Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Decizia nr. 254/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 254/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 15-02-2013 în dosarul nr. 3211/324/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 254 R
Ședința publică de la 15.02.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – D. N.
JUDECĂTOR – Mița M.
JUDECĂTOR – D. I. B.
Grefier – I. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel G.
reprezentat de Procuror C. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de
inculpatul P. I. (fiul lui C. și S., născut la data de 08.09.1953 în ., cu același domiciliu, studii 8 clase, fără antecedente penale, agricultor, CNP_), P. de pe lângă Judecătoria T. și partea vătămată/civilă M. I. J. împotriva sentinței penale nr. 292/12.06.2012 a Judecătoriei T.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 01.02.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când având nevoie de timp pentru a delibera, potrivit disp. art.306 Cod procedură penală, Curtea a amânat pronunțarea la data de 07.02.2013 și ulterior la 15.02.2013.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față, examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 292/12.06.2012 a Judecătoriei T. s-a dispus condamnarea inculpatului P. I. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 1 Cod penal în referire la art. 215 alin. 3 din codul penal.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II și lit. b din Codul penal pe durat prevăzută de art. 71 Cod penal.
Conform art. 81,82 și art. 71 alin. 5 din Codul penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celei accesorii aplicate inculpatului P. I. prin sentința nr. 292/12.06.2013 a Judecătoriei T. pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni.
Conform art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 Cod penal privind condițiile revocării suspendării condiționate a executării pedepsei.
Conform art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală combinat cu art. 10 lit. d Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul N. R. pentru infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 Cod penal (faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii ).
Conform art. 14 Cod procedură penală în referire la art. 998 cod civil și art. 1003 Cod civil, a fost admisă în parte acțiunea civilă alăturată procesului penal de partea vătămată M. J. ( J.) (constituită parte civilă în procesul penal) numai în ceea ce privește daunele morale și în consecință au fost obligați inculpații în solidar să plătească părții civile M. J. ( J.) suma de 5000,00 lei daune morale.
Conform art. 19 alin. 4 Cod procedură penală instanța penală nu a soluționat acțiunea civilă având ca obiect anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3776/02.07.2008 la B.N.P. „ IBM și CTM” din T., alăturată procesului penal de partea vătămată M. J. ( J.) (constituită parte civilă în procesul penal).
Onorariile apărătorilor din oficiu ce au reprezentat pe partea vătămată M. J. ( J.), la instanță în dosarul penal, în sumă de 300,00 lei (100 lei delegația nr. 1234/20.07.2011 avocat Ratz O. pentru prima fază procesuală – plângere ordonanță procuror și respectiv 200,00 lei – delegația nr. 1434/07.02.2012 avocat N. I. – pentru a doua fază procesuală – fond art. 215 alin. 1 Cod penal și art. 289 Cod penal) au fost achitate la BA T. din fondurile Ministerului Justiției.
A fost obligat fiecare inculpat să plătească statului câte 400 lei fiecare cu titlul de cheltuieli judiciare din care suma de câte 150,00 lei reprezentând onorariu apărător oficiu pentru partea vătămată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin încheierea din 28.10.2011 rectificată prin încheierea din 01.11.2011 pronunțate de Judecătoria T. în dosarul nr._, s-a admis plângerea formulată de petentul parte vătămată M. J. ( J.) împotriva soluțiilor pronunțate de P. T. prin ordonanțele nr. 2156/P/2009 și nr. 349/II/2/2011 și în conformitate cu art. 278 indice 1 alin. 8 lit. c din Codul de procedură penală au fost desființate cele două ordonanțe iar cauza a fost reținută spre judecare pentru săvârșirea de către numitul P. I. a infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1 Cod penal și respectiv pentru săvârșirea de către numitul N. R. C. a infracțiunii de fals intelectual, prevăzut de art. 289 Cod penal.
Conform art. 278 indice 1 alin. 9 Cod procedură penală instanța a fost sesizată prin plângerea formulată de petentul parte vătămată M. J. (J.), plângere ce a fost admisă și în consecință a fost trimis în judecată inculpatul P. I. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1 Cod penal și inculpatul N. R. C. pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzut de art. 289 Cod penal.
Completul a fost legal constituit pentru judecată în fond a cauzei la data de 29.11.2011.
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală și având în vedere și cercetarea judecătorească efectuată în cauză instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Prin decizia civilă nr.714/18.06.2007 a Tribunalului G. s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate al părții vătămate M. J. pentru suprafața de 2,875 ha teren agricol, 0,75 ha vie și 0,35 ha teren agricol intravilan, pe raza ., emiterea titlului de proprietate și punerea în posesie pe vechile amplasamente dacă nu s-au emis în mod legal titluri de proprietate în favoarea altor persoane.
Astfel, cel în cauză s-a prezentat la Primăria . discutat cu primarul comunei, inculpatul P. I., acesta din urmă spunându-i că nu are teren decât în extravilanul comunei, în zone disparate, ( 10 fâșii separate – după cum rezultă din H.C.L. din 07.03.2008 fila 123 verso dosar instanță ) cu grad de fertilitate scăzut și că nu va reuși să-l vândă nici în 10 ani ( declarație parte vătămată fila 52 dosar urm.pen., coroborată cu declarația inculpatului Pobrib I. – fila121 verso dosar instanță).Aflând însă că partea vătămată M. J. (J.) intenționează să vândă terenul, inculpatul P. I. i-a spus acestuia că ar putea să-l pună în posesie cu toată suprafața de teren în extravilan, într-o locație cât de cât compactă, dar numai cu aprobarea Comisiei Locale de aplicare a legii fondului funciar. Partea vătămată a acceptat propunerea inculpatului de a i se atribui terenul în extravilan, astfel că inculpatul în calitate de primar și respectiv de președinte al Comisiei Locale Matca de aplicare a legii fondului funciar a convocat o ședință a extraordinară a C.L. Matca și a supus aprobării acestuia posibilitatea de a atribui părții vătămate teren în zona „ la Imaș” cu locuri de casă, care conform unui P.U.Z. din 2006 avea regimul de teren intravilan, aspect necomunicat însă părții vătămate. Propunerea fiind aprobată, partea vătămată a fost pusă în posesie cu suprafața de 39.750 mp. teren arabil, situat în extravilanul ., tarlaua 6/2, parcelele 17/7-1, 17/7-2,17/7-3, 17/7-4, 17/7-5, conform planului cadastral al comunei. Fișa de punere în posesie a fost întocmită de inculpatul N. R. C., funcționar în cadrul Primăriei Matca, în calitate de topograf, la cererea și după indicațiile privind amplasamentul, ale inculpatului P.. Deși partea vătămată M. J. a semnat fișa de punere în posesie, acesta nu a cunoscut amplasamentul real al terenului, el fiind plecat din țară de mai mulți ani și nelocuind în . nu a știut că în realitate terenurile din zona „ La Imaș” erau considerate ca fiind în intravilan și destinate pentru construcția de case. Elocventă în acest sens a fost declarația martorei Cazapciu M. ( fila 144 dosar instanță). Partea vătămată, M. J. a mai declarat că, după punerea în posesie, a fost de acord să vândă terenul fiului inculpatului, numitul P. D., împuternicindu-l pe inculpatul P. I., să facă toate demersurile pentru vânzarea terenului și să-l reprezinte la întocmirea actului autentic de vânzare cumpărare a terenului în suprafață de 3,9750 ha. În acest sens inculpatul P. I. și partea vătămată s-au deplasat la T. la B.N.P. Asociați „ I. B. M. și C. T. M.” unde s-a întocmit procura autentificată sub nr.3018/26.05.2008, în care s-a menționat că este vorba de teren extravilan iar prețul vânzări este de 10 000,00 lei, partea vătămată fiind încredințată că terenul se află în extravilanul comunei și că acesta este prețul corect și real al terenului. După ce s-a întocmit procura, inculpatul P. I. a ridicat titlul de proprietate nr._/20.05.2008 emis pe numele părții vătămate, titlu pe care partea vătămată nu l-a văzut și care a fost emis foarte repede (a se vedea declarațiile părții vătămate date de urmărirea penală și ale inculpatului N. R. C. ) și în baza acestuia i-a cerut inculpatului N. să facă documentația de înscriere a acestora în cartea funciară ca fiind în intravilan. În acest sens s-a emis de către Primăria Matca adeverința nr. 2452/07.06.2008 semnată de inculpatul P. I. în calitate de primar și de numita M. Cosina, la rubrica „ secretar” titularul fiind în concediu, din care rezulta că terenul din T6/2 parcelele 17/7-1, 17/7-2,17/7-3, 17/7-4, 17/7-5,sunt în intravilan conform HCL nr. 27/2002. După întocmirea cărții funciare, inculpatul P. I. a încheiat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3776/02.07.2008 prin care el în calitate de mandatar al părții vătămate, vinde fiului său, P. D. suprafața de 3,9750ha teren situat în intravilan, deși în procură se specifica faptul că terenul este în extravilan. Cu contractele de vânzare-cumpărare nr.4821, 4825, 4822, 4823/01.08.2008 P. D. a vândut terenurile în cauză mai multor persoane, contra sumei totale de 59.600 lei.
Ulterior partea vătămată a aflat că terenul în cauză se află în intravilanul comunei și că reprezintă locuri de casă, pe care fiul primarului le-a vândut cu sume mult mai mari, rezultând o diferență de 49.500 lei față de prețul achitat anterior.
Situația de fapt reținută mai sus a fost dovedită în cauză cu plângerea și declarațiile părții vătămate Mărmueanu J.( J.), decizia civilă nr.714/18.06.2007 a Tribunalului G., fișa de punere în posesie, titlul de proprietate nr._/20.05.2008 emis pe numele părții vătămate, adeverința nr. 2452/07.06.2008, HCL nr.27/11.07.2002, extrase de carte funciară, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3776/02.07.2008, procura autentificată sub nr.3018/26.05.2008, contractele de vânzare-cumpărare nr.4821, 4825, 4822, 4823/01.08.2008, prin care P. D. a vândut terenurile în cauză mai multor persoane, contra sumei totale de 59.600 lei, adresa nr.7190/09.10.2009 și nr. 2205/27.03.2012 ale OCPI Galati( fila 134 dosar instanță ), declarațiile martorilor C. N., Cazapciu M., M. Cosina, și I. L. G., coroborate cu declarațiile inculpaților P. I. și N. R. C., care potrivit art. 70 Cod procedură penală pot fi folosite și împotriva lor.
Audiat atât la urmărirea penală cât și la instanță inculpatul P. I. a avut o atitudine oscilantă.
Astfel în declarația din data de 08.10.2008 (f.58,59-dos.urmărire penală) inculpatul P. I. a arătat că M. J. „a cunoscut că terenul în cauză era în intravilanul comunei, întrucât valoarea unui hectar teren în extravilan era mult mai mică”. Susținerea inculpatului a fost însă contrazisă tocmai de preturile informative aflate în grilele notarilor publici, din care a rezultat că prețul unui ha teren aflat în extravilanul . 2500 lei (teren arabil), 1500 lei (pășune), 2000 lei (vie, livadă), 3000 lei (pădure, livadă), în timp ce prețul unui mp. de teren aflat în intravilanul . 15 lei. Ori 3,975 ha * 2500 lei/ha extravilan =9.937,5 lei (terenul fiind vândut contra sumei de 10.000 lei).
Cu ocazia audierii din data de 25.11.2008, inculpatul P. I. a declarat că M. J. știa că terenul unde a fost pus în posesie este în intravilan și nu în extravilan întrucât acest lucru i l-a spus personal.
Așadar, dacă într-una din declarații acesta a susținut că M. J. ar fi trebuit să știe că terenul este în intravilan, întrucât prețul primit pe teren era cu mult mai mare decât i s-ar fi cuvenit, într-o altă declarație acesta a menționat că i-ar fi spus personal că terenul se află în intravilan și nu în extravilan, aspect ce nu s-au coroborat cu nici un alt mijloc de probă administrat în faza urmăririi penale.
La instanță însă, (fila 121) inculpatul a susținut că el a făcut cunoscut părții vătămate că terenul este în intravilan, că în realitate convenția încheiată între partea vătămată și fiul inculpatului a avut în vedere acest aspect și că în realitate prețul plătit de cumpărătorul P. D., a fost de 40 000,00 lei, dar că în actul autentic și în procură nu s-a menționat acest preț, la solicitarea părții vătămate, care pleca în America și avea un proces de divorț și partaj și nu voia ca fosta soție să știe valoarea reală. Susținerile în acest sens ale inculpatului nu au fost dovedite cu nici un mijloc de probă administrat în cauză. De altfel instanța a reținut că deși în cauză cercetările au demarat încă din 2008, abia la data de 06.03.2012, cu ocazia audierii la instanță a inculpatului, acesta a declarat că prețul menționat în actul autentic nu este cel real și că în realitate s-a plătit un preț de 40 000,00 lei. A mai declarat inculpatul că el nu a înșelat în nici un mod pe partea vătămată.
Din declarațiile inculpatului N. R. C. date la urmărirea penală, a rezultat că a întocmit fișa de punere în posesie la cererea inculpatului P. I. care i-a indicat și suprafața și amplasamentul, fără ca în fapt partea vătămată să se deplaseze la fața locului, aceasta doar semnând fișa, după întocmire. Și martorele C. N. și L. G., membre ale comisiei de punere în posesie au declarat că nu s–au deplasat la fața locului și că au semnat fișa de punere în posesie, întrucât aceasta era deja semnată de topograf, învinuitul N. R. și de partea vătămată M. J..
Inculpatul N. R. a mai declarat că a întocmit fișa de punere în posesie cu terenul în cauză ca fiind situat în extravilanul comunei, întrucât așa figurează în evidențele OCPI G., schimbarea categoriei terenului urmând a fi dovedită de persoana interesată cu o adeverință emisă ulterior emiterii titlului de proprietate conform PUG-urilor actualizate ale comunei.
Audiat de instanță la data de 06.03.2012, inculpatul N. R. C. și-a menținut poziția exprimată în cursul urmăririi penale, susținând că el a întocmit fișa de punere în posesie pentru partea vătămată conform planului cadastral, cu terenul situat în extravilan și că documentația cadastrală pentru înscrierea în cartea funciară a întocmit-o în baza adeverinței nr. 2452/05.06.2002 eliberată de Primăria Matca.
În apărare inculpații au solicitat administrarea probei cu acte și martori .
În acest sens s-au depus la dosarul cauzei fotocopii ale următoarelor înscrisuri: proces verbal din 07.03.2008 al C.L. Matca, întrunit în ședință extraordinară ( fila 124 dosar instanță ), hotărârea nr. 27/11.02.2002 a C.L. Matca de aprobare a Planului urbanistic general( fila 126), H.C.L. nr. 16/25.07.2006 privind aprobarea planului urbanistic zonal, titlul de proprietate nr._/20.05.2008 eliberat pe numele părții vătămate, raport de evaluare nr.3234/10.08.2006 a terenului din T61 P17/1 ( filele 145 -148 dosar instanță).
La cererea inculpaților și având în vedere principiul aflării adevărului ce guvernează procesul penal, instanța a solicitat relații de la O.C.P.I. G., privind avizarea planului urbanistic zonal și situația terenului din T6/1 P17/1 de pe raza comunei Matca, precum și anexele la hotărârea nr. 27/11.02.2002 a C.L. Matca de aprobare a Planului urbanistic general.
Cu adresa nr.2205/27.03.2012 O.C.P.I. G. a comunicat că cererea pentru avizarea planului topografic pentru T6/1 P17/1 a fost soluționată prin respingere, deoarece aprobarea planului urbanistic zonal excede sferei de competență a instituției.
Cu adresa nr. 243/10.05.2012, UAT MATCA a comunicat instanței că planul urbanistic zonal pentru T6/1P 17/1 a fost aprobat prin H.C.L. nr. 16/25.07.2006 și nu prin H.C.L. nr.27/2002 s-a depus la dosar documentația de avizare și aprobare ( filele 162 -215).
La propunerea inculpaților au fost audiați martorii D. Anișor și C. G..
Din declarația martorului D. Anișor ( fila 221) a rezultat că partea vătămată a venit la terenul din câmp însoțită de inculpatul P. I., că el i-a spus părții vătămate că vrea să cumpere teren de la el, iar partea vătămată i-a spus că pentru asta trebuie să discute cu numitul P. D., că el a cumpărat suprafața de 49 ari teren pentru care a plătit suma de 7000,00 lei și că a plătit acest preț deși terenul era în câmp dar se afla lângă terenul său. Martorul a mai declarat că el a cumpărat teren extravilan.
Instanța a înlăturat ca subiectivă declarația martorului D., ea fiind infirmată de chiar mențiunile din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4823/01.08.2008 ( fila 24 dosar u.p.) în care terenul era trecut ca intravilan.
Din declarația martorului C. G. a rezultat că nu știe care este situația terenului din T6/1 că inițial a fost în extravilan dar că în prezent este în intravilan, și că nu-și aduce aminte că s-ar fi aprobat de Consiliul Local atribuirea de teren părții .
Analizând materialul probator existent în cauză, instanța a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în convenții, prevăzută de art. 215 alin. 1 Cod penal în referire la art. 215 alin.3 Cod penal, pentru care a fost cercetat și trimis în judecată inculpatul P. I., atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective.
Infracțiunea de înșelăciune, conform art. 215 alin. 1 Cod penal constă în „inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă”, iar în aliniatul 3 al aceluiași articol se arată că „Inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincțiile acolo arătate.”
Elementul material al infracțiunii, respectiv inducerea în eroare a persoanei vătămate prin prezentarea susținerea că terenul atribuit se afla în extravilan și avea un preț modic deși era cunoscut că terenul în litigiu avea regimul juridic și prețul corespunzător al unui teren intravilan, a fost săvârșit cu forma de vinovăție cerută de lege, și anume intenția. Elementul subiectiv a luat forma intenției calificate prin scop, și anume inducerea în eroare s-a făcut în scopul obținerii unui folos material injust.
Instanța a constatat că datele cauzei relevă în mod neîndoielnic că inculpatul a obținut suma de 49.600 lei, pentru fiul său, P. D., în detrimentul intereselor părții vătămate.
Relevantă a fost și împrejurarea că inculpatul a cunoscut că acest teren avea regimul juridic și prețul corespunzător al unui teren intravilan, având în vedere că tocmai el a inițiat proiectul a hotărâre a consiliului local și sub mandatul său de primar a fost semnată hotărârea, prin care acest teren a fost trecut în intravilanul Comunei Matca. Mai mult, intuind posibilitatea obținerii unui profit injust, atunci când a aflat că partea vătămată vrea să vândă tot terenul, inculpatul s-a preocupat ca partea vătămată să fie pusă în posesie cu teren în tarlaua „ La imaș”( inițiind în acest sens o hotărâre a Consiliului local pe care l-a convocat într-o ședință extraordinară – a se vedea proces verbal din 07.03.2008 al C.L. Matca, întrunit în ședință extraordinară ( fila 124 dosar instanță ), s-a preocupat de eliberarea rapidă a titlului de proprietate (chiar inculpatul N. R. C. a declarat că titlul de proprietate s-a întocmit foarte repede - declarația fila 65 dosar u.p.) și a cerut inculpatului N. R. C. ca documentația pentru cartea funciară să fie întocmită ca pentru teren intravilan.
Toate aceste elemente au relevat existența laturii subiective a infracțiunii de înșelăciune, învinuitul P. I. a acționat cunoscând că terenul se află în intravilanul comunei, în scopul obținerii unui folos injust, scop concretizat prin dobândirea sumei de 49.600 lei, pentru fiul său. Faptul că M. J., dacă ar fi fost la fața locului ar fi putut să-și dea seama de calificarea terenului (ca fiind în intravilan și nu în extravilan) nu a avut nici o înrâurire asupra elementelor constitutive ale infracțiunii de înșelăciune.
Dacă partea vătămată ar fi cunoscut că terenul nu se afla în extravilanul comunei, poate că nu ar mai fi întocmit procura pentru vânzarea terenului sau poate ar fi fost de acord cu vânzarea acestuia dar contra unui preț cu mult mai mare.
Așadar, atitudinea adoptată de învinuitul P. I. față de M. J. a fost aceea de inducere în eroare a acestuia din urmă, prin prezentarea terenului ca fiind în extravilanul comunei și având o valoare modică, folosindu-se de această inducere în eroare pentru realizarea scopului, ceea ce l-a făcut evident culpabil.
Această culpabilitate, din punct de vedere intelectiv, dar mai ales relativ la aspectul său volitiv, a fost cea specifică infracțiunii de înșelăciune.
Deși apărătorul ales al inculpatului a solicitat achitarea în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. d din Codul de procedură penală, apreciind că inculpatul P. I. nu a acționat cu intenția de a înșela pe partea vătămată, instanța a respins această cererea pentru motivele invocate anterior, atunci când s-au analizat existența elementelor constitutive ale infracțiunii.
Existența faptei, săvârșirea ei de către inculpat și vinovăția acestuia în ceea ce privește infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată sunt pe deplin dovedite în cauza, dincolo de orice îndoială rezonabilă, plângerea și declarațiile părții vătămate Mărmueanu J. (J.), decizia civilă nr.714/18.06.2007 a Tribunalului G., fișa de punere în posesie, titlul de proprietate nr._/20.05.2008 emis pe numele părții vătămate, adeverința nr. 2452/07.06.2008, HCL nr.27/11.07.2002, extrase de carte funciară, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3776/02.07.2008, procura autentificată sub nr.3018/26.05.2008, contractele de vânzare-cumpărare nr.4821, 4825, 4822, 4823/01.08.2008, prin care P. D. a vândut terenurile în cauză mai multor persoane, contra sumei totale de 59.600 lei, adresa nr.7190/09.10.2009 și nr. 2205/27.03.2012 ale OCPI Galati( fila 134 dosar instanță ), declarațiile martorilor C. N., Cazapciu M, M. Cosina, și I. L. G., coroborate cu declarațiile inculpaților P. I. și N. R. C., care potrivit art. 70 cod procedură penală pot fi folosite și împotriva lor.
În drept: fapta inculpatului P. I. de a induce în eroare pe partea vătămată cu privire la amplasamentul și valoarea terenului înscris în titlul de proprietate nr. TP nr._/20.05.2008, și de a-l determina pe acesta să încheie contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3776/02.07.2008, prin care vindea fiului inculpatului suprafața de 3,9750ha teren cu prețul de 10 000,00 lei, provocând părții vătămate o pagubă de circa 49 500,00lei, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în convenții, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 1 Cod penal, în referire la art. 215 alin. 3 Cod penal.
Din analiza fișei individuale a inculpatului a rezultat că nu este cunoscut cu antecedente penale.
În baza art. 345 Cod procedură penală, având în vedere că fapta exista, a constituit infracțiune și a fost săvârșită de inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța a dispus condamnarea inculpatului.
La individualizarea pedepselor (principală și accesorie) ce s-au aplicat inculpatului P. I., instanța a avut în vedere criteriile prev. de art.72 Cod penal și anume: limitele pedepsei prevăzute de legea penală pentru infracțiunea săvârșită, gradul de pericol social al faptei, circumstanțele reale ale săvârșirii acesteia, atitudinea sinceră a inculpatului pe durata procesului penal, precum și circumstanțele personale ale inculpatului.
Față de aceste considerente, instanța a apreciat că scopul educativ al pedepsei principale cu închisoarea, precum și a celei accesorii, ce s-a aplicat inculpatului va putea fi atins și fără executarea acesteia, instanța a dispus suspendarea condiționata a executării, conform art.81,82 și art. 71 alin. 5 Cod penal.
Conform art.359 Cod procedură penală instanța a atras inculpatului P. I. asupra disp.art.83,84 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate .
În ceea ce-l privește pe învinuitul N. R., instanța de fond a apreciat că acesta nu a acționat cu intenția de a falsifica nici titlul de proprietate emis pe numele părții vătămate și nici documentația cadastrală întocmită pentru înscrierea în cartea funciară a terenului.
Astfel instanța a reținut că potrivit art.289 Cod penal constituie infracțiunea de fals intelectual „ falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări”.
Spre deosebire de falsul material, falsul intelectual nu lasă urme materiale constatabile. Înscrisul oficial falsificat, este valabil din punct de vedere al condițiilor prevăzute de lege pentru valabilitatea unui act juridic și din punct de vedere al competenței celui care l-a emis, însă adevărul este alterat din punct de vedere al conținutului său, constând în fapte, date sau împrejurări pe care acest înscris trebuie să le probeze.
Mobilul sau scopul urmărit de făptuitor, în cazul special al infracțiunii de fals intelectual, nu prezintă importanță pentru existența infracțiunii, o dată ce subiectul activ și-a dat seama că săvârșește fapta, denaturează adevărul pe care actul trebuia să-l exprime și a voit sau a acceptat acest rezultat.
Așadar, așa după cum a rezultat și din declarația învinuitului (f.64,65), acesta a întocmit fișa de punere în posesie care a stat la baza întocmirii titlului de proprietate pentru partea vătămată potrivit hărții cadastrale ce nu era actualizată și în care terenul în cauză apărea în extravilan. Mai mult fișa de punere în posesie a fost semnată de partea vătămată, care a refuzat să meargă împreună cu inculpatul N. R. C., la teren susținând că va merge la teren împreună cu inculpatul P. I.. Deși inculpatul N. R. C. avea obligația de a face delimitarea și parcelarea pe proprietari, și de a întocmi fișa de punere în posesie pe baza hărților și planurilor de situație la zi (potrivit art.33 din H.G. nr.890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor)neactualizarea planului cadastral nu poate fi imputată acestuia, cu atât mai mult cu cât în evidențele OCPI G., terenul figurează și în prezent ca fiind situat în extravilanul comunei Matca.
Așadar, instanța nu a putut reține în sarcina acestui inculpat că a întocmit fișa de punere in posesie cu date nereale. Pe de altă parte instanța a reținut în sarcina acestuia întocmirea în mod incorect a documentației de înscriere în cartea funciară a terenului. Astfel inculpatul deși știa că potrivit planului cadastral și a titlului de proprietate, terenul se afla în extravilan, totuși, la cererea inculpatului P. I. a întocmit documentației de înscriere a terenului în cartea funciară ca și cum acest teren se afla în intravilan, faptă ce a constituit, în opinia instanței, ca reprezentând elementul material al infracțiunii de fals intelectual.
Cu toate acestea instanța a apreciat că inculpatul nu a acționat cu intenția de a atesta o altă situație da fapt decât cea reală, cu atât mai mult cu cât la înscrierea în cartea funciară s-a avut în vedere și adeverința nr. 2452/07.06.2008 care atesta că terenul a fost trecut în intravilan.
În consecință, instanța a apreciat că în speță lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual și anume latura subiectivă.
În consecință, instanța, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a combinat cu art. 10 lit. d din Codul de procedură penală a dispus achitarea inculpatului N. R. C. pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 Cod penal.
În latura civilă a cauzei, partea vătămată M. J. (J.) s-a constituit parte civilă solicitând obligarea inculpaților la plata sumei de 49 600,00 lei daune materiale și suma de 20 000,00 lei daune morale. Ulterior partea vătămată și-a modificat, printr-o cerere adresată instanței ( fila 107 din dosar) acțiunea civilă în sensul că și-a majorat cuantumul daunelor morale solicitând suma de 60 000,00 lei daune morale, precum și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 377/02.07.2008.
În dovedirea laturii civile partea vătămată nu a solicitat administrarea de probe, înțelegând să se folosească de cele administrate în latura penală a cauzei.
Apărătorul ales al inculpaților a solicitat respingerea acțiunii civile, arătând că partea vătămată a formulat și acțiuni civile separate prin care a solicitat atât anularea contractului de vânzare cumpărare cât și a procurii date inculpatului P. I., astfel că nu poate solicita același lucru și în cauza penală. n acest sens a depus la dosarul cauzei sentința civilă nr. 1774/19.09.2008 a Judecătoriei T..
Verificând susținerile inculpaților instanța a atașat la dosar și extras de pe portalul instanței privind dosarul_ având ca obiect anulare act, dosar în care s-a dispus suspendarea judecății, conform art. 244 pct. 2 cod procedură civilă.
Față de această situație, în ceea ce privește capătul de cerere din acțiunea civilă alăturată celei penale formulată de partea vătămată, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 377/02.07.2008, instanța a reținut că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 19 alin. 4 din Codul de procedură penală.
Astfel potrivit acestor dispoziții, „Persoana vătămată care a pornit acțiunea în fața instanței civile poate să părăsească această instanță și să se adreseze organului de urmărire penală sau instanței de judecată, dacă punerea în mișcare a acțiunii penale a avut loc ulterior sau procesul penal a fost reluat după suspendare. Părăsirea instanței civile nu poate avea loc dacă aceasta a pronunțat o hotărâre chiar nedefinitivă.”
În speță s-a observat că partea vătămată nu a părăsit instanța civilă după ce în cauză s-a admis plângerea formulată în temeiul art. 278 indice 1 Cod procedură penală, suspendarea din oficiu a judecății cauzei civile, neputând fi interpretată din punct de vedere juridic drept o părăsire a instanței civile, neexistând o manifestare de voință în acest sens din partea reclamantului. Pe de altă parte, s-a0 observat că în speță s-a pronunțat deja instanța civilă cu privire la acțiunea având ca obiect „ anulare procură”. ( sentința civilă nr. 1774/19.09.2008 a Judecătoriei T..
Față de aceste considerente instanța penală, în conformitate cu art. 19 alin. 4 din Codul de procedură penală nu a soluționat acțiunea civilă având ca obiect „constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 377/02.07.2008.”
În ceea ce privește capătul de cerere privind daunele morale, instanța a apreciat că prin acțiunile lor culpabile ambii inculpați au cauzat părții vătămate un prejudiciu moral, constând în suferința psihică cauzată de necesitatea formulării unor acțiuni în justiției pentru apărarea intereselor sale, cu atât mai mult cât este o persoană în vârstă, că pentru audieri a fost necesar să vină din străinătate.
În ceea ce privește însă cuantumul daunelor morale solicitat de partea civilă instanța l-a apreciat exagerat urmând să-l reducă la suma de 5000,00 lei cuantum apreciat ca fiind rezonabil și corect în raport de împrejurările săvârșirii faptelor de către cei doi inculpați.
În consecință, conform art.l4 Cod procedură penală, art.998 și art. l003 Cod civil, instanța a obligat pe inculpați în solidar să plătească părții civile M. J. (J.) suma de 5000,00 lei cu titlul de daune morale.
Deoarece partea vătămată a fost reprezentată la instanță în ambele faze ale procesului de apărători desemnați din oficiu, instanța a dispus ca plata onorariilor acestora, în suma de 300 lei să se facă la Biroul de Avocați T. din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva sentinței penale nr. 292/12.06.2012 a Judecătoriei T. au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria T., inculpatul P. I. și partea vătămată/civilă M. I. J..
În esență, P. de pe lângă Judecătoria T. și inculpatul P. I. au arătat în motivarea recursurilor că în mod greșit instanța de fond a ajuns la concluzia vinovăției inculpatului în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune și, prin urmare, s-a dat o greșită soluție și acțiunii civile formulate în cauză. S-a solicitat de către acești recurenți fie achitarea inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, în referire la art. 10 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, fie trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, întrucât nu a fost pusă în discuția participanților procesuali încadrarea juridică a faptelor pentru care în cele din urmă inculpatul a fost condamnat.
Pe de altă parte, în recursul părții vătămate/civile M. I. J. s-a arătat că soluția de achitare în privința inculpatului N. R. C. este una neîntemeiată, în cauză impunându-se condamnarea și a acestui inculpat. În plus, s-a arătat că în mod greșit prima instanță „nu a dispus restabilirea situației anterioare conform art. 15 Cod procedură penală, anularea actelor false, repararea daunelor materiale solicitate și acordarea cheltuielilor de judecată”.
Recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria T. și partea vătămată/civilă M. I. J. sunt parțial fondate, în vreme ce recursul declarat de inculpatul P. I. este nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prevăzute de art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că soluția instanței de fond este legală și temeinică în ceea ce privește acțiunea penală, însă se impune reformarea acesteia pe latura civilă pentru următoarele considerente:
Din actele și lucrările dosarului rezultă că, prin decizia civilă nr. 714/18.06.2007 a Tribunalului G., admițându-se recursul declarat de petentul M. J. (J.) împotriva sentinței civile nr. 2019/01.11.2006, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr. 1884/2006, s-a anulat în parte Hotărârea Consiliului Județean nr. 47/2006, numai în privința petentului și s-a reconstituit dreptul de proprietate al acestuia (de pe urma autorilor M. I. și M. P.) pentru 2,8750 ha teren agricol, 0,75 ha vie și 0,35 ha teren agricol intravilan, pe raza comunei Matca, județul G.. De asemenea, s-a mai dispus emiterea titlului de proprietate și punerea în posesie pe vechile amplasamente, dacă nu s-au emis în mod legal titluri de proprietate în favoarea altor persoane.
Ulterior, având hotărârea judecătorească asupra sa, partea vătămată M. I. J. s-a prezentat la sediul Primăriei comunei Matca, solicitând să fie pus în posesie pe suprafața de teren cu privire la care se dispusese reconstituirea dreptului de proprietate.
Inițial, inculpatul P. I., primarul comunei Matca, i-a spus părții vătămate că în extravilanul comunei Matca nu mai există decât câteva fâșii disparate de teren, ceea ce presupunea că partea vătămată să fie pusă în posesie în circa 10 parcele separate. Aflând însă că partea vătămată intenționează să vândă terenul cu care urma să fie pusă în posesie, inculpatul i-a spus acesteia că ar putea fi pusă în posesie cu toată suprafața de teren extravilan, într-o locație cât de cât compactă, dar numai cu aprobarea comisiei locale de aplicare a legii fondului funciar, oferindu-se chiar să îl ajute în efectuarea acestor demersuri. Partea vătămată a acceptat propunerea inculpatului, de a i se atribui tot terenul în extravilanul comunei Matca, mai cu seamă că aceasta nu locuia efectiv în România și dorea să vândă terenul cu care urma să fie pusă în posesie și să plece în Statele Unite ale Americii.
Astfel, în cadrul ședinței din data de 07.03.2008 a Consiliului local Matca, inculpatul P. I. a solicitat punctul de vedere al consilierilor locali cu privire la punerea în posesie a părții vătămate M. I. J., precum și a numitului I. T., care obținuseră prin hotărâre judecătorească reconstituirea dreptului de proprietate.
După dezbaterile care au avut loc în cadrul ședinței, s-a propus și s-a votat ca atât partea vătămată M. I. J., cât și numitul I. T. să fie puși în posesie în punctul „Imaș”, respectiv în tarlaua care figura în planul cadastral al comunei Matca extravilan, având numărul T6/2, .>
Cu privire la tarlaua în care s-a aprobat de către Consiliul local Matca punerea în posesie a părții vătămate M. I. J., trebuie precizat că, prin Hotărârea nr. 16/25.07.2006 a Consiliului local Matca, aceasta a fost inclusă în intravilanul comunei Matca, astfel cum rezultă din adresa nr. 243/10.05.2013 a U.A.T. Matca (fila 161 dosar fond).
Includerea în intravilanul comunei Matca a acestei suprafețe de teren a fost inițiată de însuși inculpatul P. I. care, în ședința Consiliului local Matca din data de 11.07.2002, a supus spre aprobare Planul Urbanistic General și Regulamentul de Urbanism al comunei Matca, acestea fiind aprobate prin hotărârea nr. 27/11.07.2002 a Consiliului local Matca. Astfel cum rezultă din expunerea de motive întocmită de inculpatul P. I. (nr. 2081/08.07.2002, fila 28 dosar urm. pen.), includerea în intravilanul cominei Matca a unor terenuri era necesară pentru construirea de locuințe, loturile existente – intensiv utilizate atât pentru locuire, cât și pentru legumicultură – nemaipermițând amenajarea de noi gospodării.
Astfel cum rezultă din declarațiile părții vătămate M. I. J., care se coroborează cu declarațiile martorilor C. N., Cazapciu M. și I.-L. G., punerea în posesie a părții vătămate cu suprafața de 3,9750 ha teren s-a făcut fără ca partea vătămată și membrii Comisiei locale de aplicare a legii fondului funciar să se deplaseze efectiv la locul unde era situat terenul.
Fișa de punere în posesie a părții vătămate M. I. J. a fost întocmită de inculpatul N. R. – C., acesta având calitatea de topograf în cadrul Primăriei comunei Matca. Potrivit declarațiilor date de inculpat, atât în fața organelor de urmărire penală, cât și în fața instanței de fond, acesta a întocmit fișa de punere în posesie a părții vătămate la indicațiile inculpatului P. I.. A precizat inculpatul că a menționat în fișa de punere în posesie faptul că terenul era situat în extravilan întrucât așa figura acesta în evidențele OCPI G., schimbarea categoriei de folosință a terenului, din extravilan în intravilan, urmând a fi dovedită de persoana interesată cu o adeverință emisă ulterior emiterii titlului de proprietate, conform Planului de Urbanism General actualizat al comunei Matca.
În baza fișei de punere în posesie întocmite de inculpatul N. R.-C., la data de 20.05.2008 a fost eliberat pe numele părții vătămate M. I. J. titlul de proprietate nr._, de către Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor G..
După punerea sa în posesie și eliberarea titlului de proprietate, partea vătămată a fost de acord să vândă suprafața de teren cu privire la care i-a fost reconstituit dreptul de proprietate fiului inculpatului P. I., P. D..
În acest sens, la data de 26.05.2008 partea vătămată s-a prezentat împreună cu inculpatul P. I. la B.N.P. I. B. M., din municipiul T., unde a încheiat pe numele inculpatului procura specială autentificată sub nr. 3018/26.05.2008, prin care îl împuternicea pe inculpat „ca în numele meu și pentru mine să vândă domnului P. I. D., la prețul de 10.000 RON pe care l-am primit integral de la cumpărător astăzi, data autentificării prezentei procuri, suprafața de 39.750 mp teren arabil, situată în extravilanul comunei Matca, județul G., tarlaua 6/2, parcelele 17/7-1, 17/7-2, 17/7-3, 17/7-4 și 17/7-5 pe care am dobândit-o prin reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii fondului funciar, conform titlului nr._ din 20.0._, eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor G., pe numele meu în calitate de autor, și nu mai am nici o pretenție față de cumpărător”.
În aceeași procură partea vătămată M. I. J. a mai stipulat că inculpatul P. I. „mă va reprezenta la întocmirea documentației tehnice cadastrale și la intabulare, va face cereri și declarații, va depune și ridica documente, se va prezenta la biroul notarului public ales în vederea întocmirii contractului de vânzare-cumpărare, va face dovada proprietății și va îndeplini orice altă formalitate solicitată, semnându-mă valabil acolo unde trebuința va cere, semnătura fiindu-mi opozabilă”.
După semnarea procurii și primirea sumei de 10.000 lei de la inculpatul P. I., partea vătămată a părăsit România, mergând la domiciliul său din Statele Unite ale Americii.
Pe de altă parte, după ce a ridicat de la Prefectura G. titlul de proprietate nr._/20.05.2008, emis pe numele părții vătămate M. I. J., inculpatul P. I. i-a solicitat inculpatului N. R.-C. să întocmească documentația de înregistrare în cartea funciară a terenurilor în discuție ca fiind în intravilanul localității Matca. După întocmirea documentației de către inculpatul N., folosindu-se și de adeverința nr. 2452/07.06.2008 emisă de Primăria comunei Matca (adeverință semnată de inculpatul P. I., în calitate de primar și de martora M. Cosina, în calitate de secretar, aceasta înlocuind-o la momentul respectiv pe martora I.-L. G., care se afla în concediu) inculpatul P. I., în calitate de mandatar al părții vătămate, a încheiat cu fiul său, P. I. D., contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3776/02.07.2008 la B.N.P. I. B. M. în municipiul T..
În perioada imediat următoare, respectiv la data de 01.08.2008 numitul P. I. D. a înstrăinat suprafețele de teren achiziționate de la partea vătămată M. I. J., către numiții B. C. și Sefora (contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4821/01.08.2008, având ca obiect o suprafață de teren de 5500 mp, situată în ., prețul contractului fiind de 8250 lei), Portasă D. și Anișoara (contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4825/01.08.2008, având ca obiect o suprafață de teren de_ mp, situată în ., prețul contractului fiind de 15.000 lei), D. Anișor și M.-M. (contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4823/01.08.2008, având ca obiect o suprafață de teren de 4900 mp, situată în ., prețul contractului fiind de 7350 lei), respectiv C. G. și Anișoara (contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4822/01.08.2008, având ca obiect o suprafață de teren de 19.350 mp, situată în . și 17/7-5, prețul contractului fiind de 29.000 lei), valoarea totală a tranzacțiilor astfel efectuate fiind de 59.600 lei.
Ulterior, aflând că terenul pe care îi fusese reconstituit dreptul de proprietate era situat în realitate în intravilanul localității Matca și că valoarea de circulație a terenului respectiv era mai mare decât suma pe care o primise de la inculpatul P. I., partea vătămată M. I. J. s-a adresat instanței civile pentru anularea procurii speciale întocmite pe numele inculpatului, sesizând totodată și organele de cercetare penală cu privire la faptele inculpatului. De asemenea, partea vătămată a introdus la instanța civilă acțiuni prin care solicita anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între numiții P. D. și P. S., pe de o parte, și B. C. și Sefora, Portasă D. și Anișoara, C. G. și Anișoara, respectiv D. Anișor și M.-M., pe de altă parte.
Din situația de fapt mai sus reținută, probată cu ajutorul mijloacelor de probă administrate în cauză, astfel cum acestea au fost detaliate pe larg de instanța de fond, rezultă mai presus de orice îndoială faptul că inculpatul P. ionel a cunoscut de la bun început că terenul pe care urma să fie reconstituit dreptul de proprietate al părții vătămate era situat în intravilanul localității Matca și că valoarea de circulație a acestuia era mai mult mai mare decât aceea convenită cu partea vătămată, acesta din urmă din urmă având reprezentarea că, dimpotrivă, terenul respectiv era situat în extravilanul localității Matca.
Or, potrivit art. 215 alin. 1 Cod penal, constituie infracțiunea de înșelăciune fapta constând în inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoase a unei fapte adevărate în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă. Pe de altă parte, conform alin. 3 al aceluiași articol, inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate constituie infracțiunea de „ înșelăciune în convenții” și se pedepsește potrivit alineatelor 1 sau 2 ale art. 215 Cod penal, după caz.
În speța de față, din materialul probator administrat în cauză, rezultă fără putință de tăgadă că partea vătămată M. I. J. nu ar fi încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3776/02.07.2008 în condițiile stipulate în contract (respectiv nu ar fi fost de acord cu prețul contractului) dacă ar fi cunoscut faptul că suprafața de teren vândută se așa în realitate, în intravilanul localității Matca. Or, necunoașterea acestei împrejurări de către partea vătămată este chiar consecința manoperelor dolosive ale inculpatului P. I., care a solicitat ca la întocmirea fișei de punere în posesie a părții vătămate, să se menționeze că terenul pe care acesta urma a fi pusă în posesie se afla situat în extravilanul localității Matca, mizând pe faptul că partea vătămată, fiind plecată din țară de o perioadă mare de timp nu cunoștea situația juridică reală a acestor terenuri. Mai mult, inculpatul P. I. a ascuns în permanență părții vătămate faptul că terenurile respective fuseseră trecute în intravilanul localității Matca, determinând și pe alți angajați ai Primăriei comunei Matca să contribuie, fără vinovăție, la menținerea acestei false reprezentări în persoana părții vătămate.
În opinia Curții, în lipsa altor elemente de fapt care să conducă la concluzia că inculpatul N. R.-C. ar fi cunoscut intențiile inculpatului P. I., simpla emitere de către acesta a fișei de punere în posesie a părții vătămate în extravilan nu poate întruni elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 289 Cod penal. Astfel, inculpatul N. R.-C. a întocmit fișa de punere în posesie potrivit documentației cadastrale existente la acel moment, în cuprinsul acesteia suprafețele de teren menționate în fișă figurând în extravilanul localității Matca. S-ar putea afirma, pe de altă parte, că inculpatul a omis să insereze în cuprinsul fișei de punere în posesie faptul că terenurile respective fuseseră trecute la intravilanul localității Matca prin Hotărârea nr. 16/25.07.2006 a Consiliului local Matca, săvârșind astfel infracțiunea prevăzută de art. 289 Cod penal, însă mijloacele de probă administrate în cauză nu conduc cu certitudine la o atare concluzie, motiv pentru care Curtea apreciază că soluția de achitare dispusă de instanța de fond cu priire la inculpatul N. R.-C., pe considerentul că fapta acestuia nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii menționate, este una legală și temeinică din perspectiva aplicării principiului „in dubio pro reo”, în cauză nefiind dovedită dincolo de orice îndoială intenția inculpatului de a vătăma interesele legale ale părții vătămate M. I. J.. Pe de altă parte, Curtea opinează că în sarcina inculpatului N. R.-C. nu ar putea fi reținută nici infracțiunea de neglijență în serviciu, prev. de art. 249 Cod penal, atâta vreme cât din mijloacele de probă administrate în cauză nu rezultă că acesta ar fi avut obligația de a insera o astfel de mențiune în cuprinsul fișei de punere în posesie, obligație pe care nu și-ar fi îndeplinit-o din culpă.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, Curtea concluzionează că, în prezenta cauză, inculpatul P. I. se face vinovat de săvârșirea în dauna părții vătămate M. I. J., a infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1 Cod penal, în referire la art. 215 alin. 3 Cod penal (prin faptele săvârșite de acesta inducând-o în eroare pe partea vătămată și determinând-o pe acesta să încheie un contract de vânzare-cumpărare în condiții evident dezavantajoase, cauzându-i astfel o pagubă, corelativ cu obținerea unui folos material injust de către fiul inculpatului, numitul P. D.), în vreme ce cu privire la inculpatul N. R.-C. nu se paote reține cu certitudine săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 289 Cod penal (neputându-se trage concluzia neîndoielnică potrivit căreia, prin modul în care a procedat la întocmirea fișei de punere în posesie a părții vătămate, ar fi urmărit vătămarea intereselor legale ale acesteia ori, măcar, ar fi avut reprezentarea faptului că, procedând astfel cum a făcut-o, ar fi putut prejudicia în vre-un fel interesele părții vătămate).
Raportat la aceleași considerente, Curtea nu poate primi solicitarea formulată de inculpatul P. I., de achitare a sa pentru considerentul prevăzut de art. 10 alin. 1 lit. d Cod procedură penală (faptei săvârșite de acesta îi lipsește unul dintre elementele constitutive, respectiv latura subiectivă). Mijloacele de probă administrate în cauză, astfel cum au fost prezentate de instanța de fond și însușite de instanța de control judiciar, demonstrează cu prisosință existența laturii subiective a infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 1 Cod penal, în referire la art. 215 alin. 3 Cod penal, inculpatul P. I. acționând, în fapt, împotriva intereselor părții vătămate care l-a mandatat, urmărind și reușind scoaterea din patrimoniul acesteia și trecerea în patrimoniul fiului său a unei suprafețe de 3,9750 ha teren, la un preț cu mult mai mic decât valoarea reală a terenului respectiv. Infracțiunea săvârșită de inculpat apare cu atât mai pregnantă cu cât, acționând în baza unui mandat, acesta ar fi trebuit să apere interesele părții vătămate și să nu ascundă acesteia informații esențiale pentru protejarea patrimoniului acesteia. Or, după ce a captat încrederea părții vătămate, determinând-o pe acesta să îl împuternicească prin procură specială, inculpatul a încălcat în mod vădit regulile contractului de mandat, acționând în scopul exclusiv al prejudicierii celui care l-a mandatat.
Relativ la critica adusă sentinței pronunțate de instanța de fond, în ceea ce privește modalitatea în care acesta a procedat la completarea încadrării juridice a faptei inculpatului P. I., reținând și dispozițiile art. 215 alin. 3 Cod penal, fără a pune în prealabil în discuția participanților procesuali, în temeiul art. 334 Cod procedură penală, această schimbare de încadrare juridică, Curtea apreciază că acesta nu este sancționabilă cu nulitatea absolută a hotărârii recurate.
Dispozițiile art. 334 Cod procedură penală privind schimbarea încadrării juridice constituie dispoziții legale care reglementează desfășurarea procesului penal, în sensul art. 197 alin. 1 din același cod, și-n consecință - încălcarea acestor dispoziții legale, prin omisiunea instanței de a pune în discuția părților noua încadrare juridică dată faptei, se sancționează cu nulitatea relativă, în condițiile art. 197 alin. 1 Cod procedură penală, numai atunci când prin omisiunea instanței s-a produs părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.
Or, în opinia Curții, în cauza de față nu se poate afirma că s-ar fi produs vreo vătămare inculpatului P. I., prin reținerea în încadrarea juridică dată faptei săvârșite de acesta și a dispozițiilor art. 215 alin. 3 Cod penal, atâta vreme cât prin aceasta nu s-au creat premisele aplicării unei pedepse mai mari față de acesta, dispozițiile art. 215 alin. 3 Cod penal făcând trimitere, în ceea ce privește limitele de pedeapsă aplicabile, la dispozițiile art. 215 alin. 1 Cod penal.
Este adevărat că, de principiu, schimbarea încadrării juridice trebuie pusă în discuția părților, în considerarea dreptului la apărare. Însă, în opinia Curții, atâta vreme cât schimbarea de încadrare juridică nu a vizat o formă mai gravă a infracțiunii, iar inculpatul și-a făcut toate apărările pe care le-ar fi făcut și dacă i s-ar fi dat cuvântul pe noua încadrare juridică (instanța de fond reținând aceeași situație de fapt care a fost avută în vedere la momentul calificării faptei de către judecătorul care a admis plângerea formulată împotriva soluției de netrimitere în judecată și a reținut cauza spre judecare), nu există o vătămare și, în consecință, nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru acest motiv. Mai mult, în opinia Curții o asemenea soluție de casare cu trimitere spre rejudecare, numai pentru punerea în discuție, în mod formal, a noii încadrări juridice, situație ce poate fi remediată și în recurs cu ocazia devoluării fondului cauzei, ar presupune și o încălcare a dreptului inculpaților la un proces echitabil, soluționat într-un termen rezonabil.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Curtea apreciază că acesta nu a fost soluționată în mod judicios de către instanța de fond. Astfel, partea vătămată M. I. J. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 49.600 lei daune materiale și, respectiv, cu suma de 60.000 lei daune morale, solicitând totodată și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3776/02.07.2008, încheiat între partea vătămată, reprezentată prin procură specială de inculpatul P. I. și numitul P. D. fiul aceluiași inculpat.
De la bun început, Curtea arată că rolul despăgubirilor morale este acela de a compensa prejudiciile de ordin nepatrimonial aduse persoanei care reclamă un asemenea prejudiciu printr-o activitate ilicită. Fără a exclude în mod absolut posibilitatea acordării unor asemenea despăgubiri în situația în care persoanei vătămate i s-a produs o pagubă printr-o infracțiune de înșelăciune (existând, de exemplu, posibilitatea ca victima unei astfel de infracțiuni să fie ulterior pusă în situații degradante ca și consecință a unei asemenea infracțiuni), Curtea observă că în speța de față nu sunt întrunite condițiile pentru obligarea inculpatului la plata unor astfel de despăgubiri. În opinia Curții argumentele folosite de prima instanță pentru a justifica obligarea inculpatului la plata de despăgubiri morale nu sunt pertinente, ele putând sta la baza, cel mult, a obligării la plata acestora de cheltuieli judiciare către parte vătămată.
În consecință, Curtea va respinge ca nefondată cererea formulată de partea vătămată M. I. J., de obligare a inculpaților la plata de despăgubiri morale.
Pe de altă parte, Curtea apreciază ca fiind greșită și modalitatea în care a procedat instanța de fond, care a înțeles să oblige pe ambii inculpați, în solidar, la plata acestor despăgubiri, în condițiile în care a dispus achitarea inculpatului N. R.-C.. Chiar dacă se admite de principiu, că la baza răspunderii civile delictuale poate sta și o culpă ușoară, Curtea subliniază că în speța de față nu s-ar putea imputa inculpatului N. o astfel de culpă nici măcar în prejudicierea materială a părții vătămate și, cu atât mai puțin, în prejudicierea morală a acesteia.
În altă ordine de idei, Curtea observă că celelalte două cereri formulate din partea vătămată pe latură civilă, de obligare a inculpaților la plata sumei de 49.600 lei cu titlu de despăgubiri materiale, respectiv de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3776/02.07.2008, cu consecința reîntregirii patrimoniului părții vătămate cu suprafața de teren de 3,9750 ha, nu pot fi simultan admise, admiterea uneia dintre cereri împiedicând soluționarea favorabilă și a celeilalte.
Plecând de la constatarea că voința reală a părții vătămate M. I. J. a fost aceea de a înstrăina suprafața de teren de 3,9750 ha, cu privire la care i s-a reconstituit dreptul (partea vătămată necontestând acest lucru și neafirmând vreun moment contrariul), dar observând și că a constata nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3776/02.07.2008 ar atrage după sine desființarea actelor subsecvente încheiate de numitul P. D. cu subdobânditorii de bună-credință B. C. și Sefora, Portasă D. și Anișoara, C. G. și Anișoara, respectiv D. Anișor și M.-M., curtea apreciază că soluția corectă este aceea a admiterii cererii de despăgubiri formulate de partea vătămată, cu consecința obligării inculpatului P. I. la plata diferenței dintre suma efectiv încasată în urma revânzării terenurilor (59.600 lei) și suma achitată părții vătămate ca reprezentând prețul contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu acesta (10.000 lei). De altfel, în opinia Curții, neregularitatea constatată la momentul încheieri contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3776/02.07.2008 nu ar putea atrage decât sancțiunea nulității relative, iar nu pe aceea a nulității absolute, astfel cum a afirmat partea vătămată.
Pe de altă parte, în lumina dispozițiilor art. 19 alin. 4 Cod procedură penală, curtea apreciază că partea vătămată nici nu mai este în drept să solicite pentru aceleași motive, constatarea nulității absolute ori anularea contractului de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. 3776/02.07.2008, atâta vreme cât s-a adresat instanței penale cu o astfel de acțiune civilă. Astfel, curtea constată că pe rolul Judecătoriei T. se află înregistrată o cerere similară formulată de partea vătămată M. I. J. a cărei soluționare a fost însă suspendată până la soluționarea definitivă a prezentei cauze. Or, Curtea observă că reluarea judecății cauzei respective nu ar mai fi fost posibilă decât dacă acțiunea civilă alăturată acțiunii penale care formează obiectul cauzei de față ar fi fost lăsată nesoluționată, ceea ce nu este cazul.
Ca și consecință a exonerării inculpatului N. R.- C. de la plata de despăgubiri către partea vătămată/civilă, Curtea va dispune înlăturarea din cuprinsul sentinței penale recurate a dispozițiilor privind obligarea acestui inculpat la plata de cheltuieli judiciare către stat.
Raportat la considerentele de drept și de fapt prezentate, în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, Curtea va admite recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria T. și de partea vătămată/civilă M. I. J., împotriva sentinței penale nr. 292/12.06.2012 a Judecătoriei T., pe care o va reforma în sensul celor deja arătate, iar în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. I..
În temeiul art. 193 alin. 1 Cod procedură penală, urmează a fi obligat inculpatul P. I. la plata cheltuielilor judiciare făcute de partea vătămată M. I. J. (respectiv cheltuieli de deplasare) în sumă totală de 2179,40 USD, în echivalentul în lei la cursul oficial al B.N.R. din ziua efectuării plății.
În fine, în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, inculpatul P. I. va fi obligat la plata de cheltuieli judiciare către stat, în recurs, cuantumul acestora urmând a fi inclus și onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, cu privire la care, conform art. 189 Cod procedură penală, se va dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul G..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria T. și partea vătămată/civilă M. I. J..
Casează în parte sentința penală nr. 292/12.06.2012 a Judecătoriei T. și în rejudecare:
Înlătură dispozițiile privind soluționarea acțiunii civile, precum și pe cele privind obligarea inculpatului N. R. C. ( fiul lui V. și V., născut la data de 03.05.1972 în mun. Iași, județul Iași, cu domiciliul în T., ., ..28, județul G., căsătorit, 2 copii minori, studii superioare, inginer, fără antecedente penale, CNP_), la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Obligă pe inculpatul P. I. (fiul lui C. și S., născut la data de 08.09.1953 în ., cu același domiciliu, studii 8 clase, fără antecedente penale, agricultor, CNP_), la plata, către partea vătămată/civilă M. I. J., a sumei de 49.600 lei, cu titlu de despăgubiri materiale.
Respinge ca nefondată cererea de acordare de despăgubiri morale, formulată de partea vătămată/civilă M. I. J..
Respinge ca nefondată cererea formulată de partea vătămată/civilă M. I. J., de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3776/02.07.2008 la Biroul Notarilor Publici Asociați I.-B. M. și C.-T. M., T..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. I..
Obligă pe inculpatul P. I. la plata, către partea vătămată/civilă M. I. J., a sumei de 2.179,40 USD, în echivalentul în lei la cursul oficial B.N.R. la data efectuării plății, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Obligă pe inculpatul P. I. la plata, către stat, a sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu (av. B. L.), va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul G..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.02.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. N. Mița M. D. I. B.
Grefier
I. S.
Red. D.I.B./27.05.2013
Tehnored. M. V.
2 ex./27.05.2013
Fond. N. F.
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 14/2013. Curtea de Apel GALAŢI | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1317/2013. Curtea... → |
|---|
