Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 43/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 43/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 13-03-2013 în dosarul nr. 163/44/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚA PENALĂ NR. 43/F
Camera de Consiliu din data de 13.03.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: MIȚA M.
Grefier: T. C.
-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuenta I. Ș. – domiciliată în B., ., împotriva sentinței penale nr. 157/F/5.10.2012, pronunțată de Curtea de Apel G. în dosarul nr._ .
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, în sensul că, s-a procedat la soluționarea cererii în Camera de consiliu, fără citarea revizuentei și fără participarea procurorului, după care;
După deliberare,
CURTEA,
Asupra cererii de revizuire de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
1.Prin sentința penală nr. 157/F/5.10.2012, Curtea de Apel G. a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta I. Ș. împotriva rezoluției 59/P/2012 din 24.05.2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G..
În baza art. 2781 alin. 8 lit. a Cod procedură penală a fost menținută soluția din rezoluția atacată.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligată petenta I. Ș. la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut următoarele:
Petenta I. Ș. s-a adresat instanței de judecată cu plângere întemeiată pe dispozițiile art.2781 Cod procedură penală împotriva rezoluției nr.59/P/2012 din 24.05.2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel G. la data de 08.08.2012 sub numărul_ .
În susținerea plângerii, petenta I. Ș. a arătat că rezoluția atacată este nelegală și netemeinică întrucât nu au fost efectuate cercetări cu privire la faptele invocate de aceasta și imputată intimaților.
A mai arătat petenta că procurorul general adjunct era incompatibil și nu mai putea soluționa plângerea sa împotriva rezoluției nr.59/P/2012 ,întrucât a mai soluționat o altă plângere în care avea tot calitatea de petentă, dar care însă nu îl privea și pe notarul L. M. P..
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a constatat că în mod corect P. de pe lângă Curtea de Apel G. a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul V. V. - notar public, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 al. 1 și 3 Cod penal, art. 246 Cod penal în referire la art. 132 și art. 17 lit. d din Legea nr. 78/2000, modificată, art. 323 Cod penal în referire la art. 17 lit. b din Legea nr. 78/2000, modificată, art. 289 Cod penal și art. 291 Cod penal în referire la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, modificată, întrucât acestea nu există.
S-a constatat de asemenea, că materialul probator din faza actelor premergătoare nu confirmă existența unor indicii temeinice care să conducă la presupunerea rezonabilă că activitățile infracționale imputate intimatului V. V. ar exista în materialitatea lor.
Așa cum s-a reținut și în rezoluția atacată, petenta a formulat împotriva intimatului V. V. și alte plângeri penale, soluționate prin rezoluțiile nr. 44/P/2009 din 05.05.2009, nr. 11/P/2011 din 01.06.2011, vizând în parte aceleași aspecte ale unei presupuse activități infracționale desfășurată cu ocazia autentificării unor acte notariale.
Însă, din conținutul actelor autentificate de intimatul V. V. rezultă că fiecare dintre ele a fost citit de notar și semnat în cunoștință de cauză.
S-a considerat că în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimați G. C. și L. M. P. - notari publici, pentru infracțiunile care au format obiectul dosarului nr.59/P/2012.
În concret, s-a constatat că toate actele menționate de petentă în plângere și în privința cărora invocă suspiciuni de fals au fost autentificate de intimatul V. V..
Or, în condițiile în care intimați G. C. și L. M. Pau nu au întocmit și autentificat nici un act notarial presupus a afecta interesele petentei, în mod corect s-a constatat că de către parchet incidența temeiului prevăzut de art.10 lit. c Cod procedură penală.
S-a apreciat că, împrejurarea că procurorul general adjunct a mai soluționat o altă plângere a petentei, nu poate atrage incompatibilitatea acestuia, sens în care nu se poate concluziona că rezoluția nr.633/II/2/2011 din 20.06.2012 ar fi nelegală.
S-a constatat, de asemenea, raportat la motivele invocate de petentă în plângere, că probatoriile din faza actelor premergătoare sunt complete și nu se impune administrarea de noi probatorii.
Față de cele de mai sus, neexistând aspecte care să impusă reformarea soluției adoptate din rezoluția atacată nr.59/P/2012 din 24.05.2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G., Curtea a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta I. Ș..
În baza disp. art. 2781 alin. 8 lit. a Cod procedură penală a fost menținută soluția din rezoluția atacată.
Față de soluția pronunțată pe fondul cauzei, prin raportare la dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală petenta a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
2.Împotriva acestei hotărâri, petenta I. Ș. a formulat cerere de revizuire, arătând că din probele administrate în dosarul penal nr.59/P/2012 rezultă vinovăția făptuitorilor V. V., G. C. și L. M. și că aceștia trebuiau trimiși în judecată.
Învestită cu soluționarea cererii de revizuire în condițiile art.399 alin.5 Cod procedură penală, Curtea de Apel G. constată următoarele:
Prin decizia nr.XVII din 19.03.2007 pronunțată într-un recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite a statuat că cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive, pronunțată în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. a) și b) din Codul de procedură penală, este inadmisibilă.
Potrivit art. 393 C. proc. pen. hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă.
Din economia dispozițiilor art. 393 și art. 394 C. proc. pen. rezultă caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorate necunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.
Din aceleași dispoziții rezultă, totodată, că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt și de a reabilita judecătorește pe cei condamnați pe nedrept.
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 393 C. proc. pen. și numai pentru cazurile prevăzute în art. 394 din același cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.
În cauză, revizuenta a formulat cererea solicitând revizuirea unei hotărâri ce nu îndeplinește condițiile art. 393 C. proc. pen. cu referire, între altele, la faptul că aceasta trebuie să conțină o rezolvare a fondului cauzei, în sensul examinării existenței faptei și vinovăției făptuitorilor finalizată printr-o soluție de condamnare, de achitare sau încetare a procesului penal, și fără a invoca sau a formula critici care să poată fi încadrate în vreunul din cazurile de retractare prev. de art. 391 din același cod.
Ca atare, hotărârea pronunțată în procedura reglementată de disp. art. 2781 C. proc. pen., neconținând o rezolvare a fondului cauzei în sensul că prin aceasta instanța nu s-a pronunțat asupra raportului juridic de drept substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal, nerezolvând vreo acțiune penală și nepronunțând una din soluțiile prev. în art. 345 alin. (1) din același cod - condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal - nu poate fi supusă revizuirii, nefăcând parte din categoria hotărârilor ce pot fi revizuite.
Cum hotărârea împotriva căreia s-a formulat cererea de față a fost pronunțată în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. a din Codul de procedură penală, Curtea, având în vedere cele statuate prin decizia invocată precum și dispozițiile art.4142 alin.3 ultima teză din Codul de Procedură Penală, potrivit cărora dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, constată că cererea de revizuire formulată de petenta I. Ș. este inadmisibilă, urmând să o respingă ca atare.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta I. Ș. – domiciliată în B., ., împotriva sentinței penale nr. 157/F/5.10.2012, pronunțată de Curtea de Apel G. în dosarul nr._ .
Obligă revizuenta la plata către stat a sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.03.2013.
PREȘEDINTE,
Mița MârzaGrefier,
Red.M.M./12.04.2013
Tehnored: M.M./12.04.2013
fond: M.C.
| ← Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art. 290 C.p..... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
