Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 582/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 582/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 11-04-2013 în dosarul nr. 229/44/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 582 /R
Ședința publică din data de 11.04.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: MIȚA M.
JUDECĂTOR: D.-I. B.
JUDECĂTOR: D. N.
Grefier: T. C.
-.-.-.-.-.-
Ministerul Public reprezentat de procuror C. B. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpata L. G. și partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală a Finanțelor Publice B. împotriva deciziei penale nr. 2/12.02.2012 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ (sentința penală nr. 2415/09.12.2011 a Judecătoriei B.).
La apelul nominal, a răspuns pentru inculpata L. G. – lipsă, avocat A. M. – apărător desemnat din oficiu, lipsă și Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală a Finanțelor Publice B..
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul, arată că, prin decizia penală nr. 2 din 12.02.2013, Tribunalul B. a admis apelul inculpatei împotriva hotărârii instanței de fond. Judecătoria B. prin hotărârea pronunțată a condamnat-o pe inculpată la o pedeapsă principală de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
Arată că, Tribunalul B. a admis în parte apelul doar cu privire la modificarea cuantumului despăgubirii către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală B. și nu a luat în considerare circumstanțele atenuante în ceea ce privește latura penală invocate de inculpată în sensul că a avut o atitudine sinceră pe tot parcursul desfășurării procesului, că a recunoscut fapta în modalitatea reținută, având doar obiecțiuni cu privire la sumele aferente ordinului de compensare și a transportului intercomunitar.
Inculpata a încercat să repare paguba pricinuită achitând o sumă de 6000 lei și a avut o comportare sinceră în cursul procesului astfel că, în opinia sa, pot fi reținute disp.art. 74 lit. a,b,c și aplicarea art. 76 alin. 1 lit. d în sensul coborârii pedepsei sub minimul special până la minimul general. Solicită admiterea recursului în sensul modificării deciziei penale în parte doar pe latură penală privind redozarea pedepsei.
În ce privește modalitatea de executare solicită menținerea dispozițiilor – art. 81 C.p. privind suspendarea condiționată a executării pedepsei și recalcularea termenului de încercare conf. art. 82 C.p.
Cu privire la recursul părții civile solicită respingerea având în vedere că nu este motivat.
Procurorul, solicită respingerea recursului declarat de inculpată. Consideră că, atât pe latură penală cât și pe latură civilă instanța a dat o hotărâre temeinică și legală și a condamnat-o pe inculpată la o pedeapsă la minimul prevăzute de dispozițiile legale având în vedere prejudiciul produs.
Nu a reținut în sarcina inculpatei circumstanțe atenuante având în vedere că fapta săvârșită de aceasta a fost în formă continuată, s-a desfășurat pe o perioadă destul de mare – ianuarie 2006 – decembrie 2008 neînregistrând în evidența contabilă mai multe documente ceea ce a adus un prejudiciu destul de mare organelor fiscale.
În ceea ce privește latura civilă, s-a efectuat în cauză atât o expertiză cât și supliment la expertiză, s-a avut în considerare plata pe care inculpata a făcut-o și a dovedit-o în fața instanței de apel cu chitanța depusă la dosar în sensul și i-au fost reduse despăgubirile pe latură civilă cu suma achitată.
Apreciază că apărările sale pe latură civilă nu sunt justificate având în vedere expertizele efectuate atât la urmărire penală cât și la instanțele de fond apreciind că și în apel, hotărârea este temeinică și legală neimpunându-se reține circumstanțe atenuante. Modalitatea de executare este neprivativă de libertate, solicită respingerea recursului.
Cu privire la recursul părții civile solicită respingerea.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față, declarate de inculpata L. G. și partea civilă A.N.A.F. – Direcția Generală a Finanțelor Publice B., înregistrate sub nr._ la Curtea de Apel G.;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin decizia penală nr. 2/12.02.2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, în baza art. 379 alin. 2 lit. a Cod procedură penală a fost admis apelul declarat de inculpata L. G. împotriva sentinței penale nr. 2415/09.12.2011 pronunțată de Judecătoria B., dosar nr._ .
A fost desființată în parte sentința și în rejudecare:
A fost redus cuantumul despăgubirilor la care a fost obligată inculpata L. G., către A.N.A.F. - Direcția Națională a Finanțelor Publice B., de la 33.641 lei la 26.839 lei.
Au fost menținute celelalte dispoziții din sentință.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul B. a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 2415/2011 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
În baza dispozițiilor art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 condamnarea inculpatei L. G. la o pedeapsă principală de 2 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza finală si lit. b Cod penal pedeapsa complementară pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
În baza art. 81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare stabilit in condițiile art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatei drepturile prevazute de art. 64 lit. a teza finală si lit. b Cod penal respectiv dreptul de a fi ales în autoritatile publice sau în funcțiile elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea în intregime sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
S-a menținut sechestrul asigurator instituit prin incheierea de ședință din data de 05.11.2010 pronunțată de Judecatoria B. asupra imobilului coproprietatea inculpatei, identificat cu numar cadastral 9101 și situat în municipiul Braila ..
A fost obligată inculpata la plata sumei de 33.641 lei către partea civilă A.N.A.F. – Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B..
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligată inculpata la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B., nr. 2574/P/2009 din data de 06.07.2010, înregistrat pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei L. G. pentru săvârșirea infracțiunii de omisiune în tot sau în parte a evidențierii în actele contabile ori în alte documente legale a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, faptă prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005.
Prin actul de inculpare s-a reținut că în calitate de administrator al . B., în perioada ianuarie 2006 – decembrie 2008, inculpata nu a înregistrat în evidența contabilă și nu a declarat organelor fiscale operațiuni comerciale și veniturile realizate din acestea, cu consecința diminuării creanței fiscale datorată bugetului consolidat al statului, reprezentând TVA în sumă de 33.641 lei.
În faza de urmărire penală au fost administrate următoarele mijloace de probă: sesizarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală – Direcția Generală a Finanțelor Publice B.; raport inspecție fiscală nr._/20.05.2009 al Direcției Generală a Finanțelor Publice B. – Activitatea de Inspecție Fiscală; decizie de impunere din 20.05.2010; adresa nr._/20.01.2009 a Gărzii Financiare – Secția Județeană B.; notă de constatare din 27.10.2008 a Gărzii Financiare – Secția Județeană B.; notă explicativă din 27.10.2008; notă de constatare din 05.12.2008 a Gărzii Financiare – Secția Județeană B.; notă explicativă din 17.11.2008; încheierea nr. 1503/07.08.2004 a Tribunalului B.; acte contabile;sentința comercială nr. 709/03.12.2009 a Tribunalului B.; sentința comercială nr. 291/18.03.2010 a Tribunalului B.; declarație învinuită;declarație martor;proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.
Analizând materialul probator administrat pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, instanța de fond a constatat vinovăția inculpatei dovedită cu privire la săvârșirea infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea in judecata și a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpata L. G. a fost administrator al . B., societate înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului B. sub nr. J_, având sediul în municipiul B., ., începând cu anul 2004.
În perioada 01.01._08 inculpata nu a înregistrat în evidențele contabile și nu a declarat organelor fiscale operațiunile comerciale și veniturile realizate din acestea, cu consecința diminuării valorii creanței fiscale datorată bugetului consolidat al statului reprezentând T.V.A.
Astfel, din Raportul de inspecție fiscală nr._/20.05.2009 întocmit de Direcția Generală a Finanțelor Publice B. – Activitatea de Inspecție Fiscală și însușit de inculpată, rezultă următoarele: în anul 2006 aceasta nu a înregistrat în evidența contabilă venituri din vânzarea mărfurilor, în valoare totală de 25.070 lei, evidențiate în extrasele de cont emise de Banca Transilvania – Sucursala B., după cum urmează: nu a înregistrat în evidența contabilă venituri din vânzarea mărfurilor, în valoare totală de 2.524 lei, conform unui număr de 4 facturi fiscale emise în mai 2006 (factura fiscală . nr._/05.05.2006 emisă către A.F. C., în valoare totală de 168 lei, reprezentând vânzarea a 112 kg de morcov; factura fiscală . nr._/06.05.2006 emisă către P.F. P. I., în valoare totală de 2000 lei, reprezentând vânzarea a 1000 kg de mere; factura fiscală . nr._/06.05.2006 emisă către P.F. E. V., în valoare totală de 286 lei, reprezentând vânzarea a 143 kg de mere; factura fiscală . nr._/06.05.2006 emisă către ., în valoare totală de 70 lei, reprezentând vânzarea a 35 kg de mere;
În luna martie 2006, nu a evidențiat în contabilitate, în contul 645 „Cheltuieli privind asigurările și protecția socială”, în sumă totală de 49 lei;
În luna octombrie 2006 a evidențiat de 2 ori factura fiscală . nr._/03.10.2006 emisă de Biroul Notarului Public C. S. G. din municipiul Pitești;
În anul 2007, în luna iunie 2007 nu a înregistrat în evidența contabilă factura fiscală . nr._/16.06.2007 în valoare de 4000 lei, constând în livrări de pepeni către S.C. Angialex Imob SRL B.;
În luna iulie 2007 nu a înregistrat în evidența contabilă venituri în sumă de 15.000 lei din factura fiscală . nr._/10.07.2007 emisă către . Bacău, reprezentând livrarea unei semiremorci către această societate;
În trimestrul I al acestui an, societatea a efectuat achiziții intracomunitare din Ungaria în valoare totală de 32.279 lei, neînregistrându-le în evidența contabilă (factura externă nr._/19.03.2007 emisă de Horker KFT cu sediul în Kisvarsany, Ungaria, în valoare totală de 9.774 lei (724.200 HUF), reprezentând livrarea a 18.105 kg mere, contravaloarea facturii a fost achitată cu numerar de către . si factura externă nr._/23.03.2007 emisă de ZOLD KERT-TESZ cu sediul în Csenger, Ungaria, în valoare totală de 22.505 lei (6.757 euro HUF), reprezentând livrarea a 19.874 kg mere, contravaloarea facturii a fost achitată cu numerar de către .)
Tot în trimestrul I nu a înregistrat o achiziție intracomunitară de bunuri în valoare de 419 lei de la E CHRITOPOULOU KAI S. OE G. - conform raportului întocmit de C. de schimb internațional de informații nr._/28.04.2009
În trimestrul al II-lea nu a fost înregistrată în evidența contabilă o achiziție intracomunitară de bunuri în valoare totală de 7.382 lei de la CHRISTOS CH KELESIDIS KAI S. EE G. – conform raportului întocmit de C. de schimb internațional de informații nr._/28.04.2009
În anul 2008, în luna ianuarie societatea nu a înregistrat în evidența contabilă venituri în sumă totală de 1.565 lei, din următoarele documente: factura fiscală . nr._/31.01.2008 emisă către S.C. IIRUC SERVICE SRL B., reprezentând vânzarea casei de marcat deținută de societate, în valoare totală de 400 lei, din care venit impozabil în sumă de 336 lei; monetarul nr. 1/07.01.2008 reprezentând livrări de bunuri în valoare totală de 500 lei, din care venit impozabil în sumă de 420 lei; monetarul nr. 2/09.01.2008 reprezentând livrări de bunuri în valoare totală de 480 lei, din care venit impozabil în sumă de 404 lei; monetarul nr. 3/11.01.2008 reprezentând livrări de bunuri în valoare totală de 482 lei, din care venit impozabil în sumă de 405 lei;
În luna iunie 2008, societatea nu a evidențiat în contabilitate venituri în sumă totală de 34.790 lei aferente vânzărilor de mijloace fixe și pentru care a întocmit următoarele documente: factura . nr. 100/11.06.2008 emisă către S.C. Adycris Tran. ILFOV, reprezentând livrarea unui Iveco Eurostar în valoare totală de 28.700 lei din care venit impozabil în sumă de 24.118 lei; factura . nr. 101/11.06.2008 emisă către S.C. Adycris Tran. ILFOV, reprezentând livrarea unei semiremorci frigorifice în valoare totală de 12.300 lei din care venit impozabil în sumă de 10.336 lei
De asemenea, prin procesul-verbal nr._/15.01.2009 întocmit de G. Financiară – Secția Județeană B. s-a stabilit că . B. a efectuat un transport intracomunitar de mărfuri în folosul S.C.Gecris Bucovina SRL Suceava, în data de 15.09.2008 dar nu a înregistrat în evidența contabilă cheltuielile de achiziție, veniturile realizate prin comercializarea mărfii și TVA aferentă.
Astfel, conform celor consemnate în raportul de inspecție fiscală existent la dosar (filele 28-66), organele de inspecție fiscală au stabilit pentru perioada 01.01._08 un impozit pe profit suplimentar temporar în sumă de 3.741 lei, ce s-a regularizat până la data de 31.12.2008.
În ceea ce privește însă TVA, organele de inspecție fiscală au stabilit în sarcina agentului economic o T.V.A. suplimentară în sumă de 38.913 lei din care TVA de plată în sumă totală de 21.678 (TVA colectată în sumă de 75.167 lei și TVA deductibilă în sumă de 53.489 lei).
Aferent acestei sume stabilite suplimentar s-a procedat la calcularea majorărilor de întârziere în cuantum de 11.622 lei.
Rezultă astfel că societatea . B., administrată de inculpata L. G. nu a înregistrat în evidența contabilă și nu a declarat organelor fiscale operațiunile comerciale și veniturile realizate din acestea în perioada 2006-2008, cu consecința diminuării valorii creanței fiscale datorată bugetului general consolidat reprezentând TVA.
La data de 30.10.2009 Administrația Finanțelor Publice B. a solicitat deschiderea procedurii insolvenței. Prin sentința comercială nr. 709/03.12.2009 a Tribunalului B. s-a stabilit o creanță în cuantum de 35.103 lei. S-a dispus astfel deschiderea procedurii de faliment și a fost numit lichidator judiciar Cipi L. C..
Prin raportul final, lichidatorul judiciar a stabilit că datoria totală a . B. a fost de 39.642 lei, societatea nu a deținut bunuri în proprietate și cauzele care au dus la faliment sunt de natură conjuncturală, respectiv imposibilitatea acoperirii cheltuielilor de producție și a ratelor de rambursare a unui credit bancar, din veniturile obținute. Banca a executat silit societatea scoțând la vânzare utilajul agricol achiziționat prin împrumut bancar, iar societatea după executarea silită a rămas fără mijlocul de producție și în imposibilitatea obținerii de venituri.
La data de 18.03.2010 prin sentința comercială nr. 291 a Tribunalului B., judecătorul sindic a constatat că . nu deține bunuri și nu sunt motive pentru atragerea răspunderii fostului administrator, hotărând radierea societății din evidențele Oficiului Registrului Comerțului.
În cauză a fost audiată martora O. F. care, în cursul anului 2007, în cadrul unui contract de prestări servicii încheiat cu S.C. Lumigab . executat lucrări de contabilitate. A declarat aceasta că inculpata L. G. întocmea evidența contabilă a societății după care, conform contractului, până la data de 10 ale fiecărei luni îi punea la dispoziție documentele pentru procesare.
Pe parcursul cercetării, inculpata a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând fapta comisă.
În faza de cercetare judecătorească, inculpata și-a nuanțat poziția procesuală. În concret, inculpata a arătat instanței de fond că una dintre facturi i-a fost sustrasă și că o parte din operațiunile comerciale efectuate nu erau generatoare de obligații fiscale către stat.
Instanța de fond nu a primit aceste apărări, date fiind concluziile raportului de expertiză judiciară contabilă efectuat în faza de cercetare judecătorească la solicitarea inculpatei și care a concluzionat că operațiunile efectuate erau generatoare de obligații fiscale.
Partea vătămată Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală a Finanțelor Publice B. s-a constituit parte civilă cu suma de 33.641 lei.
Instanța de fond a apreciat că fapta inculpatei L. G. care, în calitate de administrator al . B., în perioada ianuarie 2006 – decembrie 2008 nu a înregistrat în evidența contabilă și nu a declarat organelor fiscale operațiuni comerciale și veniturile realizate din acestea, cu consecința diminuări creanței fiscale datorată bugetului consolidat al statului, reprezentând TVA în sumă de 33.641lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunilor, instanța de fond a constatat existența elementului material, respectiv sustragerea de la pata către bugetul statului, a obligațiilor fiscale generate de derularea operațiunilor comerciale.
Infracțiunea incriminată fiind de prejudiciu, urmarea imediată a faptei săvârșite de către inculpată constă în păgubirea bugetului consolidat al statului.
De asemenea, legătura de cauzalitate între fapta săvârșită și urmarea socialmente periculoasă rezulta ex re, din însăși săvârșirea faptei.
În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunilor, instanța de fond a reținut că inculpata a săvârșit faptele cu intenție indirectă prevăzută de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod penal, întrucât aceasta a prevăzut rezultatul faptei, și a acceptat producerea lui.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, instanța de fond, în baza art. 345 alin. 2 Cod procedură penală („Instanța hotărăște prin sentință asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunțând, după caz, condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal. Condamnarea se pronunță dacă instanța constată că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat”. ), a condamnat pe inculpata L. G. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în modalitatea prevăzută de art. 9 alineat 1 litera „b” din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
La stabilirea în concret a răspunderii penale instanța de fond a avut în vedere dispozițiile normei de incriminare, art. 9 alineat 1 litera „b” din Legea nr. 241 din 15 iulie 2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale (publicată în: Monitorul Oficial Nr. 672 din 27 iulie 2005) potrivit căruia: Constituie infracțiuni de evaziune fiscala si se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale: omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate.
Având în vedere natura infracțiunii săvârșite, și aspectele legate de persoana inculpatei (vârsta de 48 ani, este cetățean român; este căsătorită, studii superioare; cu ocupație)instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei (pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni) poate fi atins și în condițiile în care aceasta va fi orientată către minimum special prevăzut de norma de incriminare.
De asemenea, instanța de fond a făcut și aplicația dispozițiilor legale relative la pedeapsa complementară și la pedeapsa accesorie.
Cu privire la modalitatea concretă de executare a pedepsei, instanța de fond a apreciat că nu se impune privarea de libertate, astfel că, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei în condițiile art. 81 – 82 Cod penal, și a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor legale a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, instanța de fond a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
Instanța de fond a menținut sechestrul asigurator instituit prin încheierea de ședință din data de 05.11.2010 a Judecatoriei B. asupra imobilului coproprietatea inculpatei, identificat cu numar cadastral 9101 și situat în municipiul Braila ..
Inculpata a fost obligată la plata sumei de 33.641 lei către partea civilă A.N.A.F. – Directia Generală a Finanțelor Publice Județul B..
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală inculpata a fost obligată la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În termen legal, împotriva deciziei pronunțate de instanța de fond, a declarat recurs inculpata L. G. solicitând reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată având în vedere circumstanțele cauzei.
Cauza a fost inițial înregistrată pe rolul Curții de Apel G. care, prin decizia penală nr. 900/R/2012, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului B., după examinarea din oficiu a competenței de soluționare a căii de atac, constatând că aceasta a constituit de fapt un apel ce trebuie soluționat de tribunal.
Prin motivele de apel depuse la dosar, apelanta a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
Suma stabilită cu titlu de T.V.A suplimentar și accesoriile calculate aferente T.V.A. suplimentar, nu au fost realizate corect.
În mod greșit în cauză nu a fost luat în considerare ordinul de compensare dintre . Adycris Tans . care a fost stinsă datoria dintre cele două societăți, compensându-se totodată și T.V.A. din această tranzacție.
Apelanta a mai arătat că nici răspunsurile la obiectivele din expertiza efectuată în cauză nu au fost clare, în sensul că dacă s-ar fi menționat valoarea T.V.A. de plată, aceasta ar fi fost mult mai mică, cu influență mare asupra soluției pronunțată de instanță.
La cererea apelantei, în cauză a fost efectuat un supliment la raportul de expertiză, efectuat anterior, supliment prin care au fost clarificate aspecte referitoare la ordinul de compensare menționat mai sus.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței prin prisma aspectelor invocate de apelantă și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit prevederilor art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, tribunalul a constatat că prima instanță, pe baza probelor administrate în cauză, a stabilit corect situația de fapt și a dat încadrarea juridică corespunzătoare faptei săvârșită de inculpată.
Totodată, tribunalul a constatat că prima instanță a efectuat o judicioasă operațiune de individualizare a pedepsei aplicate, cu respectarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 Cod penal și a dispus obligarea inculpatei la plata sumelor datorate către partea civilă.
Referitor la susținerile inculpatei apelante L. G., potrivit cărora, instanța de fond nu a ținut cont de ordinul de compensare urmare căruia sumele datorate ar fi mult diminuate, tribunalul a reținut următoarele:
Pe lângă faptul că infracțiunea pentru care inculpata a fost cercetată este dovedită cu probele administrate în cauză, însăși inculpata, în declarațiile date în faza de urmărire penală, în fața instanței de fond, cât și în apel, a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, făcând discuție numai cu privire la sumele aferente ordinului de compensare și la transportul intercomunitar, respectiv dacă acesta este generator de obligații fiscale.
Referitor la aceste aspecte, prin concluziile la raportul de expertiză efectuat la instanța de fond, s-au precizat următoarele:
Dacă transportul intercomunitar de mărfuri în folosul . Suceava) era generator de obligații fiscale către bugetul consolidat al statului.
Transportul intercomunitar de mărfuri era generator de obligații fiscale către bugetul consolidat al statului, întrucât prestatorul de servicii este plătitor de T.V.A. și impozit pe profit.
Dacă în condițiile existenței unui ordin de compensare (conform ordinului de compensare dintre . B. și SC Adycris Tran. Ilfov) mai subzistă obligații fiscale la bugetul consolidat al statului.
În condițiile existenței ordinului de compensare nr._/15.05.2009 între . și SC Adycris Tran. P. Ilfov s-au compensat doar datoriile reciproce între cele două societăți, dar subzistă obligații de plată către bugetul consolidat al statului.
Întrucât, potrivit obiectivelor stabilite prin raportul de expertiză s-a stabilit numai existența obligațiilor fiscale, nu și cuantumul acestora, la solicitarea apelantei, prin apărător ales, a fost încuviințat și efectuat un supliment la raportul de expertiză, prin care s-a stabilit că prejudiciul total (aferent ordinului de compensare și transportului intercomunitar analizate) cauzat, de 6.802 lei, sumă achitată de apelantă cu chitanța . Nr._/06.02.2013.
Tribunalul a arătat că stabilirea, prin raportul de expertiză, a sumelor datorate și achitate de inculpata-apelantă, cu titlu de obligații fiscale aferente ordinului de compensare și transportului intercomunitar analizate nu au relevanță asupra sumei totale la care a fost obligată inculpata către partea civilă, respectiv suma de 33.641 lei (aferente întregii activități infracționale) decât sub aspectul deducerii sumei achitate din suma totală.
Așa fiind, în baza art. 379 alin. 2 lit. a Cod procedură penală, tribunalul a admis apelul, a desființat în parte sentința atacată și în rejudecare, a redus cuantumul despăgubirilor la care a fost obligată inculpata către partea civilă, de la 33.641 lei la 26.839 lei și a menținut celelalte dispoziții din sentință.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpata L. G. și partea civilă A.N.A.F. – Direcția Generală a Finanțelor Publice B..
Inculpata L. G. a apreciat decizia penală recurată ca fiind netemeinică cu privire la modalitatea de individualizare judiciară a pedepsei aplicate, arătând că a recunoscut fapta, a încercat să repare paguba pricinuită, achitând o sumă de 6.000 lei, astfel încât pot fi reținute în cauză circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a, b și c Cod penal și se poate aplica o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de lege.
Partea civilă A.N.A.F. – Direcția Generală a Finanțelor Publice B. nu a motivat recursul declarat.
Recursurile declarate sunt nefondate.
Analizând cauza, prin prisma motivelor invocate și în limitele prevăzute de art. 385 indice 6 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată că decizia recurată este legală și temeinică.
Instanța de apel, analizând probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în cea de cercetare judecătorească la instanța de fond și în apel, a stabilit o corectă situație de fapt, dând faptei reținute în sarcina inculpatei încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, în mod corect a constatat că în cauză s-a realizat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatei în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, precum și a modalității de executare a acesteia.
Curtea apreciază că în cauză nu se impune a fi reținute circumstanțe atenuante judiciare în favoarea inculpatei, având în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei comise ce rezultă din modalitatea concretă de săvârșire, perioada îndelungată în care a fost comisă și cuantumul ridicat al prejudiciului cauzat.
Curtea constatând totodată că și latura civilă a cauzei a fost soluționată legal și temeinic, reducându-se cuantumul despăgubirilor la care inculpata a fost obligată de instanța de fond către partea civilă, având în vedere că aceasta a făcut dovada achitării sumei de 6.802 lei cu chitanța . Nr._/06.02.2013, la instanța de apel.
În raport de considerentele expuse, în baza art. 385 indice 15 pct. 2 lit. b Cod procedură penală vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpată și partea civilă.
Văzând și dispozițiile art. 189 Cod procedură penală și art. 192 alin. 2 și 4 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpata L. G. (fiica lui I. și A., născută la data de 16.03.1964 în B., cu domiciliul în B., .. 51 bis, și fără forme legale în B., ., CNP_) și partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală a Finanțelor Publice B. împotriva deciziei penale nr. 2/12.02.2012 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ (sentința penală nr. 2415/09.12.2011 a Judecătoriei B.).
Potrivit art. 189 C.pr.pen. onorariul apărător desemnat din oficiu în sumă de 200 lei (avocat A. M. F.) va fi avansat Baroului G. din fondul Ministerului Justiției.
În baza art. 192 alin. 2 și 4 C.pr.pen. obligă pe inculpata L. G. și pe partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală a Finanțelor Publice B. la plata a câte 180 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
D E F I N I T I V Ă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Mița M. D.-I. B. D. N.
Grefier,
Red.D.N./10.05.2013
Tehnored: C.T./14.05.2013
Fond: A.V.
Apel: M.T.-T.B.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art. 290 C.p..... → |
|---|
