Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 1304/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1304/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 11-10-2013 în dosarul nr. 6231/324/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 1304/R
Ședința publică din data de 11.10.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: MIȚA M.
JUDECĂTOR: D.-I. B.
JUDECĂTOR: D. N.
Grefier: T. C.
-.-.-.-.-
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. B. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de partea civilă C. M., împotriva sentinței penale nr. 136 din 2.04.2013 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._ .
La apelul nominal a răspuns inculpatul C. M. asistat de avocat Ș. A. D. în substituirea d-nei.avocat Giuvelic R. – apărător desemnat din oficiu, lipsă partea vătămată/civilă C. M. prin mandatari M. E. și C. D., lipsă partea civilă S. C. de Urgență „Sf.A. A.” G. și partea responsabilă civilmente F. de Protecție al Victimelor Străzii.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, arătându-se că partea vătămată C. M. a depus la dosar motive scrise de recurs.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Procurorul, solicită respingerea recursului declarat de partea civilă. În cauză instanța de fond a făcut ample cercetări, s-a întocmit atât un raport medical avizat de comisiile de avizare de la IML Iași cât și un nou raport de expertiză medico-legal al IML Iași precum și un supliment la raportul de expertiză de unde rezultă că starea de sănătate, infirmitatea fizică permanentă a părții vătămate/civile nu a fost determinată de infracțiunea inculpatului și ca atare nu i se poate reține în sarcină acestuia decât ceea ce acesta a săvârșit.
Consideră că instanța de fond corect a apreciat și asupra daunelor morale și materiale privind cheltuielile pe care această parte civilă le-a efectuat dar și cu privire la suferințele prin care a trecut, aceasta fiind deja bolnavă și în vârstă.
Consideră că hotărârea instanței de fond este temeinică, legală.
Apărătorul, apreciază că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală solicitând respingerea recursului în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b C.pr.pen. întrucât în mod corect instanța de fond a soluționat latura civilă a cauzei.
De asemenea, în cauză au fost întocmite două rapoarte de expertiză medico-legală cât și un supliment la raportul de expertiză din 19.11.2012 din care rezultă că partea vătămată a avut nevoie de 30 - 35 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
S-a stabilit totodată că nu există legătură de cauzalitate între fapta inculpatului și . de femur stâng a părții vătămate. Apreciază că în mod corect instanța de fond a respins solicitarea părții vătămate de acordare a unor despăgubiri lunare întrucât aceasta nu a rămas cu o infirmitate fizică permanentă și nu era angajată la data producerii evenimentului.
Solicită respingerea recursului declarat.
Inculpatul C. M., în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu susținerile apărătorului său.
CURTEA
Asupra recursului penal de față, examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
P. sentința penală nr. 136/02.04.2013 a Judecătoriei T. s-a dispus condamnarea inculpatului C. M. la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. 1 și 3 C.pen., cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a și art. 76 alin. 1 lit. e C.pen. (faptă din 12.08.2011, parte vătămată C. M.), respectiv la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, prevăzută și pedepsită de art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a și art. 76 alin. 1 lit. d C.pen. Conform art. 33 lit. a - art. 34 lit. b C.pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare. Totodată, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. pe durata prevăzută de art. 71 C.pen. Conform art. 81, art. 82 și art. 71 alin. 5 C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor (principală și accesorie) aplicate inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni, iar potrivit art. 359 C.proc.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 C.pen. privind condițiile revocării suspendării condiționate.
Pe latură civilă, conform art. 14 C.proc.pen. și art. 998, 999 C.civ., s-a admis în parte acțiunea civilă alăturată procesului penal de partea civilă C. M., prin reprezentant, și s-a dispus obligarea garantului F. de Protecție a Victimelor Străzii să plătească părții civile suma de 15.000 lei, cu titlu de despăgubiri, din care suma de 5.000 lei reprezentând daune materiale și suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale. Au fost respinse ca neîntemeiate restul pretențiilor civile solicitate de partea civilă C. M.. De asemenea, a fost obligat inculpatul să plătească suma de 5.032,38 lei, cu titlu de cheltuieli de spitalizare părții civile S. C. Județean de Urgență „Sfântul A. A.” G..
Conform art. 193 C.proc.pen., a fost obligat inculpatul să plătească părții civile C. M. suma de 912,00 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu expertiză medico-legală.
În baza art. 189 C.proc.pen., s-a dispus ca onorariul apărătorului din oficiu ce a asistat pe inculpat la instanță,.
În baza art. 191 alin. 1 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 715 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, în cuantumul acestora fiind incluse și taxa de expertiză medico-legală, în sumă de 63 lei (cu privire la care s-a dispus virarea în contul Spitalului C. Județean de Urgență „Sfântul A. A.” G., Serviciul C. de Medicină Legală), precum și onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei (cu privire la care s-a dispus să fie achitat la Baroul T., din fondurile Ministerului Justiției).
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
P. rechizitoriul nr. 2346/P/2011 din 28.12.2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria T. a fost trimis în judecată inculpatul C. M. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă (prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. 1 și 3 C.pen.) și a infracțiunii de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție (prevăzută și pedepsită de art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată).
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că, în fapt, inculpatul C. M. și partea vătămată C. M. au domiciliul în ..
La data de 12.08.2011, în jurul orelor 22:00, lucrători de poliție din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului G., Serviciul Rutier au fost sesizați prin SNUAU 112 în legătură cu faptul că pe DE 581, între localitățile B. și Munteni, a avut loc un eveniment rutier soldat cu vătămarea corporală a unei persoane, iar autorul accidentului a părăsit locul faptei fără încuviințarea organelor de poliție.
În temeiul sesizării, o echipă operativă s-a deplasat la fața locului, prilej cu care pe DE 581, la km 32+800 m, în apropierea intersecției cu DJ 252 G, către . poliție au identificat un baston din lemn, o pereche de papuci, o basma și mai multe pete de culoare brun roșcată, situate pe acostament la circa 0,22-0,30 cm de partea carosabilă.
La locul producerii accidentului s-a constatat că drumul se desfășoară în rampă, iar carosabilul avea o lățime de 7,40 m, fiind găsit în stare uscată. De asemenea, circulația se desfășoară pe câte o bandă de mers a câte 3,70 m fiecare, despărțite de marcaj longitudinal continuu.
La sosirea organelor de poliție victima fusese deja preluată de Serviciul Ambulanță și transportată la S. Municipal „A. C.” T., iar de aici a fost transportată la S. C. Județean de Urgență „Sfântul A. A.” G., unde a fost identificată în persoana numitei C. M., în vârstă de 75 ani.
În timpul efectuării cercetărilor, organele de poliție au obținut informații conform cărora victima a fost accidentată de un moped de culoare neagră având inscripționat pe plăcuța de înregistrare numărul 37 urmat de numele localității unde a fost înregistrat.
Pornind în căutarea mopedului, organele de cercetare l-au identificat la stația de carburant „Didioil” Munteni, aici fiind identificat și conducătorul acestuia, în persoana inculpatului C. M..
Inculpatul a fost condus la sediul Postului de Poliție B., iar cu prilejul audierii, în prezența martorilor asistenți I. L. F. și M. M., a recunoscut că el este autorul accidentului soldat cu vătămarea corporală a numitei C. M., precizând că la data de 12.08.2011, în jurul orelor 21:30 circula cu mopedul pe ruta B. – Munteni, pe DE 581, în vederea alimentării acestuia de la stația de carburant „Didioil” Munteni. După ce a trecut de intersecția cu DJ 252 G și urca panta ce se desfășura în fața sa, a fost orbit de farurile unui tir ce circula din sens invers cu faza lungă. Atunci inculpatul a redus viteza, circulând cu circa 40 km/h însă, la un moment dat a fost surprins de apariția pe carosabil a unei persoane care circula, conform declarației acestuia, pe partea carosabilă, la circa un metru de acostament. Inculpatul a văzut acea persoană de la distanță de un metru și deși a încercat să o evite efectuând un scurt viraj la stânga, nu a reușit acroșându-o cu ghidonul din partea dreaptă. In urma impactului, victima a fost proiectată pe carosabil în fața ciclomotorului, iar acesta din urmă a intrat într-o ușoară mișcare de dezechilibrare însă s-a redresat, inculpatul declarând că nu a oprit, ci și-a continuat deplasarea. După circa 10-15 minute s-a întors către B., iar la locul accidentului a observat că victima nu mai era în locul unde căzuse, în preajmă observând un autoturism, marca „Volskswagen”, cu număr de Iași, condus de martorul R. N. C.. Ajungând în . rugat pe martorul I. L. F. să-l însoțească la Stația Peco din . alimenta mopedul cu benzina.
Martorul a fost de acord astfel că au plecat împreună în direcția stației Peco Munteni, intenția inculpatului fiind aceea de a vedea ce s-a mai întâmplat la locul faptei.
Nici de această dată inculpatul nu a oprit la fața locului, deși sosiseră organele de poliție care investigau locul faptei. Prezența lucrătorilor de poliție i-au atras atenția martorului I. L. F., care se afla pe locul din spate al mopedului condus de inculpat, martorul spunându-i inculpatului că în acea zonă avusese loc un accident.
Inculpatul i-a răspuns „cred că a fost”, fără însă a-i mărturisi că el este cel care a provocat accidentul, de acest lucru martorul luând cunoștință în momentul identificării mopedului de către organele de poliție la stația Peco.
Mopedul condus de inculpat, marca „Kinko” are culoare neagră, având numărul de înregistrare GL-37 Negrilești. La momentul identificării prezenta avarii ușoare la apărătoarea din față și o zgârietură la apărătoarea de noroi a roții din față.
A reținut instanța de fond că fapta comisă de inculpat este urmarea încălcării dispozițiilor legale prevăzute de art. 35 alin. 1, art. 36 alin. 2, art. 48, art. 54, art. 70 alin. 3 și art. 77 alin. 1 și 3 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
În urma coliziunii, partea vătămată C. M. a fost examinată medico-legal, iar din raportul de constatare medico-legală nr. 512/A/22.08.2011 rezultă că aceasta a suferit un traumatism cranio-cerebral cu contuzii hemoragice temporo-parieto-occipitale, traumatism facial, . claviculară stângă, 1/3 medie fără deplasare, imobilizată ortopedic, contuzii la mâna stângă și la ambii genunchi.
Situația de fapt reținută de prima instanță coincide cu cea descrisă în rechizitoriu, la primul termen de judecată stabilit de instanța de fond inculpatul declarând că solicită ca judecata să se facă, potrivit art. 320 ind. 1 C.proc.pen., în baza probelor administrate la urmărirea penală, pe care le cunoaște și le însușește.
P. încheierea din 21.02.2012, instanța de fond a respins cererea de judecare a cauzei conform procedurii simplificate prevăzute de art. 320 ind. 1 C.proc.pen., apreciind că din dosarul de urmărire penală nu rezultă cu claritate toate împrejurările săvârșirii faptelor reținute în sarcina inculpatului, astfel că s-a dispus începerea cercetării judecătorești.
La dosarul cauzei a fost depusă declarația autentificată a părții vătămate C. M., din care rezultă că menține plângerea formulată la urmărirea penală și că solicită condamnarea inculpatului C. M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 184 alin. 1 și 3 C.pen.
În cadrul cercetării judecătorești, instanța de fond a procedat la audierea, pe larg, a inculpatului C. M., precum și la audierea martorilor I. L. F. și R. N. (filele 76, 114 și 115 dosar fond).
La cererea părții vătămate, formulată prin intermediul apărătorilor aleși, s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale având ca obiective stabilirea numărului de zile de din îngrijiri medicale necesare vindecării leziunilor cauzate prin accidentul de circulație.
Din raportul de expertiză medico legală nr. 136/A1-D/12.03.2012, întocmit de Serviciul C. de Medicină Legală G. (filele 107-108 dosar fond) a rezultat că numărul de zile de îngrijiri medicale stabilit inițial se mărește până la 30-35 zile (inițial acesta fiind de 21-25 zile ), că nu există legătură de cauzalitate între ataxie, afazie, atrofie corticală cu lacunarism cerebral, artroză generalizată, fractură humerus stâng operată și traumatismul din 12.08.2011, că partea vătămată nu a rămas cu infirmitate fizică permanentă și că nu se poate stabili o legătură de cauzalitate între accident și . de col chirurgical femur stâng, din cauza insuficienței datelor medicale.
Față de această situație, instanța de fond a dispus – la cererea apărătorilor părții vătămate – efectuarea unui nou raport de expertiză la I.N.M.L. Iași, obiectivele fiind aceleași.
Din raportul de nouă expertiză medico-legală nr. 1004/19.11.2012 (filele 287-291 dosar fond) rezultă că numărul de zile de îngrijiri medicale necesar vindecării leziunilor produse prin accidentul de circulație din 12.08.2011 este de 30-35 zile, că acestea s-au putut produce prin lovire activă, urmată de cădere, posibil într-un accident rutier, victima fiind pieton, și că nu se poate stabili legătura de cauzalitate a fracturii intertrohanteriană femur stâng, deoarece nu s-a stabilit data producerii fracturii.
Raportul de nouă expertiză medico-legală nr. 1004/19.11.2012 a fost suplimentat de raportul nr. 1004/25.01.2013 (filele 325-326 dosar fond), din care rezultă că . de col femural stâng s-a produs după data de 12.08.2011, data accidentului.
Raportul și suplimentul la acesta au fost avizate, sub aspect științific, de Comisia de avizare și control al actelor medicale din cadrul I.M.L. Iași (filele 285 și 324 dosar fond).
A constatat prima instanță că inculpatul nu a solicitat administrarea de probe în apărare.
S-a apreciat că existența faptelor, săvârșirea lor de către inculpat și vinovăția acestuia în ceea ce privește infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată sunt pe deplin dovedite în cauză, dincolo de orice îndoială rezonabilă, cu procesul-verbal de constatare, plângerea și declarația părții vătămate C. M., rapoartele de expertiză medico–legală efectuate în cauză, declarațiile martorilor I. L. F. și R. N., coroborate cu declarațiile inculpatului, date la urmărirea penală și instanță, care – potrivit art. 70 C.proc.pen. – pot fi folosite și împotriva lui.
Raportat la considerentele de fapt mai sus descrise, s-a conchis că, în drept, faptele inculpatului C. M. care, la data de 12.08.2011, în timp ce se deplasa cu ciclomotorul marca „Kinko” cu numărul GL-37 Negrilești pe DE 581, din direcția B., către .-o pe partea vătămată C. M., cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 30-35 zile de îngrijiri medicale, după care a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 1 și 3 C.pen., și părăsirea locului accidentului, prevăzută de art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată.
A reținut instanța de fond că, din analiza fișei de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.
În baza art. 345 C.proc.pen., având în vedere că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, prima instanță a dispus condamnarea acestuia.
La individualizarea pedepselor (principală și accesorie) aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C.pen., și anume: limitele pedepsei prevăzute de legea penală pentru infracțiunile săvârșite, gradul de pericol social al faptelor, circumstanțele reale ale săvârșirii acestora, atitudinea sinceră a inculpatului pe durata procesului penal, precum și circumstanțele personale ale acestuia (21 ani, studii 8 clase, necăsătorit, fără ocupație, fără antecedente penale).
Deoarece inculpatul a avut o conduită bună înainte de săvârșirea faptei, precum și după săvârșirea acesteia, a depus interes pentru recuperarea prejudiciului, a avut o atitudine sinceră pe durata întregului proces penal, prima instanță a apreciat că, în speță, se poate face aplicarea dispozițiilor art. 74 C.pen. și art. 76 C.pen.
Față de aceleași considerente, s-a apreciat că scopul educativ al pedepsei principale, precum și a celei accesorii, aplicate inculpatului, va putea fi atins și fără executarea efectivă a acestora, instanța de fond urmând dispunând suspendarea condiționată a executării, conform art. 81-82 și art. 71 alin. 5 C.pen.
Conform art. 359 C.proc.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 C.pen., referitoare la revocarea suspendării condiționate.
În latura civilă a cauzei, s-a reținut că partea vătămată C. M. s-a constituit parte civilă cu suma de 260.000 lei, din care suma de 10.000 lei reprezintă daune materiale (tratament, plata unor persoane pentru efectuarea unor munci în gospodărie), iar suma de 250.000 lei reprezintă daune morale. În cauză s-a mai constituit parte civilă și S. C. Județean de Urgență „Sfântul A. A.” G., cu suma de 5.032,38 lei, cu titlu de cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată.
Pentru soluționarea laturii civile, având în vedere că leziunile victimei au fost produse în urma unui accident de circulație cu un vehicul neasigurat pentru răspundere civilă obligatorie, instanța de fond a dispus, din oficiu, introducerea în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente, a Fondului De Protecție A Victimelor Străzii, prin reprezentant legal. Legal citat, acesta a depus note scrise (filele 61-67 dosar fond) în care a arătat că F. răspunde doar în anumite limite pentru prejudiciile cauzate, că are drept de regres împotriva vinovatului de producerea accidentului și că dovedirea pretențiilor solicitate cu titlu de despăgubiri materiale să se facă cu documente justificative și că nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de spitalizare și nici a cheltuielilor de judecată. S-a mai arătat că există disponibilitate pentru soluționarea amiabilă a litigiului.
În dovedirea laturii civile a cauzei, partea civilă C. M. a solicitat administrarea probei cu acte și martori, precum și a probei cu expertiză medico-legală, arătând că înțelege să se folosească de aceasta atât în latura penală, cât și în latura civilă a cauzei.
Din raportul de nouă expertiză medico-legală nr. 1004/19.11.2012 (filele 287-291 dosar fond) și din suplimentul acestuia din data de 31.01.2013 (avizate din punct de vedere științific de Comisia de Avizare și Control al Actelor Medicale din cadrul I.M.L. Iași (filele 285 și 324 dosar fond) rezultă că numărul de zile de îngrijiri medicale necesar vindecării leziunilor produse prin accidentul de circulație din 12.08.2011 este de 30-35 zile.
La propunerea părții civile au fost audiați martorii L. C. (fila 100 dosar fond), Ț. I. (fila 101 dosar fond) și B. I. (fila 102 dosar fond). În declarațiile date aceștia au arătat că știu, din discuțiile purtate cu fiicele părții civile, că partea civilă a fost ajutată de fiicele ei și au cheltuit pe perioada cât a fost spitalizată aproximativ suma de 10.000 lei cu transportul la spital din două în două zile, cu tratament și mâncare (lactate, compoturi), că după accident a fost luată și îngrijită de fiica ei la Gohor, care acum se ocupă și de soțul părții civile, care este bolnav. De altfel, martora B. I. a susținut că, înainte de accident, partea civilă se ocupa singură de gospodărie și de soțul ei, că în prezent este îngrijită foarte bine de fiica ei, E., că după accident a stat la pat, că puteai să te înțelegi cu ea, că după tratamentul urmat parcă „a prins puteri”, că acum fiica părții vătămate nu mai poate să lucreze deoarece îngrijește de mama sa.
Raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale (respectiv, 30-35), la perioada de spitalizare a părții civile C. M., doar ca urmare a accidentului (13.08_11 și 14.09._11), nu și pentru celelalte afecțiuni de care suferea, menționate atât în certificatul medico-legal și pentru care s-a stabilit că nu au legătură de cauzalitate cu accidentul de circulație (fiind fie anterioare, fie posterioare producerii acestuia), instanța de fond a apreciat că s-a făcut dovada că partea civilă a suferit un prejudiciu material în sumă de 5.000 lei, constând din:
- 2.000 lei, reprezentând contravaloare hrană specială și medicamente necesare pe timpul celor 20 de zile de spitalizare. Cu privire la această sumă s-a subliniat de prima instanță că, este adevărat că partea vătămată nu a depus bonuri și chitanțe fiscale pentru a dovedi că în perioada de referință a cumpărat alimente cu un grad nutritiv mai ridicat și mai ușor digerabile, conform afecțiunilor suferite ori că a cumpărat medicamente și alte tratamente necesare vindecării leziunilor suferite, dar aceste cheltuieli sunt de notorietate și au fost dovedite parțial cu declarațiile martorilor L. C. și Ț. I.;
- suma de 2.000 lei, reprezentând suma necesară îngrijirii părții vătămate și soțului acesteia, bolnav și imobilizat la pat, în cele 35 zile stabilite prin raportul de expertiză (670 lei venitul minim pe economia națională, calculat pentru două persoane timp de câte o lună și jumătate);
- 1.000 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate de transportul părții vătămate la S. Județean C. de Urgență „Sf. A. A.” G., în perioada 14.09._11, plus contravaloarea a trei deplasări pentru examinare medico- legală și pentru consultații necesare, precum și a unei deplasări la Iași.
Cu privire la cererea de acordare a daunelor morale, instanța de fond a apreciat că este cert faptul că, în urma accidentului rutier, partea civilă a suferit și un prejudiciu moral ca urmare a faptului că aceasta a suferit un politraumatism cu numeroase implicații asupra stării sale de sănătate, dată fiind vârsta acesteia și afecțiunile anterioare. Prima instanță a apreciat cuantumul daunelor morale care trebuie acordate părții vătămate la suma de 10.000 lei, sumă care să compenseze, într-o oarecare măsură, suferințele psihice îndurate în urma accidentului rutier, accident în urma căruia i s-au recomandat 30-35 zile de îngrijiri medicale.
Cu privire la despăgubirea periodică lunară solicitată de către partea civilă C. M., instanța de fond a avut în vedere concluziile raportului de nouă expertiză medico-legală, din care rezultă că în urma accidentului rutier partea vătămată nu a rămas cu infirmitate fizică permanentă, precum și faptul că partea vătămată nu era angajată, astfel că această cerere a fost respinsă.
Pentru toate argumentele arătate mai sus, instanța de fond a admis în parte acțiunea civilă promovată de partea civilă C. M. și în totalitate acțiunea civilă exercitată de partea civilă S. C. Județean de Urgență „Sfântul A. A.” G..
În ceea ce privește suportarea acestor despăgubiri, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Potrivit art. 251 alin. 10 lit. b din Legea nr. 32/2000, F. de Protecție a Victimelor Străzii se constituie în scopul de a despăgubi persoanele păgubite prin accidente de vehicule, dacă vehiculul care a provocat accidentul a rămas neidentificat sau nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule. Dispozițiile alin. 19 al aceluiași articol prevăd că persoanele îndreptățite a fi despăgubite de către această instituție se stabilesc prin norme emise în aplicarea legii de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. În alin. 4 al art. 5 din Ordinul C.S.A. nr. 1/2008, emis în baza și în interpretarea Legii nr. 32/2000, se stipulează că nicio entitate care a compensat în orice fel persoanele păgubite sau a oferit acestora servicii în legătură cu prejudiciile suferite, în baza unor contracte încheiate ori în baza legii, nu are dreptul să solicite de la Fond recuperarea cheltuielilor efectuate.
Date fiind aceste dispoziții normative, și cum partea civilă S. C. Județean de Urgență „Sfântul A. A.” G., care a acordat asistență medicală de specialitate victimei accidentului, se circumscrie unei astfel de entități, singurul care se impune a fi obligat la plata cheltuielilor de spitalizare ale victimei este inculpatul, fiind întrunite în persoana sa condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prevăzute de art. 998-999 cod civil (1864), F. neavând astfel calitatea de parte responsabilă civilmente și, implicit, nicio obligație în acest sens.
Conform art. 14 C.proc.pen. și art. 998-999 Cod civil (1864), instanța de fond a admis în parte acțiunea civilă alăturată procesului penal de partea civilă C. M. și, în consecință, a obligat pe garantul F. de Protecție a Victimelor Străzii, prin reprezentant legal, să plătească părții civile despăgubiri totale în sumă de 15.000 lei (din care suma de 5.000 lei cu titlu de daune materiale și suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale), fiind respinse ca neîntemeiate restul pretențiilor civile solicitate de partea civilă.
De asemenea, conform art. 14 C.proc.pen. și art. 998-999 Cod civil (1864), a fost obligat inculpatul să plătească suma de 5.032,38 lei, cu titlu de cheltuieli de spitalizare, părții civile S. C. Județean de Urgență „Sfântul A. A.” G..
Potrivit art. 193 C.proc.pen., s-a dispus obligarea inculpatului la plata către partea civilă C. M. a sumei de 912, lei cu titlul de cheltuieli judiciare (onorariu expertiză medico-legală).
În fine, s-a făcut aplicarea art. 189 C.proc.pen., cu privire la onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, respectiv a art. 191 C.proc.pen., cu privire la cheltuielile judiciare avansate de stat.
Împotriva sentinței penale nr. 136/02.04.2013 a Judecătoriei T. a declarat recurs partea vătămată/civilă C. M..
În motivele scrise de recurs, partea vătămată/civilă a criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate, pe care le-a apreciat ca fiind prea mici.
Astfel, cu privire la despăgubirile materiale s-a arătat de către recurentă că acestea au fost dovedite în fața primei instanțe în limita sumei de 10.000 lei, prin declarațiile martorilor L. C., B. I. și Ț. I.. Ca urmare a pierderii capacității de muncă a părții vătămate/civile, se impunea și acordarea unei indemnizații lunare în cuantum de 600 lei (salariul minim pe economie), care să asigure subzistența acesteia. De asemenea, s-a arătat că instanța de fond nu a ținut seama la stabilirea despăgubirilor materiale de costurile inerente intervenției chirurgicale pe care partea vătămată/civilă a suportat-o în ceea ce privește . de claviculă.
Cu privire la despăgubirile morale, s-a învederat prin motivele de recurs că majorarea acestora se justifică prin prisma gravității leziunilor suferite (multiple traumatisme și fracturi), a consecințelor produse pe plan material și familial, a vârstei înaintate a victimei (75 de ani), dar și a modalității de comitere a faptei (după ce a fost lovită de inculpat, partea vătămată/civilă a fost abandonată de acesta). În susținerea cererii de majorare a despăgubirilor morale s-au invocat soluții de practică judiciară în această materie.
Recursul declarat de partea vătămată/civilă C. M. este nefondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856 alin. 3 C.proc.pen., Curtea constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Curtea apreciază că, pe baza unei analize complete a materialului probator, prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt, încadrarea juridică a faptelor și vinovăția inculpatului C. M., acesta recunoscând, de altfel, comiterea faptelor reținute în sarcina sa.
Totodată, Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a stabilit, pe baza materialului probator, că în speță sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, în sensul că există o faptă ilicită (săvârșită de către inculpatul C. M. cu forma de vinovăție a culpei), precum și un prejudiciu suferit de partea vătămată/civilă, iar între fapta inculpatului și prejudiciul cauzat părții vătămate/civile există legătură de cauzalitate, obligând F. de Protecție a Victimelor Străzii la plata de despăgubiri către partea civilă legal constituită în cauză. Curtea apreciază că latura civilă a cauzei a primit o rezolvare corespunzătoare din partea instanței de fond, astfel că nu se impune casarea acesteia.
În opinia Curții, în mod corect instanța de fond a reținut ca fiind dovedite daunele materiale suportate de partea vătămată/civilă C. M. la nivelul sumei de 5.000 lei. Curtea își însușește argumentele și raționamentele pe larg expuse de instanța de fond cu prilejul analizării fiecărei categorii de daune materiale solicitate de partea vătămată/civilă.
În cauză nu se impune acordarea unei prestații periodice lunare părții vătămate/civile C. M., deoarece nu s-a făcut în vreun fel dovada faptului că veniturile acesteia s-ar fi diminuat ca urmare a accidentului suferit. Cheltuielile efectuate pentru a înlocui munca depusă în gospodărie de partea vătămată/civilă au fost avute în vedere de prima instanță la calcularea despăgubirilor materiale cuvenite acesteia.
În acord cu instanța de fond, Curtea subliniază încă o dată că în cauză nu s-a făcut dovada faptului că partea vătămată/civilă și-ar fi pierdut capacitatea de muncă în urma accidentului produs de inculpat, leziunile provocate de acesta fiind vindecabile în 30-35 de zile și nefiind generatoare de infirmitate fizică permanentă, astfel cum rezultă din raportul de nouă expertiză medico-legală nr. 1004/19.11.2012, instrumentat de Institutul de Medicină Legală Iași. Atâta vreme cât între fapta inculpatului și urmarea reclamată de partea vătămată/civilă nu există un raport de cauzalitate, fie el și indirect, inculpatul nu poate fi obligat la plata de despăgubiri, materiale sau morale, în legătură cu urmarea respectivă.
Dacă în cazul răspunderii civile patrimoniale, stabilirea prejudiciului este relativ ușoară, întrucât acesta este material, evaluabil în bani, iar criteriile de fixare a pagubei materiale sunt tot de natură patrimonială, în cazul răspunderii civile nepatrimoniale pentru daunele morale, dimpotrivă, prejudiciile sunt imateriale, nesusceptibile, prin ele însele, de a fi evaluate în bani.
Stabilirea daunelor morale, inclusiv sub aspectul cuantumului despăgubirilor cuvenite pentru acestea, este atributul exclusiv al judecătorului care, în lipsa unor criterii obiective, trebuie să aprecieze mai întâi, în concret, prejudiciul moral (importanța vătămării suferite, durata și intensitatea durerilor fizice și/sau psihice, tulburările și neajunsurile suferite de persoana prejudiciată moral), iar în funcție de acest rezultat trebuie să stabilească despăgubirea, adică suma de bani destinată asigurării efective a satisfacției, alinării sau ușurării suferinței persoanei vătămate moral. Datorită incompatibilității care există între caracterul moral, nepatrimonial al daunelor și caracterul pecuniar, patrimonial al despăgubirii (indemnizației), stabilirea cuantumului despăgubirii pentru repararea daunelor morale este deosebit de dificilă, incluzând – în mod firesc – o doză mai mică sau mai mare de arbitrar.
În sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat. În cazul infracțiunilor contra persoanei, această evaluare, pentru a nu fi una pur subiectivă ori pentru a nu tinde către o îmbogățire fără just temei, trebuie să aibă în vedere suferințele psihice susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta inculpatului și toate consecințele acesteia, astfel cum sunt relevate de probele administrate în cauză.
Pe de altă parte, această compensație materială trebuie să fie echitabilă și proporțională cu întinderea pagubei suferite. Chiar dacă daunele morale nu reprezintă o reparație a unei pagube concrete, ele nu pot avea totuși un caracter derizoriu, întrucât nu s-ar mai justifica însăși acordarea lor, iar potrivit principiului echității, daunele morale ar trebui să exprime cerințele de dreptate și echitate.
În speță, astfel cum s-a arătat pe larg și de instanța de fond în considerentele hotărârii recurate, este de necontestat că, urmare a faptei săvârșite de inculpat, partea vătămată/civilă a fost expusă unor reale suferințe fizice și psihice și că i-a fost afectat, pentru o anumită perioadă de timp, standardul normal de viață. Însă, în lipsa unor criterii obiective de determinare a daunelor morale, Curtea consideră că acestea trebuie acordate într-un cuantum ce poate fi apreciat ca fiind unul rezonabil pentru a compensa suferințele de natură fizică și psihică îndurate de partea vătămată. În acest context, Curtea subliniază că rolul despăgubirilor morale, dificil de cuantificat, este de a repara o suferință psihică, ele netrebuind să constituie nici „amenzi excesive” pentru autorul daunelor și nici venituri nejustificate pentru părțile civile.
Astfel, partea vătămată/civilă, persoană în vârstă de 75 de ani la momentul producerii accidentului, a suferit mai multe leziuni, fiind spitalizată pentru diferite perioade de timp, după care s-a aflat în tratament medical în cursul căruia au continuat să aibă dureri. Internarea în spital, conștiința de a fi bolnav, suferința de a fi privat de o viață normală corespunzătoare, implică și o suferință psihică, ce presupune, de asemenea, o compensație, și anume sub forma unor daune morale pentru prejudiciile nepatrimoniale ce li s-au cauzat și care, în cuantumurile acordate de instanța de fond, sunt justificate. În opinia Curții, în speță nu se impune majorarea despăgubirilor morale acordate părții vătămate/civile deoarece, deși aceasta a suferit mai multe leziuni traumatice, potrivit înscrisurilor medicale aflate la dosarul cauzei acestea sunt vindecabile, nerezultând în speță că părții vătămate/civile i s-ar fi cauzat vreo infirmitate fizică permanentă.
În concluzie, în speța de față Curtea constată că instanța de fond a realizat o justă individualizare a cuantumului despăgubirilor morale acordate părții vătămate/civile C. M., suma de 10.000 lei la plata căreia a fost obligat F. de Protecție a Victimelor Străzii către această parte civilă fiind una de natură a compensa efectiv daunele morale suferite de această parte civilă și, în același timp, având un caracter rezonabil.
Față de cele de mai sus, constatând ca nefiind întemeiat recursul declarat de partea vătămată/civilă C. M., Curtea îl va respinge, în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b C.proc.pen.
În baza art. 189 C.proc.pen., se va dispune ca onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu în recurs pentru inculpatul C. M. să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul G..
În baza art. 192 alin. 2 C.proc.pen., va fi obligată partea vătămată/civilă C. M. la plata cheltuielilor judiciare efectuate în faza procesuală a recursului, în care va fi inclus și onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă C. M. – domiciliată în comuna Gohor, ., împotriva sentinței penale nr. 136/02.04.2013 a Judecătoriei T. (dosar nr._ ).
Obligă recurenta la plata către stat a sumei de 280 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul G. (av. Giuvelic R. pentru inculpatul C. M. -fiul lui G. și D., născut la 23.02.1992, CNP:_, cu domiciliul .).
D E F I N I T I V A.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.10.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
Mița MârzaDragoș-I. BeliganDaniela N.
Grefier,
Red.D.I.B./01.11.2013
Tehnored: D.I.B./01.11.2013
fond: N.F.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
