Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 346/2013. Curtea de Apel GALAŢI

Curtea de Apel GALAŢI - Sentințe și decizii penale / 2013

Decizia nr. 346/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 06-03-2013 în dosarul nr. 15761/233/2011

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL G.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 346/R

Ședința publică din data de 6 martie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE – L. H. – judecător

JUDECĂTOR – P. D.

JUDECĂTOR – M. T.

GREFIER – A. S.

-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. B. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.

La ordine fiind judecarea recursurilor declarate de inculpatul C. I. și partea vătămată C. V. împotriva sentinței penale nr. 1854 din 15.10.2012 pronunțată de Judecătoria G..

La apelul nominal au răspuns recurentul – inculpat C. I., în stare de deținere și asistat de avocat G. O. – apărător ales, lipsă fiind recurentul – parte vătămată C. V..

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei în sensul că a fost depusă la dosar traducerea permisului de conducere deținut de recurentul – inculpat C. I., după care ;

Reprezentantul Parchetului arată că dacă instanța apreciază că permisul de conducere figurează ca fiind eliberat la 9.06.2011 nu mai are alte cereri de formulat.

Avocat G. O. arată că permisul de conducere a fost eliberat la data de 28.07.2007, pentru categoria B.

Reprezentantul Parchetului solicită efectuarea unei adrese pentru verificarea autenticității acestui permis de conducere la IPJ – Serviciul Poliției Rutiere întrucât inculpatul a recunoscut la instanța de fond comiterea infracțiunii iar în fața instanței de recurs a depus la dosar permisul de conducere eliberat în Italia.

CURTEA, având în vedere că această cauză este în recurs, când se verifică legalitatea și temeinicia hotărârii instanței de fond, apreciază că nu este necesară solicitarea de relații de la autoritățile române. Constată lipsa d-nei avocat U. D. – apărător ales al recurentului – parte vătămată C. V. și, nemaifiind alte cereri de formulat și acte de depus, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:

Avocat G. O., având cuvântul, solicită a se avea în vedere că recurentul – inculpat menține în totalitate motivele de recurs formulate în scris.

Solicită a se observa că instanța de fond a făcut o mică confuzie între momentul în care instanța a pus în discuția părților și a reprezentantului Parchetului legalitatea actului de sesizare cu momentul în care s-a dat citire rechizitoriului. Consideră că momentul până la care inculpatul putea să ceară aplicarea disp.art. 320¹ Cod pr. penală este momentul când grefierul de ședință a dat citire actului de acuzare și nu momentul în care s-a pus în discuția părților legalitatea actului de sesizare, sunt două momente distincte. La termenul din 6.02.2012 s-a pus în discuție legalitatea sesizării instanței dar solicită a se avea în vedere că la acel moment inculpatul nu era în țară și în mod greșit s-a reținut că ar fi fost procedura completă.

Solicită a se observa că în motivarea instanței de fond nu se amintește despre cererea inculpatului de aplicare a prevederilor art. 320¹ Cod pr.penală.

Față de aceste considerente, solicită admiterea recursului formulat și în baza art. 385⁹ alin.1 pct. 17, alin. 2 Cod pr. penală și să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru a se face aplicarea prevederilor art. 320¹ Cod pr. penală.

În subsidiar solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și reținând cauza spre rejudecare instanța de recurs să facă aplicarea disp.art. 320¹ Cod pr. penală iar cu privire la infracțiunea de conducere fără permis solicită aplicarea disp.art. 74 și 76 Cod penal.

Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de inculpat ca fiind nefondat.

Din perspectiva aplicării prevederilor art. 320¹ Cod pr. penală instanța de fond a apreciat la data de 6.02.2012 că procedura era completă cu inculpatul întrucât, deși era plecat din țară, acesta nu furnizase alt domiciliu și avea asistența juridică asigurată, instanța fiind deci legal sesizată. În aceste condiții în mod corect la momentul în care inculpatul, la data de 20.08.2012, a solicitat aplicarea prevederilor art. 320¹ Cod pr. penală, instanța de judecată i-a respins cererea întrucât depășise momentul procesual până la care se putea formula o astfel de cerere și pe cale de consecință apreciază că nu se justifică admiterea căii de atac formulată de inculpat.

Cu privire la susținerea legată de permisul de conducere consideră că nu există suficiente verificări în ceea ce privește autenticitatea acestui document. Există la dosar o cerere contradictorie în ceea ce privește recunoașterea conform art. 320¹ Cod pr. penală și solicitarea de achitare pentru una din cele două infracțiuni.

De asemenea consideră că nu se justifică aplicarea de circumstanțe atenuante inculpatului, acesta a avut o poziție procesuală nesinceră, cu excepția ultimului termen de judecată în fața instanței de fond, a comis trei infracțiuni în prezenta cauză și prezintă antecedente penale care au fost avute în vedere la soluționarea cauzei de către instanța de fond.

Avocat G. O., în replică, arată că la data de 11 iunie 2012 (fila 91 dosar fond) a fost momentul când s-a solicitat pentru prima oară aplicarea prevederilor art. 320¹ Cod pr. penală, reprezentantul Parchetului a fost de acord. La data de 20.08.2012 s-a reiterat cererea iar reprezentantul Parchetului nu a mai fost de acord.

Reprezentantul Parchetului apreciază că termenul la care se putea formula cererea privind aplicarea art. 320¹ Cod pr. penală era data de 6.02.2012, inculpatul având apărător ales.

Avocat G. O., cu privire la recursul părții vătămate, solicită respingerea acestuia ca fiind inadmisibil, inculpatul nu a fost trimis în judecată și pentru infracțiunea de distrugere. Partea vătămată nici nu a formulat plângerea pentru această infracțiune în termenul de două luni de zile, în cauză fiind vorba despre furt de folosință.

Reprezentantul Parchetului, cu privire la recursul părții vătămate, solicită respingerea acestuia ca fiind nefondat.

Instanța de fond, în conformitate cu disp.art. 317 Cod pr. penală s-a pronunțat cu privire la infracțiunile pentru care a fost sesizată. Acestea au vizat o sustragere privind folosința autoturismului respectiv iar pentru infracțiunea de4 distrugere prev. de art. 217 alin.4 Cod penal soluția a fost de netrimitere în judecată prin rechizitoriul Parchetului, astfel încât apreciază că solicitarea de despăgubiri nu se justifică.

Recurentul – inculpat C. I., în ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței cu privire la soluționarea recursului formulat.

CURTEA:

Asupra recursurilor penale de față:

Inculpatul C. I. și partea vătămată C. V. au declarat recurs împotriva sentinței penale nr. 1854/15.10.2012 pronunțată de Judecătoria G..

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.1854/15.10.2012 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria G. a condamnat pe inculpatul C. I. la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 și 4- art. 209 alin. 1 lit. e, g și i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal (faptă săvârșită la data de 06/07.04.2010).

A condamnat pe inculpatul C. I. la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autoturism pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin.1 din OUG 195/2002, republicată, cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal (faptă săvârșită la data de 11.04.2010).

În temeiul disp. art. 33 lit. a Cod penal, în referire la art. 34 lit. b Cod penal, au fost contopite cele două pedepse aplicate prin prezenta hotărâre și s-a dispus ca inculpatul C. I. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

S-a constatat că faptele din sentința penală nr.46/09.02.2009 a Judecătoriei A., definitivă prin neapelare la data de 27.02.2009, sentința penală nr. 41/10.06.2009 a Judecătoriei P., definitivă prin neapelare la data de 30.06.2009 și sentința penală nr.17/25.02.2010 a Judecătoriei Liești sunt concurente.

S-a constatat că faptele din prezenta cauză sunt concurente cu faptele pentru care inculpatul C. I. a fost condamnat prin sentința penală nr. 54/24.02.2011 a Judecătoriei Liești, definitivă prin decizia Curții de Apel G. nr. 37/R/11.01.2012 la data de 11.01.2012.

S-a constatat că faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală 54/2011 a Judecătoriei Liești sunt săvârșite în termenul de încercare stabilit prin sentințele penale nr. 46/09.02.2009 a Judecătoriei A. și nr. 141/10.06.2009 a Judecătoriei P..

S-a constatat că faptele din prezenta cauză sunt săvârșite în termenul de încercare stabilit prin sentințele penale nr. 46/09.02.2009 a Judecătoriei A., nr. 141/10.06.2009 a Judecătoriei P., și nr. 17/25.02.2010 a Judecătoriei Liești .

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare stabilită prin sentința penală nr. 141/10.06.2009 a Judecătoriei P., în pedepsele componente, astfel:

- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 85 alin.2 din OUG 195/2002 republicată;

- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin.1-209 alin.1 lit. e Cod penal.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 7ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 54/24.02.2011 a Judecătoriei Liești, în pedepsele componente cu înlăturarea sporului, astfel:

- 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin.1 și alin.2 lit. b și c Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal;

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 alin.1- 209 alin.1 lit.e, g și i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal;

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 217 alin.1 și 4 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal;

- 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 141/10.06.2009 a Judecătoriei P..

În temeiul disp. art. 33 lit. a Cod penal în referire la art. 34 lit. b Cod penal, s-a contopit pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 46/2009 a Judecătoriei A., cu pedepsele de 6 luni închisoare și 1 an închisoare, ambele aplicate prin sentința penală nr. 141/2009 a Judecătoriei P., și cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 17/2010 a Judecătoriei Liești, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare (rezultanta 1).

În temeiul disp. art. 33 lit. a Cod penal în referire la art. 34 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele de 3 ani închisoare și 1 an închisoare stabilite prin prezenta hotărâre cu pedepsele de 5 ani închisoare, 3 ani închisoare și 3 ani închisoare, toate aplicate prin sentința penală nr. 54/2011 a Judecătoriei Liești, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, sporită la 6 ani și 3 luni închisoare (rezultanta 2).

S-a menținut revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 141/2009 a Judecătoriei P. astfel cum a fost stabilit prin sentința penală nr. 54/2011 a Judecătoriei Liești.

În temeiul disp. art. 83 Cod penal, s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepselor de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 46/2009 a Judecătoriei A. și 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 17/2010 a Judecătoriei Liești.

În temeiul disp. art. 83 Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an închisoare (rezultanta 1) alături de pedeapsa de 6 ani și 3 luni închisoare (rezultanta 2), în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de 7 ani și 3 luni închisoare.

În temeiul art. 71 alin. 2 Cod penal, a aplicat inculpatului C. I. pe perioada executării pedepsei, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal.

În temeiul disp. art. 36 alin.3 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada executată de la data de 16.02.2012 la zi.

S-a anulat mandatul de executare nr.79/2012 emis în baza sentința penală nr. 54/10.03.2011 a Judecătoriei Liești și s-a dispus emiterea unui nou mandat după rămânerea definitivă a prezentei.

S-a constatat că partea vătămată C. V. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3.000 euro și 1.000 lei reprezentând daune materiale.

Au fost respinse pretențiile civile formulate de partea vătămată C. V. ca fiind inadmisibile.

În temeiul art. 191 alin. 1 Cod de procedură penală, a obligat pe inculpatul C. I. la plata a 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (din care suma de 236 lei aferentă urmăririi penale).

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 2522/P/2010 din 26.07.2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria G., s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului C. I., pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, și conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, prevăzute și pedepsite de art.208 alin.1și 4 - art.209 alin.1 lit.e, g și i Cod penal și art. 86 alin.1 din OUG 195/2002 republicată, ambele cu aplicarea art. 33 lit. b și art. 37 lit. a Cod penal.

Prin același rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul C. I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 alin.1 Cod penal, întrucât partea vătămată nu a depus plângere prealabilă în termen de 2 luni prevăzut de lege și neînceperea urmăririi penale față de același făptuitor sub aspectul infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 alin. 4 Cod penal, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni

S-a reținut în sarcina inculpatului că în noaptea de 06/07.04.2010 a sustras din parcarea aferentă blocului 2B de pe . din mun. G., folosind o cheie potrivită, autoturismul părții vătămate C. V., cu scopul de a-l folosi fără drept, autoturism pe care l-a condus pe drumurile publice din mun. G. fără a poseda permis de conducere.

În cursul urmăririi penale, mijloacele de probă s-au concretizat în: declarațiile părții vătămate C. V. (fila 32-35 dosar urmărire penală), declarațiile martorilor P. C. V., J. B. C., T. C. și G. G. (filele 41-45, 46-50, 51-52, 54 dosar urmărire penală), proces verbal de cercetare la fața locului (filele 22, 29, 30 dosar urmărire penală), adresa Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor G. (fila 29, 30 dosar urmărire penală).

Inculpatul C. I. nu a fost audiat de organele de anchetă, și nici nu i-a fost prezentat materialul de urmărire penală, întrucât s-a sustras urmăririi penale, pe numele său fiind emise mai multe acte de căutare.

În faza cercetării judecătorești, instanța a audiat nemijlocit martorii P. C. V. (fila 65 dosar fond), T. C. (fila 75 dosar fond), J. B. C. (fila 90 dosar fond), și a făcut aplicarea disp. art. 327 alin. 3 Cod de procedură penală, privind pe martorul G. G., constatând imposibilitatea audierii nemijlocite a acestuia (fila 115 dosar fond).

De asemenea, instanța a audiat nemijlocit inculpatul, declarația acestuia fiind atașată la dosarul cauzei fila 113 dosar fond.

Totodată, instanța a dispus atașarea la dosarul cauzei a fișei de antecedente penale a inculpatului (fila 114-115 dosar fond).

Pe parcursul cercetării judecătorești inculpatul a avut asigurată asistența juridică de către un avocat ales, conform delegației aflate la dosarul cauzei fila 40, 69 dosar fond)

Analizând și coroborând materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța a reținut următoarele:

În data de 08.04.2010, s-a înregistrat la I.P.J. G. – Serviciul de Investigații Criminale plângerea părții vătămate C. V. prin care arăta faptul că noaptea de 06-07.04.2010, persoane necunoscute i-au sustras autoturismul marca Seat Toledo cu nr. de înmatriculare_, din parcarea aferentă blocului 2B de pe . (plângere fila 8).

Totodată, partea vătămată a arătat că în seara de 04.04.2010, în jurul orei 2100, a parcat autoturismul marca Seat Toledo cu nr. de înmatriculare_, proprietate personală, în parcarea aferentă blocului 2B de pe ., după ce în prealabil, l-a asigurat prin închiderea portierelor cu cheia de rezervă, însă fără a activa sistemul de închidere centralizat, întrucât în perioada noiembrie - decembrie 2009, a pierdut în zona blocului unde locuiește, cheia prevăzută cu telecomandă de închidere a sistemului centralizat.

În perioada 04.04.2011 – 06.04.2011, autoturismul a rămas parcat în același loc, fără a fi folosit de către partea vătămată.

În dimineața zilei de 07.04.2010, în jurul orei 0700, coborând în fața blocului, partea vătămată a constatat lipsa autoturismului.

În momentul furtului, în autoturism se mai găseau următoarele bunuri: o trusă de pescuit din plastic de culoare neagră, 4 (patru) lansete și 3 (trei) undițe, toate într-o husă din material textil de culoare verde, un detector de radar marca COBRA, un radio cu CD marca SONY cu față detașabilă, fața detașabilă fiind în torpedoul autoturismului, roata de rezervă, cric, triunghi reflectorizant, trusă medicală și cheie de roți (declarații parte vătămată f. 32-35 dosar urmărire penală).

Deși organele de poliție au procedat la efectuarea cercetării la fața locului, nu s-au găsit cioburi sau subansamble care să aparțină autoturismului furat (proces-verbal de cercetare la fața locului fila 8 dosar urmărire penală).

La data de 12.04.2010 autoturismul a fost găsit incendiat pe un câmp din apropierea . (proces-verbal de cercetare la fața locului fila 9 dosar urmărire penală).

În luna decembrie 2009, martorul P. C.-V. se plimba împreună cu prietenul său, martorul C. M. ocazie cu care, în apropierea Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii Sf. I. G., martorul C. M. a găsit o cheie de contact pentru autoturism SEAT și încă una sau două chei de yală de locuință, chei care au rămas la acesta din urmă. După câteva zile, cei doi martori s-au reîntâlnit, iar martorul C. M. i-a dat cheile găsite în apropierea spitalului, martorului P. C.-V. (declarații martor P. C. V. filele 41-45 dosar urmărire penală).

În aceeași lună, martorul P. C.-V. s-a întâlnit în G. cu inculpatul C. I. (văr cu martorul C. M.) și discutând cu acesta i-a spus printre altele și de faptul că martorul C. M., găsise o cheie de autoturism SEAT, pe care i-o dăduse lui.

La începutul lunii ianuarie 2010, când martorul P. C.-V. se afla în . (localitatea de domiciliu), a fost căutat de inculpatul C. I. care i-a cerut cheia de contact de la autoturismul Seat, pe care o primise de la martorul C. M.. Deși, martorul P. C.-V. l-a întrebat pe inculpat de ce îi trebuia cheia, inculpatul C. I. nu a răspuns și a plecat.

Ulterior, martorul s-a mai întâlnit prin . C. I., însă nu au mai discutat despre cheia de contact de la autoturismul Seat (declarații martor P. C. V. filele 41-45 dosar urmărire penală).

În seara de 11.04.2010 în jurul orei 2130, când martorul P. C.-V. se afla la Căminul cultural din ., împreună cu martorul J. B.-C. și alți doi prieteni: G. G. și S. L., lângă aceștia a oprit un autoturism marca Seat Toledo de culoare verde metalizat, cu numărul de înmatriculare_, la volanul căruia se afla inculpatul C. I. (declarații martor P. C. V. f. 41-45; declarații martor J. B. C. filele 46-50 dosar urmărire penală).

La invitația inculpatului C. I. de a merge cu el să se plimbe cu mașina, au acceptat doar martorul P. C. V., care a urcat pe locul din față dreapta, și martorul J. B.-C., pe bancheta din spate.

Cu această ocazie, cei doi martori l-au întrebat pe inculpatul C. I. de unde are acel autoturism, acesta spunându-le că l-a primit de la cineva în schimbul unei datorii pe care o avea către el. Cei doi martori au văzut că inculpatul C. I. a pornit autoturismul cu o cheie pe care a introdus-o în contact.

Ajunși în . inculpatul C. I. nu a intrat cu autoturismul în stația PECO, ci l-a lăsat într-un loc apropiat de calea ferată și a plecat pe jos la stația Peco, de unde a revenit cu un bidon din plastic de 2 litri cu motorină, pe care l-a pus în mașină. La stația PECO a fost însoțit de martorul P. C.-V..

Revenind în . I. i-a plimbat ce cei doi martori pe câmp, în afara localității, însă, la un moment dat, autoturismul a făcut pană la roata dreapta spate, motiv pentru care inculpatul a venit cu autoturismul cu pană pe roată până în comună și a oprit pe o uliță în apropierea domiciliului său unde a schimbat roata avariată.

După ce a schimbat roata, inculpatul și cei doi martori au plecat, din nou, la plimbare cu autoturismul, inculpatul mergând pe câmpurile din apropierea comunei. Datorită vitezei, autoturismul a derapat și s-a oprit cu o roată într-un șanț. Deși au încercat să scoată autoturismul din șanț, nu au reușit. Auzind afirmațiile inculpatului, cei doi martori l-au întrebat din nou de unde are autoturismul, iar atunci acesta le-a spus l-a furat în data de 08.04.2010 din mun. G. din zona Liceului Auto.

Întrucât inculpatul a arătat că va da foc autoturismului, martorii P. C.-V. și J. B. au plecat spre casă, pe jos, iar C. I. a rămas lângă autoturism și la scurt timp, i-a dat foc. Acest lucru este confirmat de martorii P. C.-V. și J. B., care aflați la distanță de aproximativ 40-50 m de locul unde a rămas autoturismul, au observat cum acesta ardea, dându-și seama că inculpatul C. I. i-a dat foc (declarații martor P. C. V. f. 41-45; declarații martor J. B. C. filele 46-50 dosar urmărire penală).

Situația de fapt astfel cum a fost reținută de instanța de judecată rezultă în mod clar din declarațiile martorilor audiați în cauză, respectiv P. C. V., J. B. C., și G. G., care au arătat că inculpatul le-a relatat că a sustras autoturismul marca Seat Toledo de culoare verde metalizat, dintr-o parcare din mun. G., autoturism cu care de altfel aceștia s-au și plimbat, la volanul acestuia fiind inculpatul C. I..

De asemenea, martora T. C. a arătata că în data de 11.04.2010, ora 2200, a văzut în fața locuinței sale din . de culoare verde, iar lângă acesta era inculpatul C. I. care schimba o roată. La scurt timp, inculpatul C. I. s-a urcat la volanul mașinii și a plecat, fiind însoțit și de martorii P. C.-V. și J. B.-C. (declarații martor T. C. filele 51-52 dosar urmărire penală).

Din adresa nr._ din 09.11.2010 a IPJ - Serviciul Rutier G. rezultă că în perioada 07-12.04.2010, inculpatul nu figura ca fiind posesor al permisului de conducere pentru nicio categorie.

Partea vătămată C. V. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3.000 euro, reprezentând contravaloarea autoturismului distrus de inculpatul C. I. și 1.000 lei reprezentând valoarea bunurilor sustrase din autoturismul părții vătămate.

Audiat în fața instanței de judecată, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, arătând că la data comiterii presupusei infracțiuni poseda permis de conducere și că nu a sustras autoturismul arătat ci doar l-a rugămintea martorului P. C. Valenti a condus respectivul autoturism din G. până în localitatea Grivița fără însă a cunoaște amănunte despre autoturismul respectiv.

Susținerile inculpatului nu au putut fi reținute de instanța de judecată, acestea nefiind de altfel probate în nici un fel, ba mai mult probele administrate în cauză astfel cum acestea au fost descrise mai sus demonstrează vinovăția inculpatului cu privire la acele două infracțiuni reținute în sarcina sa.

Față de probele administrate în cauză, declarațiile părții vătămate C. V., declarațiile martorilor P. C. V., J. B. C., G. G. și T. C., procesul verbal de cercetare la fața locului, instanța a constatat că vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită și că faptele deduse judecății prezintă gradul de pericol social specific unei infracțiuni, iar pentru aceste motive instanța a apreciat necesară sancționarea inculpatului conform prevederilor legale.

În ceea ce privește reținerea în încadrarea juridică a inculpatului C. I. a disp. art. 33 lit. b Cod penal, instanța a apreciat că aceasta s-a realizat într-un mod eronat, nefiind cazul în speța de față a unui concurs ideal ci a unui concurs real prev. de art. 33 lit.a Cod penal, în sensul că inculpatul C. I. a comis două infracțiuni distincte (furt de folosință și conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere), înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele.

În drept, faptele inculpatului C. I. care în noaptea de 06/07.04.2010 a sustras din parcarea aferentă blocului 2B de pe . din mun. G., folosind o cheie potrivită, autoturismul părții vătămate C. V., cu scopul de a-l folosi fără drept, autoturism pe care l-a condus pe drumurile publice din mun. G. fără a poseda permis de conducere, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1 și 4 - 209 alin.1 lit. e, g și i Cod penal și art. 86 alin.1 din OUG 195/2002 republicată, ambele cu aplicarea art. 33 lit. b și art. 37 lit. a Cod penal.

În speță sunt incidente așadar, disp. art. 33 lit. a Cod penal, privind concursul real de infracțiuni.

La individualizarea pedepsei ce a fot aplicată, instanța, având în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal, a ținut seama de limitele de pedeapsă stabilite de textul incriminator pentru faptele săvârșite, de pericolul social concret al faptelor deduse judecății (crearea în dauna părții vătămate a unui prejudiciu), valoarea prejudiciului creat, de datele privind persoana inculpatului (acesta nu se află la primul impact cu legea penală).

Analizând fișa de cazier a acestui inculpat, instanța a observat că acesta a mai fost sancționat anterior prin mai multe sentințe penale, astfel că nu se poate vorbi de o bună conduită a acestuia înainte de săvârșirea infracțiunii. De asemenea, întrucât inculpatul nu a avut o atitudine sinceră nici în fața organelor de anchetă, sustrăgându-se urmăririi penale, dar nici în fața instanței de judecată, având în vedere totodată modalitatea în care inculpatul a acționat, instanța a apreciat că în favoarea acestui inculpat nu pot fi reținute circumstanțe atenuante în favoarea acestuia.

Instanța a apreciat că doar prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea pentru fiecare din infracțiunile reținute în sarcina acestuia, se poate îndrepta pe viitor atitudinea inculpatului față de normele de conviețuire socială și se poate restabili ordinea de drept încălcată.

Pe de altă parte, având în vedere că inculpatul a mai fost condamnat anterior prin mai multe sentințe penale, au fost rezolvate și antecedentele penale ale acestuia.

Astfel, în principal instanța a dispus, în temeiul disp. art. 33 lit.a Cod penal, în referire la art. 34 lit. b Cod penal, contopirea celor două pedepse aplicate prin prezenta hotărâre și a dispus ca inculpatul C. I. să execute pedeapsa cea mai grea.

În continuare, s-a constatat că faptele din sentința penală nr. 46/09.02.2009 a Judecătoriei A., definitivă prin neapelare la data de 27.02.2009, sentința penală nr. 141/10.06.2009 a Judecătoriei P., definitivă prin neapelare la data de 30.06.2009 și sentința penală nr. 17/25.02.2010 a Judecătoriei Liești sunt concurente.

S-a constatat totodată că faptele din prezenta cauză sunt concurente cu faptele pentru care inculpatul C. I. a fost condamnat prin sentința penală nr. 54/24.02.2011 a Judecătoriei Liești, definitivă prin decizia Curții de Apel G. nr. 37/R/11.01.2012 la data de 11.01.2012.

Totodată, s-a constatat că faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală 54/2011 a Judecătoriei Liești sunt săvârșite în termenul de încercare stabilit prin sentințele penale nr. 46/09.02.2009 a Judecătoriei A. și nr. 141/10.06.2009 a Judecătoriei P..

Faptele din prezenta cauză sunt săvârșite în termenele de încercare stabilite prin sentințele penale nr. 46/09.02.2009 a Judecătoriei A., nr. 141/10.06.2009 a Judecătoriei P., și nr. 17/25.02.2010 a Judecătoriei Liești .

Instanța a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare stabilită prin sentința penală nr. 141/10.06.2009 a Judecătoriei P., în pedepsele componente, astfel:

- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 85 alin.2 din OUG 195/2002 republicată;

- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin.1-209 alin.1 lit.e Cod penal.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 54/24.02.2011 a Judecătoriei Liești, în pedepsele componente cu înlăturarea sporului, astfel:

- 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin.1 și alin.2 lit. b și c Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal;

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.e, g și i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal;

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 217 alin.1 și 4 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal;

- 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 141/10.06.2009 a Judecătoriei P..

În temeiul disp. art. 33 lit. a Cod penal în referire la art. 34 lit. b Cod penal, a contopit pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 46/2009 a Judecătoriei A., cu pedepsele de 6 luni închisoare și 1 an închisoare, ambele aplicate prin sentința penală nr. 141/2009 a Judecătoriei P. și cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 17/2010 a Judecătoriei Liești, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea (rezultanta 1).

În temeiul disp. art. 33 lit. a Cod penal în referire la art. 34 lit. b Cod penal, a contopit pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre cu pedepsele de 5 ani închisoare, 3 ani închisoare și 3 ani închisoare, toate aplicate prin sentința penală nr. 54/2011 a Judecătoriei Liești, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, sporită în mod corespunzător (rezultanta 2). Sporul de pedeapsă aplicat inculpatului rezultă din perseverența infracțională de care a dat dovadă acesta.

Instanța va menține revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 141/2009 a Judecătoriei P. astfel cum a fost stabilit prin sentința penală nr. 54/2011 a Judecătoriei Liești.

În temeiul disp. art. 83 Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa stabilită mai sus pentru rezultanta 1 alături de pedeapsa stabilită mai sus pentru rezultanta 2.

Totodată, în temeiul disp. art. 36 alin.3 Cod penal, instanța a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada executată de la data de 16.02.2012 la zi și a anulat mandatul de executare nr.79/2012 emis în baza sentința penală nr. 54/10.03.2011 a Judecătoriei Liești și va dispune emiterea unui nou mandat după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Sub aspectul laturii civile, instanța a constatat că partea vătămată C. V. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3.000 euro, reprezentând contravaloarea autoturismului distrus de inculpatul C. I. și 1.000 lei reprezentând valoarea bunurilor sustrase din autoturismul părții vătămate.

Acțiunea civilă, alăturată celei penale poate fi admisă numai cu privire la pretențiile formulate pentru prejudiciile cauzate pentru infracțiunea cu care a fost sesizată instanța, iar nu și pentru cele produse prin efecte secundare sau colaterale ale faptei, care nu au făcut obiectul unei încadrări distincte cu caracter penal.

Or în prezenta cauză, inculpatul C. I. a fost trimis în judecată doar pentru săvârșirea infracțiunii de furt de folosință a autoturismului aparținând părții vătămate și conducere a unui autoturism pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere.

Chiar dacă distrugerile provocate autoturismului părții vătămate îi sunt imputabile inculpatului C. I., acestea nu sunt urmări specifice infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, iar în privința bunurilor pe care partea vătămată le-a reclamat ca fiind sustrase de inculpatul C. I., instanța a reținut că acestea fac obiectul unei infracțiuni distincte de furt calificat cu care instanța nu a fost investită.

Acest mod de a proceda se impune, deoarece acțiunea civilă nu poate excede limitelor cu care este investită instanța penală, cât timp ea este chemată să se pronunțe, sub aspect penal, numai cu privire la infracțiunile cu care a fost sesizată (furt de folosință și conducere a unui autoturism pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere).

Având în vedere cele arătate, instanța a apreciat că pretențiile civile formulate de partea vătămată C. V. sunt inadmisibile și le-a respins ca atare.

Împotriva sentinței penale nr. 1854/2012 a Judecătoriei G. au declarat recurs inculpatul C. I. și partea vătămată C. V. criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.

Inculpatul C. I. solicită instanței de recurs, pe de o parte, trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca instanța de fond să facă aplicarea art. 320¹ Cod pr. penală iar, pe de altă parte, să rețină în favoarea sa circumstanța atenuante judiciare prev.de art. 74 alin. Cod penal.

Partea vătămată C. V. solicită daune materiale constând în contravaloarea autoturismului distrus și a bunurilor sustrase din autoturism.

Recursurile sunt nefondate.

Analizând hotărârea recurată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, a susținerilor recurenților, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.385⁶ alin.3 Cod pr. penală, instanța de recurs consideră că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, urmând a o menține.

În mod corect, instanța de fond a reținut existența situației de fapt existentă în cauză pe baza probelor existente la dosar, vinovăția inculpatului, precum și încadrarea juridică dată faptei.

S-a reținut că, în noaptea de 06./07.04.2010, inculpatul a sustras din parcarea aferentă blocului 2 B de pe . municipiul G., folosind o cheie potrivită, autoturismul părții vătămate C. V., cu scopul de a-l folosi pe nedrept, autoturism pe care l-a condus pe drumurile publice din municipiul G. fără a poseda permis de conducere.

Fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 208 alin.1 și 4 – art. 209 alin.1 lit.e, g și i din Codul penal și a art. 86 alin.1 din OUG 195/2002 republicată.

Vinovăția inculpatului a fost dovedită cu declarațiile părții vătămate, ale martorilor P. C. V., J. B. C., G. G. și T. C. și procesul verbal de cercetare la fața locului.

Pedepsele aplicate întrunesc condițiile art. 72 Cod penal privind pericolul social al faptelor, împrejurările în care au fost săvârșite, precum și persoana inculpatului care este recidivist în condițiile art. 37 al.1 lit.a Cod penal.

Nu poate fi reținută apărarea inculpatului privind respingerea cererii de către instanța de fond cu privire la aplicarea art.320¹ Cod pr.penală, deoarece, pe de o parte solicitarea sa a fost făcută după momentul citirii actului de sesizare și propunerea de probe pentru continuarea cercetării judecătorești iar, pe de altă parte, nici în faza de recurs inculpatul nu a recunoscut toate faptele așa cum au fost reținute prin actul de sesizare.

În mod corect, instanța de recurs a respins această cerere formulată de inculpat deoarece, din copia permisului de conducere eliberat pe numele inculpatului rezultă că acesta a fost eliberat de autoritățile italiene la data de 09.06.2011 iar, fapta de conducere fără permis pentru care a fost trimis în judecată, a avut loc în noaptea de 06.07.04.2012 – deci cu mult înainte de a obține respectivul permis de conducere.

Cu privire la solicitarea inculpatului de a se reține în favoarea sa circumstanțe atenuante judiciare, instanța de recurs constată că acesta nu a precizat în ce constau aceste circumstanțe, solicitând reținerea art.74 Cod penal, fără a indica care dintre articole sau literele prevăzute de acest text de lege. Instanța constată că nici una din situațiile desprinse din probatoriile administrate în dosar nu constituie o împrejurare ce ar îndeplini condițiile unei circumstanțe atenuante judiciare.

În ceea ce privește recursul formulat de partea vătămată C. V. prin care solicită obligarea inculpatului la daune materiale constând în distrugerea autovehiculului și a bunurilor sustrase din acesta, arătăm că inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru infracțiunile de furt de bunuri din autoturism și nici pentru fapta de distrugere.

Conform art. 317 Cod pr. penală, judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare al instanței, ori faptele pentru care se solicită soluționarea laturii civile, nu există, deoarece instanța de judecată nu a fost investită cu acestea. In aceste condiții, nu poate fi obligat inculpatul la plata de daune materiale părții vătămate pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată acesta, nefiind infracțiuni producătoare de prejudicii materiale.

Având în vedere aceste considerente, în baza art.385¹⁵ pct.1 lit.b Cod pr.penală, va respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpatul C. I. și de partea vătămată C. V. împotriva sentinței penale nr. 1854/15.10.2012 a Judecătoriei G. și îi va obliga pe aceștia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod pr.penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

RESPINGE, ca nefondate, recursurile formulate de inculpatul C. I. ( fiul lui S. și S., născut la data de 9.08.1985 în ., domiciliat în ., CNP-_) în prezent deținut în Penitenciarul G. și partea vătămată C. V. domiciliat G., . nr. 108, ., ., împotriva sentinței penale nr. 1854 din 15.10.2012 a Judecătoriei G..

În baza art. 192 alin.2 Cod pr.penală obligă pe fiecare dintre recurenți la plata către stat a sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Suma de 50 lei reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu ( av. D. D.) va fi avansată din fondul Ministerului Justiției către Baroul G..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6 martie 2013.

PRȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

L. H. P. D. M. T.

Grefier,

A. S.

Red. M.T./21.03.2013

Tehnored.A.S./22.03.2013/2 ex.

Jud. fond: C.I.C.

← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr....		Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... →

Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 346/2013. Curtea de Apel GALAŢI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 346/2013. Curtea de Apel GALAŢI