Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 116/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 116/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 19-04-2013 în dosarul nr. 9185/121/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.116/A
Ședința publică de la 19 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - L. H.
Judecător - P. D.
Grefier - A. S.
-.-.-.-.-.-.-.-.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. B. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
La ordine fiind judecarea apelurilor declarate de P. DE PE L. TRIBUNALUL G. și inculpatul G. M. C. împotriva sentinței penale nr. 21 fin 16.01.2013 a Tribunalului G..
La apelul nominal a răspuns apelantul- inculpat G. M. C., în stare de deținere și asistat de avocat D. I.- apărător ales, intimatul – parte vătămată C. D., lipsă fiind intimatul – parte civilă S. clinic de Urgență „Sf.A. A. !”G..
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care ;
Intimatul – parte vătămată C. D. arată că nu dorește să-și angajeze apărător ales și nu dorește să mai dea declarații în fața instanței de judecată.
Avocat D. I. depune la dosar un memoriu din partea apelantului – inculpat G. M. C..
Nemaifiind cereri de formulat și acte de depus, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de P. de pe lângă Tribunalul G., motivele invocate vizând necesitatea înlăturării circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului. Reținerea circumstanțelor atenuante într-o cauză penală este facultativă conform prev. art. 74 Cod penal și ele trebuie raportate la circumstanțele personale și reale de comitere a infracțiunii.
În prezenta cauză s-a reținut că inculpatul, pe fondul unui conflict spontan și a consumului de băuturi alcoolice i-a aplicat părții vătămate lovituri cu obiecte contondente și cu un obiect înțepător – tăietor cauzându-i leziuni care i-au pus în primejdie viața iar sub aspectul circumstanțelor personale, din examinarea fișei de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta nu este la primul impact cu legea penală, acesta comițând anterior alte trei infracțiuni de violență.
Analizând circumstanțele reținute în favoarea inculpatului, chiar plecând de la conținutul textului de lege, nu se justifică aplicarea lor.
Cu privire la circumstanța prev. de art. 74 lit. b Cod penal, vizând stăruința depusă de inculpat pentru repararea pagubei, consideră că aceasta nu poate fi reținută în prezenta cauză în condițiile în care achitarea unei sume de 1167 lei dintr-un prejudiciu total de 20.157 lei nu constituie un element de aplicare a acestei circumstanțe cu consecința reducerii sub limita minimă prevăzută de lege.
Cu privire la circumstanța prev. de art. 74 lit. c Cod penal, reținută de instanța de fond, consideră că nu se justifică ca o atitudine sinceră a inculpatului să determine aplicarea prevederilor art. 320 ind. 1 Cod pr.penală cât și aplicarea acestei circumstanțe atenuante, având în vedere chiar practica Înaltei Curți de Casație și Justiție în acest domeniu.
Față de aceste considerente, solicită admiterea recursului și înlăturarea celor două circumstanțe atenuante.
În subsidiar, susține că, și în condițiile în care instanța a aplicat circumstanțele atenuante, în mod legal trebuiau aplicate și prevederile art. 80 Cod penal în condițiile în care față de inculpat se reține starea de recidivă cu consecințele pe care acest text de lege le permite, respectiv că nu ar fi condus automat la reducerea pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege.
Cu privire la starea de arest, apreciază că se impune menținerea arestării preventive a inculpatului, având în vedere modalitatea în care a acționat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor și de circumstanțele personale atestate de fișa de cazier existentă la dosar.
Avocat D. I., având cuvântul în apelul formulat de inculpatul G. M. C. arată că acesta vizează schimbarea încadrării juridice cu reținerea prevederilor art. 73 lit. b Cod penal.
Solicită a se avea în vedere că în cuprinsul rechizitoriului se face vorbire despre atitudinea părții vătămate și a persoanelor din grupul părții vătămate, se arată că și aceștia au avut o atitudine necuviincioasă, care poate fi apreciată ca o provocare . Din declarațiile din cursul urmăririi penale se arată că ambele părți au avut o atitudine provocatoare, aspecte care reies din certificatele medicale aflate la dosarul cauzei din care rezultă că și inculpatul a fost lovit.
De altfel în cauză au fost efectuate cercetări pentru vătămare corporală și față de partea vătămată.
Invederează instanței că inculpatul nu a plecat din discotecă în urmărirea părții vătămate ci a ajuns la faleza superioară, unde a avut loc incidentul, după 10-15 minute, aspecte care reies din declarațiile persoanelor audiate în cauză.
Un alt aspect vizează calitatea persoanelor care erau cu partea vătămată care, prin natura acestei calități, ar fi trebuit să aibă o altă atitudine, să aplaneze conflictul și să nu-l provoace pe inculpat.
Pe latură penală solicită admiterea apelului formulat de inculpat și reținerea prev. art. 73 lit. b Cod penal cu consecința reducerii pedepsei.
Pe latură civilă arată că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 lei, 10.000 daune materiale și 10.000 lei daune morale. Cu privire la daunele materiale solicită a se avea în vedere că acestea nu au fost probate, cheltuielile spitalicești au fost achitate de inculpat, partea vătămată a părăsit spitalul și s-a dus la muncă, nu a prezentat nici un alt înscris pentru aceste daune materiale și solicită respingerea de parte civilă cu privire la daunele materiale.
Solicită respingerea apelului declarat de P. de pe lângă Tribunalul G. avându-se în vedere considerentele de mai sus.
Cu privire la starea de arest a inculpatului, lasă la aprecierea instanței.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea apelului declarat de inculpat.
Cu privire la solicitarea de reținere a circumstanței prev. de art. 73 lit. b Cod penal, probele administrate la urmărirea penală și recunoscute de inculpat nu justifică aplicarea acestora. În realitate inculpatul se afla în bar cu un grup de prieteni și întrucât se încheiase programul de discotecă iar aceștia nu plecau din incinta localului respectiv, inculpatul este cel care a avut o atitudine în ceea ce privește agresarea părții vătămate, în sensul că deși nu deținea nicio calitate a intervenit în sprijinul agentului de pază, prietenul său și a adresat injurii grupului din care făcea parte partea vătămată. Faptul că cele două părți și-au adresat injurii reciproce confirmă împrejurarea că inculpatului nu i s-a creat o puternică stare de emoție pentru a se putea reține circumstanța prev. art. 73 lit. b Cod penal.
Cu privire la latura civilă a cauzei solicită a se avea în vedere că argumentarea instanței de fond a avut în vedere principiul disponibilității în sensul că inculpatul s-a declarat de acord să acorde despăgubirile solicitate de partea vătămată, astfel încât nu se impune admiterea acestui motiv invocat de inculpat.
Intimatul – parte vătămată C. D., având cuvântul, arată că nu a adresat injurii inculpatului și lasă la aprecierea instanței cu privire la apelurile formulate.
Apelantul – inculpat G. M. C., în ultimul cuvânt, regretă faptele comise.
CURTEA,
Asupra apelurilor penale de față;
Prin cererile conexe înregistrate pe rolul acestei instanțe sub nr._, P. de pe lângă Tribunalul G. și inculpatul G. M. C. au formulat apel împotriva sentinței penale nr. 21/16.01.2013 a Tribunalului G., pronunțată în dosarul nr._ .
Prin sentința penală nr. 21/16.01.2013 a Tribunalului G., pronunțată în dosarul nr._ s-a dispus condamnarea inculpatului G. M. C. la o pedeapsă de 4 (patru) ani și 10 (zece) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal pe o durată de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 Cod penal în ref. la art. 174 alin. 1 Cod penal raportat la art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal în ref. la art. 3201 alin. 7 din Cod pr.penală cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. b, c Cod penal în ref. la art. 76 alin. 2 Cod penal (faptă din 22.09.2012).
Potrivit art. 71 Cod penal a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
Conform art. 350 Cod pr.penală a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar potrivit art. 88 Cod penală a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 23.09.2012, la zi.
S-a constatat că inculpatul G. M. C. a achitat părții civile S. C. de Urgență „Sf. A. A.” G. suma de 157,21 lei, reprezentând cheltuielile de spitalizare acordate victimei infracțiunii - C. D..
În baza art. 14 Cod pr.penală și art. 346 Cod pr.penală rap. la art. 1.349 cod civil în ref. la art. 1.357 Cod civil a fost obligat inculpatul să plătească părții civile C. D. suma de 19.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile (10.000 lei daune morale și 9.000 lei daune materiale).
S-a constatat că inculpatul a achitat părții civile C. D. suma de 1.000 lei (conform facturii . nr_).
Potrivit art. 7 alin. 1 din Legea 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare (S.N.D.G.J).
Conform art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008 a fost adus la cunoștință inculpatului că probele biologice ce vor fi recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J a profilului genetic.
În temeiul art. 191 alin 1 Cod pr.penală a fost obligat inculpatul să plătească către stat suma de 1.200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, Tribunalul G., a avut în vedere că:
Prin rechizitoriul nr.774/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul G. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul G. M. C., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 20 Cod penal în ref. la art. 174 alin 1 Cod penal rap. la art.175 alin 1 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, reținându-se că în dimineața zilei de 22.09.2012, în jurul orelor 04:00, în loc public – pe trotuarul de pe faleza superioară, în zona „Elicei”, pe fondul unui conflict spontan și al consumului de băuturi alcoolice, a aplicat părții vătămate C. D., lovituri cu mijloace contondente și cu obiecte înțepător-tăietoare peste corp, inclusiv în zona toraco-abdominală, cauzându-i leziuni traumatice de gravitate extremă care i-au pus în primejdie viața.
Prin același rechizitoriu s-a mai dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului S. F., pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art.20 Cod penal în referire la art.174 alin.1 Cod penal raportat la art.175 alin.1 lit. i Cod penal, precum și neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul S. T. I. pentru infracțiunea prevăzută de art.26 Cod penal în referire la art.174 alin.1 Cod penal raportat la art.175 alin.1 lit. i Cod penal.
De asemenea, s-a mai dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul C. D. pentru infracțiunea prevăzută de art.180 alin.1 Cod penal (persoană vătămată G. M.-C.), făptuitorul S. C. pentru infracțiunea prevăzută de art.180 alin.1 Cod penal (persoană vătămată S. T. I.), făptuitorul S. F. pentru infracțiunea prevăzută de art.180 alin.1 Cod penal (persoană vătămată S. C.) și făptuitorii S. F. și S. T. I. pentru infracțiunea prevăzută de art.180 alin.1 Cod penal (persoană vătămată C. D.).
Actele de urmărire penală efectuate în cauză s-au materializat în următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de sesizare a infracțiunii; procesele-verbale de cercetare la fața locului și planșele fotografice aferente; declarația părții vătămate; rapoarte de constatare medico-legală; adresă de constituire parte civilă a Spitalului Județean G.; xerocopie foaie de observație; procesul-verbal de ridicare obiecte îmbrăcăminte și planșele fotografice; acte vizând apelurile SNUAU 112; procese-verbale de ridicare-predare; procesul-verbal de examinare și fotografiere inculpat și planșele fotografice aferente; raportul de constatare medico-legală inculpat; declarațiile martorilor S. C., M. D., M. D., N. A.-D., I. G., Temistocli E., S. F., S. T. I., C. G. A., și T. L.-M.; planșa fotografică conținând capturi cameră de supraveghere, precum și declarațiile de recunoaștere date de inculpat.
Inculpatului i-a fost prezentat materialul de urmărire penală la data de 13.11.2012, în prezența unui apărător ales, astfel cum rezultă din procesul-verbal aflat la fila 249 din dosarul de urmărire penală.
Prin actul de inculpare s-au reținut următoarele:
Inculpatul G. M.-C. zis „T.” este o persoană cunoscută cu antecedente penale, suferind condamnări și pentru săvârșirea unor infracțiuni de violență.
În luna septembrie 2012, în timp ce se afla în pub-ul „Summer Time” de pe raza municipiului G., situat pe faleza inferioară a Dunării, inculpatul a iscat un scandal, fiind sancționat contravențional la Legea nr.61/1991 (republicată). Persoana agresată în acea noapte de către inculpat nu a formulat plângere prealabilă împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
În seara de 21.09.2012, în jurul orelor 24:00, inculpatul G. M.-C. însoțit de martorul C. G. A. zis „A.”, s-au deplasat la pub-ul „Summer Time”, locație care are program de club în serile de vineri și sâmbătă, între orele 22:00-04:00. În fiecare dintre serile cu program de club, paza era asigurată de doi agenți angajați ai firmei . G.. În seara de 21.09.2012, de serviciu erau martorii I. G. A. și M. I.. Martorul I. G. A. îl cunoștea pe inculpatul G. M.-C. zis „T.” prin natura serviciului.
În momentul în care a intrat în club, inculpatul G. M.-C. s-a salutat cu martorul I. G. A. și, împreună cu martorul C. G. A. zis „A.”, s-a oprit și așezat la masa la care se aflau învinuitul S. F., făptuitorul S. T. I. și martora T. L.-M. (cunoștințe de-ale inculpatului).
La o altă masă, pe rândul din mijloc, se aflau partea vătămată C. D. împreună cu martorii S. C. zis „C.”, M. D. zis „M.”, M. D. iar, pe parcursul nopții, la această masă a mai venit și martorul S. G. zis „G.”.
În jurul orelor 04:00, programul de discotecă s-a încheiat, au fost aprinse luminile în sală iar muzica a fost dată în surdină. La acel moment, clubul se eliberase în mare parte, cu excepția mesei la care se aflau partea vătămată și prietenii săi dar și cu excepția zonei canapelelor pe care se sprijineau inculpatul și însoțitorii săi.
La masa ocupată de partea vătămată și prietenii săi, martorii M. D. zis „M.” și martorul S. G. zis „G.” stăteau cu capul pe masă, partea vătămată stătea în picioare cu un pahar de vin în mână iar martorii S. C. zis „C.” și M. D. se pregăteau de plecare și se străduiau să-i determine pe ceilalți ocupanți să plece.
În aceste împrejurări, martorul I. G. A. s-a apropiat de masa părții vătămate și a martorilor însoțitori și le-a atras atenția cu privire la faptul că acolo „nu este Gara de Nord” și că ar trebui să părăsească clubul. Deranjat cumva de tonul și atitudinea martorului, partea vătămată C. D. a replicat prin a-i spune că nu au terminat de băut ce comandaseră.
În discuția dintre agenții de pază și partea vătămată a intervenit inculpatul G. M.-C., care s-a simțit „obligat” să-și susțină cunoștința (agentul de pază I. G. A.), prin a spune către grupul părții vătămate „duceți-vă acasă, răpănoșilor!”
Așa cum se observă și în imaginile capturate de pe camerele de supraveghere din interiorul clubului, urmare intervenției inculpatului, acesta și partea vătămată s-au înjurat reciproc. În același moment, inculpatul a dat să se ridice și să se îndrepte spre partea vătămată C. D.. Inculpatul a fost temperat de făptuitorul S. T. I. care s-a așezat în fața inculpatului, blocându-l și împiedicându-l să se ridice în picioare, iar în fața părții vătămate s-a așezat martorul I. G..
Conflictul s-a stins imediat, martorii M. D. și S. C. zis „C.” fiind cei care i-au determinat și, respectiv, ajutat pe partea vătămată C. D. și, respectiv martorul M. D. zis „M.”, să părăsească clubul, cu precizarea că martorul S. G. zis „G.” plecase deja.
Au ieșit din club, au urcat pe faleza superioară a Dunării pe scările laterale, într-o ordine stabilită cu aproximație datorită faptului că se aflau sub influența băuturilor alcoolice, și anume: martorii M. D. și M. D. zis „M.”, martorul S. C. zis „C.” și partea vătămată C. D.. Cert este că partea vătămată C. D. și martorul S. C. s-au îndreptat înspre elice, iar martorii M. D. și M. D. în sens opus, cel din urmă străduindu-se să-l introducă în autoturism pe martorul M. D..
La un interval de 5-10 minute, au ajuns pe faleza superioară și inculpatul G. M.-C. și însoțitorii săi, învinuitul S. F., făptuitorul S. T. I. și martorii C. G. A. zis „A.” și T. L.-M.. Din declarațiile acestor persoane a rezultat că primii care au ajuns pe faleza superioară au fost învinuitul S. F. și făptuitorul S. T. I., apoi martorii T. L.-M. și C. G. A. și, ultimul, inculpatul G. M.-C..
L. bordură, la distanță una de alta, erau parcate autoturismul marca „Volkswagen” utilizat de martorul M. D. și autoturismul marca „Kia” utilizat de martorul S. G.. În dreptul autoturismului marca „Kia” se aflau partea vătămată C. D. și martorul S. C. care încercau să-l determine pe martorul S. G. să nu plece cu autoturismul.
Cu precizarea că fiecare dintre membrii celor două grupuri au atribuit „abordarea” necuviincioasă celorlalți, una dintre persoanele care se aflau la autoturismul marca „Kia” a fluierat și bodogănit ceva, fără să se înțeleagă exact cuvintele rostite.
Inculpatul G. M.-C., care tocmai trecea pe lângă ele, a apreciat acest lucru ca pe o provocare, s-a enervat și a sărit către cei de lângă mașină, cu intenția de a-i lovi. În momentul imediat următor, făptuitorul S. T. I. s-a postat în fața inculpatului în încercarea de a-l opri pe acesta să sară la bătaie.
La rândul lor, partea vătămată C. D. și martorul S. C. s-au dus înspre inculpat. Partea vătămată a schițat gestul de a-l lovi pe inculpatul G. M.-C. cu pumnul, fără a se fi stabili cu certitudine dacă a și reușit să-l lovească (leziunea prezentată de inculpat în zona bărbiei putând fi produsă prin lovire cu sau de corp dur), din îmbrânceală inculpatul căzând în genunchi. Martorul S. C. l-a lovit cu pumnul, lovitura fiind aplicată prin spate, pe făptuitorul S. T. I. care, de asemenea, a căzut la pământ.
În continuare, inculpatul s-a ridicat rapid în picioare și a început să o lovească pe partea vătămată C. D., peste corp, în zona toraco-abdominală, loviturile fiind aplicate și din dreapta și din stânga, în condițiile în care partea vătămată s-a aflat atât în picioare cât și la pământ și era într-o permanentă mișcare. Loviturile au fost aplicate de inculpat părții vătămate în timp ce se aflau la câțiva metri de ceilalți însoțitori ai inculpatului și, respectiv ai părții vătămate. De asemenea, mișcările specifice loviturilor au fost sesizate de persoanele prezente, cu precizarea că niciuna dintre persoanele prezente nu au observat cuțitul în mâna inculpatului și nici măcar partea vătămată nu a realizat că este lovită cu un cuțit.
În apărarea părții vătămate a încercat să intervină, apropiindu-se de locul în care era agresată, martorul M. D.. În acel moment, inculpatul i s-a adresat martorului spunându-i „vrei să te tai?”.
La rândul său, pentru că l-a văzut pe martorul S. C. lovindu-l pe fratele său, învinuitul S. F. a intervenit prin a-l împinge și lovi pe martor care a căzut pe spațiul verde de la marginea trotuarului.
După ce a aplicat părții vătămate C. D. lovituri cu cuțitul, în condițiile în care acesta nu mai opunea rezistență, inculpatul G. M.-C. a plecat după învinuitul S. F. și făptuitorul S. T. I.. S-au îndreptat cu toții către un taxi parcat în zonă, au urcat și solicitat să fie duși la barul de la „Ultimul L.”. Martora T. L.-M., prietena martorului N. A. D. (de serviciu pe mașina de intervenție a firmei de pază . G.), a urcat și plecat cu mașina de serviciu a acestuia.
Ajunși la bar, învinuitul, făptuitorul și martorul C. G. A. au observat că inculpatul G. M.-C. avea sânge pe pulover și pe mâini. Cei patru au stat și au băut o cafea, timp în care inculpatul era agitat și a recunoscut că a dat cu cuțitul. S-au despărțit, inculpatul plecând cu un taxi spre . domiciliu.
Despre cuțitul tip briceag pe care l-a folosit la comiterea faptei, inculpatul a precizat că l-a aruncat pe câmp.
După ce inculpatul G. M.-C. și însoțitorii săi au părăsit zona, atât partea vătămată cât și martorii S. C. și M. D. au observat că obiectele de îmbrăcăminte ale părții vătămate erau pline de sânge. De-abia atunci au realizat că partea vătămată fusese înjunghiată, motiv pentru care au apelat la 112, partea vătămată fiind transportată la spital.
Din raportul de constatare medico-legală întocmit cu ocazia examinării părții vătămate C. D. au rezultat următoarele:
- partea vătămată a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire repetată cu corpuri dure cu margini și vârfuri ascuțite;
- leziunile pot data din 22.09.2012;
- necesită pentru vindecare 25-30 zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicații;
- leziunile au pus în primejdie viața părții vătămate;
- interesând peretele toracic și abdominal, vasele sanguine și organele interne, leziunile au pus în primejdie viața părții vătămate prin: hemoragie internă și externă masivă și prin desterilizarea cavităților, salvarea acesteia datorându-se tratamentului chirurgical de înaltă calificare.
Inculpatul a fost, de asemenea, examinat medico-legal, din raport rezultând următoarele:
- a prezentat pe bărbie în partea dreaptă o excoriație discontinuă, verticală de 1/0,3 cm, cu cruste fine brun-gălbui;
- leziunea descrisă a putut fi produsă prin lovire cu sau de corp dur;
- leziunea poate data de circa 2 zile înainte de examinarea medico-legală (a fost examinat la data de 24.09.2012);
- nu necesită zile de îngrijiri medicale.
Concluziile medicului legist, coroborate cu restul mijloacelor de probă, pun sub semnul îndoielii modalitatea de producere a excoriației din zona bărbiei, existând posibilitatea ca aceasta să se fi produs atât prin lovire cu dar și prin lovire de corp dur.
Partea vătămată C. D. a precizat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 10.000 lei daune materiale și 10.000 lei daune morale.
La rândul său, S. C. de Urgență „Sfântul A. A.” G. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 157,21 lei, reprezentând cheltuielile ocazionate de spitalizarea și asistența medicală a părții vătămate.
În cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunii.
Prin actul de inculpare s-a conchis că fapta inculpatului G. M.-C., astfel cum a fost descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută și pedepsită de art. 20 Cod penal în ref. la art. 174 alin 1 rap. la art. 175 alin 1 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
În favoarea inculpatului nu s-a reținut circumstanța atenuantă a provocării deoarece partea vătămată nu a avut a atitudine, un comportament de natură să creeze inculpatului o puternică emoție sau tulburare.
Pentru a se hotărî astfel, s-a avut în vedere comportamentul inculpatului pe întreg parcursul nopții petrecute în club, atitudinea acestuia față de partea vătămată și însoțitorii săi și, nu în ultimul rând, împrejurările și condițiile care l-au determinat pe inculpat să reacționeze prin a o înjunghia pe partea vătămată.
S-a mai apreciat că și modalitatea în care inculpatul a înțeles să se predea organelor de urmărire penală și autodenunțul pe care l-a formulat, au avut drept scop atenuarea răspunderii penale, prin inducerea ideii că inculpatul a fost provocat și că a înjunghiat-o pe partea vătămată sub imperiul „unei puternice emoții sau tulburări”.
În cauză a fost începută urmărirea penală față de învinuitul S. F. pentru infracțiunea prevăzută de art.20 Cod penal în referire la art.174 alin.1 Cod penal raportat la art.175 alin.1 lit. i Cod penal și s-a constatat că devin aplicabile prevederile art.10 lit. c Cod penal.
De asemenea, față de făptuitorul S. T. I. s-au efectuat cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la tentativă la omor calificat prevăzută de art.26 Cod penal în referire la art.20 Cod penal raportat la art.174 alin.1-art.175 alin.1 lit. i Cod penal și s-a constatat că devin aplicabile prevederile art.10 lit. c Cod penal.
Din punct de vedere obiectiv și subiectiv, învinuitul și făptuitorul nu au contribuit în vreun mod la activitatea infracțională a inculpatului G. M.-C.. Inexistența participării celor doi la comiterea faptei de către inculpat rezultă din întreg materialul probatoriu administrat în cauză. Conflictul a fost unul spontan fără ca, până la epuizarea lui și retragerea inculpatului și a însoțitorilor săi, învinuitul și făptuitorul să știe că inculpatul a avut asupra sa cuțit și s-a folosit de acest obiect pentru aplicarea loviturilor.
De asemenea, pe tot parcursul nopții, învinuitul S. F. și, în mod special, făptuitorul S. T. I., s-au remarcat printr-o atitudine împăciuitoare, de evitare și aplanare a stărilor conflictuale.
Pentru aceste motive, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului S. F. și neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul S. T. I. pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat și, respectiv complicitate la tentativă la omor calificat deoarece fapta nu a fost săvârșită de aceștia.
Față de făptuitorul C. D. s-au efectuat cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art.180 alin.1 Cod penal (persoană vătămată G. M.-C.) și s-a constatat că devin aplicabile prevederile art.10 lit. d Cod procedură penală deoarece lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii (latura obiectivă și subiectivă).
În raport de condițiile și împrejurările în care s-a desfășurat conflictul, în raport de anterioarele schimburi de replici între făptuitorul C. D. și persoana vătămată G. M.-C., în raport de caracteristicile fizice ale fiecăruia dintre cei doi (din punctul de vedere al raportului de forțe, persoana vătămată G. M.-C. era net superioară făptuitorului C. D.) și în raport de modalitatea de producere a leziunii din zona bărbiei (modalitate reținută de medicul legist) se poate concluziona că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe (atât latura obiectivă cât și latura subiectivă).
Față de făptuitorii S. C. și S. F. s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunile prevăzute de art.180 alin.1 Cod penal (persoane vătămate S. T. I. și S. C.) deoarece lipsește una din condițiile prevăzute de lege pentru punerea în mișcare a acțiunii penale (plângerea prealabilă).
De asemenea, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii S. F. și S. T.-I. pentru infracțiunea prevăzută de art.180 alin.1 Cod penal (persoană vătămată C. D.) deoarece fapta sesizată nu există.
Așa cum rezultă din materialul probatoriu administrat în cauză și, în mod special, din raportul de constatare medico-legală, persoana vătămată C. D. nu a prezentat leziuni traumatice specifice acțiunii de lovire directă cu alte obiecte vulnerante, excepție făcând leziunile provocate de obiectul înțepător-tăietor.
În cauză, s-a dispus neînceperea urmăririi față de făptuitorul C. D. pentru infracțiunea prevăzută de art.180 alin.1 Cod penal (persoană vătămată G. M.-C.), făptuitorul S. C. pentru infracțiunea prevăzută de art.180 alin.1 Cod penal (persoană vătămată S. T. I.), făptuitorul S. F. pentru infracțiunea prevăzută de art.180 alin.1 Cod penal (persoană vătămată S. C.) și făptuitorii S. F. și S. T. I. pentru infracțiunea prevăzută de art.180 alin.1 Cod penal (persoană vătămată C. D.).
După sesizarea instanței, la termenul din 07.12.2012, până la începerea cercetării judecătorești, respectiv până la citirea rechizitoriului, inculpatul G. M.-C., în prezența apărătorilor aleși, a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală (încheierea de ședință din 07.12.2012 – fila 25).
Totodată, s-a prevalat de dreptul la tăcere, menționând că recunoaște în totalitate infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, își menține declarațiile date în cursul urmăririi penale și că regretă comiterea infracțiunii (fila 22).
De asemenea a arătat că este de acord să acopere sumele cu care partea vătămată și S. Județean s-au constituit părți civile.
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a constatat că declarația de recunoaștere a inculpatului se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
În raport de dispozițiile art. 3201 Cod pr.penală (introdus prin legea 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor) și având în vedere poziția procesuală a inculpatului, prima instanță a apreciat că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea prevederilor anterior arătate (respectiv, din probele administrate în cursul urmăririi penale, rezultă că fapta dedusă judecății constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat).
În drept, fapta inculpatului G. M. C. care, în dimineața zilei de 22.09.2012, în jurul orelor 04:00, în loc public – pe trotuarul de pe faleza superioară, în zona „Elicei”, pe fondul unui conflict spontan și al consumului de băuturi alcoolice, a aplicat părții vătămate C. D. lovituri cu mijloace contondente și cu obiecte înțepător-tăietoare peste corp, inclusiv în zona toraco-abdominală, cauzându-i leziuni traumatice de gravitate extremă care i-au pus în primejdie viața, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 Cod penal în ref. la art. 174 alin 1 Cod penal rap. la art.175 alin 1 lit. i Cod penal.
În sarcina inculpatului s-a reținut și dispoziția art. 37 lit. b Cod penal, referitoare la starea de recidivă postexecutorie, având în vedere că din fișa de cazier judiciar rezultă că acesta a suferit mai multe condamnări, ultima pedeapsă (de 2 ani închisoare) fiindu-i aplicată prin sentința penală nr. 1617/21.06.2006 a Judecătoriei G., în baza căreia a fost arestat la data de 09.04.2007 și liberat condiționat la data de 03.06.2008, rămânându-i un rest neexecutat de 309 zile (filele 36 – 38 dosar fond).
Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul ales al inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 20 Cod penal în ref. la art. 174 alin 1 Cod penal rap. la art.175 alin 1 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal în infracțiunea prev. de art. 20 Cod penal în ref. la art. 174 alin 1 Cod penal rap. la art.175 alin. 1 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și cu aplicarea art. 73 lit. b Cod penal.
Această cerere nu a fost primită întrucât dispozițiile art. 73 lit. b Cod penal au în vedere situația în care infracțiunea a fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinate de un act provocator din partea victimei.
S-a arătat că, reținerea circumstanței legale atenuante a provocării presupune, pe de o parte, ca în momentul săvârșirii faptei, infractorul să se afle într-o stare de puternică tulburare sufletească ori într-o stare de emoție accentuată, iar, pe de altă parte, această stare să fi fost determinată de o provocare din partea victimei produsă prin violență, atingere gravă a demnității sau prin altă acțiune ilicită gravă.
Or, în cauza dedusă judecății, partea vătămată nu a avut o atitudine sau un comportament de natură să creeze inculpatului o puternică emoție sau tulburare.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, reduse cu o treime, conform aliniatului 7 al articolului 3201 Cod pr.penală, gradul de pericol social concret al infracțiunii, apreciat în raport de modalitatea și împrejurările concrete în care a fost săvârșită, natura și importanța valorii sociale căreia i s-a adus atingere, datele ce caracterizează persoana inculpatului, dar și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Având în vedere atitudinea sinceră a inculpatului pe parcursul întregului proces, precum și împrejurarea că inculpatul a achitat, după sesizarea instanței, cheltuielile de spitalizare acordate victimei infracțiunii (suma de 157,21 lei), precum și o parte din suma pretinsă de partea civilă C. D., s-a apreciat că în favoarea acestuia pot fi reținute circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. b și c Cod penal, având ca efect aplicarea unei pedepse reduse în conformitate cu art. 76 alin 2 Cod penal.
În raport de criteriile sus menționate, tribunalul a aplicat inculpatului pedeapsa principală de 4 ani și 10 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal pe o durată de 2 ani.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei stabilite s-a constatat că aceasta nu poate fi decât în regim de detenție.
În privința pedepsei accesorii ce a fost aplicată inculpatului în temeiul art. 71 Cod penal, tribunalul a reținut că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale acestuia conduc la concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II-a, lit. b Cod penal.
Inculpatul G. M. C. a fost reținut pe o perioadă de 24 ore, prin ordonanța nr. 36 din 23.09.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul G. (fila 223), iar prin încheierea de ședință din 24.09.2012 a Tribunalul G. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 80/U/2012 (fila 229).
Întrucât inculpatul a fost cercetat în stare de arest preventiv (măsura arestării fiind verificată periodic, în conformitate cu art. 3001 Cod pr.penală și respectiv art. 3002 Cod pr.penală în referire la art. 160b Cod pr.penală), potrivit art. 350 Cod pr.penală, s-a menținut starea de arest a acestuia, iar în baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 23.septembrie.2012 la zi.
Sub aspectul laturii civile s-a constatat că inculpatul G. M. C. a achitat părții civile S. C. de Urgență „Sf. A. A.” G. suma de 157,21 lei, reprezentând cheltuielile de spitalizare acordate victimei infracțiunii - C. D..
Totodată s-a constatat că inculpatul a achitat și părții vătămate constituită parte civilă C. D. suma de 1.000 lei (conform facturii . nr_), din totalul sumei pretinse de 20.000 lei (10.000 lei cu titlu de daune materiale și 10.000 lei cu titlu de daune morale).
Având în vedere că inculpatul a fost de acord să achite părții civile suma solicitată urmează ca, în baza art. 14 Cod pr.penală și art. 346 Cod pr.penală rap. la art. 1.349 Cod civilă în ref. la art. 1.357 Cod civil inculpatul a fost obligat să plătească părții civile C. D. suma de 19.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile (10.000 lei daune morale și 9.000 lei daune materiale).
Potrivit art. 7 alin. 1 din Legea 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare (S.N.D.G.J) iar în baza art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008 i s-a adus la cunoștință inculpatului că probele biologice ce vor fi recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J a profilului genetic.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod pr.penală, inculpatul a fost obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat.
Împotriva sentinței penale nr. 21/16.01.2013 a Tribunalului G., au formulat apel P. de pe lângă Tribunalul G. și inculpatul G. M. C..
În apelul formulat P. de pe lângă Tribunalul G. a criticat soluția instanței de fond pentru netemeinicie în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului.
S-a arătat în apelul formulat că soluția instanței de fond este netemeinică și nelegală, deoarece:
În mod greșit instanța de fond a apreciat că atitudinea sinceră a inculpatului și achitarea parțială a prejudiciului către părțile civile sunt împrejurări de natură a se constitui drept circumstanțe atenuante în sensul dispozițiilor art. 74 lit. b și Cod penal cu consecința diminuării pedepsei inculpatului.
Instanța de fond a apreciat corect că cererea de judecare a cauzei pe procedura simplificată prev. de art. 3201 Cod procedură penală este admisibilă în cauză.
Prin reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă aria de cuprindere se întindea de la 5 ani la 8 ani și 4 luni.
Circumstanțele atenuante reținute în cauză de către instanța de fond au condus-o la concluzia aplicării unei pedepse sub limita minimă (sub 5 ani).
Circumstanța atenuantă privind atitudinea sinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal nu putea fi reținută concomitent cu beneficiul judecării pe procedura prev. de art. 3201 Cod procedură penală.
Practica Înaltei Curți de Casație și Justiție este constantă în sensul că, în cazul aplicării dispozițiilor art. 3201 Cod procedură penală, comportarea sinceră în cursul procesului, constând în recunoașterea săvârșirii faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, nu poate fi valorificată drept circumstanță atenuantă judiciară prev. de art. 74 alin. 1 lit. c teza a II –a Cod penal, întrucât recunoașterii faptei nu i se poate acorda o dublă valență judiciară (decizia penală 754/15.03.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).
Astfel cum este precizată în art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal, circumstanța atenuantă este atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii. Conținutul acestei atenuante poate cuprinde: prezentarea în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului penal, înlesnirea descoperirii și arestării participanților.
Este adevărat că instanța de fond se raportează la atitudinea sinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal, circumstanță care se referă strict, la comportarea sinceră din textul indicat, respectiv 74 alin. 1 teza a II-a Cod penal.
Stăruința depusă de inculpat în repararea pagubei (căința activă) poate avea greutatea unei circumstanțe atenuante judiciare, dacă paguba este achitată integral.
Susținerea că a achitat suma de 1157,21 lei (cu titlu de despăgubiri pentru spital și partea civilă) din suma totală de 20.157,21 lei poate avea consistența necesară și suficientă pentru a putea conduce, prin efectul prev. de art. 76 alin. 2 Cod penal, la reducerea pedepsei principale sub minimul prevăzut de lege ( a se vedea decizia penală 1015/16.12.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție wwwlegalis.ro).
Instanța de fond a omis a aplica în cauză dispozițiile art. 80 Cod penal, întrucât inculpatului trebuie să-i fie reținută și circumstanța agravantă a stării de recidivă în care se află.
Dacă instanța aprecia că se impune cu necesitate reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului se impunea cu aceeași necesitate să se constate concursul între cauzele de agravare și cele de atenuare, care, funcție de natura infracțiunii comise, de modalitățile de săvârșire ar fi justificat o pedeapsă principală într-un cuantum sporit. Reținerea concursului între circumstanțe (conform art. 80 Cod penal) nu ar fi condus automat la reducerea pedepsei sub minim.
În apelul formulat, inculpatul G. M. C. a criticat soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, atât sub aspectul laturii penale cât și sub aspectul laturii civile.
Sub aspectul laturii penale a apreciat că în cauză se impunea reținerea circumstanței atenuante legale a scuzei provocării (art. 73 lit. b Cod penal) și a solicitat Curții reținerea acestei circumstanțe atenuante, cu consecința reindividualizării pedepsei aplicate, în sensul micșorării acesteia.
Sub aspectul laturii civile a apreciat că partea vătămată nu a dovedit cererea de acordare de despăgubiri materiale și a apreciat că suma acordată drept daune morale părții vătămate este nejustificat de mare.
Analizând apelurile formulate din prisma motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele potrivit art. 371 alin. 2 Cod pr.penală, Curtea apreciază că apelul formulat de P. de pe lângă Tribunalul G. este fondat, urmând a fi admis, iar apelul formulat de inculpatul G. M. C. este nefondat, urmând a fi respins, din următoarele considerente:
1) Apelul formulat de P. de pe lângă Tribunalul G. este fondat, instanța de fond nefăcând o corectă individualizare a pedepsei raportat la criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal.
În speță instanța de fond a acordat o dublă valență aceleiași împrejurări de fapt, respectiv recunoașterea de către inculpat a faptei și a încadrării juridice a acesteia reținând în favoarea acestuia atât disp. art. 3201 alin. 7 Cod pr.penală, cât și disp. art. 74 alin. 1 lit. b), c) Cod penal, împrejurare care a atras două reduceri consecutive a limitelor de pedeapsă aplicabilă.
Deși inculpatul a achiesat, sub aspectul laturii civile la pretențiile părții vătămate, suma de 1000 lei achitată de acesta părții vătămate, din totalul de 20.000 lei pretinse, se dovedește infimă și nu se poate aprecia că acesta a depus stăruință în acoperirea prejudiciului cauza și a rezultatului infracțiunii, astfel încât față de inculpat s-au reținut în mod greșit prev. de art. 74 alin. 1 lit. b) Cod penal.
Totodată, instanța de fond nu a dat eficiență faptului că inculpatul nu se afla la prima confruntare cu legea penală, având în antecedente un număr de 5 condamnări anterioare, ceea ce denotă perseverența sa infracțională.
La data săvârșirii faptei acesta se afla în stare de recidivă postexecutorie (art. 37 lit. b) Cod penal), față de sentința penală nr. 1617/21.06.2006 a Judecătoriei G., definitivă prin decizia penală nr. 91/27.02.2007 a Tribunalului G., prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 181 Cod penal (vătămare corporală).
În cauză, existând o cauză de agravare a răspunderii penale (art. 37 lit. b Cod penal) chiar și în caz de reținere de circumstanțe atenuante judiciare, coborârea pedepsei sub minimul special nu mai era obligatorie, potrivit art. 80 Cod penal.
Așa fiind și văzând prev. de art. 379 pct. 2 lit. a) Cod pr.penală, Curtea va admite apelul formulat de P. de pe lângă Tribunalul G..
Va desființa, în parte sentința penală nr. 21/16.01.2013 a Tribunalului G., iar în rejudecare va înlătura circumstanțele atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. 1 lit. b, c) Cod penal, cu consecința majorării pedepsei aplicate inculpatului către minimul special rezultat din aplicarea disp. art. 3201 alin. 7 Cod pr.penală la limitele de pedeapsă prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1 – 175 lit. i) Cod penal.
În baza art. 383 Cod pr.penală, art. 350 Cod pr.penală și art. 88 Cod penal va fi menținută starea de arest preventiv a inculpatului G. M. C. și se va deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive cu începere de la 23.09.2012 la zi.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentințe penale apelate.
2) Apelul formulat de către inculpatul G. M. C. este nefondat.
Instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt, în baza probelor administrate.
Din analiza hotărârii instanței de fond se observă că aceiași cerere a fost formulată de inculpat și în fața instanței de fond, aceasta fiind înlăturată motivat de către instanță.
Din analiza materialului probator și a situației de fapt rezultă că nu sunt întrunite cerințele art. 73 lit. b) Cod penal, deoarece inculpatul a fost cel care a generat inițial conflictul, în incinta discotecii, intervenind într-o discuție în care nu avea nicio calitate.
Conflictul s-a perpetuat și s-a continuat la ieșirea din discotecă, pe faleza Dunării, inculpatul fiind primul care a agresionat pe partea vătămată.
Se remarcă disproporția vădită dintre atac și apărare, inculpatul agresionând pe partea vătămată cu ajutorul unui cuțit, iar aceasta apărându-se cu mâinile goale.
Atât inculpatul cât și partea vătămată erau sub influența băuturilor alcoolice și și-au adus injurii reciproc încât nu se poate vorbi despre o provocare din partea părții vătămate sau despre o atingere gravă a drepturilor și libertăților inculpatului.
Sub aspectul laturii civile se constată că în ședința din 07.12.2012 în fața Tribunalului G., prin declarația dată inculpatul a achiesat la pretențiile civile în sumă de 20.000 lei formulate de partea vătămată, astfel încât, în fața instanței de apel nu poate critica nedovedirea acestora sau cuantumul lor prea mare.
Urmează ca în baza prev. art. 379 pct. 1 lit. b) Cod pr.penal și art. 192 alin. 2 Cod pr.penală Curtea să respingă ca nefondat, apelul formulat de inculpatul G. M. C. împotriva sentinței penale nr. 21/16.01.2013 a Tribunalului G. și să-l oblige la plata de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul G. împotriva sentinței penale nr. 21 din 16.01.2013 a Tribunalului G..
Desființează în parte sentința penală nr. 21 din 16.01.2013 a Tribunalului G. și în rejudecare:
Majorează de la 4 ani și 10 luni închisoare la 5 ani și 6 luni pedeapsa principală aplicată inculpatului G. M. C. (fiul lui C. și A., născut la data de 25.08.1982 în G., domiciliat în .. C. V., jud. G., CNP –_) în prezent deținut în Penitenciarul G., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 Cod penal în ref. la art. 174 alin.1 Cod penal, raportat la art. 175 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, în ref. la art. 320 ind. 1 alin.7 Cod pr.penală, prin înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea acestuia.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Menține starea de arest a inculpatului și deduce din pedeapsă perioada arestării preventive cu începere de la 23.09.2012 la zi.
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G. M. C. împotriva sentinței penale nr. 21 din 16.01.2013 a Tribunalului G..
În baza art. 192 alin. 2 Cod pr. penală obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare pentru apelantul – inculpat G. M. C. deținut în Penitenciarul G. și pentru intimatul – parte civilă S. C. de Urgență „Sf.A. A. „G. și de la pronunțare pentru intimatul – parte vătămată C. D..
Pronunțată în ședință publică, azi 19 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. H. P. D.
Grefier,
A. S.
Red.L.H/25.04.2013
Dact.A.S./8.05.2013/3ex.
Fond.M.M.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 795/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
