Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 14/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 14/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 08-01-2013 în dosarul nr. 5710/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.14/R
Ședința publică din data de 08 Ianuarie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. N. - JUDECĂTOR
JUDECĂTOR - MIȚA M.
JUDECĂTOR - D.-I. B.
Grefier - M. I.
Ministerul Public a fost reprezentat de PROCUROR- C. B.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului penal formulat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA G. împotriva sentinței penale nr.1908/25.10.2012, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, privind pe intimatul-inculpat M. R., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de 217 Cod penal și art.208 – 209 Cod penal.
Dezbaterile și susținerile orale ale cauzei au avut loc în ședința publică din data de 07.01.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, dată la care având nevoie de timp pentru a delibera, potrivit disp.art.306 Cod procedură penală, Curtea a amânat pronunțarea la data de 08 ianuarie 2013.
Ulterior deliberării:
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1908/25.10.2012 a Judecătoriei G. s-a dispus condamnarea inculpatului M. R., la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. g și i Cod penal, cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal și art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal, în referire la art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal (faptă săvârșită la data de 16/17.08.2011).
S-a dispus condamnarea inculpatului M. R. la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal și art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal, în referire la art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal (faptă săvârșită la data de 16/17.08.2011).
S-a constatat că fapta ce face obiectul prezentei cauze se află în stare de pluralitate intermediară față de faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentințele penale nr. 66/15.01.2010 a Judecătoriei G. și nr. 2538/22.11.2011 a Judecătoriei G..
S-a menținut anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 66/15.01.2010 a Judecătoriei G., definitivă la data de 02.02.2010 prin neapelare, anulare dispusă în temeiul art. 85 alin. 1 Cod penal, prin sentința penală nr. 2538/22.11.2011 a Judecătoriei G..
S-a menținut contopirea faptelor pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentințele penale nr.66/15.01.2010 a Judecătoriei G. și nr. 2538/22.11.2011 a Judecătoriei G., păstrând și pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani închisoare – așa cum au fost dispuse prin sentința penală nr. 2538/22.11.2011 a Judecătoriei G..
În temeiul art. 85 alin. 1 Cod penal, s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 2538/22.11.2011 a Judecătoriei G., definitivă la data de 13.12.2011 prin nerecurare.
În temeiul art. 40 alin. 1 Cod penal, în referire la art. 33 lit. a – 34 alin. 1 lit. b Cod penal, s-au contopit:
- pedepsele aplicate în prezenta cauză, de 1 (un) an închisoare și de 1 (un) an închisoare;
- pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 2538/22.11.2011 a Judecătoriei G., definitivă la data de 13.12.2011 prin nerecurare,
urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
Din pedeapsa stabilită, în temeiul art. 88 alin. 1 Cod penal, s-a dedus reținerea de 24 ore, din data de 26.08.2011.
În temeiul art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 (patru) ani, termen calculat în conformitate cu dispozițiile art. 110 Cod penal. Potrivit art. 82 alin. 3 Cod penal, termenul de încercare va curge de la data de 02.02.2010 (data la care a rămas definitivă sentința penală nr. 66/15.01.2010 a Judecătoriei G.).
S-a aplicat inculpatului M. R. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal, iar în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare de 4 (patru) ani.
S-a constatat că partea vătămată S. G.-C. nu s-a constituit parte civilă în cauză, întrucât și-a recuperat prejudiciul.
În temeiul art. 118 alin. 5 Cod penal, s-a confiscat de la inculpat suma de 70 lei.
În temeiul art. 189 Cod de procedură penală, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă 100 lei, pentru faza de cercetare judecătorească (avocat M. M.), s-a dispus a fi avansat din fondul Ministerului Justiției, către Baroul de Avocați G..
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod de procedură penală, s-a dispus obligarea inculpatului M. R. la plata sumei de 600 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat (din care 265 lei cheltuieli aferente fazei de urmărire penală)..
Totodată, în temeiul art. 359 Cod de procedură penală, s-a atras atenția inculpatului M. R. asupra consecințelor prevăzute de art. 83 Cod penal, în cazul săvârșirii, cu intenție, în interiorul termenului de încercare, a unei alte infracțiuni.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele;
Prin rechizitoriul nr. 6354/P/2011 din 16.03.2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria G., s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului minor M. R., cercetat în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. g și i Cod penal și violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și art. 99 și următoarele Cod penal.
S-a reținut în sarcina inculpatului că, în noaptea de 16/17.08.2011, în jurul orei 03.30, prin escaladarea balconului de la etajul 1 al blocului în care locuiește partea vătămată S. G.-C. a pătruns în interiorul locuinței acesteia, de unde a sustras un telefon mobil, inculpatul fiind surprins chiar în timpul comiterii faptei de către partea vătămată.
În cursul urmăririi penale, organele de cercetare au întocmit: plângerea și declarația părții vătămate (fila 7, 17-20 dosar urm. pen.), proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto (filele 8-14 dosar urm. pen.), acte de proveniență a telefonului (fila 21 dosar urm. pen.), proces-verbal de restituire cartelă (fila 22 dosar urm. pen.), proces-verbal de restituire telefon (fila 23 dosar urm. pen.), adresă IPJ nr._/23.08.2011 (fila 31 dosar urm. pen.), raport de expertiză criminalistică dactiloscopică nr._/15.09.2011 (filele 34-37 dosar urm. pen.), verificări în baza de date DEPABD (filele 40-41 dosar urm. pen.), proces-verbal de redare a convorbirilor interceptate și înregistrate (filele 51-52 dosar urm. pen.), proces-verbal de percheziție domiciliară (filele 59-60 dosar urm. pen.), ordonanță de reținere (fila 63 dosar urm. pen.).
Au fost audiați: inculpatul M. R. (filele 26-29 dosar urm. pen.), precum și martorul M. L. (filele 42-43 dosar urm. pen.).
Inculpatului i-a fost prezentat materialul de urmărire penală la data de 23.09.2011, astfel cum rezultă din procesul-verbal aflat la fila 75 din dosarul de urmărire penală.
În cursul cercetării judecătorești a fost audiat martorul M. L. (la termenul de judecată din data de 18.10.2012).
Inculpatul nu s-a prezentat în fața instanței de judecată pentru a fi audiat, cu privire la acesta fiind efectuate acte de căutare (filele 18, 35-36, 40 dosar fond).
În vederea soluționării cauzei, prima instanță a dispus atașarea fișei de cazier judiciar a inculpatului (fila 11 dosar fond), a sentințelor penale de condamnare a acestuia (filele 20-24, 25-28 dosar fond) și a dispus, în conformitate cu dispozițiile art. 482 alin. 2 Cod procedură penală, întocmirea unui referat de evaluare (filele 12-13 dosar fond).
Inculpatul a fost asistat inițial de apărător desemnat din oficiu (delegație aflată la fila 14 dosar fond). Ulterior, inculpatul a angajat un apărător ales (delegație aflată la fila 42 dosar fond).
Având în vedere că inculpatul este minor, în temeiul art. 485 alin. 2 Cod procedură penală, ședințele de judecată nu au fost publice.
Analizând și coroborând materialul probator existent la dosarul cauzei, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, la data de 16.08.2011, in jurul orei 03:00, inculpatul M. R. se întorcea acasă de la un prieten ce avea locuința pe . G.. În drum spre domiciliul său, inculpatul a ajuns în dreptul blocului unde domiciliază partea vătămată și a sesizat că la etajul 1 al blocului geamul balconului este deschis.
Întrucât avea nevoie de bani, inculpatul a luat hotărârea să intre în apartamentul părții vătămate S. G.-C., al cărui geam de la balcon era deschis. Pentru punerea în practica a hotărârii luate acesta s-a cățărat pe balconul de la parter și a intrat pe geamul deschis al balconului părții vătămate, aflat la etajul 1. În apartament a sesizat prezența unei femei dormind precum și o noptieră, pe care se afla un telefon mobil, pe care și l-a însușit.
După ce inculpatul a luat telefonul mobil, partea vătămată a sesizat prezența acestuia în cameră și a început să țipe. În acel moment, inculpatul a părăsit apartamentul prin balcon, sărind de la etaj în stradă, îndreptându-se ulterior spre domiciliul său.
Audiat fiind cu respectarea garanțiilor procesuale, inculpatul a recunoscut si regretat săvârșirea faptei. Acesta a susținut că venea de la o petrecere și se afla în stare de ebrietate. A doua zi a vândut telefonul în schimbul sumei de 70 lei, dar a păstrat cartela.
S-a apreciat că declarația inculpatului se coroborează cu declarația părții vătămate, cu concluziile raportului de expertiză tehnică dactiloscopică, cu declarațiile martorului audiat în cauză, cu procesul verbal de redare a convorbirilor telefonice și cu procesul verbal de efectuare a percheziției domiciliare.
Partea vătămată S. G.-C. a declarat că nu se constituie parte civilă în procesul penal întrucât și-a recuperat prejudiciul (încheiere din data de 17.05.2012 aflată la fila 16 dosar fond).
În drept, s-a apreciat că faptele inculpatului M. R. care, în noaptea de 16/17.08.2011, în jurul orei 03.30, prin escaladarea balconului de la etajul 1 al blocului în care locuiește partea vătămată S. G.-C., a pătruns în interiorul locuinței acesteia, de unde a sustras un telefon mobil, inculpatul fiind surprins chiar în timpul comiterii faptei de către partea vătămată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. g și i Cod penal și violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și art. 99 și următoarele Cod penal.
Constatând vinovăția inculpatului ca fiind dovedită și că faptele deduse judecății prezintă gradul de pericol social specific unei infracțiuni, prima instanță a aplicat acestuia câte o pedeapsă cu închisoare, apreciind că o atare sancțiune este în măsură să formeze o atitudine conformă regulilor de conviețuire socială. Instanța apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea inculpatului cu toate că, regimul sancționator al minorilor consacrat de art. 100 alin. 2 Cod penal, prevede, în principal, măsuri educative.
La individualizarea și dozarea pedepsei aplicată inculpatului, în conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal, prima instanță a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea dedusă judecății, pericolul social concret al faptelor comise, atitudinea inculpatului pe parcursul cercetării penale, modul de săvârșire al faptelor, dar și datele referitoare la persoana inculpatului.
Instanța a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal, ținând seama de faptul că acesta a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal. Având în vedere că inculpatul are antecedente penale, instanța nu a reținut în favoarea sa și circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal.
În ceea ce-l privește pe inculpatul M. R., referatul de evaluare a conchis că familia acestuia dispune de resurse financiare insuficiente, însă climatul familial este unul normal, ambii părinți ocupându-se de educarea sa, sprijinindu-l afectiv și material. Inculpatul a promovat un stil de viață antisocial, respingând intervențiile educaționale ale familiei sale.
Instanța a constatat că inculpatul are antecedente penale. Astfel, s-a reținut că inculpatul M. R. a mai fost condamnat prin:
- sentința penală nr. 66/15.01.2010 a Judecătoriei G., definitivă la data de 02.02.2010 prin neapelare, la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 Cod penal, raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c și alin. 21 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal, art. 109 alin. 1 Cod penal, art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal și art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal (faptă din data de 05.09.2009).
În temeiul art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit în condițiile art. 110 Cod penal.
În temeiul art. 118 alin. 1 lit. e Cod penal, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 12,5 lei.
- sentința penală nr. 2538/22.11.2011 a Judecătoriei G., definitivă la data de 13.12.2011 prin nerecurare, la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 Cod penal, raportat la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g și i Cod penal, cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal, art. 3201alin. 7 Cod procedură penală, art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal și art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal (faptă din data de 25.05.2009).
Instanța a dispus, în temeiul art. 85 alin. 1 Cod penal, anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 66/15.01.2010 a Judecătoriei G., iar în temeiul art. 36 alin. 1 Cod penal, în referire la art. 33 lit. a – 34 alin. 1 lit. b Cod penal, pedeapsa aplicată în cauză a fost contopită cu pedeapsa de 2 ani închisoare, stabilindu-se o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit în condițiile art. 110 Cod penal.
Având în vedere că fapta ce face obiectul prezentei cauze a fost săvârșită la data de 16.08.2011, după ce a rămas definitivă sentința penală nr. 66/15.01.2010 a Judecătoriei G. (02.02.2010), instanța a constatat că prezenta faptă se află în stare de pluralitate intermediară față de faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentințele penale nr. 66/15.01.2010 a Judecătoriei G. și nr. 2538/22.11.2011 a Judecătoriei G..
În consecință, instanța a menținut anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 66/15.01.2010 a Judecătoriei G., definitivă la data de 02.02.2010 prin neapelare, anulare dispusă în temeiul art. 85 alin. 1 Cod penal, prin sentința penală nr. 2538/22.11.2011 a Judecătoriei G.. A menținut contopirea faptelor pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentințele penale nr. 66/15.01.2010 a Judecătoriei G. și nr. 2538/22.11.2011 a Judecătoriei G., păstrându-se și pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani închisoare.
În temeiul art. 85 alin. 1 Cod penal, instanța a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 2538/22.11.2011 a Judecătoriei G., definitivă la data de 13.12.2011 prin nerecurare.
În temeiul art. 40 alin. 1 Cod penal, în referire la art. 33 lit. a – 34 alin. 1 lit. b Cod penal, instanța a contopit pedepsele aplicate în prezenta cauză și pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 2538/22.11.2011 a Judecătoriei G., definitivă la data de 13.12.2011 prin nerecurare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, sporită corespunzător.
Din pedeapsa stabilită, în temeiul art. 88 alin. 1 Cod penal, instanța a dedus reținerea de 24 ore, din data de 26.08.2011.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța de fond a apreciat că scopurile acesteia, astfel cum sunt arătate la art. 52 Cod penal, pot fi atinse și fără executarea efectivă a acesteia. Având în vedere că sunt întrunite și celelalte condiții prevăzute de art. 81 Cod penal, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare stabilit în condițiile art. 110 Cod penal. Potrivit art. 82 alin. 3 Cod penal, termenul de încercare se va calcula de la data de 02.02.2010 (data la care a rămas definitivă sentința penală nr. 66/15.01.2010 a Judecătoriei G.).
Totodată, în temeiul art. 359 Cod procedură penală, prima instanță a atras atenția inculpatului asupra consecințelor săvârșirii, cu intenție, a unei alte infracțiuni în interiorul termenului de încercare, astfel cum sunt acestea prevăzute în art. 83 Cod penal.
Totodată, instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a teza a-II-a și lit. b Cod penal, iar în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare stabilit.
În referire la latura civilă a cauzei, instanța de fond a constatat că partea vătămată S. G.-C. a declarat că nu se constituie parte civilă în procesul penal întrucât și-a recuperat prejudiciul (încheiere din data de 17.05.2012 aflată la fila 16 dosar fond).
În temeiul art. 118 alin. 5 Cod penal, prima instanță a confiscat de la inculpat suma de 70 lei (bani obținuți de acesta din vânzarea telefonului mobil sustras de la partea vătămată).
În conformitate cu dispozițiile art. 189 Cod procedură penală, instanța a dispus ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru faza de cercetare judecătorească, în cuantum de 100 lei, să fie avansat din fondul Ministerului Justiției, către Baroul G.. La stabilirea acestui onorariu instanța a avut în vedere și art. 6 din Protocolul privind onorariile avocaților încheiat între Ministerul Justiției și UNBR.
Potrivit art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, instanța l-a obligat pe inculpat, la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (din care 265 lei cheltuieli aferente fazei de urmărire penală).
Împotriva sentinței penale nr. 1908/25.10.2012 a Judecătoriei G. s-a declarat recurs de către P. de pe lângă Judecătoria G..
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat de către procuror, în esență, că soluția instanței de fond este netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei rezultante aplicate inculpatului M. R., precum și sub aspectul modalității de executare a pedepsei stabilite. În fața instanței de recurs au fost suplimentate motivele de recurs de către procuror, susținându-se că în mod greșit s-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea a două infracțiuni, una de furt calificat și cealaltă de violare de domiciliu, în realitate fiind vorba despre o infracțiune unică de furt calificat. S-a solicitat de către procuror schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului M. R. într-o singură infracțiune de furt calificat, rezolvarea antecedentelor penale ale acestuia și aplicarea unei pedepse rezultante, cu privire la care să se dispună executarea efectivă, în regim de detenție.
Recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria G. este fondat.
Analizând sentința penală recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prevăzute de art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că se impune reformarea acesteia, pentru următoarele considerente:
Din actele și lucrările dosarului rezultă, dincolo de orice îndoială, comiterea de către inculpatul M. R. a faptelor deduse judecății. De altfel, audiat fiind de instanța de recurs, inculpatul a recunoscut comiterea faptelor, astfel cum acestea au și fost reținute de prima instanță ( fila 16 dosar recurs).
În drept însă, fapta inculpatului care, în noaptea de 16/17.08.2011, în jurul orelor 03:30, prin escaladarea balconului de la etajul 1 al blocului în care locuiește partea vătămată S. G.-C., a pătruns în interiorul locuinței acesteia, de unde a sustras un telefon mobil, inculpatul fiind surprins chiar în timpul comiterii faptei de către partea vătămată, întrunește elementele constitutive ale unei singure infracțiuni de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. g și i Cod penal, iar nu a două infracțiuni, de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. g și i Cod penal și respectiv, violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal, în concurs real, potrivit art. 33 lit. a Cod penal, astfel cum a reținut instanța de fond. În acest sens, Curtea observă că în literatura și practica judiciară (de exemplu, C.S.J., secția penală, decizia nr. 1016/1995, în „Dreptul” nr. 1/1996, p. 144) s-a statuat că, de regulă, atunci când pătrunderea fără drept în locuința unei persoane se face cu scopul săvârșirii altor infracțiuni, va exista un concurs de infracțiuni, cu excepția cazului prevăzut de art. 209 alin. 1 lit. i Cod penal ( furtul săvârșit prin efracție, escaladare ori folosire fără drept de chei adevărate ori mincinoase), când – existând o absorbție naturală – violarea de domiciliu își pierde autonomia și este absorbită de furt . Or, în speța de față, este evident că inculpatul M. R. a pătruns în apartamentul părții vătămate prin escaladare, astfel încât sunt realizate condițiile absorbției infracțiunii de violare de domiciliu în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 209 alin. 1 lit. i Cod penal.
Astfel fiind, Curtea va face aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 334 Cod procedură penală, referitoare la schimbarea încadrării juridice, sens în care va aprecia că în sarcina inculpatului se poate reține o singură infracțiune, anume aceea prevăzută de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. i Cod penal.
Constatând ca fiind pe deplin dovedită vinovăția inculpatului M. R. în comiterea infracțiunii de furt calificat în dauna părții vătămate S. G.-C., Curtea va dispune condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii, în limitele prevăzute de lege ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 99 și următoarele Cod penal, referitoare la minori.
La dozarea pedepsei ce va fi aplicată inculpatului, Curtea va reține că, raportat la modalitatea concretă de săvârșire a faptei și la gravitatea concretă a acesteia, în cauză nu pot fi reținute circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului. Totuși, atitudinea sinceră manifestată de inculpat, acesta recunoscând comiterea faptei în mod complet, determină Curtea să aprecieze că pedeapsa ce va fi aplicată trebuie orientată înspre minimul special prevăzut de lege, determinat ca urmare a aplicării dispozițiilor art.109 alin.1 Cod penal. Nereținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului se impune, în opinia Curții, și din perspectiva faptului că acesta a mai fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea unor infracțiuni împotriva patrimoniului.
pe de altă parte, perseverența dovedită de inculpatul M. R. în comiterea de infracțiuni justifică, în aprecierea Curții, aplicarea unui spor de pedeapsă la pedeapsa cea mai grea, cu ocazia soluționării antecedentelor penale ale acestuia, potrivit art. 40 alin. 1 Cod penal, în referire la art. 33 lit. a – 34 lit. b Cod penal.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei rezultante ce va fi aplicată inculpatului, Curtea apreciază că acesta nu poate fi decât executarea efectivă.
Din principiu, funcțiile pedepsei, de constrângere și reeducare, acționează în mod diferit, în raport de modalitatea de executare stabilită. pe timpul executării pedepsei în regim de detenție, un condamnat intră într-un ansamblu de măsuri și este supus unui complex de obligații (privitoare la muncă, ordine și disciplină), sancțiuni și recompense, menite să influențeze pozitiv conduita acestuia.
Dacă scopul pedepsei, astfel cum este stabilit de art. 52 Cod penal, este acela de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni, atunci executarea pedepsei în regim privativ de libertate acționează ca și un factor inhibator în calea repetării conduitei infracționale.
În speța de față, chiar dacă teoretic sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 81 Cod penal, în privința inculpatului M. R., Curtea apreciază că scopul pedepsei rezultante aplicate acestuia nu poate fi atins decât prin executarea efectivă a pedepsei, cu privare de libertate.
Astfel, inculpatul a dat dovadă de o periculozitate deosebită, ce rezultă din modalitatea de săvârșire a faptei deduse judecății în prezenta cauză (acesta s-a cățărat pe balconul de la parter și a intrat pe geamul deschis al balconului apartamentului părții vătămate, aflat la etajul 1, a sesizat prezența unei femei dormind, iar de pe o noptieră a luat un telefon, moment în care, simțindu-i prezența, partea vătămată a început să țipe). Pe de altă parte, deși minor, inculpatul dovedește o perseverență infracțională deosebită, din fișa de antecedente penale a acestuia rezultând că infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză a fost săvârșită în cursul termenului de încercare de 3 ani, stabilit prin sentința penală nr. 66/15.01.2010 a Judecătoriei G., dar și în concurs real cu infracțiunea pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr.2538/22.11.2011 a Judecătoriei G.. De asemenea, inculpatului i-au mai fost aplicate anterior două sancțiuni administrative (amenzi) pentru comiterea unor fapte prevăzute de legea penală, dar cu privire la care s-a apreciat că nu prezintă gradul de pericol social specific unor infracțiuni.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, Curtea va admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria G. împotriva sentinței penale nr. 1908/25.10.2012 a Judecătoriei G., va casa în parte sentința penală recurată, iar în rejudecare va dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului M. R. într-o singură infracțiune de furt calificat și îl va condamna pe acesta la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, apreciind ca fiind adecvată această pedeapsă în raport cu gravitatea faptei săvârșite, dar și cu persoana inculpatului.
În vederea rezolvării antecedentelor penale ale inculpatului se va proceda la menținerea operațiunii de contopire a pedepselor anterior aplicate acestuia, astfel cum acesta a fost efectuată prin sentința penală nr. 2538/22.11.2011 a Judecătoriei G., însă va fi anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate prin sentința penală menționată.
Constatând existența condițiilor prevăzute de art.40 alin. 1 Cod penal, referitoare la pluralitatea intermediară, se va dispune contopirea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză, cu pedeapsa rezultantă stabilită prin sentința penală nr. 2538/22.11.2011 a Judecătoriei G., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care se va adăuga un spor de pedeapsă de 4 luni.
Dispunând ca executarea pedepsei rezultante ce va fi stabilită să se facă în regim de detenție, Curtea va aplica inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b Cod penal.
La stabilirea pedepsei accesorii Curtea va avea în vedere, în primul rând, natura infracțiunilor săvârșite de inculpat, dar și persoana acestuia.
În temeiul art. 88 Cod penal, se va deduce din pedeapsa ce va fi aplicată inculpatului durata reținerii acestuia, aferentă datei de 26.08.2011.
În fine, vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
În temeiul art. 189 Cod procedură penală, se va dispune avansarea onorariului apărătorului desemnat din oficiu în recurs, din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul G., iar în temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în recurs vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria G. împotriva sentinței penale nr.1908/25.10.2012 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ privind pe inculpatul M. R. (fiul lui A. și E., născut la data de 11.05.1995 în G., județul G., CNP_, domiciliat în municipiul G., ., nr. 110, județul G.).
Casează în parte sentința penală nr. 1908/25.10.2012 a Judecătoriei G., numai cu privire la latura penală, ale cărei dispoziții le înlătură, și în rejudecare:
În temeiul art.334 Cod procedură penală, dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului M. R., din două infracțiuni, prevăzute de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. g și i Cod penal, cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal, respectiv de art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, într-o singură infracțiune prevăzută de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. g și i Cod penal, cu aplicarea art. 99 și 109 alin. 1 Cod penal.
Condamnă pe inculpatul M. R. la o pedeapsă de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. g și i Cod penal, cu aplicarea art. 99 și 109 alin. 1 Cod penal (faptă săvârșită la data de 16/17.08.2011).
Menține operațiunea de contopire a pedepselor la care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 66/15.01.2010 a Judecătoriei G., respectiv prin sentința penală nr. 2538/22.11.2011 a Judecătoriei G., astfel cum aceasta a fost efectuată prin sentința penală nr. 2538/22.11.2011 a Judecătoriei G., păstrând și pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani închisoare.
În temeiul art. 85 alin. 1 Cod penal, anulează suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2538/22.11.2011 a Judecătoriei G., definitivă prin nerecurare la data de 13.12.2011.
În temeiul art. 40 alin. 1 Cod penal, în referire la art. 33 lit. a – 34 alin. 1 lit. b Cod penal, contopește pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată în prezenta cauză, cu pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 2538/22.11.2011 a Judecătoriei G., urmând ca inculpatul M. R. să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, sporită la 2 (doi) ani și 4 (patru) luni închisoare.
Aplică inculpatului M. R. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal, pe durata prevăzută de art. 71 alin. 2 Cod penal.
În temeiul art. 88 alin. 1 Cod penal, deduce din pedeapsa aplicată reținerea de 24 ore, din data de 26.08.2011.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
În temeiul art. 189 Cod procedură penală, onorariul apărătorului desemnat din oficiu în recurs (av. G. O.), în sumă de 200 lei, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției, către Baroul G..
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. N. MIȚA M. D.-I. B.
Grefier,
M. I.
Red. D.I.B../13.02.2013
Tehn. M.I./13.02.2013
Fond: E. G. D.
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 204/2013. Curtea de... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
