie la acest moment este de natură să afecteze justul echilibru între posibilitatea de reacție a societății împotriva criminalității și protecția drepturilor individuale.
Instanța a apreciat că, raportat la gravitatea ridicată a infracțiunii presupus a fi fost săvârșită de către inculpat, infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, față de natura și importanța relațiilor sociale cărora li se aduce atingere, modalitatea și împrejurările concrete în care se reține că ar fi săvârșită faptele (în mod organizat, elaborat, în baza unui plan prestabilit), urmarea produsă și impactul puternic produs de asemenea fapte antisociale în rândul opiniei publice, la acest moment, respingerea prezentei cereri constituie un act necesar desfășurării procesului penal și subordonat scopului acestuia, restrângerea exercițiului drepturilor acestuia fiind proporțională cu situația care a determinat-o și nu aduce atingere substanței dreptului protejat.
Ajungând la concluzia că se impune menținerea inculpatului în stare de arest preventiv, instanța a apreciat că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de acesta nu este fondată, punerea în libertate provizorie a acestuia impietând asupra bunei desfășurări în continuare a procesului penal.
Liberarea provizorie sub control judiciar poate fi acordată în mod facultativ, reprezentând o instituție juridică ce permite o individualizare a măsurii preventive, în același timp asigurând un echilibru între măsurile privative și cele neprivative de libertate.
Constatând că nu au intervenit situații de schimbare a temeiurilor care au stat inițial la baza dispunerii arestării, nu s-au atenuat împrejurările faptice concrete reținute în sarcina inculpatului și nu au apărut date noi legate de persoana acestuia, instanța a apreciat că cererea de liberare provizorie sub control judiciar nu poate fi primită, cu atât mai mult cu cât menținerea arestării preventive este necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, pentru preîntâmpinarea sau înlăturarea situațiilor de pericol ce tind să împiedice aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, Tribunalul având în vedere inclusiv atitudinea nesinceră adoptată de inculpat la momentul soluționării propunerii de arestare preventivă.
Nu rezistă unei analize temeinice apărările inculpatului din perspectiva afecțiunilor medicale invocate, acesta beneficiind de asistență medicală în perioada detenției, după cum nu pot determina o altă soluție nici circumstanțele personale ale inculpatului, aceste împrejurări urmând a fi valorificate cu prilejul soluționării pe fond a cauzei.
Împotriva acestei încheieri de ședință, a declarat recurs inculpatul B. A. criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică. Arată că îndeplinește condițiile privind liberarea provizorie sub control judiciar, că nu este vinovat și că are o situație familială deosebită.
Recursul este nefondat.
Analizând încheierea de ședință, pe baza probelor administrate în dosarul cauzei, a susținerilor recurentului inculpat, precum și sub toate aspectele, conform art.141 Cod pr.penală, Curtea constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică urmând a o menține.
In mod corect, instanța de fond a constatat că, după constatarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate a hotărârii, că pe fondul cererii de liberare provizorie sub control judiciar, nu sunt îndeplinite cerințele legii.
Astfel, în cauză nu există suficiente garanții că inculpatul B. A., odată pus în libertate, nu va încerca să zădărnicească adevărul.
Inculpatul B. A. este bănuit că ar fi făcut parte dintr-un grup organizat, care a săvârșit infracțiuni de o mare gravitate. Dosarul cauzei se află într-un stadiu incipient, urmând să fie audiați mai mulți martori, situație ce ar putea fi periclitată prin punerea în libertate a inculpatului recurent.
Instanța de recurs a luat act de faptul că inculpatul împreună cu soția sa au probleme grave de sănătate insă, acest lucru nu se datorează stării actuale, ci este o situație preexistentă arestării preventive a acestuia.
Având în vedere faptul că inculpatul recurent este acuzat de o faptă de mare complexitate și că nu a făcut dovada că, punerea sa în libertate nu ar periclita cu nimic desfășurarea procesului penal, Curtea, în baza art. 141 Cod pr.penală, va respinge, ca nefondat recursul formulat de inculpatul B. A. împotriva încheierii din data de 25.04.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ și, în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B. A. (fiul lui V. și E., născut la data de 5.03.1956 în .. V., CNP –_, domiciliat în Focșani, . nr. 11, ., jud. V.) în prezent aflat în arestul I.P.J.G., împotriva încheierii de ședință din data de 25.04.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Obligă pe inculpatul - recurent la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 mai 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. H. P. D. M. T.
Grefier,
Red. M.T./21.05.2013
Tehnored.A.S./2 ex./22.05.2013
Jud.fond: R.Z.
| ← Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
