Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 184/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 184/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 16-09-2013 în dosarul nr. 294/44/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚA PENALĂ NR. 184/F
Ședința publică din data de 16 septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M.-M. I.
Grefier: A. S.
-.-.-.-.-.-
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror G. P. din cadrul
D.N.A. – Serviciul Teritorial G.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea asupra plângerii formulate în temeiul disp.art.2781 Cod procedură penală, de către petenta M. N. ANIȘOARA în nume propriu și în numele lui C. C. V., împotriva rezoluțiilor nr.173/P/2009 a Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. - Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial G..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 4 septembrie 2013 și s-au consemnat în încheierea din aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 10.09.2013 și ulterior la data de 16.09.2013.
După deliberare,
CURTEA:
Asupra cauzei penale de față,
Examinând actele și lucrările dosarului reține următoarele:
La data de 19.04.2012 petenta M. N. Anișoara, în nume propriu și pentru minorul C. C. V., a formulat o plângere împotriva mai multor ordonanțe și rezoluții, plângere adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție și înregistrată sub nr. 632/C/2012.
Constatându-se că această plângere viza, printre altele, ordonanța nr. 173/P/2009 a Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial G., prin adresa nr. 571/II/2/2010 din 12.06.2012 s-a dispus înaintarea acesteia la Curtea de Apel G., spre competentă soluționare în conformitate cu prevederile art. 278 ind.1 Cod pr. penală.
La Curtea de Apel G. plângerea a fost înregistrată sub nr._ din 14.06.2012 iar prin sentința penală nr. 181/F/21.11.2012 s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea dosarului la P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Structura Centrală, spre competentă soluționare în conformitate cu prevederile art. 278 Cod pr. penală.
În sentința mai sus arătată s-a reținut că prin ordonanța nr. 173/P/2009 din 12.11.2009 a procurorului-șef al Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial G. s-a dispus în temeiul prevederilor art. 228 alin. 6 Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală, art. 38 Cod procedură penală și art. 45 alin. 1, 11 și 12 cu referire la art. 42 Cod procedură penală,
1. Neînceperea urmăririi penale față de făptuitoarele S. E., C. M. și T. Anișoara, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 254 alin. 1 Cod penal raportat la art. 6, 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000;
2. Disjungerea cauzei față de făptuitorii S. E., C. M., T. Anișoara și T. Antonel, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 Cod penal, 247 Cod penal și 249 Cod penal, precum și art. 7 din Legea nr. 39/2003;
3. Disjungerea cauzei față de făptuitorul C. C. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 Cod penal 247 Cod penal, 249 Cod penal, 208 Cod penal, 209 Cod penal, 289 Cod penal, 291 Cod penal și art. 211 Cod penal;
4. Disjungerea cauzei față de făptuitorul C. T. D. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 215 Cod penal, art. 289 Cod penal, art. 291 Cod penal și art. 217 Cod penal;
5. Disjungerea cauzei față de făptuitorii M. C., C. I. și C. I., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 Cod penal;
6. Disjungerea cauzei față de făptuitorul P. C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 Cod penal;
7. Disjungerea cauzei față de făptuitorul D. G., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. 1 Cod penal;
8. Disjungerea cauzei față de făptuitorul D. S., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 25 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1 Cod penal;
9. Disjungerea cauzei față de făptuitorul M. I., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 189 Cod penal;
10. Declinarea competenței de soluționare a cauzei n favoarea D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial G..
Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petenta M. N. Anișoara iar prin rezoluția nr. 571/II/2/2010 din 29.09.2010 dată de către procurorul șef al Secției de combatere a corupției din cadrul Direcției Naționale Anticorupție s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta M. N. Anișoara împotriva ordonanței emisă la data de 12.11.2009 de către procurorul șef al Serviciului Teritorial G. din cadrul Direcției Naționale Anticorupție în dosarul nr. 173/P/2009.
A mai reținut instanța care a pronunțat sentința penală nr. 181/F/21.11.2012 că petenta M. N. Anișoara a susținut că temeiul de drept al plângerii este cel prevăzut de art. 278 Cod pr. penală și a solicitat în mod expres ca plângerea sa să fie înaintată spre soluționare procurorului ierarhic superior, respectiv procurorului șef din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Structura Centrală, în conformitate cu prevederile art. 278 ind. 1 alin.13 Cod pr. penală.
Prin rezoluția nr. 2317/C/2012 din 07.01.2013 a procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție (fila 35 vol. III dosar nr._ ) plângerea formulată de petentă împotriva rezoluției nr. 571/II/2/2010 și a ordonanței nr. 173/P/2009 a Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial G. a fost respinsă ca inadmisibilă.
La data de 13.03.2013 petenta M. N. Anișoara, în nume propriu și pentru minorul C. C. V. a formulat o altă plângere, adresată Curții de Apel G. și înregistrată sub nr._, în care a precizat că atacă soluțiile din mai multe rezoluții și ordonanțe dispuse de mai multe unități de parchet, precum și soluția din sentința penală nr. 181/F/21.11.2012 (filele 2-18 vol. I, dosar nr._ ).
La termenul de judecată din 05.08.2013 petenta M. N. Anișoara a insistat în susținerile sale privind atacarea tuturor actelor judiciare indicate în sesizarea din 13.03.2013 și a solicitat conexarea tuturor acestor cauze și soluționarea unitară.
Prin încheierea din 04.09.2013, Curtea a constatat că nu se poate dispune conexarea tuturor dosarelor la care a făcut referire petenta în plângerea sa, întrucât acestea vizează ordonanțe sau rezoluții pronunțate de diferite structuri ale parchetului, respectiv DNA, DIICOT, P. de pe lângă Curtea de Apel G. ori P. de pe lângă Tribunalul V., se referă la diverse persoane față de care s-au dispus soluții de netrimitere în judecată, în raport de calitatea cărora competența de soluționare nu aparține doar Curții de Apel G. ci și altor instanțe ori vizează unele rezoluții sau ordonanțe în privința cărora s-a uzat deja de procedura prevăzută de art. 278 ind.1 Cod pr. penală (cazul rezoluțiilor 1638/2009 și 429/P/2010 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul V. – dosar_ al Tribunalului V., decizia penală nr. 3/12.01.2011).
În consecință Curtea a dispus gruparea acestor ordonanțe și rezoluții în funcție de unitatea de parchet care le-a emis și de competența funcțională de soluționare astfel:
- un dosar vizând plângerea petentei referitoare la ordonanța nr. 173/P/2009 a Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial G. și la sentința penală nr. 181/F/21.11.2012 a Curții de Apel G.,
- un dosar vizând plângerea împotriva ordonanței 1049/P/2009 din 10.12.2009 și ordonanța aferentă nr. 1575/II/2/2009 din 9.03.2010 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G., plângerea împotriva ordonanței nr. 1096/P/2009 din 19.11.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G. și plângerea împotriva ordonanței nr. 569/P/2011 din 30.01.2012 și a ordonanței aferente nr. 247/II/2/2012 din 19.03.2012 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.;
- un dosar vizând plângerea împotriva ordonanței nr. 61/D/P/2009 din 16.11.2009 și ordonanța aferentă nr. 141/D/II/2/2009 din 27.01.2010 și plângerea împotriva ordonanței nr. 425/D/P/2009 din 14.09.2011 ale Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. - D.I.I.C.O.T.
În privința ultimelor două cauze s-a dispus disjungerea și formarea a două noi dosare și repartizarea la același complet de judecată conform art. 99 alin.4 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești.
Referitor la plângerea formulată de petentă împotriva rezoluției nr. 1279/P/2010 din 7.03.2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus trimiterea unei copii de pe plângerile formulate de la P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, spre competentă soluționare.
Referitor la plângerea formulată de petentă față de ordonanța nr. 173/P/2009 a Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial G., Curtea reține că aceasta este tardivă, urmând a o respinge ca atare pentru următoarele considerente.
Potrivit art.278 ind. 1 alin.1 Cod pr. penală după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Așa cum s-a arătat mai sus, ordonanța nr. 173/P/2009 a Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial G. a fost emisă la data de 12.11.2009 iar petenta a formulat plângere împotriva acesteia, conform art. 278 Cod pr. penală, plângere care a fost soluționată prin rezoluția nr. 571/II/2/2010 din 29.09.2010, dată de către procurorul șef al Secției de combatere a corupției din cadrul Direcției Naționale Anticorupție.
Această soluție a fost comunicată petentei la data de 05.10.2010 (fila 48 dosar 571/II/2/2010) dată de la care curgea termenul de 20 de zile în care petenta putea să formuleze plângere conform art.2781 al. 1 Cod pr. penală la instanța competentă să judece cauza în fond.
Cum petenta a formulat plângere la Curtea de Apel G. abia la data de 13.03.2013, se constată că termenul de 20 de zile a fost cu mult depășit astfel că această plângere este tardivă și va fi respinsă ca atare.
De subliniat că termenul de 20 de zile curge de la data comunicării rezoluției nr. 571/II/2/2010 din 29.09.2010 prin care s-a soluționat plângerea împotriva ordonanței nr. 173/P/2009 și nu de la data la care s-a emis rezoluția nr. 2317/C/2012 din 07.01.2013 a procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție, prin care s-a soluționat plângerea formulată de petentă împotriva rezoluției nr. 571/II/2/2010, plângere care a fost de altfel respinsă ca inadmisibilă.
Faptul că petenta a avut cunoștință de rezoluția nr. 571/II/2/2010 din 29.09.2010 rezultă din actele depuse de aceasta (fila 15 vol. III, dos. nr._ ), în care se atestă primirea unei copii de pe rezoluția mai sus arătată și se susține că s-a formulat plângere împotriva acesteia la Înalta Curte de Casație și Justiție.
O copie unei asemenea plângeri a fost depusă de petentă la dosar (filele 153-157 vol. II, dos. nr._ ), însă aceasta nu are dată certă de primire, fiind datată de petentă cu data de 10.06.2010, înainte deci de pronunțarea nr. 571/II/2/2010 din 29.09.2010, pe care petenta a susținut că a atacat-o prin această plângere.
Tot din actele depuse de petentă (filele 158-161 vol. II, dos. nr._ ), rezultă că Înalta Curtea de Casație și Justiție a respins ca inadmisibilă o plângere formulată de petentă împotriva actelor procurorilor și polițiștilor DNA și procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curtea de Casație și Justiție – sentința penală nr. 1774/11.11.2010, definitivă prin decizia penală nr. 63/14.03.2011 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel că, dacă s-ar aprecia că plângerea la care face referire petenta a vizat și ordonanța nr. 173/P/2009 a Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial G., ea a fost deja soluționată în mod definitiv de instanța supremă.
În fine, chiar dacă s-ar lua în considerare ca dată a plângerii data de 19.04.2012, când petenta M. N. Anișoara, în nume propriu și pentru minorul C. C. V., a formulat o plângere împotriva mai multor ordonanțe și rezoluții, plângere adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție și care viza, printre altele, și ordonanța nr. 173/P/2009 a Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial G., se constată că și la această dată plângerea a fost tot tardiv formulată.
În consecință, pentru argumentele mai sus arătate Curtea constată că la dosar nu există o plângere formulată în termenul prevăzut de art.2781 al. 1 Cod pr. penală împotriva ordonanței de neîncepere a urmăririi penale nr. 173/P/2009 din 12.11.2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial G., astfel că va respinge ca tardivă plângerea formulată de petenta M. N. Anișoara, în nume propriu și pentru minorul C. C. V., menținând ordonanța atacată.
În ceea ce privește plângerea formulată de petenta M. N. Anișoara, în nume propriu și pentru minorul C. C. V., împotriva sentinței penale nr. 181/F/21.11.2012 a Curții de Apel G., urmează ca aceasta să fie respinsă ca inadmisibilă întrucât dispozițiile art. 2781 1 Cod pr. penală nu permit atacarea pe această cale a unor soluții pronunțate de instanțele judecătorești ci doar a soluțiilor de netrimitere în judecată date de procuror.
În conformitate cu prevederile art. 192 al. 2 Cod pr. penală urmează ca petenta M. N. la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând și prevederile art. 2781 al. 8 lit. a, teza I și II Cod pr. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca tardivă, plângerea formulată de petenta M. N. ANIȘOARA domiciliată în Focșani, .. 6A, jud. V., în nume propriu și pentru minorul C. C. V., domiciliat în Focșani, .. 7, ., împotriva ordonanței de neîncepere a urmăririi penale nr. 173/P/2009 din 12.11.2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial G., menținând ordonanța atacată.
Respinge ca inadmisibilă plângerea formulată de petenta M. N. Anișoara, în nume propriu și pentru minorul C. C. V., împotriva sentinței penale nr. 181/F/21.11.2012 a Curții de Apel G..
În baza art. 192 al. 2 Cod pr. penală obligă petenta M. N. la plata sumei de 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 septembrie 2013.
PREȘEDINTE,
M. M. I. Grefier,
A. S.
Red. M.M.I./25.09.2013
Tehnored.A.S./26.09.2013/2 ex.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 590/2013. Curtea de... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 582/2013. Curtea... → |
|---|
