Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 134/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 134/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 28-01-2013 în dosarul nr. 4820/121/2012/a8
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.134/R
Ședința publică din data 28 ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. T. – judecător
JUDECĂTOR: L. H.
JUDECĂTOR: P. D.
GREFIER: M. N.
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Public reprezentat prin PROCUROR: L. C. – din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial G.
La ordine fiind soluționarea recursurilor formulate de inculpații P. R., U. C., U. I., B. L., C. V., C. E. împotriva încheierii de ședință din data de 17 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ 12.
La apelul nominal au răspuns recurenții inculpați P. R. în stare de arest asistat de av.P. Gigel – apărător ales, U. C., U. I., B. L., C. V., C. E., în stare de arest asistat de av.P. M. – apărător ales, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată recursurile formulate în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av.P. Gigel pentru inculpatul P. R. arată că acesta este judecat pentru concurență neloială, contrafacere de produse, contrafacere de desene industriale, etc. care sunt sancționate de lege cu pedeapsa de până la patru ani sau cu amenda. În prezentul dosar arestarea preventivă a fost luată în anul 2011, luna decembrie.
Inculpatul P. R. ar fi recunoscut săvârșirea infracțiunilor dacă nu erau prezentate în mod exagerat și amplificat în cuprinsul rechizitoriului și cum recunoașterea pentru a avea efecte juridice nu poate fi trunchiată, inculpatul a ales atitudinea de a nu-și însuși faptele pe care nu le-a comis. Că el ar fi pus la dispoziție o mașină cu care ar fi fost transportată marfă brută ce urma să fie procedată în țigarete, că aceeași mașină a unei societăți în insolvență în acea perioadă, ar fi transportat țigarete la o destinație este o chestiune care va fi clarificată.
Toți martorii audiați în dosar și cei cu identitate reală și protejată au fost în măsură să precizeze că inculpatul P. R. nu a avut contribuții legate de faptele mai grave. Cele mai mari pedepse în acest dosar conform rechizitoriului le riscă cei care sunt judecați pentru trafic de migranți – exploatare de muncă, cetățenii bulgari aflați în hala respectivă.
Orice referire care s-ar face la inculpatul P. R. în legătură cu această faptă nu-i poate fi asociată întrucât nici măcar rechizitoriul nu a făcut-o.
În legătură cu contrafacerea de desene, etichete, țigarete etc. dacă lucrurile au fost adevărate se va clarifica dar arestarea preventivă a devenit exagerată ca durată. De la început magistrații au precizat că pentru patru din infracțiuni nu se justifică arestarea preventivă.
În aceste condiții la acest moment această arestare nu se mai justifică. Utilajele care serveau la confecționarea artizanală a acelor țigarete au fost indisponibilizate și probabil vor fi distruse.
Arată că arestarea preventivă a inculpaților nu mai folosește scopului penal. Inculpatul P. R. nu are nicio legătură cu cetățenii bulgari care munceau acolo cu carte de muncă, este căsătorit, are doi copii minori. Nu s-a făcut dovada printr-o descindere că cei doi inculpați presupuși periculoși – lideri ai grupului infracțional ar fi folosit aparate telefonice în penitenciar.
Solicită admiterea recursului formulat, casarea încheierii recurate și să se constate că arestarea preventivă nu mai are niciun caracter rezonabil. Să se înlocuiască această măsură cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Av.P. M. pentru inculpatul C. E. invocă prevederile art. 136 alin. 1 lit. d, alin. 8 Cod procedură penală, art. 155 Cod procedură penală, 139 alin. 1 Cod procedură penală.
Criteriile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive odată cu trecerea timpului, acestea nu mai subzistă.
Arată că toate hotărârile luate de Tribunalul G. – motivarea acestora este aproape identică dar înțelesul este același în sensul că, nu s-a schimbat nici un fel de criteriu de la momentul respectiv.
Prin simpla trecere a timpului, situația se schimbă de la o zi la alta – după ce au fost audiați martorii sub acoperire – nu l-au indicat pe inculpatul C. E. că a participat la săvârșirea faptei și pe niciunul dintre inculpați, s-au referit la situațiile similare chestiunii în speță.
Dacă măsura arestării preventive are un caracter provizoriu, hotărârea dată trebuie să aibă un caracter excepțional atunci când se referă la menținerea măsurii arestării preventive. Invocă dosarul nr._ al Curții de Apel G. care în decizia sa arată că din interpretarea acestor texte de lege rezultă că măsura arestării preventive ca și celelalte măsuri preventive sunt subordonate unui scop bine definit: asigurarea bunei desfășurări a procesului penal ori pentru a împiedica sustragerea făptuitorului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei măsuri care pot fi înlocuite dacă aceste temeiuri s-au schimbat.
Și că lucrurile stau așa rezultă din decizia ÎCCJ în RIL-ul dat la data de 17 octombrie 2011 – care arată că instanțele au obligația să verifice dacă nu este posibil să se recurgă la alte măsuri prin care să se asigure buna desfășurare a procesului penal, reținând că privarea de libertate a unui persoane este o măsură gravă, cunoscând că dreptul la libertate este drept suprem în funcție de care judecătorul trebuie să țină seama când se dă soluția.
Arată că inculpatul C. E. este arestat de un an de zile și tot Curtea de Apel G. în decizia nr. 1089 pronunțată la data de 2 august 2012 a dispus înlocuirea arestării preventive a unor inculpați din Republica M., cu fapte similare au fost puși în stare de libertate înlocuindu-se măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Apreciază că a trecut un timp îndelungat de la momentul arestării inculpatului, că urmărirea penală a durat destul de mult și cercetarea judecătorească va dura și mai mult.
Modul în care este prezentat prejudiciul în rechizitoriu demonstrează că acest prejudiciu în faza de urmărire penală nu a fost deloc stabilit ci doar estimat.
Arată că acest proces va dura și să se constate că starea de libertate a inculpatului C. E. nu poate impieta cu nimic asupra bunei desfășurări a procesului penal și în condițiile date, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și înlocuirea măsurii arestării preventive.
Inculpatul C. E. a dat dovadă de bună credință și s-a prezentat ori de câte ori a fost chemat.
Av.M. M. pentru inculpații U. C. și U. I. apreciază că prin încheierea recurată, instanța de fond a încălcat principiul de nevinovăție consfințit în coduri, constituție și tratamentul egal care trebuie să fie aplicat fiecărui inculpat pentru faptele săvârșite.
Arată că urmare materialului probator care se va administra multe din infracțiunile puse în sarcina inculpaților nu vor putea subzista și ca atare, inculpații nu au putut să meargă pe dispozițiile art. 3201 Cod procedură penală.
Apreciază că rechizitoriul a pus mare preț pe depozițiile martorilor sub acoperire dar s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Arată că a trecut mai bine de un an de zile de la luarea acestei măsuri, mai sunt de audiat mulți martori care nu sunt români – procedurile fiind mai anevoioase și în acest context, menținerea măsurii arestării preventive nu mai este legală, nu se mai impune și să se înlocuiască această măsură cu o altă măsură, mai puțin restrictivă care să asigure bunul mers al procesului penal.
Cei doi inculpați U. C. și U. I. sunt la primul impact cu legea penală, au o vârstă foarte tânără, doreau să muncească și aveau un contract de muncă pe care îl respectau.
Se impune să se constate că termenul rezonabil pentru menținerea arestării preventive s-a împlinit, că pot fi judecați în stare de libertate.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate cu consecința aplicării art. 136-139 Cod procedură penală – înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, cu obligațiile stabilite prin hotărâre.
Av.H. D. pentru inculpatul B. L. arată că pleacă de la prezumția că acesta a săvârșit faptele așa cum au fost descrise în rechizitoriu dar pentru a cântări periculozitatea acestor fapte, instanța trebuie să aibă în vedere limitele de pedeapsă.
Pentru o bună parte din aceste infracțiuni limitele de pedeapsă nu sunt mari iar în condițiile date periculozitatea socială a faptelor reținute în sarcina inculpatului nu justifică o perioadă de arestare preventivă de un an și o lună în condițiile în care, cercetarea judecătorească se desfășoară cu greutate nu din cauze imputabile inculpaților.
În ceea ce-l privește pe inculpatul B. L. nu pot fi identificate la dosar niciun fel de date sau elemente să se rețină temerea că odată pus în libertate ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, ar încerca să se sustragă de la judecată ori de la executarea pedepsei.
Solicită să se constate că temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală argumentat de organul de urmărire penală exclusiv pe baza periculozității sociale a faptelor reținute în sarcina inculpatului nu mai subzistă, că nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive.
Solicită admiterea recursului declarat, casarea încheierii recurate și în rejudecare, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea prevăzută de art. 145 Cod procedură penală.
Av.D. G. pentru inculpatul C. V. arată că încheierea instanței de fond trebuie casată întrucât la acest moment trebuie avut în vedere art. 5 paragraful 3 din CEDO.
Măsura arestării preventive a fost luată acum un an și o lună, acesta fiind un termen rezonabil care trebuie apreciat prin prisma acestor dispoziții iar prin încheierea criticată, instanța de fond nu a motivat menținerea acestei măsuri.
Inculpatul C. V. a fost angajat în calitate de conducător auto și în această calitate, a efectuat un transport de tutun în perioada august-noiembrie 2011. I se reține aderare la grup infracțional și complicitate la toate celelalte infracțiuni reținute în sarcina celorlalți inculpați. Din declarațiile martorilor audiați rezultă că aceștia știu de la inculpatul C. V. că a efectuat transporturile de tutun, a parcat mașina etc. și tot ceea ce relatează martorii cunosc de la inculpatul C. V.. Inculpatul a avut reprezentarea că desfășoară o activitate legală pentru că altfel, nu crede că ar fi povestit cuiva că a efectuat aceste transporturi. Acesta este la primul impact cu legea penală, căsătorit, are un copil minor, și-a câștigat existența numai prin muncă și nu există niciun indiciu că cercetarea sa în stare de libertate ar pune în pericol buna desfășurare a procesului penal.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și aplicarea dispozițiilor art. 139 Cod procedură penală în sensul înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că încheierea recurată este legală și temeinică. La acest moment procesual discuțiile legale de prejudiciu, de întinderea acestuia, contribuțiile mai mari sau mici ale inculpaților nu-și au suport material. Inculpații au acționat în scopul vădit de a obține beneficii din activitatea infracțională desfășurată, rolurile fiind distincte: unii făcând parte din palierul de comandă iar alții din palierul de execuție.
Întreaga activitate infracțională s-a derulat pe o perioadă mare de timp, instanța a avut în vedere caracterul continuat al infracțiunilor, a avut în vedere natura relațiilor sociale, modul concret în care s-a acționat, numărul mare de inculpați și complexitatea cauzei.
Se impune menținerea stării de arest față de inculpați având în vedere pericolul pe care îl prezintă aceștia, nu s-au produs modificări până în prezent și nici nu au apărut elemente noi favorabile inculpaților.
Apreciază că la acest moment subzistă riscurile ca inculpații să săvârșească infracțiuni de același gen, riscul sustragerii și a influențării probatoriului, având în vedere și conținutul convorbirilor dintre inculpați purtate pe timpul arestului preventiv din conținutul cărora rezultă modalitatea în care încercau să-și construiască o apărare, să-și influențeze reciproc pozițiile procesuale și de aici, derivă și riscul de a influența probatoriul.
Solicită să se respingă recursurile formulate de inculpați precum și cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsurile obligării de a nu părăsi localitatea solicitate.
Recurentul inculpat P. R., în ultimul cuvânt, este de acord cu cele învederate de apărătorul său ales și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, obligându-se să respecte obligațiile care-i revin.
Recurentul inculpat U. C., în ultimul cuvânt, este de acord cu cele învederate de apărătorul său ales și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Recurentul inculpat U. I., în ultimul cuvânt, este de acord cu cele învederate de apărătorul său ales și lasă la aprecierea instanței.
Recurentul inculpat B. L., în ultimul cuvânt, este de acord cu cele învederate de apărătorul său ales și lasă la aprecierea instanței.
Recurentul inculpat C. V., în ultimul cuvânt, arată că este arestat de 13 luni, a dat declarații în fața instanței de fond, și-a câștigat pâinea cinstit și dorește să se facă dreptate.
Recurentul inculpat C. E., în ultimul cuvânt, este de acord cu cele învederate de apărătorul său ales și lasă la aprecierea instanței.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față:
Inculpații P. R., U. C., U. I., B. L., C. V. și C. E. au declarat recurs împotriva încheierii de ședință din data de 17.01.2012 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ 12.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 17.01.2013 pronunțată în dosarul nr._ 12, Tribunalul G., în conformitate cu art. 3002 C.proc.pen. coroborat cu art.160b C.proc.pen., a constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive luată față de inculpații P. R., U. C., U. I., B. L., C. V. și C. E. și a menținut-o.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 3002 în referire la art. 160b din Codul de procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.
În funcție de rezultatul acestei verificări, instanța dispune fie revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive – dacă constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă s-au schimbat, au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate – fie menținerea acestei măsuri, atunci când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate.
Procedând, în temeiul art. 3002 Cod de procedură penală, la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaților, la acest moment procesual, fără nicio anticipare a judecării fondului și cu precauția de a se pronunța în limitele învestirii, instanța va constata că măsura este legală și temeinică și că se impune menținerea ei, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Analizând sumar probele deja existente în cauză s-a concluzionat că menținerea arestării preventive a inculpaților este justificată de existența, pe lângă cerințele prevăzute de art. 136 C.proc.pen. și art.143 C.proc.pen., și a cazului prevăzut de art. 148 lit. f C.proc.pen., cu valoare de garanție suplimentară, menit să asigure ocrotirea persoanei împotriva arbitrariului. Acest ultim text de lege menționat impune ca infracțiunea săvârșită să prezinte o anumită gravitate, materializată într-un anumit minimum de pedeapsă și să existe un pericol concret pentru ordinea publică.
Probatoriul administrat până în prezent a condus la bănuiala plauzibilă că inculpații au săvârșit faptele reținute în sarcina lor, fapte deosebit de grave prin modalitatea de săvârșire dar mai ales prin consecințele produse (paguba adusă bugetului de stat și unei societăți comerciale), astfel că atât timp cât existența unor motive verosimile cu privire la săvârșirea faptelor nu a fost pusă la îndoială până în prezent, s-a constatat că temeiurile avute in vedere la luarea și menținerea măsurii preventive subzistă și în prezent, neimpunându-se deci revocarea ori înlocuirea acestei măsuri sau punerea în libertate sub control judiciar.
Pericolul concret pentru ordinea publică presupune o anumită rezonanță a faptei, o stare de insecuritate socială, o reacție colectivă ce ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând temerea că împotriva unor fapte periculoase organele judiciare nu reacționează eficient. Acesta se deduce din natura, importanța și particularitățile cauzei din perspectiva importanței valorilor sociale lezate, numărul mare al persoanelor implicate, modalitatea și împrejurările concrete în care se reține că ar fi săvârșit fapta, impactul negativ deosebit de puternic în rândul opiniei publice produs de asemenea fapte, urmarea produsă și valoarea extrem de ridicată a prejudiciului reclamat a se fi cauzat bugetului de stat (5.470.921 lei doar pentru cantitățile de țigări găsite de organele de anchetă cu ocazia percheziției).
Datele care circumstanțiază faptele au demonstrat că lăsarea în libertate a inculpaților creează o stare de pericol, de insecuritate pentru mediul de afaceri, precum și pentru raportul agent economic - stat, ordinea publică fiind periclitată și prin posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de alte persoane în lipsa unor reacții ferme față de cei bănuiți ca autori, complici ori instigatori ai unor astfel de fapte. Relevantă a fost și împrejurarea că activitatea infracțională desfășurată de inculpați a fost oprită ca urmare a intervenției organelor de urmărire penală, iar în caz contrar aceasta ar fi putut continua, existând date privind constituirea inculpaților într-un grup organizat specializat în producerea industrială clandestină de țigări.
Mai mult, s-a constatat că infracțiunea pentru care inculpații sunt cercetați în prezenta cauză este sancționată de lege cu pedeapsa închisorii de peste 4 ani, astfel încât Tribunalul a apreciat ca fiind întrunite elementele prevăzute de art. 148 alin. 1 lit. f C.proc.pen. și din perspectiva cuantumului pedepselor aplicabile.
Prin urmare, nu se poate considera că s-a atenuat ori că a dispărut complet, după trecerea unei perioade relativ scurte de timp de detenție, rezonanța faptelor comise, Tribunalul apreciind că menținerea stării de arest la acest moment este de natură să mențină un just echilibru între posibilitatea de reacție a societății împotriva criminalității și protecția drepturilor individuale.
Totodată, s-a apreciat că menținerea stării de arest preventiv este necesară pentru realizarea scopului specificat de dispozițiile art. 136 C.proc.pen., asigurându-se astfel continuitatea cercetărilor, o bună desfășurare a procesului penal, evitarea situațiilor de pericol care ar putea periclita administrarea probatoriilor și finalizarea în condiții optime a anchetei penale. Tribunalul a constatat că menținerea măsurii arestării preventive constituie un act necesar desfășurării procesului penal și subordonat scopului acestuia, răspunzând exigențelor constituționale și convenționale, restrângerea exercițiului drepturilor acestuia fiind proporțională cu situația care a determinat-o și nu aduce atingere substanței dreptului protejat.
În ceea ce privește cererea de înlocuire a măsurii preventive, s-a constatat că nu au intervenit situații de schimbare a temeiurilor care au stat inițial la baza dispunerii arestării, nu s-au atenuat împrejurările faptice concrete reținute în sarcina inculpaților și nu au apărut date noi legate de persoana acestora, astfel încât cererea formulată de inculpați nu poate fi primită.
Aspectele invocate de către inculpați, referitoare la circumstanțele personale ale acestora, nevinovăția lor, gradul redus de participare nu pot înlătura argumentele ce imprimă menținerii stării de arest un caracter necesar, astfel că, cel puțin la acest moment procesual, nu au putut determina înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, astfel cum au solicitat inculpații.
În concluzie, având în vedere considerentele expuse mai sus, Tribunalul a constatat necesitatea menținerii măsurii preventive pentru inculpați.
Asupra cererilor de înlocuire a măsurii aretări preventive/ de revocare a acesteia, instanța a constatat următoarele:
În speța de față, instanța a constatat că, la acest moment procesual, subzistă încă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților P. R., C. E., C. V., U. C. și U. I. considerentele fiind expuse anterior, în cadrul analizei întrunirii cerințelor prevăzute de art. 136 C.proc.pen., art.143 C.proc.pen., și a cazului prevăzut de art. 148 lit. f C.proc.pen.,
Ajungând la concluzia că încă subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpații P. R., C. E., C. V., U. C. și U. I., instanța a apreciat că cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de aceștia nu sunt fondate, punerea în libertate provizorie a inculpaților impietând asupra bunei desfășurări în continuare a procesului penal.
Astfel, analiza sumară a mijloacelor de probă administrate până la acest moment au relevat o atitudine de nerecunoaștere a faptelor imputate. Mai mult, în cauză urmează a se administra o . probatorii necesare aflării adevărului și lămuririi sub toate aspectele a situației de fapt. Or, în aceste condiții, s-a putut aprecia – în mod rezonabil – că în cauză există suficiente date din care să rezulte temerea că, odată puși în libertate provizorie, inculpații P. R., C. E., C. V., U. C. și U. I. ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Prin urmare, s-a reținut că menținerea inculpaților P. R., C. E., C. V., U. C. și U. I. în stare de arest preventiv este justificată de rațiuni ce țin de buna desfășurarea a procesului penal, întrucât cercetarea judecătorească este abia demarată, iar datele concrete ale cauzei și complexitatea specifică unor asemenea cauze de criminalitate organizată constituie argumente pentru menținerea inculpaților în stare de arest preventiv în vederea îndeplinirii funcțiilor procesului penal, astfel cum sunt reglementate în art. 1 Cod procedură penală – apărarea ordinii de drept, apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, prevenirea infracțiunilor, precum și educarea cetățenilor în spiritul legilor.
O atare concluzie a decurs și din împrejurarea că o parte dintre inculpați nu sunt la primul impact cu legea penală, respingerea cererilor formulate de aceștia apărând astfel ca fiind oportună și din perspectiva perseverenței infracționale de care unii dintre aceștia au dat dovadă.
Pe de altă parte, instanța a apreciat că circumstanțele personale invocate de inculpați nu reprezintă argumente suficiente, decisive, pentru a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive, aceste împrejurări urmând a fi avute în vedere de către instanță, la momentul soluționării în fond a cauzei.
În consecință, au fost respinse ca nefondate cererile inculpaților P. R., C. E., C. V., B. L., U. C. și U. I..
Împotriva acestei încheieri de ședință, au declarat recurs inculpații, criticând-o ca fiind nelegală, având în vedere lipsa de pericol social a inculpaților, precum și scurgerea unui termen rezonabil de la luarea măsurii arestării acestora și până în prezent.
R e c u r s u r i l e s u n t n e f o n d a t e.
Analizând încheierea de ședință recurată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, a susținerilor inculpaților recurenți, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că prima instanță a pronunțat o încheiere de ședință legală și o va menține.
În mod corect, Tribunalul G. a considerat că în cauză se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților.
Instanța a avut în vedere că la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, existau indicii temeinice că aceștia au săvârșit fapte penale de o mare gravitate iar, lăsarea lor în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Inculpații nu au prezentat și nici instanța nu a identificat vreo probă din care să reiasă că s-ar fi diminuat pericolul social al infracțiunilor săvârșite.
Nu poate fi reținut motivul prezentat de inculpați potrivit cărora s-ar fi împlinit termenul rezonabil al arestării preventive deoarece, acesta se socotește în funcție de complexitatea cauzei dată de numărul mare de inculpați iar, în cauza de față sunt mulți inculpați.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 141 C.proc.penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpații Rungan R., U. C., U. I., B. L., C. V. și C. E. împotriva încheierii de ședință din data de 17 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ 12 și îi obligă la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin.2 C.proc.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondate, recursurile formulate de inculpații P. R. (fiul lui V. și S., născut la data de 24.06.1974 în municipiul G., județul G., cu domiciliul în G., Piața Filești nr.3, județul G., CNP-_), U. C. (fiul lui G. și C., născut la data de 29.11.1986 în municipiul G., județul G., domiciliat în municipiul G., ., jud. G., CNP-_), U. I. (fiul lui G. și C., născut la data de 4.01.1985 în municipiul G., județul G., cu domiciliul în municipiul G., ., județul G., CNP-_), B. L. (fiul lui A. și F., născut la data de 17.02.1974 în mun. G., jud. G., domiciliat în G., ., . 1, ., CNP-_), C. V. (fiul lui C. și M., născut la data de 27.07.1983 în mun. G., jud. G., cu domiciliul în ., CNP-_), C. E. (CNP_, fiul lui I. și V., născut la data de 13.07.1967 în municipiul G., domiciliat în municipiul G., .. 5, jud. G.) toți deținuți în Penitenciarul G. împotriva încheierii de ședință din data de 17 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ 12.
Obligă pe fiecare dintre recurenții inculpați la plata către stat a câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
D e f i n i t i v ă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Judecător M. T. L. H. P. D.
G r e f i e r,
Red.M.T./4 februarie 2013,
Tehnored.N.M.
2 ex./4 februarie 2013,
Fond: A.C.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 526/2013. Curtea de... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 66/2013. Curtea de... → |
|---|
