Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 880/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 880/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 03-06-2013 în dosarul nr. 2278/121/2013/a3
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 880/R
Ședința publică din data de 03.06.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. N.
JUDECĂTOR: MIȚA M.
JUDECĂTOR: D.-I. B.
Grefier: T. C.
-.-.-.-.-.-
Ministerul Public reprezentat de procuror F. Hahuie din cadrul
D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial G.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul B. N. C. - deținut în Penitenciarul G., împotriva încheierii de ședință din 24.05.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ 13.
La apelul nominal, a răspuns inculpatul B. N. C., în stare de arest, asistat de avocat N. D. – apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Curtea, potrivit disp.art.318 Cod procedură penală, procedează la identificarea inculpatului, constatând că datele de stare civilă ale acestuia corespund celor existente la dosar.
Întrebat fiind, inculpatul B. N. C. arată că își însușește recursul declarat prin apărător și își menține calea de atac.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul, arată că, inculpatul a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 24.05.2013 a Tribunalului G. prin care a fost menținută ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive.
Instanța de fond a ajuns la concluzia, că din probele existente la dosar rezultă că acesta a avut o poziție procesuală nesinceră iar lăsarea în libertate poate conduce la alterarea aflării adevărului în condițiile în care acesta a negat acuzațiile ce i s-au adus.
În opinia sa, instanța de fond a făcut confuzie când a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar pentru inculpatul B. N. C., cu toate că acesta nu a formulat o astfel de cerere.
Susține că, singura solicitare a inculpatului la instanța de fond a fost aceea ca acesta să se judece după procedura simplificată prev. de art. 320 ind. 1 C.pr.pen. aspect consemnat și în declarația dată de inculpat în fața instanței, în sensul că recunoaște faptele astfel cum au fost reținute în rechizitoriu de către procuror.
Într-adevăr inculpatul are o situație mai specială, în sensul că, executând o pedeapsă privativă de libertate a fost arestat preventiv în prezenta cauză. Ceea ce s-a reținut de procuror în rechizitoriu în sarcina inculpatului nu justifică pericolului social concret al faptei reținute în sarcina sa și menținerea în stare de arest.
Arată că, la acest moment urmărirea penală a fost finalizată, a fost întocmit rechizitoriul iar în rechizitoriu se face vorbire de două părți vătămate – T. O. și F. E.. În ceea ce o privește pe partea vătămată T. O., aceasta a dat o declarație în fața organului de urmărire penală însă cealaltă victimă, presupus a fi traficată de inculpat – F. E., arată că la urmărire penală nu există nicio declarație a acesteia. Faptul că ar fi fost traficată de inculpat rezultă doar din informațiile furnizate de martorul D. A..
Din punct de vedere al evaluării pericolului social concret al faptelor, arată că, cele două persoane au cunoscut împrejurarea că urmau să meargă în străinătate în vederea practicării prostituției acceptând acest lucru.
A mai arătat că inculpatul B. nu avea cum să le forțeze în modalitatea descrisă în art. 13 alin. 1 din Lg. 678/2001 pentru că, în acel moment inculpatul se afla în executarea unei pedepse privative de libertate. T. O. a precizat clar că a făcut acest lucru din compasiune pentru inculpat care era arestat.
Din perspectiva riscului ca inculpatul să săvârșească alte infracțiuni arată că, textul de lege are în vedere constatarea unor date existente la dosar care să privească iminenta săvârșire a altor infracțiuni. Împrejurarea că inculpatul a săvârșit anterior fapte pentru care a fost condamnat și a executat o pedeapsă, nu reprezintă o constatare a existenței unor date care să indice riscul săvârșirii în mod iminent a unor fapte prevăzute de legea penală.
De asemenea, arată că inculpatul urmează să se judece la instanța de fond după procedura simplificată.
În cadrul acestei proceduri inculpatul nu are cum zădărnici aflarea adevărului întrucât probele au fost deja administrate.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și în rejudecare înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, măsură ce poate asigura buna desfășurare a procesului penal.
Procurorul, consideră că s-a făcut o eroare materială întrucât din hotărâre rezultă că motivarea privește pe N. Ș.. S-a făcut o eroare asupra numelui în ce privește cererea de liberare provizorie, aspect care a fost menționat și în dispozitiv cu toate că cererea a fost formulată de inculpatul N..
În privința inculpatului B. N. C. și a celorlalți doi, s-a pus în discuție menținerea stării de arest cerere formulată de procuror.
Consideră că încheierea tribunalului este legală și temeinică întrucât în cauză în privința inculpatului B. N. C. se mențin temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive fiind îndeplinite în continuare disp. art. 143 și 148 lit. f C.pr.pen.
Din actele existente la dosar rezultă probe și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată, respectiv cele prevăzute de art. 7 din Lg. 39/2003 și art. 12 și 13 din Lg. 678/2001. În raport de natura și gravitatea acestor fapte, de modalitatea de comitere a acestora și în raport de persoana inculpatului, acesta nefiind la primul impact cu legea penală, și nu în ultimul rând având în vedere și disp.art. 136 C.pr.pen., apreciază că în mod corect s-a menținut starea de arest a inculpatului fiind aplicabile disp.art. 148 lit. f teza II din C.pr.pen.
Împrejurarea că inculpatul a arătat instanței că se va prevala de disp.art. 320 ind. 1 C.pr.pen. nu conduce la dispariția temeiurilor ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive, această situație va fi avută în vedere de instanță în situația în care va dispune o condamnare a inculpatului.
Solicită respingerea recursului, apreciind că încheierea este legală și temeinică.
Inculpatul B. N. C., în ultimul cuvânt, arată că nu a săvârșit nicio faptă cu violență, nu a obligat pe nimeni să plece. Era arestat în timp ce fetele au plecat. A executat un mandat de 7 ani și jumătate. Solicită judecarea sa în stare de libertate. A fost liberat condiționat din mandatul în a cărui executare se afla.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 24.05.2013 Tribunalul G. a în baza art.1608a alin.6 Cp.p., a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul B. N. C..
În baza art.1608a alin.6 Cp.p., a respins ca inadmisibilă cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul T. T..
În baza art. 3002 C.pr.pen a menținut arestarea preventivă a inculpaților N. Ș., B. N. C., și T. T. ca fiind legală și temeinică.
A respins cererile formulate de inculpați prin apărători, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu alte măsuri restrictive de libertate.
A obligat pe inculpații B. N. C. și T. T. la plata către stat a sumei de câte 50 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 20.09.2012, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, a fost admisă propunerea Parchetului de pe Înalta Curte de Casație și Justiție Serviciul Teritorial G., în baza art. 149 ind. 1 alin 10 și 11 C.pr.pen, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului N. Ș. pentru o perioadă de 29 de zile.
Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 12.10.2012 în dosarul_ Curtea de Apel G. a admis recursul parchetului și a dispus arestarea preventivă inculpaților B. N. C. și T. T..
La luarea măsurii arestării preventive a fost avut în vedere temeiul prevăzut de art. 148 alin. 1 lit. f C.pr.pen (inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică).
Măsura preventivă a fost prelungită succesiv.
La data de 6.03.2013 Tribunalul G. a fost sesizat cu rechizitoriul nr.224/D/P/2010 al Parchetului de pe Înalta Curte de Casație și Justiție D.I.I.C.O.T. –Serviciul Teritorial G..
In sarcina inculpatului N. Ș. s-a reținut că, la începutul anului 2011, a constituit un grup infracțional organizat împreună cu coinculpații B. N. C. și T. T., precum și cu făptuitoarea P. D., în scopul comiterii de infracțiuni de trafic de ființe umane, prin exploatare sexuală, în vederea obținerii de importante beneficii materiale, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de: art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003.
S-a reținut totodată în sarcina inculpatului N. Ș. că, acționând în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, începând cu luna iulie 2010 împreună cu făptuitoarea P. D. a racolat-o pe victima majoră R. M., a asigurat transportul și cazarea acesteia în Italia, unde a exploatat-o prin obligarea la practicarea prostituției acționând în acest scop prin inducerea în eroare și constrângerea fizică și morală a victimei, însușindu-și quasitotalitatea veniturilor obținute de aceasta, iar de la începutul anului 2011, acționând în cadrul grupului infracțional organizat constituit cu inculpații T. T. și B. N. C., precum și cu făptuitoarea P. D., le-a racolat, transportat, cazat și exploatat pe victimele majore H. N., B. M., Periverzov R. Ș., Ț. A. M., N. L., C. G., R. D. și R. D. Ani, determinându-le pe acestea la practicarea prostituției, sens în care a acționat inclusiv prin inducerea în eroare și constrângere, fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii continuate de trafic de persoane, prevăzută de: art. 12 al. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
S-a mai reținut totodată în sarcina inculpatului N. Ș. că, acționând în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, de la începutul anului 2011, acționând în cadrul grupului infracțional organizat constituit cu inculpații T. T. și B. N. C., precum și cu făptuitoarea P. D., le-a racolat, transportat, cazat și exploatat pe victimele minore M. M. și N. F., determinându-le pe acestea la practicarea prostituției, sens în care a acționat inclusiv prin inducerea în eroare și constrângere, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate de trafic de minori, prevăzută de: art. 13 al. 1 și 2 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
S-a reținut totodată în sarcina inculpatului N. Ș. că, în perioada 27.12.2011 – 19.09.2012, prin acțiuni repetate desfășurate în baza aceleiași rezoluții infracționale, a produs și a deținut, inclusiv în vederea răspândirii, un film care reprezintă poziții și acte sexuale cu caracter pornografic, ce prezintă sau implică pe minorul B. A. (născut în data de 21.06.1995), care nu au împlinit vârsta de 18 ani, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate de pornografie infantilă, prevăzută de: art. 18 al. 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
De asemenea, în sarcina inculpatului N. Ș. s-a reținut că, în perioada 27.12.2011 – 19.09.2012, prin acțiuni repetate desfășurate în baza aceleiași rezoluții infracționale, a produs în vederea răspândirii și a deținut fără drept, pe un mijloc de stocare a datelor informatice, un material pornografic (un clip video) avându-l ca protagonist pe minorul B. A. (născut în data de 21.06.1995), reprezentat în ipostaze și manifestări sexuale explicite, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate de pornografie infantilă prin sisteme informatice, prevăzută de: art. 51 al. 1 lit. Legea nr. 161/2003 (Titlul III), cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
În cauză sunt aplicabile, în privința faptelor inculpatului N. Ș., prevederile art. 33 lit. a și b Cod penal, infracțiunile de pornografie infantilă și pornografie infantilă prin sisteme informatice fiind săvârșite în concurs ideal, totodată ambele fiind comise în concurs real cu infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat, trafic de persoane și trafic de minori.
În sarcina inculpatului B. N. C. s-a reținut că, acționând în stare de recidivă postcondamnatorie, la începutul anului 2011, a constituit un grup infracțional organizat împreună cu coinculpații N. Ș. și T. T., precum și cu făptuitoarea P. D., în scopul comiterii de infracțiuni de trafic de ființe umane, prin exploatare sexuală, în vederea obținerii de importante beneficii materiale,faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de:art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
S-a reținut totodată în sarcina inculpatului B. N. C. că, acționând în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, de la începutul anului 2011, acționând în cadrul grupului infracțional organizat constituit cu inculpații N. Ș. și T. T., precum și cu făptuitoarea P. D., le-a racolat, transportat, cazat și exploatat pe victimele majore T. O. și F. E., determinându-le pe acestea la practicarea prostituției, sens în care a acționat inclusiv prin inducerea în eroare, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate de trafic de persoane, prevăzută de: art. 12 al. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal.
În cauză sunt aplicabile, în privința inculpatului B. N. C., prevederile art. 33 lit. a Cod penal, săvârșind în stare de concurs real infracțiunile reținute în sarcina sa.
În sarcina inculpatului T. T. s-a reținut că, la începutul anului 2011, a constituit un grup infracțional organizat împreună cu coinculpații N. Ș. și B. N. C., precum și cu făptuitoarea P. D., în scopul comiterii de infracțiuni de trafic de ființe umane, prin exploatare sexuală, în vederea obținerii de importante beneficii materiale, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003.
S-a reținut totodată în sarcina inculpatului T. T. că, de la începutul anului 2011, acționând în cadrul grupului infracțional organizat constituit cu inculpații N. Ș. și B. N. C., precum și cu făptuitoarea P. D., a racolat, transportat, cazat și exploatat pe victima majoră H. N., determinând-o pe aceasta la practicarea prostituției, sens în care a acționat inclusiv prin inducerea în eroare și constrângere, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de: art. 12 al. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001.
S-a mai reținut în sarcina inculpatului T. T. că, acționând în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, de la începutul anului 2011, acționând în cadrul grupului infracțional organizat constituit cu inculpații N. Ș. și B. N. C., precum și cu făptuitoarea P. D., a racolat, transportat, cazat și exploatat pe victima minoră C. G. G., determinând-o pe aceasta la practicarea prostituției, sens în care a acționat inclusiv prin inducerea în eroare și constrângere, și totodată, în cursul anului 2012, împreună cu învinuitul Cava G., a efectuat demersuri repetate în scopul de a o recruta pe victima minoră P. I. G., în vederea exploatării prin obligarea la practicarea prostituției, sens în care a acționat prin fraudă, recrutarea nerealizându-se doar pentru că minora a conștientizat într-un final adevărata intenție pe care inculpatul T. T. o avea, aceea de a o exploata sexual, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate de trafic de minori, prevăzută de:art. 13 al. 1, 2 și 3 raportat la art. 12 al. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
S-a mai reținut în sarcina inculpatului T. T. că, în perioada 2010 – 19.09.2012, prin acțiuni repetate desfășurate în baza aceleiași rezoluții infracționale, a procurat pentru sine și a deținut, un număr de patru fișiere de tip imagine având extensia „JPG” în care este reprezentată victima minoră C. G. G. (născută în data de 09.02.1996) în poziții și ipostaze cu vădit caracter pornografic, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate de pornografie infantilă prin sisteme informatice, prevăzută de:art. 51 al. 1 lit. Legea nr. 161/2003 (Titlul III), cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
În cauză sunt aplicabile, în privința inculpatului T. T., prevederile art. 33 lit. a Cod penal, săvârșind în stare de concurs real infracțiunile reținute în sarcina sa.
Asupra cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul B. N. C., tribunalul a constatat următoarele:
Față de inculpatul B. N. C., au fost reținute drept temeiuri ale arestării preventive, dispozițiile prev. de art. 136 CPP, art. 143 CPP și art. 148 lit. f C.pr.pen., în sensul că sunt probe și indicii temeinice care atestă presupunerea că inculpatul a săvârșit fapte sancționate de legea penală cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă în concret pericol pentru ordinea publică.
Au fost avute în vedere, în acest sens: declarațiile victimelor R. M., T. O. și C. G. G.(minoră) care au relatat în mod amănunțit modalitatea în care au fost racolate, transportate, cazate și exploatate de către inculpați, declarațiile martorilor C. A., P. O. L., A. N., G. M., M. C., I. M., D. A. F., B. C., M. D., B. M., Sorocalet I.,I. C. A. și P. S., proces-verbal de recunoaștere după planșă fotografică efectuată de martora C. A., proces-verbal de depistare în trafic a inculpaților T. T., tranzacțiile monetare efectuate prin serviciile Western Union, Money-G. și Smith & Smith din Italia și Elveția, planșă fotografică de prezentare a victimelor traficului de persoane pe site-ul clubului „ Sex Castle” din Elveția, procese-verbale de percheziții domiciliare efectuate la locuințele inculpaților, procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice ale inculpaților interceptate legal în cauză, cu precădere cele aflate la filele 5-10,92, 101-103, 218-220, 223-224, 226-227 vol.II dosar urm.pen., filele 192-193,196,197,206,212-213, 247, 248 vol.II dosar urm.pen.
Din procesul-verbal de redare a unei convorbiri telefonice a inculpatului N. Ș. aflat la fila 111-113 vol.II dosar urm.pen., rezultă modalitatea de constrângere( prin șantaj) a unei victime, pentru ca aceasta să îi remită o sumă de bani, iar din cele aflate la filele 15 și 149 vol.II dosar ur.pen., rezultă informații privind activitatea desfășurată de acesta, inclusiv că „ ar avea 10-12 ani în meseria asta”.
S-a reținut că din coroborarea acestor mijloace de probă, rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul B. N. C.,, împreună cu coinculpații N. Ș. și T. T. au săvârșit cele reținute în sarcina lor.
Potrivit disp. art. 160 indice 2 alin. 1 în referire la art. 160 indice 8 a C.pr.pen., Tribunalul, verificând îndeplinirea condițiilor pentru admisibilitatea în principiu a cererii, a constatat că prezenta cerere este admisibilă în principiu, însă, pe fondul cauzei, aceasta este neîntemeiată.
În cauza de față, având în vedere că în sarcina inculpatului s-a reținut, la momentul luării măsurii, comiterea mai multor acte materiale ale faptei de trafic de persoane, pe parcursul unei perioade îndelungate de timp, persoana inculpatului care persistă în conduita antisocială acesta fiind recidivist, precum și poziția procesuală adoptată de inculpat, Tribunalul apreciază că nu poate fi dispusă liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului.
În susținerea cererii însușite, inculpatul B. N. C. a invocat că îndeplinește pe deoparte, condițiile generale prev. de art.160/2Cp.p., iar pe de altă parte a susținut că din datele existente la dosar,nu rezultă indicii că ar încerca să comită alte infracțiuni ori să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori sau experți ori alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă.
În ceea ce privește motivele invocate în susținerea cererii de către inculpat prin apărător, instanța a constatat că acestea nu justifică acordarea liberării provizorii.
Examinând actele și lucrările dosarului îndeplinite până la momentul de față, instanța a apreciat că se mențin temeiurile care au fost avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive față de inculpatul B. N. C., rezultând indicii temeinice - în sensul art.143 C.pr.pen - de natură a crea presupunerea că acesta a săvârșit fapte prevăzute de legea penală.
Totodată având în vedere gravitatea ridicată a infracțiunilor presupus a fi săvârșite, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, natura și importanța valorilor sociale lezate, modalitatea și împrejurările în care se reține că ar fi săvârșite faptele, numărul de persoane implicate, numărul victimelor ,persoana inculpatului care persistă în conduita antisocială și nu în ultimul rând amploarea pe care a luat-o acest tip de infracțiuni în ultima perioadă de timp de natură a crea inclusiv un prejudiciu de imagine pentru țară, s-a apreciat că subzistă și temeiul prev. de art. 148 lit. f C.pr.pen., lăsarea în libertate a inculpatului prezentând și la acest moment un pericol concret pentru ordinea publică.
Față de natura și complexitatea prezentei cauze, de numărul persoanelor trimise în judecată și al victimelor, de data la care a fost pus în executare mandatul de arestare preventivă emis pentru inculpatul B. N. C., nu poate fi avut în vedere nici aspectul în sensul că arestarea preventivă a depășit o durată rezonabilă.
În raport de cele reținute, a fost respinsă ca fiind nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
In ceea ce ii privește pe cei trei inculpați sub aspectul existenței temeiurilor de arestare preventivă, s-a constatat că în cauză se mențin condițiile avute in vedere inițial la luarea măsurii arestării preventive si la prelungirile anterioare ale măsurii arestării preventive, respectiv cele prevăzute de art. 148 lit. f C.p.p. in sensul că există presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoarea mai mare de patru ani, existând probe certe că lăsarea lor in libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publica, ținând cont de gravitatea faptelor, de persistența inculpaților in comportamentul infracțional, numărul de victime traficate si vârsta acestora, de valoarea însemnata a foloaselor obținute de aceștia si nu in ultimul rând de caracterul transnațional al activității infracționale desfășurate de membrii grupului infracțional.
Pe de altă parte, având în vedere gravitatea ridicată a infracțiunii presupus a fi săvârșită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, natura și importanța deosebită a valorilor sociale cărora li se aduce atingere modalitatea și împrejurările concrete în care se reține că ar fi săvârșit faptele, urmarea produsă și, nu în ultimul rând, rezonanța unor astfel de fapte și impactul social negativ în rândul comunității, instanța a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Din probele existente la dosar rezulta ca inculpații au avut o poziție procesuala relativ nesincera si in buna parte își neaga contribuția infracționala, ori lăsarea in libertate a inculpaților la acest moment poate sa conducă la o alterare a aflării adevărului in condițiile in care inculpații neagă acuzațiile ce li se aduc.
Cauza are o complexitate mare iar durata de arest preventiv a celor trei inculpați nu a atins un caracter rezonabil și mai mult cercetarea judecătoreasca nu a început, tribunalul a apreciat că nu este oportuna punerea in libertate a inculpaților N. Ș., Bors N. si T. T..
Cererile formulate de cei trei inculpați privind înlocuirea stării de arest cu măsuri restrictive de libertate nu au fost admise întrucât vin în contradicție cu argumentele arătate mai sus, iar pe de alta parte in cauza nu s-au modificat condițiile care au determinat arestarea preventiva inițială a inculpaților T. T., N. S. si Bors N. .
În raport de considerentele arătate, tribunalul a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate, astfel că, potrivit art. 300/2C.pr.pen, a menținut arestarea preventivă a inculpaților, măsura fiind legală și temeinică.
Referitor la cererea de liberare provizorie formulată de inculpatul T. T., instanța a constatat că în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de art. 13 al. 1, 2 și 3 din Lg 678/_ care este mai mare de 18 ani, a fost apreciată ca fiind inadmisibilă și a respins-o.
Totodată s-a dispus obligarea inculpaților T. T. și B. N. C. la plata cheltuielilor judiciare fiind în culpă procesuală.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul B. N. C. criticând-o pentru netemeinicie, invocând prin apărătorul ales, motivele arătate în mod detaliat în partea introductivă a prezentei decizii penale.
În esență, s-a susținut că s-ar fi impus judecarea în stare de libertate a inculpatului, având în vedere că acesta s-a prevalat de dispozițiile art.3201 din Codul de Procedură Penală, urmând ca instanța să statueze doar asupra încadrării juridice, precizând totodată, că nu a formulat vreo cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a încheieri atacate și, în rejudecare, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Analizând încheierea recurată conform dispozițiilor art.3856 Cod procedură penală raportat la art.141 Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și a infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, prevăzută de art. 12 al. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal, reținându-se în esență că, acționând în stare de recidivă postcondamnatorie, la începutul anului 2011, a constituit un grup infracțional organizat împreună cu coinculpații N. Ș. și T. T., precum și cu făptuitoarea P. D., în scopul comiterii de infracțiuni de trafic de ființe umane, prin exploatare sexuală, în vederea obținerii de importante beneficii materiale și că acționând în mod repetat dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, le-a racolat, transportat, cazat și exploatat pe victimele majore T. O. și F. E., determinându-le pe acestea la practicarea prostituției, sens în care a acționat inclusiv prin inducerea în eroare.
Curtea constată că Tribunalul a făcut o corectă aplicarea a dispozițiilor art.3002 Cod procedură penală apreciind că există probe temeinice cu privire la săvârșirea presupuselor fapte penale reținute în sarcina inculpatului recurent, constatând totodată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate.
Astfel, existența indiciilor de vinovăție a fost analizată atât la luarea efectivă a măsurii arestării preventive, cât și cu ocazia verificării legalității și temeiniciei acesteia de către prima instanță, care a constatat în mod corect că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii subzistă și în prezent, probatoriul administrat conducând la concluzia că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.136 alin.1 Cod procedură penală și art. 143 Cod procedură penală, întregite cu cele ale art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, justificându-se bănuiala plauzibilă că inculpatul a săvârșit faptele penale deduse judecății, neimpunându-se deci înlocuirea acestei măsuri pe considerentul că inculpatul a înțeles să solicite a fi judecat în procedura simplificată prevăzută de art.3201 din Codul de Procedură Penală.
Severitatea sancțiunii prevăzute de legiuitor cel puțin pentru infracțiunea de trafic de persoane (de la 5 la 15 ani închisoare și interzicerea unor drepturi) reliefează gravitatea deosebită a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, datele care circumstanțiază fapta în formă continuată punând în evidență aspecte concrete care demonstrează că lăsarea în libertate a inculpatului creează o stare de pericol, de insecuritate - cu precădere pentru persoanele de sex feminin vulnerabile din punct de vedere financiar sau sentimental, ordinea publică fiind periclitată și prin posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de alte persoane în lipsa unor reacții ferme față de cei bănuiți ca autori, complici ori instigatori ai unor astfel de fapte.
Faptul că inculpatul este bănuit că a săvârșit infracțiunile pentru care este arestat nu îl privează de dreptul inițial de a fi prezumat nevinovat până la momentul dovedirii vinovăției sale, în condițiile legii.
Analizând măsura preventivă din perspectiva art.5 din Convenția europeană a drepturilor omului, Curtea de la Strasbourg a apreciat că, proclamând dreptul la libertate, scopul articolului este de a se asigura că nicio persoană nu trebuie să fie deposedată de libertatea sa în mod arbitrar(cauza Amuur împotriva Franței), dar, protejarea libertății individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească eforturile instanțelor în administrarea probelor și desfășurarea în bune condiții a procesului (Cauza Tomasi versus Franța).
Se constată așadar că pentru buna desfășurare a procesului penal, în mod corect prima instanță a menținut starea de arest a inculpatului conform dispozițiilor art.3002 din Codul de Procedură Penală în referire la art.160b alin.1 și 3 din Codul de Procedură Penală, instanța raportându-se atât la datele care circumstanțiază infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, cât și la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea lui în libertate, pericol care se regăsește în însăși natura și gravitatea faptelor pentru care a fost trimis în judecată.
Pentru toate aceste considerente, constatând că încheierea atacată este temeinică și legală, recursul de față va fi respins ca nefondat conform dispozițiilor art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, raportat la art.141 Cod procedură penală.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. N. C. (fiul lui N. și I., născut la data de 26.10.1988 în municipiul G., CNP_, domiciliat în ., în prezent deținut în Penitenciarul G.) împotriva încheierii de ședință din 24.05.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ 13.
Obligă recurentul la plata către stat a sumei de 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
D E F I N I T I V Ă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.06.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. N. Mița M. D.-I. B.
Grefier,
Red.M.M./07.06.2013
Tehnored: M.M./07.06.2013
fond: A.C.C.
| ← Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 346/2013.... → |
|---|
