Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr. 1539/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1539/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 22-11-2013 în dosarul nr. 598/275/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR 1539/R
Ședința publică de la 22.11.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M.-M. I.
Judecător - A.-M. M.
Judecător – F. M.
Grefier – F. B.
-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. P. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea recursurilor declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA P. și de inculpații D. și D. G. împotriva sentinței penale nr. 25/24.01.2013 a Judecătoriei P. pronunțată în dosarul nr._
Dezbaterile și susținerile orale ale cauzei au avut loc la data de 08.11.2013 și s-au consemnat în încheierea de ședință din aceea dată, care face parte integrantă din prezenta, dată la care instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 13.11.2013, când instanța mai având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 22.11.2013.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față,
Prin sentința penală nr. 25/24.01.2013 pronunțată de Judecătoria P. s-au dispus următoarele:
Condamnarea inculpatei D. E. pentru comiterea infracțiunii de instigare la tăiere ilegală de arbori prev. de art. 25 Cod penal raportat la art. 108 alin. 1 lit. a din Legea 46/2008, cu referire la art. 3201 Cod procedură penală la o pedeapsă de 4 (patru) luni închisoare.
Condamnarea inculpatului D. R. pentru comiterea infracțiunii de tăiere ilegală de arbori prev. de art.
108 alin. 1 lit. a din Legea 46/2008 cu referire la art. 3201 Cod procedură penală la o pedeapsă de 4 (patru) luni închisoare.
În condițiile art. 71 Cod penal pe durata executării pedepsei aplicate s-a dispus ca inculpații să fi lipsiți de drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a ipoteza a II-a și lit. b Cod penal.
În temeiul art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate celor doi inculpați pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni, stabilit în favoarea fiecărui inculpat în conformitate cu art. 82 Cod penal.
S-a atras atenția celor doi inculpați asupra disp. art. 83 Cod penal.
In baza art. 71 alin. 5 Cod penal pe durata suspendării executării pedepselor principale, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate acestora.
Condamnarea inculpatului D. G. pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 3201 Cod procedură penală la o pedeapsă de 1 (un) an și 6 (luni) închisoare.
In condițiile art. 71 Cod penal pe durata executării pedepsei aplicate inculpatul va fi lipsit de drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a ipoteza a II-a și lit. b Cod penal.
S-a dispus anularea, în totalitate a următoarelor înscrisuri false: aviz de însoțire primar nr._ din data de 27.07.2011, aviz de însoțire primar nr._ din data de 27.07.2011, aviz de însoțire primar nr._ din data de 27.07.2011 și aviz de însoțire primar nr._ din data de 27.07.2011
S-au admis pretențiile civile formulate de Direcția S. Focșani - Ocolul Silvic Soveja și, pe cale de consecință, au fost obligați cei 3 inculpați, în solidar, să plătească despăgubiri civile în sumă de 748,21 lei (contravaloarea a 11 arbori esență stejar) către această parte civilă.
În temeiul art. 33 alin. 2 lit. e și art. 105 alin. 1, 3 din Legea 46/2008 au fost obligați aceiași inculpați, în solidar, la plata sumei de 371 lei către Ocolul Silvic Soveja, reprezentând contribuție la Fondul de Regenerare și Conservare a Pădurii.
Fiecare inculpat a fost obligat la câte 500 lei, fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria P. din 9 martie 2012 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei D. E. (fostă Drobota), pentru instigare la infracțiunea de tăiere ilegală de arbori prev. de art. 25 Cod penal raportat la art. 108 alin. 1 lit. a din Legea 46/2008, D. R., pentru comiterea infracțiunii de tăiere fără drept de arbori prev. de art. 108 alin. 1, lit. a din Legea 46/2008 și D. G., pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal.
Prin actul de inculpare, s-a reținut în sarcina celor 3 inculpați că: în cursul lunii iunie 2011, inculpata D. E., cu intenție l-a determinat pe inculpatul D. R. să taie, fără drept, 11 arbori, cu un volum de 7,855 m.c, cu o valoare de 748,21 lei; s-a mai reținut prin același rechizitoriu că inculpatul D. G. la data de 27.07.2011 a completat 4 avize primare de însoțire cu date neconforme realității.
Inculpații, audiați fiind, au recunoscut și regretat faptele, atât la urmărirea penală cât și la cercetarea judecătorească astfel că, în cauză, nu s-au mai administrat probatorii nici în circumstanțiere și nici în apărare, astfel că urmează ca instanța să facă aplicarea față de aceștia a dispozițiilor art. 320 indice 1 Cod procedură penală.
Instanța din actele și lucrările dosarului și anume: procesele-verbale de constatare, declarațiile inculpaților, depozițiile martorilor din lucrări(audiați la urmărirea penală): Mitău D., L. A., L. E., M. lonel, V. lulian, D. N..B. M., I. V., D. A., H. M., S. M., coroborate cu recunoașterea celor trei inculpați, a reținut în esență următoarea situație de fapt:
In ziua de 20 iunie 2011, agenți de poliție din cadrul Postului de Poliție Cîmpuri, s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că pe raza localității, în punctul cunoscut sub denumirea „D.", într-o suprafață de teren împădurită aparținând localnicului L. A., au fost făcute tăieri de arbori nemarcați în regim silvic.
In suprafața de pădure respectivă a fost depistat numitul S. M. din ., care încărca material lemnos într-un atelaj, ocazie cu care acesta a precizat verbal că anterior obținuse în acest sens acordul inculpatei D. E., proprietara suprafeței de teren.
Din primele investigații s-a stabilit că D. E. (mama inculpatei D. G.) în primăvara anului 2011 a achiziționat de la L. A. suprafața de 2,143 ha pădure esență fag și stejar, unde s-au comis aceste delicte silvice.
Ulterior, în luna iunie 2011, după declanșarea cercetărilor, fără a se putea stabili cu exactitate data, L. A. a fost contactat de inculpata D. E., context în care a semnat, fără a citi o chitanță de mână (scrisă de numita B. M.-concubina inculpatului D. G.), datată 16.02._, din care rezultă că la data respectivă a înstrăinat suprafața de 2,13 ha din punctul „D. și în care s-a consemnat următoarea mențiune: „la stabilirea hotarelor, împreună cu inginerul și cumpărătorul au găsit lipsă un număr de 162 cioate noi și vechi.
Pentru a se verifica modul de respectare a normelor silvice referitoare la tăierile de arbori, la data de 21.06.2011, organele de poliție însoțite de către reprezentanții I.T.R.S.V Focșani, proprietară D. E. și de către muncitorii forestieri D. R. (drujbar) respectiv Mitău D. (conducător T:A:F), au efectuat un control în suprafața de 2,13 ha pădure cumpărată de inculpată.
In aceste împrejurări s-a stabilit că suprafața vizată este situată în punctul „D.", U.P.1 Cîmpuri, u.a 115. In continuare s-a procedat la inventarierea arborilor tăiați rezultând existența unui număr de 116 cioate care nu prezentau amprenta specifică unui ciocan silvic.
Ancheta penală efectuată în cauză a relevat faptul că în cursul lunii iunie 2011, inculpata D. E. i-a contactat pe D. R. și Mitău D., ambii din ., înțelegându-se cu aceștia să efectueze lucrări specifice activității de exploatare a arborilor în suprafața de pădure achiziționată de la numitul L. A., motiv pentru care inculpata i-a transportat în localitatea Cîmpuri, județul V. și i-a cazat în gospodăria proprie.
Cei doi muncitori sub coordonarea și la indicațiile inculpatei au desfășurat astfel de activități circa zece zile, timp în care inculpatul D. Rome a tăiat efectiv 11 arbori cu o drujbă, iar martorul Mitău D. a cărat lemnul rezultat cu T.A.F-ul, depozitându-l în rampă.
Cu ocazia audierilor, D. E. a susținut că deplasându-se anterior în suprafața de pădure cumpărată de la numitul L. A. a constatat că persoane necunoscute i-au tăiat mai mulți arbori nemarcați în regim silvic, arbori pe care i-a găsit abandonați la fața locului.
Din acest motiv, temându-se de faptul că respectivele persoane ar putea să-și continue activitățile infracționale a indicat inculpatului D. R. să doboare un număr de 11 arbori care se aflau încă „pe fir", deși cunoștea atât faptul că nu erau marcați în regim silvic, cât și etapele care ar fi trebuit parcurse în scopul punerii în valoare a acestor arbori.
Cu privire la diferența de 105 arbori, inculpata a declarat că au fost tăiați de către persoane necunoscute, iar materialul lemnos rezultat a fost abandonat la fața locului, toate aceste susțineri, fiind confirmate și de inculpatul D. R..
Instanța a mai reținut că în cursul anului 2008, concubina inculpatului D. G. (fiul inculpatei D. E.) a înființat S.C. „Camgil Foresf SRL, cu sediul social în ., având ca principală ramură de activitate exploatarea și comercializarea de material lemnos.
Incă de la începutul funcționării acestei societăți comerciale, B. M. C. l-a împuternicit pe concubinul său să o administreze și ca atare să desfășoare efectiv toate activitățile ce se impuneau.
La data de 27.07.2011, ofițeri de poliție din cadrul I.P.J V. aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, respectiv verificarea legalității transportului și comercializării de masă lemnoasă au oprit pentru control două autocamioane care se deplasau pe raza localității Vizantea-Livezi, județul V. conduse de I. V. și D. A., ambii angajați la . O..
Procedându-se la examinarea documentelor de proveniență justificare prezentate de către conducătorii auto s-a constatat că în avizele de însoțire nr._ și_ din 27.07.2011 se atestă expediția cantităților de 12,080 m.c. și respectiv 9,697 m.c. buștean rotund stejar de la S.C. Camgil Forest SRL Câmpuri către . O., iar la rubrica „punct de încărcare" se specifica „depozit Cîmpuri intermediari".
La scurt timp s-a stabilit că în aceeași zi, cu aceleași autovehicule, I. V. și D. A. mai efectuaseră două transporturi de material lemnos către același destinatar, astfel că s-a procedat la verificări la depozitul . O., împrejurare în care au fost identificate cantitățile de 11.728 m.c, respectiv 13,847 m.c. buștean rotund stejar, precum și documentele justificative (Avizele de însoțire numerele_ și_).
Și în aceste avize se făcea mențiunea că materialul lemnos provenea din depozitul aparținând . Cîmpuri.
In scopul lămuririi situației de fapt, au fost efectuate verificări în teren, ocazie cu care s-a constatat inexistența unui astfel de depozit.
De asemenea, numitul D. G., nu a putut face vreo dovadă în sensul existenței depozitului, în condițiile în care, conform prevederilor legale în materie ar fi trebuit să dețină un registru de intrări-ieșiri.
Prin urmare, în temeiul art. 20 lit. a din Legea 171/2010, privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, s-a dispus confiscarea întregii cantități de material lemnos și s-a întocmit proces-verbal de sesizare din oficiu sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată de D. G..
Pe parcursul cercetării penale s-a stabilit că materialul lemnos expediat de . către . O. provenea în realitate din tăierile fără drept de arbori din suprafața de pădure achiziționată de inculpata D. E. de la L. A., în condițiile descrise la punctul 1, avizele de însoțire fiind falsificate de inculpatul D. G. tocmai pentru a ascunde proveniența ilicită a mărfii.
De asemenea, s-a constatat că, cele patru avize de însoțire primare au fost completate de către inculpatul D. G., în condițiile în care, era absolut conștient ca datele privind proveniența nu corespundeau realității, aspect pe care de altfel l-a și recunoscut cu ocazia audierilor efectuate pe parcursul cercetărilor.
S-a apreciat, în drept, că fapta inculpatei D. E., care în cursul lunii iunie 2011, cu intenție, l-a determinat pe inculpatul D. R. să taie un număr de 11 arbori, în volum de 7,855 m.c, cu valoare de 748,21 lei, paguba depășind de 16,13 ori prețul mediu al unui m.c. de masă lemnoasă pe picior, arbori care în prealabil nu fuseseră marcați în regim silvic, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la tăiere fără drept de arbori, prevăzută de art. 25 Cod penal, raportat la art. 108 alin. 1, lit. a din Legea 46/2008, texte de lege în baza cărora inculpata urmează s răspundă penal;
S-a apreciat că fapta inculpatului D. R. care în cursul lunii iunie 2011, a tăiat un număr de 11 arbori, în volum de 7,855 m.c, cu valoare de 748,21 lei, paguba depășind de 16,13 ori prețul mediu al unui m.c de masă lemnoasă pe picior, arbori care în prealabil nu fuseseră marcați în regim silvic întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tăiere fără drept de arbori, prev. de art. 108 al. 1 lit. a din Legea 46/2008, texte de lege în baza cărora inculpata a răspuns penal;
De asemenea s-a apreciat că fapta inculpatului D. G. care la data de 27.07.2011 a completat un număr de patru avize primare de însoțire în care a inserat date care nu corespuns realității întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 Cod penal, texte de lege în baza cărora inculpata a răspuns penal;
Instanța a reținut că inculpatul D. G. a mai fost condamnat în precedent prin alte 5 sentințe penale, inclusiv pentru infracțiuni silvice și că ultima pedeapsă de doi ani închisoare fiindu-i aplicată prin sentința penală 801/13.05.2009 a Judecătoriei Focșani, ca urmare a contopirii mai multor pedepse. Acesta a fost arestat la data de 04.11.2007 și liberat condiționat la data de 04.01.2010, cu un rest neexecutat de 303 zile. Față de acesta s-a reținut starea de recidivă postexecutorie, în cauză, motiv pentru care au fost aplicate dispozițiilor legale în materie.
Cât privește modul de comitere a infracțiunii de către inculpatul D. G. instanța a reținut că în baza aceleiași decizii infracționale, la scurte intervale de timp acesta a comis acțiuni ce constituie elementul material al aceleiași infracțiuni (aceea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal), motiv pentru care s-a reținut forma continuată a infracțiunii (art. 41 al. 2 Cod penal).
Având în vedere pericolul social concret sporit al infracțiunii, dar și persoana inculpaților, sinceritatea acestora, prezența în fața organelor judiciare, recunoașterea faptelor în condițiile art. 320 indice 1 Cod procedură penală, dar și împrejurarea că inculpații D. E. și D. R., sunt infractori primari, iar inculpatul D. G. este recidivist, instanța a apreciat că aplicarea unor pedepse, sub minimul special cu suspendarea condiționată a executării pentru D. E. și D. R. respectiv privativă de libertate pentru D. G., sunt îndestulătoare.
In condițiile art. 71 Cod penal pe durata executării pedepsei aplicate, inculpaților li s-au interzis drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a ipoteza a II-a și lit. b Cod penal.
In temeiul art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpaților pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni, stabilit în favoarea fiecărui inculpat în conformitate cu art. 82 Cod penal.
In condițiile art. 15 Cod penal raportat la art. 1164 și următoarele Cod civil, s-au admis pretențiile civile formulate de Direcția S. Focșani - Ocolul Silvic Soveja și, pe cale de consecință, au fost obligați cei trei inculpați, în solidar să plătească despăgubiri civile în sumă de 748,21 lei (contravaloarea a 11 arbori esență stejar) către această parte civilă.
S-au avut în vedere și dispozițiile art. 191 Cod procedură penală.
În termen legal împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria P. invocând faptul că instanța de fond a aplicat inculpatului D. G. o pedeapsă nelegală pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 Cod penal având în vedere limitele de pedeapsă reduse ca urmare a aplicării prevederilor art. 3201 al. 7 Cod pr. penală.
De asemenea în cauză au declarat recurs inculpații D. E. și D. G. criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, inculpata D. E. a solicitat casarea sentinței și trimiterea spre rejudecare întrucât la finalul dezbaterilor nu i s-a acordat ultimul cuvânt. A mai invocat inculpata greșita rezolvare a laturii civile susținând că în cauză se impunea doar obligarea ei la plata a jumătate din contravaloarea arborilor sustrași, care să se facă venit la fondul de ameliorare a fondului funciar, având în vedere că ITRSV Focșani nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Sub un alt aspect inculpata a criticat individualizarea pedepsei realizată de prima instanță, susținând că în cauză se putea dispune aplicarea unei pedepse cu amenda, cu suspendarea condiționată a executării.
În ceea ce îl privește pe inculpatul D. G., acesta a solicitat încetarea procesului penal, invocând principiul „ne bis in idem” și faptul că a fost sancționat deja în legătură cu faptele deduse judecății, care au fost considerate a fi contravenția prevăzută de art. 19 al. 1, pct. a din Legea nr. 171/2010, prin aplicarea unei amenzi de 2000 lei și confiscarea materialului lemnos.
În subsidiar, inculpatul D. G. a criticat pedeapsa aplicată, arătând că este nelegală și a apreciat că stabilirea unei amenzi ar fi suficientă în raport de criteriile instituite de art. 72 Cod penal.
Recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria P. și de inculpații D. E. și D. G. sunt fondate și urmează a fi admise.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu sub toate aspectele, în conformitate cu art. 3856 al. 3 Cod pr. penală, Curtea reține că prin hotărârea pronunțată de instanța de fond situația de fapt a fost corect stabilită, pe baza probatoriilor administrate în cauză, iar faptele comise de inculpați au fost încadrate corespunzător din punct de vedere juridic.
Referitor la motivele de recurs formulate Curtea constată următoarele.
Sunt întemeiate criticile referitoare la nelegalitatea pedepsei aplicate inculpatului D. G. având în vedere că, potrivit art. 290 Cod penal, pedeapsa prevăzută pentru această infracțiune este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă iar potrivit dispozițiilor art. 3201 al. 7 Cod pr. penală la judecata în cazul recunoașterii vinovăției instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii.
Raportat la aceste dispoziții legale, Curtea constată că limitele de pedeapsă între care trebuia aplicată o pedeapsă cu închisoarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 Cod penal sunt închisoarea de la 2 luni la 1 an și 4 luni închisoare sau amenda, așa încât pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare stabilită de prima instanță este vădit nelegală.
În consecință sentința instanței de fond va fi casată urmând ca în rejudecare să se aplice inculpatului D. G. o pedeapsă în limitele legale.
Un alt aspect sub care sentința penală recurată este supusă casării vizează latura civilă a cauzei.
Astfel, prin adresa nr. 4408/01.07.2011 Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Focșani a precizat că nu se constituie parte civilă în cauză și că în cauză ar trebui obligată inculpata D. E., în calitate de proprietară pădurii, la plata a 50% din contravaloarea pagubelor constatate ca despăgubiri (adică suma de 748,21 lei), către fondul de ameliorare a fondului funciar, constituit în conformitate cu prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991 și care se va vira Ocolului Silvic Soveja, județul V. în condițiile încheierii ulterioare a unui contract de administrare/servicii silvice care nu a asigurat paza acesteia.
La rândul său, Ocolului Silvic Soveja a precizat că se constituie parte civilă în cauză cu această sumă față de inculpata D. E. (adresă fila 68 dosar urmărire penală).
Potrivit dispozițiilor art. 8 al. 4 și 5 din OUG nr. 85/08.11.2006 În situația în care se constată, de către personalul silvic cu atribuții de control din cadrul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, pagube în păduri sau în vegetația forestieră pentru care nu este asigurată/nu sunt asigurate administrarea/serviciile silvice în condițiile legii, sumele care se determină ca despăgubiri se fac venit la fondul de ameliorare a fondului funciar, constituit în conformitate cu prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și se virează ocolului silvic cu care proprietarul încheie ulterior contract de administrare/servicii silvice.
(5) Contravaloarea pagubelor constatate potrivit alin. (4) se determină în condițiile art. 3, 4 sau 5, după caz, și se suportă în cuantum de 50% de către proprietarii pădurilor private care nu asigură administrarea pădurii/serviciile silvice și în cuantum de 100% de către unitățile administrativ-teritoriale care nu asigură administrarea pădurii/serviciile silvice.
În aceste condiții Curtea constată că în cauză se impunea a se dispune obligarea doar a inculpatei D. E., în calitate de proprietar al pădurii, la plata sumei de 748,21 lei, sumă ce se va face venit la fondul de ameliorare a fondului funciar, constituit în conformitate cu prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991 și care se va vira Ocolului Silvic Soveja, județul V. în condițiile încheierii ulterioare a unui contract de administrare/servicii silvice.
Cum instanța de fond a dispus, pe de o parte, obligarea celor trei inculpați în solidar la plata sumei de 748,21 lei către Ocolul Silvic Soveja, cu titlu de despăgubiri civile iar pe de altă parte, obligarea acelorași inculpați la plata sumei de 371 lei către Ocolul Silvic Soveja, cu titlu de contribuție la fondul de ameliorare a fondului funciar, rezultă că hotărârea recurată este nefondată.
Pe cale de consecință recursurile declarate de inculpații D. E. și D. G. vor fi admise, cu extinderea efectelor acestora și asupra inculpatului D. R., sentința instanței de fond urmând a fi casată și reformată în sensul mai sus arătat.
Celelalte motive de recurs invocate de inculpați sunt nefondate.
Astfel, cu privire la faptul că instanța de fond la finalul nu a acordat ultimul cuvânt inculpatei D. E., Curtea constată că această împrejurare nu constituie o nulitate absolută, nefiind expres prevăzută de art. 197 al. 2 Cod pr. penală, și nici o nulitate relativă care să atragă anularea actului întrucât nu s-a produs o vătămare a drepturilor procesuale care să nu poată fi înlăturată în alt mod.
Se are în vedere că inculpata D. E. a recunoscut comiterea faptei, însușindu-și probele administrate în cursul urmăririi penale și fiind de acord să fie judecată doar în baza acestora, conform art. 3201 Cod pr. penală, iar în recurs, întrebată fiind, a precizat expres că își menține declarațiile anterioare nedorind să de a alte declarații.
Așa fiind, constatând că poziția procesuală a inculpatei a fost una constantă, de recunoaștere a faptei, Curtea apreciază că prin neacordarea ultimului cuvânt nu s-a produs vreo vătămare gravă a drepturilor procesuale ale inculpatei, care să nu poată fi înlăturată decât prin casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, neexistând date că, în situația acordării ultimului cuvânt inculpata ar fi învederat împrejurări noi, de natură să conducă la pronunțarea unei alte soluții în cauză.
Sub un alt aspect, Curtea nu poate primi nici solicitarea inculpatului D. G. de încetare a procesului penal pe motiv că în cauză i s-ar fi aplicat deja o sancțiune pentru fapta comisă, de natură contravențională, și că prin condamnarea sa ulterioară la o sancțiune penală s-ar încălca principiul „ne bis in idem”, câtă vreme nu există identitate între aspectele ce au făcut obiectul contravenției și aspectele penale reținute în sarcina inculpatului.
Astfel, din procesul verbal depus la dosarul cauzei (fila 84 dosar fond), rezultă că la data de 29.07.2011 D. G. a fost sancționat pentru comiterea contravenției prevăzute de art. 19 lit. a din Legea nr. 171/2010 cu o amendă în sumă de 2000 lei și confiscarea cantității de 47,352 mc lemn esență gorun.
Potrivit dispozițiilor art. 19 lit. a din Legea nr. 171/2010, constituie contravenție expedierea sau transportul materialelor lemnoase fără proveniență legală iar în sarcina lui D. G. s-a reținut că la data de 27.07.2011 a expediat cantitatea de 47,352 mc lemn esență gorun pentru care a întocmit patru avize de însoțire iar din verificarea provenienței materialului lemnos s-a stabilit că arborii respectivi fuseseră tăiați ilegal făcând obiectul dosarului penal nr. 666/P/2011.
Fiind sesizate organele de cercetare penală cu privire la cele patru avize de însoțire s-a constat că acestea aveau mențiuni false, în cuprinsul lor menționându-se că materialul lemnos provenea din depozitul . Cîmpuri, deși un astfel de depozit nu exista în realitate.
Inculpatul a recunoscut că a completat cu date nereale cele patru avize de însoțire a mărfii (filele 102-105 dosar urmărire penală) iar Curtea constată că fapta sa întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „fals în înscrisuri sub semnătură privată”, în formă continuată, prevăzută de art. 290 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
Este adevărat că art. 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului consacră dreptul de a nu fi judecat și pedepsit de două ori, cunoscut sub denumirea tradițională de „ne bis in idem”, însă Curtea apreciază că în speță nu există identitate de fapte între cele care s-au aflat la originea sancțiunii contravenționale și respectiv cele care au generat procedura penală împotriva inculpatului, astfel cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Tsonyo Tsonev vs. Bulgaria.
Se are în vedere că în speță inculpatul a comis două fapte distincte, care sancționează două categorii de relații sociale diferite și care pot fi comise în mod independent una de alta, existența uneia dintre acestea (expedierea sau transportul materialelor lemnoase fără proveniență legală) nefiind condiționată de existența celeilalte fapte (falsificarea anterioară a avizelor de expediție). Cu alte cuvinte contravenția prevăzută de art. 19 lit. a din Legea nr. 171/2010 putea fi comisă de D. G. și fără ca acesta să falsifice avizele de însoțire, textul de lege necondiționând existența contravenției și de însoțirea de acte de expediție ce conțin mențiuni nereale, astfel că prin falsificarea acestor avize inculpatul D. G. a comis o faptă distinctă, ce afectează relațiile sociale referitoare la încrederea publică pe care trebuie să o inspire înscrisurile sub semnătură privată.
Este adevărat că în speță există o legătură de cauzalitate etiologică între cele două fapte, infracțiunea de fals fiind comisă tocmai pentru a facilita săvârșirea contravenției prevăzută de art. 19 lit. a din Legea nr. 171/2010, însă trebuie observat că infracțiunea a fost comisă anterior contravenției și angaja răspunderea penală indiferent de comiterea sau nu ulterioară a contravenției, astfel că în cauză nu există identitate de fapte între cele două aspecte antisociale, incriminate distinct de legislație ca și infracțiune, respectiv contravenție.
De altfel, dacă într-o astfel de situație s-ar aprecia că prin comiterea unei contravenții ulterior săvârșirii unei infracțiuni iar prin sancționarea contravențională se înlătură posibilitatea sancționării penale, s-ar ajunge la încurajarea făptuitorului în conduita antisocială, acesta cunoscând că prin comiterea unei contravenții ar eluda răspunderea penală pentru infracțiunea anterioară, ale cărei consecințe sunt evident mai severe decât cele pricinuite de săvârșirea unei contravenții, ceea ce este de neacceptat într-un sistem de drept corespunzător articulat.
Pentru aceste motive Curtea apreciază că în cauză nu s-a produs o încălcare a principiului „ne bis in idem” astfel că nu poate primi cererea inculpatului D. G. de încetare a procesului penal pentru infracțiunea de „fals în înscrisuri sub semnătură privată”, în formă continuată, prevăzută de art. 290 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
Sub un ultim aspect Curtea nu poate primi solicitările inculpaților recurenți de aplicare a unor sancțiuni cu amenda penală, având în vedere gravitatea concretă ridicată a faptelor comise iar în cazul inculpatului D. G. și împrejurarea că are multiple antecedente penale (cazier, fila 116 dosar urmărire penală), aflându-se în stare de recidivă postexecutorie.
Față de cele mai sus arătate, văzând și dispozițiile art. 38515 al. 1, lit. d Cod pr. penală și cele ale art. 192 al. 2 Cod pr. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA P. și de inculpații D. E. (fiica lui E. și M., născută la data de 16.12.1954 în ., CNP_, cu domiciliul în .) și D. G. (fiul lui C. și E., născut la data de 29.01.1973 în ., CNP_, cu domiciliul în ., jud. V.) și extinde efectele recursurilor și cu privire la inculpatul D. R. (fiul lui I. și P., născut la data de 19.08.1983, în mun. Onești, jud. Bacău, CNP_, cu domiciliul în com. Căiuți, .).
Casează în parte sentința penală nr. 25/24.01.2013 a Judecătoriei P. și în rejudecare:
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului D. G. pentru săvârșirea infracțiunii de „fals în înscrisuri sub semnătură privată” prevăzută de art.290 al. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, art. 37 lit. b Cod penal și art. 3201 al. 7 Cod pr. penală, de la 1 an și 6 luni închisoare la 4 luni închisoare.
Înlătură din sentința recurată dispozițiile prin care au fost obligați în solidar cei 3 inculpați la plata sumelor de 748,21 lei și, respectiv, de 371 lei către partea civilă Direcția S. Focșani - Ocolului Silvic Soveja, județul V..
Conform art. 8 al. 4 și 5 din OUG nr. 85/08.11.2006 obligă pe inculpata D. E. să plătească suma de 748,21 lei, sumă ce se va face venit la fondul de ameliorare a fondului funciar, constituit în conformitate cu prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991 și care se va vira Ocolului Silvic Soveja, județul V. în condițiile încheierii ulterioare a unui contract de administrare/servicii silvice.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
În baza art. 192 al. 3 Cod pr. penală cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 22.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M.- M. I. A.-M. M. F. M.
Grefier,
F. B.
Red. MMI-11.12.2013
Tehnored. FB-2ex-11.12.2013
Fond. N.S.
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1481/2013. Curtea de Apel... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
