Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 71/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 71/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 17-01-2013 în dosarul nr. 16880/231/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 71/R
Ședința publică din data de 17.01.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – D. P.
Judecător – M. T.
Judecător – L. H.
Grefier – E. M.
Ministerul Public reprezentat de procuror M. P.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpatul R. N. și asigurătorul de răspundere civilă . – Sucursala B. împotriva sentinței penale nr. 956/2012 a Judecătoriei Focșani.
La apelul nominal a răspuns inculpatul R. N. asistat de apărătorul desemnat din oficiu – av. C. A. conform delegației aflată la dosarul cauzei, pentru partea civilă C. S. S. Gabrielam, lipsă, răspunde apărătorul ales – av. C. A. conform împuternicirii aflată la dosarul cauzei, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că s-au depus la dosar concluzii scrise de către recurentul – asigurător . – Sucursala B..
Participanții procesuali arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Întrucât în cauză nu mai sunt alte cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Apărătorul recurentului – inculpat solicită admiterea recursului declarat, deoarece pe parcursul cercetării judecătorești nu s-au probat toate dovezile în ceea ce privește latura civilă, respectiv daunele morale. Consideră că suma de 70.000 euro acordată în speță este foarte mare, având în vedere și faptul că în cauze similare sumele acordate cu titlu de daune morale au fost mult mai mici. În ceea ce privește prejudiciul material suferit, consideră că acesta ar fi trebuit să fie probat integral.
Cu plata onorariului apărătorului desemnat din oficiu, sens înc are depune la dosarul cauzei referatul întocmit conform Protocolului nr._/2008 încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România.
Apărătorul părții civile depune la dosarul cauzei extras de pe portalul instanțelor, pentru a face dovada faptului că există cauze pe rolul altor instanțe din țară unde s-au acordat daune morale în sumă de 120.000 euro, mult mai mare decât cea acordată în cauza de față. Arată că își menține concluziile puse la termenul anterior, în sensul că solicită respingerea recursurilor formulate respectiv a inculpatului și a asigurătorului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului formulat de asigurător, având în vedere că motivul invocat coincide cu punctul de vedere exprimat de către inculpat.
Reprezentantul parchetului arată că menține concluziile puse anterior în cauză. Apreciază că s-a făcut dovada daunelor materiale în mod corect de către partea civilă. Solicită admiterea recursurilor formulate doar în ceea ce privește completarea cu mențiunea că plata se va efectua în lei la data punerii în executare a sentinței penale.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că regretă cele întâmplate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 956/2012 a Judecătoriei Focșani s-au admis în parte despăgubirile solicitate de partea civilă C. S. S. G.. A obligat pe inculpatul R. N., alături de asigurătorul ., la 25.000 de lei daune materiale și la 70.000 euro sau echivalentul în lei la data plății cu titlu de daune morale către partea civilă C. S. S. G..
A respins ca neîntemeiate restul pretențiilor civile formulate de partea civilă.
A obligat inculpatul alături de asigurător la plata sumei de 960 lei către S. de Urgență Sf. P. Focșani – S. de Medicină Legală.
A obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin sentința penală nr. 2137/5.12.2011 inculpatul R. N. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. Instanța a reținut culpa exclusivă a inculpatului la producerea accidentului de mașină în urma căruia a rezultat decesul victimei S. Torica în vârstă de 57 de ani.
În cauză a fost citat asigurătorul S.C. C. A. S.A. unde era asigurat autovehiculul implicat în accidentul produs de inculpat conform poliței de asigurare nr. RCA ./17/_ nr._
În dovedirea pretențiilor civile instanța a admis părții civile proba cu acte și proba cu martori. Inculpatul nu a solicitat probe.
Analizând probele administrate în cauză care privesc soluționarea laturii civile a procesului penal privind pe inculpatul R. N. instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 14 alin. 3 și art. 15 Cod procedură penală latura civilă se soluționează conform legii civile. Prin urmare, în cauză au fost aplicabile dispozițiile referitoare la răspunderea civilă delictuală, respectiv ale răspunderii pentru fapta proprie.
În cauză, au fost îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale:
- existența unei fapte ilicite, respectiv infracțiunea de ucidere din culpă
- infracțiunea a fost săvârșită in forma prevăzută de lege, respectiv culpă.
- inculpatul avea discernământ
- incidentul s-a produs din culpa sa exclusivă.
Fiind astfel îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale a inculpatului pentru propria sa faptă acesta a fost obligat să repare prejudiciul material și moral suferit de fiica victimei, respectiv C. S. S. G. care s-a constituit parte civilă în cauză.
În speță, prejudiciul material a constat în cheltuielile de înmormântare, cheltuielile cu pomenile ulterioare și costul unei pietre funerare, toate suportate de fiica victimei, respectiv partea civilă.
Aceasta a evaluat aceste cheltuieli la_ de lei.
Din înscrisurile depuse la dosar și din declarația martorei S. M. instanța a reținut că partea civilă a cheltuit la înmormântarea mamei sale cu cele 7 pomeni, cu monumentul funerar peste_ de lei. Victima era din orașul P., jud. V., însă se mutase in Focșani pentru a locui împreună cu fiica sa, partea civilă în această cauză, cu care avea o relație deosebită. Din acest motiv, victima a fost înmormântată în Focșani unde a trebuit plătit locul de veci, pentru care partea civilă a cheltuit 10.000 de lei.
Pomenile ulterioare înmormântării, in număr de 7, incluzând-o și pe aceea de 40 de zile au fost făcute la P.. De asemenea, fiica victimei a făcut mamei sale o cruce de marmură pentru care a plătit conform facturii, 3500 de lei, iar pentru sfințirea acesteia a făcut un parastas.
Instanța a apreciat că toate aceste cheltuieli au fost făcute conform tradiției și datinii comunității, potrivit religiei creștin ortodoxe astfel încât partea civilă este pe deplin îndreptățită să le solicite.
În consecință, suma solicitată de partea civilă a fost absolut dovedită, pretențiile părții civile privind acordarea daunelor materiale fiind întemeiate. Cât privește daunele morale, instanța a reținut că victima avea la data decesului 57 de ani, era prin urmare o femeie matură, cu speranță de viață. Aceasta locuia împreună cu partea civilă, relația dintre mamă și fiică era o relație deosebită, împreună au trecut peste evenimentul tragic al morții soțului, respectiv al tatălui părții civile. Victima a fost cea care și-a susținut material fiica în facultate, relația deosebită cu fiica sa a determinat-o pe victimă să se mute împreună cu partea civilă de la P. la Focșani iar această împrejurare a făcut pe deplin dovada unei relații deosebite. În principiu, o persoană majoră are deprinderi și tabieturi, revendică spațiu locativ care să îi asigure intimitate și desfășurarea personalității, confortul individual raportat la tipul de personalitate, la activitățile pe care le prestează și nu in ultimul rând un spațiu intim care să ii asigure recrearea activă și pasivă.
Faptul că atât victima cât și partea civilă au consimțit să împartă același spațiu locativ înseamnă că acestea erau compatibile în punctele care determină funcționarea unei conviețuiri in același spațiu. Ba mai mult, martorele audiate în cauză au relatat că relația dintre cele două persoane era foarte strânsă, mama era dăruită fiicei, iar aceasta din urmă a suferit o traumă psihică pentru care a fost nevoie de intervenția unui medic specialist. Aceste împrejurări specifice persoanelor implicate în acest proces penal s-a alăturat împrejurărilor unanim acceptate și anume că viața fiecărui individ al speciei umane este legată (uneori până la confuzie) de existențele celor din jur, ale membrilor familiei, afecțiunea este starea de spirit care potențează personalitatea unui om, că diminuarea afecțiunii pe care o primește un individ are cu siguranță urmări asupra acestuia.
Mai ales în situația părții civile pentru care mama sa era singurul părinte în viață, singura sursă de afecțiune, decesul mamei sale i-a provocat o mare suferință.
Tragismul situației a fost cu atât mai mare cu cât victima, o femeie matură a decedat neașteptat. Ulterior decesului acesteia, partea civilă s-a căsătorit, eveniment la care în mod firesc oamenii ii au alături pe părinți in primul rând.
Așadar, in mod întemeiat partea civilă a pretins că a suferit un prejudiciu moral.
Evaluarea acestuia este însă o operațiune pe care practica o lasă la îndemâna judecătorului părând a fi o apreciere subiectivă. Cu toate acestea, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, au putut fi identificate unele criterii obiective de evaluare a prejudiciului moral cum ar fi: vârsta victimei, relația dintre aceasta și partea civilă, vârsta părții civile, conviețuirea cu victima.
Este adevărat că în legătură cu aceste criterii partea civilă a depus practica instanțelor judecătorești din Italia însă aceasta nu este un impediment pentru utilizarea lor in prezenta cauză.
În primul rând, atât Italia cât și România sunt membre ale Uniunii Europene. Scopul pentru care a luat ființă Uniunea Europeană a fost acela al omogenizării politicilor statelor membre in domeniile care privesc drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor lor. Într-un asemenea context statele membre sunt supuse unor proceduri speciale de colectare și urmărire a diferiților indicatori pe diverse domenii.
Ca să răspundă exigențelor statutului de stat membru din punct de vedere economic, din perspectiva aderării la zona monedei unice, subiecții de drept comercial sau societățile din domeniul asigurărilor încheie contracte conform exigențelor și prețurilor practicate, cu unele excepții, care însă nu sunt relevante, în celelalte state membre, inclusiv Italia.
Este binecunoscută condiția adusă la CEDO legislației interne în privința taxelor de primă înmatriculare in care s-a invocat principiul nediscriminării.
Acest principiu asupra căruia s-a revenit prin Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor Omului are o aplicabilitate atât in relațiile dintre subiect și statele de origine, cat și între subiect și statele membre. Potrivit acestui principiu, și în înțelesul său, orice cetățean al unui stat membru al UE se bucură de aceleași drepturi și obligații ca toți ceilalți.
Așadar în România nu pot exista persoane mai puțin afectate de moartea unei persoane dragi, apropiate, decât în Italia, Franța ori Germania.
Desigur, nivelul de trai din aceste state este diferit însă este posibilă recunoașterea aproximativ egală din punct de vedere financiar a egalității cetățenilor chiar la nivelul de trai din România tocmai datorită măsurilor pe care România a trebuit să le adopte, de pildă în domeniul despăgubirilor victimelor accidentelor.
Aceste considerente au condus la cel de-al doilea argument pentru care a fost posibilă utilizarea criteriilor de evaluare expuse și în raporturile juridice din dreptul intern. Atâta vreme cât nu există criterii limitative prevăzute in lege pentru evaluare daunelor morare, instanța a admis că trebuie să existe o modalitate de evaluare a unui prejudiciu moral iar aceasta a avut în vedere, așa cum s-a reținut, vârsta victimei, speranța de viață a acesteia, legătura strânsă dintre victimă și partea civilă, mama și fiică, afecțiunea deosebită din aceste două persoane, faptul că acestea locuiau împreună.
Toate aceste împrejurări au determinat concluzia că daunele morale cerute de partea civilă sunt în mare parte întemeiate și anume în procent de 46%.
Referitor la cheltuielile solicitate de SML V. acestea au fost de asemenea întemeiate având în vedere că privesc efectuarea raportului de necropsie.
În ce privește obligarea inculpatului atât la plata daunelor materiale dovedite întru totul cât și la plata daunelor morale întemeiate în procentul reținut, potrivit art. 1349, art. 1357, art. 1385, art. 1386, art. 1392 Noul Cod Civil, art. 26 din Ordinul CSA NR. 5/2010, art. 41, 44 din Legea nr. 136/1995, art. 49 din aceeași lege, inculpatul a fost obligat alături de asigurător la plata acestor despăgubiri apreciate întemeiate de instanță, precum și la plata cheltuielilor cerute de Spital.
În ce privește apărarea inculpatului și a asigurătorului în sensul că despăgubirile cerute trebuie dovedite exclusiv cu acte instanța a reținut pe de o parte că în cauză partea civilă a depus chitanțe, bonuri fiscale, facturi fiscale prin care a făcut dovada că a cumpărat bunuri și alimente necesare înmormântării și pomenilor ulterioare, factura de plată a monumentului funerar, aceste acte coroborându-se cu depozițiile martorei audiată pentru despăgubirile materiale.
Pe de altă parte, potrivit art. 26 din Ordinul CSA nr. 5/2010 „ asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretențiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă.” În același sens dispune și art. 49 din Ordinul CSA nr. 5/2101.
Împrejurarea pretinsă de inculpat și asigurător a fost încadrată însă la situația avută în vedere de art. 45 pct. 1 din Ordinul CSA nr. 5/2010 referitor la despăgubirile acordate pentru lipsa de folosință a bunului avariat sau distrus. Prin urmare, dispozițiile acestui articol, adică art. 45 nu priveau speța de față.
În ce privește susținerea asiguratorului că nu pot fi acordate decât despăgubiri în limita puterii economice a societății de asigurare instanța a apreciat-o nu numai irelevantă, cât și în contradicție cu dispozițiile legale precum și cu dispozițiile din Convenție, la care s-a făcut referire și care conțin principiul nediscriminării. Instanța a constatat că potrivit art. 3 din Ordinul CSA nr. 5/2010 una din condițiile pentru autorizarea asigurătorilor este cea referitoare la existența unui reprezentant de despăgubiri in fiecare stat semnatar al Acordului Multilateral. De asemenea, potrivit art. 24 asigurătorii RCA au obligația să stabilească limitele de despăgubire care nu pot fi mai mici decât limitele de despăgubire stabilite de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
În cazul de față, asigurătorul a încheiat contractul de asigurare potrivit poliței RCA ./17/_ nr._ pentru suma de 2.500.000 de euro, sumă maximă ce poate fi acordată pentru despăgubiri pentru vătămare corporală și deces. Suma de 2.500.000 de euro este mult mai mare decât suma pretinsă în total de partea civilă și mult mai mare decât suma admisă de instanță.
Apărarea legată de puterea economică a asigurătorului care potrivit susținerilor acestuia, nu ar putea acoperi suma cerută de către partea civilă a pus la îndoială atât buna credință a societății de asigurare, parte a contractului de asigurare, cât și seriozitatea acesteia, nemaiavând în vedere faptul că pentru un astfel de motiv se poate cere închiderea unei societăți de asigurare.
Așadar, trebuie reținut că suma pretinsă de partea civilă este cu mult mai mică decât suma pe care potrivit contractului, Legii asigurărilor, asigurătorul poate să o plătească.
În ce privește inaplicabilitatea criteriilor de evaluare la care instanța a făcut referire, inaplicabilitate invocată de către asigurător, s-a reținut că legea nu interzice evaluarea daunelor morale pe baza unor criterii. Instanța a admis că aceste criterii diminuează caracterul subiectiv al evaluări daunelor morale având drept consecință pronunțarea unei hotărâri ce nu este arbitrară și ambiguă.
Rolul daunelor morale nu este acela de a măsura suferința părții care le pretinde. Sumele acordate vizează un remediu și nu o înlăturare a suferinței, lucru de altfel imposibil. Reprezintă mai degrabă crearea unor alternative persoanei afectate de pierderea unei persoane dragi care să o orienteze către alte laturi ale existenței.
Pentru toate aceste considerente, instanța a admis în parte pretențiile civile formulate de partea civilă.
În temeiul art. 14 Cod procedură penală coroborat cu art. 1349, art. 1357, art. 1385, art. 1386, art. 1392 Noul Cod Civil, art. 26 din Ordinul CSA NR. 5/2010, art. 41, 44 din Legea nr. 136/1995, art. 49 din aceeași lege a obligat inculpatul alături de asigurător la plata daunelor materiale cerute de partea civilă și la plata a o parte din daunele morale cerute de aceeași parte.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs, în termen legal, inculpatul R. NACULAI și asiguratorul de răspundere civilă . B. care apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind netemeinică sub aspectul cuantumului daunelor materiale la care au fost obligați, daune care nu au fost dovedite în totalitate și sub aspectul cuantumului daunelor morale pe care le apreciază ca fiind prea mari, solicitând reducerea acestora.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu în limitele prevăzute de lege, Curtea reține următoarele:
În mod judicios instanța de fond a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv existența unui prejudiciu cauzat de infracțiunea de ucidere din culpă săvârșită de inculpat părții civile C. Smionof S. G. în urma decesului mamei sale ca urmare a accidentului de circulație provocat de inculpat.
În ceea ce privește cuantumul daunelor materiale, Curtea apreciază că instanța de fond a făcut o analiză justă a probelor ce au fost administrate pentru dovedirea pretențiilor civile.
În speță, prejudiciul material a constat în cheltuielile de înmormântare, cheltuielile cu pomenile ulterioare și costul unei pietre funerare, toate suportate de fiica victimei, respectiv partea civilă.
Aceasta a evaluat aceste cheltuieli la 25.000 de lei.
Din înscrisurile depuse la dosar și din declarația martorei S. M. instanța a reținut că partea civilă a cheltuit la înmormântarea mamei sale cu cele 7 pomeni, cu monumentul funerar peste 25.000 de lei. Victima era din orașul P., jud. V., însă se mutase în Focșani pentru a locui împreună cu fiica sa, partea civilă în această cauză, cu care avea o relație deosebită. Din acest motiv, victima a fost înmormântată în Focșani unde a trebuit plătit locul de veci, pentru care partea civilă a cheltuit 10.000 de lei.
Pomenile ulterioare înmormântării, în număr de 7, incluzând-o și pe aceea de 40 de zile au fost făcute la P.. De asemenea, fiica victimei a făcut mamei sale o cruce de marmură pentru care a plătit conform facturii, 3.500 de lei, iar pentru sfințirea acesteia a făcut un parastas.
Instanța a apreciat că toate aceste cheltuieli au fost făcute conform tradiției și datinii comunității, potrivit religiei creștin ortodoxe astfel încât partea civilă a fost pe deplin îndreptățită să le solicite.
La stabilirea daunelor morale instanța a avut în vedere nu numai înscrisurile depuse de parte, care au justificat anumite cheltuieli specifice, dar și declarațiile de martori ținând cont și de tradiția creștină legată atât de înmormântare cât și de pomenirile ulterioare.
De aceia, Curtea apreciază că în ceea ce privește cuantumul daunelor materiale aceste au fost dovedite urmând a fi menținute.
În ceea ce privește cuantumul daunelor morale, Curtea apreciază că suma de 70.000 euro este prea mare și se impune reducerea acesteia, avându-se în vedere principiul neîmbogățirii fără justă cauză.
Cu alte cuvinte instanța trebuie să asigure un echilibru just între suferința pricinuită părții civile prin pierderea mamei sale, ca urmare a accidentului de circulație comis de inculpat, suferință cuantificată într-o sumă bănească și principiul neîmbogățirii fără justă cauză, în sensul a nu se transforma această suferință psihică într-un act de îmbogățire.
În acest context Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește cuantumul daunelor morale, instanța de judecată este suverană în comensurarea acestora. Cuantumul acestora diferă de la o speță la alta, de la un caz la altul, în funcție de mai mulți factori cum ar fi: persoana decedată, vârsta acesteia, legătura de afinitate cu partea civilă, legătura de rudenie, urmările ce urmează să le suporte partea civilă ca urmare a pierderii unei persoane apropiate, precum și suferința provocată prin decesul unei persoane apropiate și dragi părții civile.
În speță, instanța va analiza cuantumul daunelor morale în funcție de importanța valorilor morale lezate și de consecințele vătămării, respectiv măsura în care părții civile i-a fost afectată situația familială, profesională și socială ca urmare a decesului mamei sale, precum și în funcție de suferința psihică provocată de acest eveniment nefericit.
Pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei, urmează a fi luate în considerare suferințele fizice și morale în mod rezonabil susceptibile de a fi fost cauzate prin fapta săvârșită de inculpat, urmând a se constata că partea civilă a suferit pe plan psihic prin pierderea mamei sale, dar că această pierdere nu a avut o influență negativă majoră pe viitor asupra situației familiale, profesionale și sociale a părții civile.
În acest context, suma de 70.000 euro, reparație bănească a suferinței firești cauzate de pierderea unei ființe dragi, se transformă într-o îmbogățire fără just temei, atâta timp cât ea va schimba fundamental starea materială a părții civile.
De aceia curtea apreciază că se impune reducerea cuantumului daunelor morale la care a fost obligat inculpatul alături de asigurătorul de răspundere civilă motivat de faptul că fără a se nega suferința psihică produsă de decesul mamei sale, acest eveniment nefericit nu va avea o influență negativă majoră pe viitor asupra situației familiale, profesionale și sociale a părții civile.
În consecință se vor admite recursurile declarate de inculpatul R. NACULAI și asiguratorul de răspundere civilă . B., urmând a se reduce cuantumul daunelor morale de la suma de 70.000 euro la 15.000 euro, urmând a se dispune obligarea acestora la plata acestei sume către partea civilă C. Smionof S. G. sau echivalentul în lei de la data efectuării plății, având în vedere dispozițiile legale în domeniul asigurărilor de răspundere civilă care prevăd cuantumul în euro al despăgubirilor, dar menționează faptul că plata se face în moneda națională, respectiv în lei.
Deoarece celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate sunt legale și temeinice, urmează a fi menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de inculpatul R. N. - fiul lui P. și D., născut la data de 11.06.1953 in ., cu domiciliul in Focșani, ., jud. V., studii medii, căsătorit, fără antecedente penale, CNP_ - și asigurătorul de răspundere civilă . – Sucursala B..
Casează în parte sentința penală nr. 956/2012 a Judecătoriei Focșani și, în rejudecare:
Reduce de la 70.000 euro la 15.000 euro sau echivalentul în lei, la data plății, cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul R. N. alături de asigurătorul de răspundere civilă . – Sucursala B. către partea civilă C. S. S. G..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu (av. C. A.) în sumă de 200 lei va fi avansat către BA G. din fondurile M.J.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 17.01.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
D. P. M. T. L. H.
Grefier,
E. M.
Red. D.P./24.01.2013
Tehnored. E.M.
2ex/24.01.2013
Fond M.B.
| ← Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 147/2013. Curtea de Apel... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
