Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 600/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 600/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 15-04-2013 în dosarul nr. 1422/113/2013/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.600/R
Ședința publică din data de 15 Aprilie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – aur marian mircea
Judecător – florin meleacă
Judecător – mARCIAN M. I.
Grefier - M. I.
Ministerul Public a fost reprezentat de PROCUROR- G. L.
Procuror șef secție judiciară
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului penal declarat de recurentul-inculpat I. R., în prezent deținut în Penitenciarul pentru Minori și Tineri Tichilești, împotriva încheierii de ședință din data de 10.04.2013, pronunțată de Tribunalul B. in dosarul nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat I. R., în stare de deținere, personal și asistat de avocat P. D., apărător ales în bata împuternicirii avocațiale din 15.04.2013 emisă de Baroul B. – cabinet de avocat P. D. E..
Procedura este legal îndeplinită, in conformitate cu dispozițiile art.177 Cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei, în conformitate cu disp.art. 104 alin.10 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, grefierul de ședință arătând că este primul termen de judecată, după care;
Curtea, potrivit disp.art.318 Cod procedură penală, procedează la identificarea recurentului-inculpat I. R., constatând că datele de stare civilă ale acestuia corespund celor existente la dosar.
Recurentul-inculpat nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri cu caracter prealabil de formulat, constată recursul in stare de judecată și, potrivit disp.art.385 ind.13 Cod procedură penală, acordă cuvântul in dezbaterea acestuia.
Avocat P. D., având cuvântul în susținerea recursului formulat de recurentul-inculpat I. R. împotriva încheierii de ședință din 10.04.2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ 13, critică încheierea recurată ca fiind nelegală și netemeinică.
Reiterează cererea adresată instanței de fond, privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, apreciind că această măsură este optimă în ceea ce îl privește pe inculpat, având în vedere că a avut o poziție procesuală sinceră și că perioada de timp petrecută în stare de arest este suficientă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal.
Solicită să fie avută în vedere vârsta inculpatului, respectiv 18 ani, faptul că are o experiență socială redusă, astfel încât măsura arestului a fost o măsură suficientă până în prezent, iar prezența inculpatului în stare de libertate nu ar împiedica buna desfășurare a procesului penal.
De asemenea, apărătorul recurentului-inculpat invocă actele în circumstanțiere și caracterizările depuse la dosar, din care rezultă că, anterior, nu a adus atingere ordinii sociale din comunitate, își câștigă singur existența, dar și împrejurarea că inculpatul a recunoscut și regretat săvârșirea faptei. Învederează din înregistrarea pusă la dispoziția organelor de anchetă de către lucrătorul de poliție se poate constata că această situație a fost încurajată de acesta.
Solicită să fie admis recursul formulat de inculpatul I. R. și să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea întrucât nu va împiedica buna desfășurare a procesului penal.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpatul I. R. ca fiind nefondat, încheierea de ședință din 10.04.2013 a Tribunalului B. fiind legală și temeinică.
Instanța de fond, la primirea dosarului, conform art.3001 Cod procedură penală, a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului I. R. este legală iar temeiul aceste i măsuri subzistă.
Instanța de fond a avut faptul că sunt întrunite cumulativ dispozițiile art.143 și art.148 lit.f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este închisoarea în cuantum mai mare de 4 ani.
În raport de fapta săvârșită, de natura acestei infracțiuni de corupție, de rezonanța socială a unei astfel de infracțiuni, s-a apreciat în mod corect, raportat și la momentul procesual, dosarul având primul termen de judecată la 10.04.2013 doar pentru verificarea măsurii arestării preventive, că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Solicită respingerea recursului, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul-inculpat I. rafael, personal, având ultimul cuvânt, potrivit disp.art.38513 alin.3 Cod procedură penală, solicită admiterea recursului formulat, arătând că regretă săvârșirea faptei.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 10.04.2013 a Tribunalului B., în baza art.3001 alin.1,3,4 Cod procedură penală în referire la art.1601´Cod procedură penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului I. R..
S-a reținut printre altele că, prin încheierea din data de 16.03.2013 pronunțată de Tribunalul B., în dosarul nr._, s-a dispus măsura arestării preventive a inculpatului I. R., pe o perioadă de 29 zile, cu începere de la data de 16.03.2013 și până la data de 13.04.2013. S-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 5/16.03.2013.
În sarcina inculpatului s-a reținut faptul că la data de 15.03.2013 a oferit și a dat suma totală de 700 lei ofițerului de poliție B. L. pentru a nu fi sancționat contravențional întrucât transporta cu autoturismul marca Dacia L., cu numărul de înmatriculare_, metale neferoase fără documente de proveniență.
S-a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 alin. 1 lit. „f” Cod procedură penală.
Cercetările penale au fost finalizate, iar prin rechizitoriul nr.318/P/2013 din data de 08.04.2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B., s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului I. R., pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzută și pedepsită de art. 255 alin. 1 Cod penal în referire la art. 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000.
Fiind sesizată instanța la data de 08.04.2013, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului B., sub nr._ 13 și s-a fixat prim termen de judecată la data de 22 aprilie 2013.
În cauză s-a fixat termen intermediar la data de 10.04.2013, pentru discutarea măsurii arestului preventiv a inculpatului, măsură care urmează a expira la data de 13.04.2013.
Potrivit dispozițiilor art. 3001 alin. 1 și 3 Cod procedură penală, după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.
Tribunalul B., verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului I. R., a constatat că măsura arestării este justificată, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală și anume că pentru fapta comisă legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani (de la 6 luni la 7 ani) și există probe din care rezultă că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Având în vedere natura infracțiunii reținută în sarcina inculpatului, modul și împrejurările concrete în care inculpatul a săvârșit fapta (a oferit în mai multe rânduri diferite sume de bani polițiștilor pentru a încerca să-i convingă pe aceștia să nu-l sancționeze contravențional și să nu-i ridice marfa pe care o deținea în mod nelegal, deși a fost refuzat de polițist, cuantumul mare al sumei date cu titlu de mită, respectiv 700 lei), gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșită, reflectat prin atingerea relațiilor sociale referitoare la activitatea de serviciu, activitate a cărei bună desfășurare este incompatibilă cu săvârșirea unor fapte de corupere asupra funcționarilor, impactul social negativ asupra comunității, instanța constată că nu s-au modificat și schimbat temeiurile măsurii arestării preventive.
S-a mai reținut și faptul că, potrivit declarației inculpatului, oferirea unor sume de bani organelor de poliție care îl opreau în trafic, în aceleași condiții (transport de metale neferoase fără documente legale) era o obișnuință pentru el.
Inculpatul a adoptat cu ușurință atitudinea infracțională, dar și insistența dovedită de acesta în atingerea scopului propus, revenind de fiecare dată cu o sumă mare atunci când era refuzat de polițistul denunțător, ceea ce demonstrează o îndrăzneală deosebită a inculpatului, precum și disprețul acestuia față de normele de conviețuire socială.
Cu privire la persoana inculpatului, prima instanță a avut în vedere că acesta are vârsta de 18 de ani, este fără ocupație și nu are antecedente penale, iar în cursul cercetărilor la urmărirea penală a avut o atitudine parțial sinceră și oscilantă față de fapta reținută în sarcina sa.
Reținându-se că cercetarea judecătorească se află în fază incipientă și având în vedere că temeiurile care au stat la baza arestului preventiv nu s-au modificat pe parcursul cercetărilor efectuate în faza de urmărire penală, Tribunalul a constatat că nu este întemeiată cererea inculpatului, prin apărător, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Împotriva încheierii de ședință menționate a declarat recurs inculpatul I. R., iar la termenul de judecată din 15.04.2013, apărătorul acestuia a arătat că poziția procesuală a inculpatului a fost una sinceră, avea o vârstă de 18 ani, iar perioada de arest e suficientă pentru buna desfășurare a procesului penal. S-a cerut înlocuirea arestării cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Recursul este nefondat.
În mod corect prima instanță a menținut arestarea preventivă a inculpatului I. R., având în vedere dispozițiile art.3001 Cod procedură penală.
Acesta a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr.318/P/2013 din 08.04.2013 al parchetului de pe lângă Tribunalul B. pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prevăzută de art.255 alin.1 Cod penal în referire la art.7 alin.2 din Legea nr.78/2000.
S-a reținut în sarcina acestuia că, la data de 15.03.2012 a oferit și a dat suma totală de 700 lei ofițerului de poliție B. L. pentru a nu fi sancționat contravențional, întrucât transporta, cu autoturismul marca Dacia L., cu nr._, metale neferoase fără documente de proveniență.
Din probele administrate în cauză rezultă presupunerea rezonabilă, existând indicii temeinice că inculpatul I. R. a comis infracțiunea menționată anterior (declarațiile martorilor: B. L., M. T., I. H., I. A., declarațiile inculpatului, proces-verbal de redare a unor convorbiri ambientale).
În cauză se menține în continuare temeiul legal prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege e mai mare de 4 ani închisoare, iar pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din gravitatea ridicată a unei astfel de fapte de corupție, modalitatea în care a fost comisă, insistența manifestată de inculpat în încercarea de a se sustrage unui control al poliției, starea de insecuritate socială care s-ar crea în rândul comunității dacă persoanele acuzate de asemenea fapte ar fi în libertate.
Nu se impune înlocuirea arestării cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Fapta de care este acuzat inculpatul are un grad ridicat de pericol social, a fost comisă de acesta fără nicio ezitare, încercând eludarea controlului rutier asupra unui transport de marfă fără documente de proveniență, activități ilicite care necesită o reacție fermă din partea autorităților judiciare.
Faza de judecată este la început, iar măsura arestării preventive este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, restricțiile de drepturi din cuprinsul măsurii obligării de a nu părăsi localitatea nefiind suficiente în acest sens.
Circumstanțele personale ale inculpatului nu sunt în măsură să modifice situația de fapt și de drept arătate, argumentele și rațiunea care pledează pentru menținerea arestării preventive fiind independente de aspectele cu caracter personal.
Față de cele arătate și de art.38514, art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat acest recurs.
Văzând și art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul I. R. (fiul lui H. și D., născut la data de 01.09.1994 în municipiul A., județul Teleorman, cu domiciliul în B. ., județul B., și cu reședința în satul Albina, ., CNP –_, în prezent deținut în Penitenciarul pentru Minori și Tineri Tichilești) împotriva încheierii de ședință din data de 10.04.2013, pronunțată de Tribunalul B. in dosarul nr._ 13.
Obligă inculpatul-recurent la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
aur marian mircea florin meleacă mARCIAN M. I.
Grefier,
M. I.
Red. A. M.M./15.04.2013
Tehnored. M. I./ 2 ex./23.04.2013
Fond: T. B.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 346/2013.... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
