Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 72/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 72/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 17-01-2013 în dosarul nr. 693/247/2007
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 72/R
Ședința publică din data de 17.01.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – D. P.
Judecător – M. T.
Judecător – L. H.
Grefier – E. M.
Ministerul Public reprezentat de procuror M. P.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de partea civilă V. P., în nume propriu și în numele minorelor M. F. și M. I., împotriva sentinței penale nr. 174/2011 a Judecătoriei Însurăței.
La apelul nominal a răspuns recurentul – parte vătămată V. P., pentru intimatul – inculpat N. A. răspunde apărătorul desemnat din oficiu – av. J. R., conform delegației aflată la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Participanții procesuali arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Întrucât în cauză nu mai sunt alte cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Partea vătămată V. P. arată că la acest moment se constituie parte civilă în cauză cu suma de cinci milioane lei noi, reprezentând daune morale. Consideră că i s-a făcut o mare nedreptate în cauza de față, sens în care solicită obligarea inculpatului și a asigurătorului la plata despăgubirilor civile și la plata pensiei de întreținere pentru cei doi copii minori pe care îi are în întreținere.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului formulat de partea civilă întrucât consideră că instanța de fond a motivat corespunzător hotărârea pronunțată și a stabilit în mod corect cuantumul despăgubirilor civile. În acest sens instanța de fond a redus despăgubirile materiale acordate părții civile, față de cele stabilite inițial. Solicită a se avea în vedere că la prima ciclu de judecată nu s-au acordat daune morale și nici prestație periodică.
Apărătorul inculpatului – av. J. R. – solicită respingerea recursului declarat de partea civilă. Consideră că sub aspectul laturii civile, cauza a fost soluționată în mod corect de către instanța de fond. Solicită plata onorariului apărătorului desemnat din oficiu, sens în care depune la dosarul cauzei referatul întocmit conform Protocolului nr._/2008 încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Partea civilă V. P. în nume propriu și în numele minorelor M. F. și M. I. a declarat recurs împotriva sentinței penale nr. 174/2011 a Judecătoriei G..
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.174/21.11.2011 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Însurăței, în baza art. 178 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. „ a și c „ Cod penal și art. 76 lit.”d” Cod penal, a fost condamnat inculpatul N. A. la pedeapsa de 1(unu) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art. 71 Cod penal au fost interzise inculpatului N. A. exercitarea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit.”a”, teza a II –a și lit. ”b” Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei aplicată inculpatului pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni, prev. de art. 82 Cod penal, iar în baza art. 71 alin. 5 Cod penal s-a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii.
În baza art. 359 Cod procedură penală s - a atras atenția inculpatului N. A. asupra dispozițiilor privind suspendarea condiționată a executării pedepsei a căror nerespectare duce la revocarea acestei măsuri potrivit art. 83 Cod penal.
A fost admisă ca fondată în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă V. P..
În baza art. 14 Cod procedură penală, art. 346 Cod procedură penală, art. 998 – 999 Cod civil, art. 55 din Legea nr. 136/29.12.1995 a fost obligat inculpatul N. A., în solidar cu asiguratorul C. de A. GRAWE C. A. SA Chișinău, din Republica M., la plata sumei de 8000 lei cu titlu de despăgubiri materiale.
A fost obligat inculpatul N. A., în solidar cu asiguratorul GRAWE C. A. S.A. să plătească câte 4250 lei, pentru fiecare din minorele M. F., ns. la 07.02.2003 și M. I., ns. la 20.07.2004, cu titlu de pensie de întreținere, în sumă globală, corespunzătoare perioadei 01.09.2005 până la 01.11.2011 și a sumei de 75 lei lunar, pentru fiecare din minorele M. F. și M. I., cu titlu de pensie de întreținere, începând cu 01.11.2011 până la majoratul minorelor.
A fost obligat inculpatul N. A., la plata, în solidar cu asiguratorul „GRAWE C.” A. S.A. Chișinău la plata sumei de 654,33 lei către partea civilă Spitalul Județean de urgență B., cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei V. V..
A fost obligat inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către partea civilă V. P..
În baza art. 189 -191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul N. A. la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul pentru apărător din oficiu (av. G. T.) a fost decontat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul B..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Cu adresa nr._, din 19.09.2007, înregistrată la Judecătoria Însurăței instanță sub nr._ /20.09.2007, Tribunalul B. a înaintat dosarul nr. 2450/_, deoarece prin decizia penală nr. 247/10.09.2007 Tribunalul B. a admis apelurile declarate de inculpatul N. A. și Asiguratorul S.C. A. R. Asirom S.A Sucursala B., în calitate de reprezentant al C.A. „C.” SA Chișinău, a fost desființată sentința penală nr. 483/03.10.2006 a Judecătoriei Însurăței și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Însurăței .
Din actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Inițial, prin rechizitoriul nr. 650/P/2004 din 21.01.2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Însurăței, inculpatul N. A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de „ucidere din culpă”, prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal, reținându-se faptul că inculpatul are domiciliul în Republica M. iar în ziua de 09.nov.2004 se deplasa la volanul autocamionului marca „Iveco”, cu nr. de înmatriculare CU – AI 287, ce tracta remorca CAE – 781, pe DE 577 pe raza satului Lanurile, ..
La un moment dat, inculpatul a sesizat că pe carosabil, ieșind de pe un drum lateral a apărut un tractor care s-a angajat în circulație pe aceeași bandă a carosabilului, deplasându-se în fața sa.
Din declarațiile inculpatului rezultă că în momentul apariției acelui tractor, el se afla la o distanță de circa 250 – 300 metri de acesta și că a redus progresiv viteza, oprindu-se la circa 2 – 3 metri distanță de spatele tractorului.
În continuare, inculpatul a intenționat să efectueze o manevră de depășire, însă a sesizat că din sens opus se apropia un alt autovehicul astfel că și –a dat seama că nu are timpul necesar pentru depășire și a acționat sistemul de frânare, însă datorită carosabilului umed, remorca camionului a derapat către partea dreaptă, a ieșit de pe carosabil pe partea dreaptă a sensului de deplasare a lovit gardul unei locuințe iar apoi a revenit pe carosabil, iar în timpul acestei mișcări necontrolate, remorca a acroșat și accidentat mortal pe V. V. în vârstă de 26 ani care se deplasa regulamentar pe trotuar, pe lângă gard.
Din raportul de constatare medico –legală nr. 243/A/2004 al Serviciului de medicină legală B. rezultă că moartea lui V. V. a fost violentă, ea datorându-se insuficienței pluriviscerale, consecința unui politraumatism cu fractură complexă de bazin și rupturi ale viscerelor pelviene.
Leziunile constatate la autopsie s-au putut produce prin comprimare între planuri dure în cadrul unui accident rutier.
Prin rechizitoriu s-a reținut că, din dinamica producerii accidentului a rezultat că vinovat de decesul lui V. V. s-a făcut inculpatul N. A., întrucât nu a adaptat viteza de deplasare și a acționat sistemul de frânare în condițiile unui carosabil umed și alunecos, astfel că remorca tractată de autovehicul condus de el a intrat în derapaj, accidentându-l mortal pe V. V..
Totodată, rechizitoriul conchide că apariția acelui tractor pe carosabil nu a influențat în nici un fel și nu a determinat producerea accidentului, din moment ce, din toate declarațiile inculpatului a reieșit că s-a deplasat circa 250 -300 metri în spatele acestuia, pe raza localității, circulând practic cu o viteză redusă și numai împrejurarea că a acționat brusc sistemul de frânare în condițiile unui carosabil umed ce a determinat deraparea remorcii a fost determinată în producerea evenimentului rutier.
Instanța de fond a apreciat că inculpatul N. A. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal și a dispus prin sentința penală nr. 458/03.10.2006, condamnarea inculpatului la 2 ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal i-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă V. P., iar în baza art. 998 -999 Cod civil, art. 55 din legea nr.136/29.12.1995 l-a obligat pe inculpat, în solidar cu asiguratorul C. de A. C. S.A. din republica M. la plata sumei de 13.000 RON cu titlu de despăgubiri civile, suma de 8287 RON reprezentând o obligație de întreținere stabilită global și calculată la salariul minim pe economia națională, în favoarea minorei M. F., ns. la 07.02.2003 de la data producerii accidentului și până la majoratul minorei, precum și suma de 9010 RON reprezentând obligația de întreținere stabilită global la nivelul salariului minim pe economia națională în favoarea minorei M. I., ns. la 20.07.2004 de la data producerii accidentului și până la majoratul minorei .
Inculpatul a fost obligat la 200 lei cheltuieli judiciare către partea civilă.
A mai fost obligat inculpatul, în solidar cu asiguratorul la plata sumei de 654, 33 Ron către Casa de A. de Sănătate B., reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei V. V..
În baza art. 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul, în solidar cu asiguratorul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel . SA” București prin Asirom - Sucursala B. în calitate de reprezentant al Companiei de A. „C.” SA - Republica M. cât și inculpatul N. A., inculpatul criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, apreciind că aplicarea unei pedepse cu închisoare, cu executarea efectivă nu se justifică, că instanța deși a reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului nu a făcut aplicarea art. 74 – 76 Cod penal și că, practica judiciară, în cazul infracțiunii de „ucidere din culpă” s-a exprimat în sensul aplicării dispozițiilor art. 81, 82 Cod penal, privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Inculpatul a apreciat că îi puteau fi aplicate dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală coroborat cu art. 10 lit. b Cod procedură penală și art. 181 Cod penal.
Inculpatul arată că și soluționarea laturii civile s-a făcut în mod defectuos, el precizând că a fost de acord să despăgubească partea civilă numai în raport de ceea ce se va dovedi că s-a cheltuit și având în vedere dovezile ce se vor face de la locul de muncă al victimei.
În referire la rezolvarea laturii civile a cauzei inculpatul nu înțelege cum a reținut instanța că partea civilă V. P. a cheltuit cu înmormântarea_ lei vechi și că, pe de altă parte V. P. nu are calitate procesuală activ pentru promovarea acțiunii civile, prin care să pretindă obligarea inculpatului la plata unor sume de bani pentru întreținerea minorelor M. F. și M. I., care nu au fost recunoscute de tată și că, în cauză nu s-a stabilit dacă victima presta vreo muncă, iar numai una dintre minore se afla la V. P., cea de 3 ani, cealaltă aflându-se la mamă.
De asemenea se apreciază că obligarea inculpatului la plata unei sume globale este subiectivă și nepermisă, cu atât mai mult cu cât și inculpatul este căsătorit și are un copil, iar plata unei sume globale este împovărătoare pentru inculpat.
Și în apelul asiguratorului se critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, un prim aspect vizând lipsa de procedură cu asiguratorul care, pentru termenul din 26.09.2006,când pricina s-a judecat, reprezentantul său a fost în imposibilitate de a se prezenta la instanță, existând la dosar o cerere de amânare pentru lipsă de apărare.
Asiguratorul a înțeles să critice sentința și sub aspectul laturii civile, reluând motivele de nelegalitate invocate și de inculpat, în sensul că suma de 13.ooo RON la care a fost obligat în solidar cu inculpatul nu a fost dovedită de către partea civilă, nefiind depuse la dosar înscrisuri din care să rezulte cheltuielile făcute.
De asemenea, asiguratorul invocă faptul că nu s-a stabilit că minorele ar fi moștenitoarele victimei, pentru a avea calitate de părți civile și că ar fi rămas în grija lui V. P. în calitate de reprezentant al acestora.
În cauză nu s-a făcut dovada că victima ar fi tatăl minorelor, din actele de naștere rezultând că tatăl este necunoscut, iar simplele declarații ale unor martori că minorele ar fi copiii victimei nu pot substitui prevederile legale privind stabilirea paternității, iar dispoziția instanței, ca plata obligației de întreținere să se facă global este netemeinică și nelegală, având în vedere în primul rând dispoz. art. 95 Codul familiei privind stingerea obligației de întreținere prin moartea debitorului sau a celui îndreptățit la pensie de întreținere, astfel că nu se poate stabili un cuantum legal al întreținerii, luând în calcul evenimente viitoare incerte.
În consecință, asiguratorul a opinat că, în situație în care inculpatul ar fi obligat la plata unei pensii de întreținere pentru minore, această obligație ar trebui să fie stabilită lunar, în funcție de nevoile celor îndreptățiți și posibilitățile celui obligat.
De asemenea, asiguratorul a criticat și obligarea sa, în solidar cu inculpatul, la plata cheltuielilor judiciare către stat, invocând în sprijinul afirmației sale dispozițiile art. 26 pct. 6 din Normele de aplicare a Ordinului CSA nr. 3113/2003, în sensul că asiguratorii nu pot fi obligați alături de asigurat la cheltuieli judiciare, nefiind vorba în cauză de un risc asigurat.
Instanța de control judiciar, examinând sentința prin prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu, sub toate aspectele a constatat că toate motivele de apel invocate de către apelanți sunt fondate, printre altele, constatând că la data soluționării pe fond a cauzei, deși asiguratorul a invocat imposibilitatea reprezentantului său de a se prezenta la proces, din motive medicale, instanța a soluționat cauza cu lipsă de procedură.
De asemenea, Tribunalul B. a apreciat că instanța de fond nu a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicată inculpatului și nu a dat suficientă eficiență dispozițiilor art. 72 Cod penal, în sensul că este vorba de o infracțiune comisă din culpă, inculpatul este infractor primar, s-a prezentat la proces, a recunoscut și regretat săvârșirea faptei și a fost de acord cu plata despăgubirilor în limita dovedirii acestora.
Instanța de control judiciar a apreciat că nici latura civilă nu a fost corect soluționată, deoarece la data soluționării cauzei, doar o minoră se afla în grija părții civile V. P., cealaltă fiind la mamă, care nu a fost citată și nici autoritatea tutelară, nu a dispus numirea unui curator, nu s-a stabilita dacă victima se ocupase de copii sau avea loc de muncă, dacă realiza venituri pentru a le putea întreține, cu atât mai mult cu cât minorele nu au fost recunoscute de victimă, astfel că nici nu se impunea obligarea inculpatului la o sumă globală până la majoratul acestora.
Totodată se apreciază că sumele acordate sunt prea mari, exagerate și nu au la bază nici un act legal, reținându-se că și obligarea asiguratorului la plata în solidar cu inculpatul, a cheltuielilor judiciare este ilegală.
Astfel fiind, Tribunalul B. a admis apelurile formulate de . SA B.”, în calitate de reprezentant al Companiei de A. „C.” SA Chișinău și inculpatul N. A., a desființat sentința penală nr.458/ 03.10.2006, pronunțată de Judecătoria Însurăței în dosarul nr. 84/2005, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pe fond, după casare și trimitere spre rejudecare instanța a reținut că situația de fapt din rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Însurăței se confirmă, în sensul că inculpatul N. A. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de „ ucidere din culpă” prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal, reținută în sarcina sa, având ca victimă pe V. V..
Situați de fapt din rechizitoriu a fost dovedită cu procesul verbal de cercetare la fața locului, schița locului faptei, declarațiile martorilor S. V., B. N., raportul de constatare medico –legală, precum și cu declarațiile inculpatului N. A. care a recunoscut și regretat săvârșirea faptei.
Spre deosebire de situația de fapt din rechizitoriu, instanța reține că în cauză nu subzistă susținerea inculpatului că înaintea sa deplasa un alt autovehicul, pe care a încercat să-l depășească, dar, din cauza faptului că din sens opus veneau alte autovehicule, a încercat să revină pe banda sa, a acționat frâna și atunci a intrat remorca în derapaj.
Convingerea instanței este întărită de declarațiile singurilor martori oculari ai accidentului,S. V. (fila 29 dosar urmărire penală),care afirmă că „în fața acestui tir nu era niciun tractor și că nu cunoaște motivul pentru care inculpatul a frânat, respectiv martorul B. N.( fila 30) care afirmă că, „ în fața tirului nu era alt autovehicul”, adăugând că nu –și explică de ce a frânat inculpatul.
În plus, martorii mai sus indicați, confirmă același lucru și în procesele verbale de confruntare cu inculpatul N. A., aflate la filele 33 dosar urmărire penală (S. V.) și 37 dosar urmărire penală (B. N.), iar martorul S. V. alungă orice îndoială cu privire la direcția de deplasare, pe lângă gard a victimei V. V., în sensul că a văzut-o pe victimă, venind din sens opus, adică din direcția B. spre Însurăței, către martor, astfel că instanța va înlătura ca nefondate susținerile apărătorului inculpatului cu privire la acest aspect.
s-a reținut că, în drept, fapta inculpatului N. A. de a se face vinovat de producerea unui accident rutier, în ziua de 09 nov.2004, în timp ce se deplasa pe DE 577, pe raza localității Lanurile, ., la volanul unui autocamion, soldat cu decesul lui V. V. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „ucidere din culpă”, faptă prev. și ped. de art. 178 alin. 2 Cod penal, text de lege enunțat în ședință publică și în baza căruia s-a pronunțat condamnarea inculpatului.
La individualizarea conform art. 72 Cod penal a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă din partea specială a codului, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana și conduita inculpatului.
Din caracterizarea inculpatului rezultă că acesta avea vârsta de 23 ani la data săvârșirii faptei, este căsătorit, are un copil minor, este cetățean al republici M. și este la primul contact cu legea penală, astfel că instanța a apreciat că în cauză sunt incidente și dispozițiile art. 74 lit.”a și c”, respectiv art. 76 lit. „d” Cod penal.
Cu aceste precizări, vinovăția inculpatului fiind pe deplin dovedită, instanța a aplicat inculpatului N. Gh. A. o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „ucidere din culpă”.
În baza art. 71 Cod penal instanța a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor civile prev. de art. 64 lit. „a” teza a II – a și lit.”b” Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
Cât privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța de fond, având în vedere atitudinea sinceră a inculpatului, circumstanțele personale, precum și faptul că a săvârșit o infracțiune din culpă, a apreciat că rolul educativ al pedepsei poate fi atins fără privarea de libertate a inculpatului.
Astfel fond, instanța a dispus, potrivit art. 81 Cod penal suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni, prev. de art. 82 Cod penal iar în baza art. 71 alin. 5 Cod penal a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii.
Instanța a atras atenția inculpatului, potrivit art. 359 Cod procedură penală asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor privind suspendarea condiționată a executării pedepsei care pot duce la revocarea acestei măsuri în condițiile art. 83 Cod penal.
Cât privește soluționarea laturii civile a acuzei, instanța a apreciat că acțiunea civilă formulată de partea civilă V. P. este fondată în parte și a admis-o ca atare, din următoarele motive:
S-a reținut că, din întreg probatoriul administrat în cauză rezultă în mod neîndoielnic faptul că inculpatul N. A. se face vinovat în exclusivitate de săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, având ca victimă pe V. V..
În cauză dedusă judecății s-a constituit parte civilă V. P., tatăl victimei, acesta solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 1 miliard lei vechi, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de înmormântare și pomenilor ulterioare dar și a unei sume globală acordată celor două nepoate ale sale, fiicele victimei V. V., până la majorat ( fila 23).
În cauză au fost audiați martorii D. T. (fila 53) și S. A. (fila 54), primul dintre cei doi martori afirmând că l-a împrumutat pe partea civilă cu suma de 70.000.000 lei vechi, în anul următor producerii accidentului, martorul afirmând că partea civilă i-a solicitat acest împrumut, deoarece nu-i ajungeau banii pentru a face pomenile fiului său și pentru a plăti îngrijirile medicale cu fetița cea mică ,în vârstă de 3 ani, care este bolnavă.
Faptul că partea civilă V. P. a suportat toate cheltuielile cu înmormântarea victimei, preluând în același timp și pe cele două fiice minore ale victimei în grija sa este confirmat prin depoziția martorului B. N. (fila 52), acesta menționând că a auzit prin . ar fi cheltuit circa_ lei vechi cu înmormântarea, pomenile și cu tratamentul fetiței .
Aceeași sumă,_ lei vechi rezultă și din declarația martorului S. A. (fila 54) care afirmă că partea civilă care este de fapt cuscrul său i –a spus că a cheltuit cu înmormântarea și pomenile ulterioare această sumă, martorul adăugând că V. P. a cheltuit circa 50.000.000 lei și cu una dintre minore, pentru vindecare acesteia.
Martorul a declarat că, imediat după moartea fiului său, V. P. i–a cerut să-i împrumut cu 80.000.000 lei, pentru că trebuia să-și înmormânteze fiul și pentru că avea bani l-a împrumutat cu această sumă pe care V. P. încă nu i-a restituit-o pentru că nu a avut de unde.
Din depozițiile acestor martori, instanța a înlăturat ca nedovedită și neavând legătură directă cu cauza declarația martorului D. T., care l-a împrumutat pe V. P. cu 70.000.000 lei vechi la un an de la producerea accidentului și declarația martorului S. A. potrivit căruia V. P. a cheltuit circa 50.000.000 lei vechi pentru îngrijirea stării de sănătate a uneia dintre minore, starea de sănătate a minorei neavând nicio legătură de cauzalitate cu fapta inculpatului.
S-a apreciat că este certă, în opinia instanței de fond, cheltuirea sumei de 80.000.000 lei vechi pe care partea civilă a împrumutat-o de la cuscrul său, martorul S. A., sumă împrumutată de partea civilă, imediat după producerea tragicului accident în care și-a pierdut viața V. V., fiul părții civile.
Convingerea instanței de fond s-a fondat pe depozițiile martorilor precum și pe faptul că victima nu a rămas neînmormântată, iar singurele indicii cu privire la persoana care a suportat cheltuielile ocazionate de înmormântare și pomenile anterioare duc la partea civilă V. P. tatăl victimei, cu atât mai mult cu cât, în comunitatea rromă, de unde provenea victima, obiceiurile impun efectuarea unor ritualuri care implică mari cheltuieli, întreaga comunitate participând la funeralii, cu atât mai mult cu cât victima a fost un tânăr în vârstă de 26 ani.
În cea ce privește obligația de întreținere pentru minorele M. F., născută la 07.02.2003 și M. I., născută la 20.07.2004, instanța constată că deși cele două minore nu au fost recunoscute și de către tatăl lor decedat, probatoriile administrate în cauză îndreptățesc instanța să considere că minorele erau fiicele victimei V. V., aflându-se în grija victimei și a familiei victimei, V. P. și V. Mița, așa cum rezultă din adresa nr. 1394/12.05.2006 emisă de Consiliul Local V. (fila 59) cât și din sentința civilă nr. 452/28.05.2007 a Tribunalului B., prin care instanța a stabilit plasamentul pe o perioadă nedeterminată la familia V. P. și Mița a minorelor.
Prin aceeași sentință instanța a delegat drepturile părintești către bunici, V. P. și Mița, suspendând în același timp exercitarea drepturilor părintești ale pârâtei M. A. ,mama minorelor, (fila 156).
Faptul că minorele sunt fiicele lui V. V., deși nu au fost recunoscute de acesta, rezultă, pe lângă faptul că la data decesului victimei minorele locuiau împreună cu victima, mama lor M. A. în domiciliul bunicilor paterni V. P. și Mița, confirmat atât de autoritățile locale cât și de martorii B. N., D. T. și S. A., audiați în cauză.
Chiar dacă până la data decesului nu s-a stabilit filiația față de tată a celor două minore, acest lucru nu înseamnă că acestea nu au dreptul la o despăgubire echitabilă, în raport cu veniturile de care au fost lipsite prin moartea susținătorului lor.
Cât privește calitatea în care V. P. a solicitat obligarea inculpatului la plata unei indemnizații lunare pentru cele două minore, instanța apreciază că acesta era conștient de faptul că cele două minore erau fiicele fiului său, iar la momentul decesului lui V. V. a procedat ca un bun creștin, fiind evident că minorele ar fi rămas ale nimănui până ar fi luat niște măsuri de ocrotire organele abilitate, astfel că V. P. s-a comportat în mod asemănător gerantului din cadrul instituției civile a „gestiunii de afaceri”, efectuând, fără împuternicire, acte juridice sau fapte materiale, în planul sau în interesul altei persoane.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 452/28.05.2007, Tribunalul B. a statuat cu privire la plasamentul celor două minore la bunicii paterni, fapt care s-a concretizat încă de la decesul susținătorului lor V. V..
Având în vedere că din probatorii nu a rezultat ce venituri realiza V. V. până la data decesului, instanța de fond a stabilit obligația de întreținere la limita salariului minim pe economia națională care la acea dată era de 307 lei (RON) lunar, aplicând cota de 1/3 din salariul minim pe economie, făcându-se prin analogie aplicarea art. 94 alin. 3 Codul familiei.
Astfel, instanța de fond, având în vedere că până în prezent deși minorele au avut în permanență nevoi materiale, inculpatul nu a avansat nicio sumă de bani, în pofida faptului că a fost de acord să acopere pretențiile părții civile, îl va obliga pe inculpat la plata unei sume globale pentru fiecare dintre minore, pentru perioada 01.09.2005 până la 31.dec.2009 dispunând ca pensia să fie în cuantum de 50 lei lunar pentru fiecare minoră, adică o sumă globală de 2600 lei, la care s-a adăugat, de la 01.01.2010, până la 31.10.2011 câte 75 lei lunar pentru fiecare minoră, adică, 1650 lei, cuantumul pensiei de întreținere de 75 lei lunar fiind stabilit în funcție de venitul minim garantat pe economie, care la data săvârșirii cauzei este de 466 lei.
În consecință, instanța a obligat pe inculpatul N. A.,în solidar cu asiguratorul „Grawe C. A. SA Chișinău” să plătească pentru fiecare dintre minorele M. F., născută la 07.02.2003 și M. I., născută la 20.07.2004 o sumă globală de câte 4250 lei, suma fiind calculată de la 01.09.2005 până la 30.10.2011.
Instanța a obligat pe inculpatul N. A. în solidar cu asiguratorul la plata unei pensii de întreținere lunară în cuantum de 75 lei ,pentru fiecare minoră începând cu data de 01.11.2011 până la majoratul minorelor.
De asemenea, instanța a obligat pe inculpat în solidar cu asiguratorul ”Grawe C.„ A. SA Chișinău la plata către partea civilă Casa de A. de Sănătate - Spitalul Județean de Urgență B. a sumei de 654,33 lei, cu titlu de despăgubiri civile rezultând din îngrijirile medicale acordate victimei V. V..
Din considerentele mai sus expuse, instanța a admis ca fondată în parte acțiunea civilă și a dispus obligarea inculpatului N. A., în solidar cu asiguratorul ”Grawe C.” A. SA Chișinău, la plata către partea civilă V. P. a sumei de 800 lei cu titlu de despăgubiri materiale și a sumelor globale de câte 4250 lei pentru fiecare dintre minorele M. F. și M. I., cu titlu de pensie de întreținere pentru perioada 01.09.2005, până la 31.10.2011 și a sumei de 75 lei lunar pentru fiecare dintre minore începând cu 01.11.2011 și până la majoratul minorelor.
De asemenea, inculpatul și asiguratorul ”Grawe C.” A. SA – Chișinău au fost obligați la plata cheltuielilor de spitalizare de 654,33 lei către Spitalul Județean de Urgență B..
Inculpatul N. A. la plata către partea civilă V. P. a sumei de 200 lei cheltuieli judiciare.
Analizând hotărârea recurată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, a susținerilor recurentului parte civilă, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.3856 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, urmând a o menține.
In mod corect, instanța de fond a stabilit, pe baza probelor administrate în cauză, situația de fapt existentă în cauză, vinovăția inculpatului, precum și încadrarea în drept a acestuia.
S-a stabilit că inculpatul N. A., la data de 09.11.2004, în timp ce se deplasa la volanul autocamionului marca „Iveco” cu numărul de înmatriculare CU-AI 287, ce tracta remorca CAE 781, pe DE 577 pe raza satului Lanurile, ., a accidentat mortal pe victima V. V. în vârstă de 26 ani, care se deplasa regulamentar, pe lângă gard.
Pedeapsa aplicată acestuia se încadrează în prevederile art. 72 Cod penal privind împrejurările în care s-a săvârșit fapta, pericolul social al acestuia, precum și persoana inculpatului, care este la primul impact cu legea penală.
Latura civilă a cauzei a fost corect soluționată de instanța de fond, având în vedere documentele de cheltuieli depuse la dosar.
Având în vedere documentele de plată atașate la dosarul cauzei, in mod corect, instanța de fond a stabilit cuantumul cheltuielilor materiale la care a fost obligat inculpatul, alături de asigurătorul de răspundere civilă, către partea civilă V. P..
A obligat pe inculpat și la plata lunară pensiei de întreținere pentru minorele Moldovenu F. și M. I., stabilite, conform legii, în funcție de veniturile acestuia, respectiv la nivelul salariului minim stabilit la momentul săvârșirii infracțiunii.
Daunele morale acordate părții civile sunt un atribut exclusiv al instanței de judecată și sunt stabilite funcție de suferințele acesteia cauzate de vătămările produse din accident sau de oricare din urmările acestuia.
Având în vedere că instanța de judecată nu a considerat necesară acordarea către această parte civilă a daunelor morale, a considerat că aceste daune nu sunt necesare.
Având în vedere aceste considerente, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de partea civilă V. P., în nume personal și ca reprezentant ale minorelor M. F. împotriva sentinței penale nr.174/21.11.2011 a Judecătoriei Însurăței și îl obligă la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă V. P. – domiciliat în Com. V., ., în nume propriu și în numele minorelor M. F. și M. I., împotriva sentinței penale nr. 174/2011 a Judecătoriei Însurăței.
Obligă recurentul – parte civilă la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 200 lei către BA G. va fi avansat din fondurile M.J.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 17.01.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
D. P. M. T. L. H.
Grefier,
E. M.
Red. M.T./31.01.2013
Tehnored. E.M.
2ex/01.02.2013
Fond C.C.
| ← Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr.... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 156/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
