Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1078/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1078/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 29-07-2013 în dosarul nr. 6850/121/2012/a7
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 1078/R
Ședința publică din data de 29.07.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A.-M. M.
JUDECĂTOR: M. C.
JUDECĂTOR: M. T.
Grefier: T. C.
-.-.-.-.-.-
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror G. E. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații V. L., V. M. și A. C. – deținuți în Penitenciarul G., împotriva încheierii de ședință din data de 12.07.2013 dată de Tribunalul G. în dosarul nr._ 12.
La apelul nominal, au răspuns inculpații V. L., V. M. și A. C. în stare de arest, asistați de avocat D. M. – apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Curtea procedează la identificarea inculpaților V. L., V. M. și A. C. care confirmă datele de stare civilă existente la dosar.
Întrebați fiind, precizează că își mențin recursurile declarate.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Apărătorul, arată că inculpații au formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 12.07.2013 a Tribunalului G. apreciind-o nelegală și netemeinică.
Arată că, inculpații se află de aproximativ 1 an de zile în stare de arest preventiv în situația în care la dosarul de fond din noiembrie 2012 toate părțile s-au prevalat de art. 320 ind. 1 C.pr.pen. și nu se mai administrează probatorii. Însă, din diferite motive neimputabile inculpaților dar nici a celorlalte părți vătămate/inculpați dosarul trenează pe rolul instanței având un nou termen pe fond la 19.09.2013.
Consideră că la momentul la care se dispune menținerea măsurii arestului preventiv trebuie respectată cu prioritate legea și disp.art. 160 C.pr.pen. astfel că, instanța are obligația de a arăta cum temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau dacă au apărut temeiuri noi, această privare de libertate sau necesitatea privării de libertate subzistă.
În opinia sa, nu a fost respectată dispoziția legală stabilită de legiuitor care stabilește că trebuie arătat că temeiurile care au determinat menținerea arestării impun privarea de libertate. Nu se poate discuta despre această necesitate a privării de libertate fără a se ține seama de disp.art. 136 C.pr.pen. respectiv scopul acestei măsuri preventive.
Inculpații au recunoscut săvârșirea faptei, s-au prevalat de dispozițiile legale dar acest lucru nu înseamnă că trebuie să execute pedeapsa, că instanța de fond nu poate stabili că există o cauză care înlătură răspunderea penală. Nu se știe dacă aceste lucruri nu se pot întâmpla la instanța de fond. Nu se poate menține o arestare preventivă la infinit fără a se ține seama de scopul pentru care s-a instituit această măsură – buna desfășurare a procesului penal sau sustragerea de la judecată și executare.
Din punctul său de vedere cauza este deja soluționată urmând a se da o soluție însă nu este culpa inculpaților dacă la dosar lipsesc unele înscrisuri, că nu a fost depus cazierul ș.a. Instanța trebuie să se pronunțe în condițiile legii, să arate cum privarea de libertate este impusă.
În încheierea pronunțată de tribunal nu s-a arătat acest lucru. Într-o singură frază se arată că temeiurile impun privarea de libertate.
Pentru buna desfășurare a procesului penal care nu mai poate fi periclitată la acest moment, sustragerea de la judecată sau de la executare, poate fi acoperită printr-o altă măsură și anume aceea a obligării de a nu părăsi localitatea.
Având în vedere faptul că inculpații au recunoscut fapta, că se află în arest preventiv de multă vreme și că dosarul trenează pe rolul instanței de fond, solicită admiterea recursului.
Procurorul, apreciază că recursul declarat de cei trei inculpați împotriva încheierii de ședință din 12.07.2013 a Tribunalului G. este nefondat solicitând respingerea acestuia.
Din punctul său de vedere, prima instanță, prin încheierea atacată s-a referit exclusiv la temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și a făcut referire la faptul că aceste temeiuri subzistă.
Este adevărat că în prezenta cauză la judecata pe fond au fost acordate mai multe termene de judecată și că inculpații s-au prevalat de disp.art. 320 ind. 1 C.pr.pen. însă acest lucru nu conduce la înlăturarea temeiurilor care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și care au fost larg prezentate de instanța de fond în cuprinsul încheierii atacate.
Consideră că în cauză disp. art. 143 și 148 lit. f C.pr.pen. constituite temeiuri care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, nu au dispărut și nu au suferit modificări. În prezenta cauză probele de vinovăție nu s-au schimbat cu nimic iar temeiul prev. de art. 148 lit. f C.pr.pen. reținut ca temei al arestării și al menținerii pe parcursul judecății în primă instanță a măsurii arestării preventive, nu există nici un element care să conducă la concluzia că a dispărut.
Infracțiunile sunt aceleași, vinovăția inculpaților a fost dovedită prin probele administrate în cauză și prin declarațiile de recunoaștere, motiv pentru care, consideră că prima instanță corect a dispus menținerea măsurii arestării preventive.
Solicită respingerea recursurilor declarate ca nefondate.
Inculpatul V. L., în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu susținerile apărătorului său solicitând înlocuirea măsurii arestării preventive.
Inculpatul V. M., în ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, are doi copii minori în întreținere, are o situație în familie grea.
Inculpatul A. C., în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu susținerile apărătorului său.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față;
Prin încheierea de ședință din 12.07.2013 a Tribunalului G., dosar nr._ 12, în conformitate cu art. 300 ind. 2 din C.p.p. coroborat cu art. 160 ind. b al. 1 și 3 din C.p.p., s-a constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpaților V. L., V. M. și A. C., măsură care a fost menținută.
Au fost respinse ca nefondate cererile inculpaților V. L., V. M. și A. C. prin care au solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
S-a reținut printre altele că, materialul probator administrat în prima fază a procesului penal configurează faptele penale deduse judecății; avem în vedere declarații parte vătămată/învinuit P. D., raport de constatare medico-legală nr. 275/A1-D/21.05.2012, proces-verbal de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor C. P., L. I., C. C., A. S., C. Săndița, C. C., S. A., C. V., C. I.-M., C. G., Varnali G., M. S.-F., I. M.-A., N. I., proces-verbal de redare și certificare a unor convorbiri interceptate și înregistrate, declarațiile învinuiților U. M.-G., B. G., B. M.-S., P. C.-C., P. L., T. I.-A., precum și declarațiile inculpaților date la acest termen de judecată.
Totodată, tentativa la infracțiunea de omor calificat reținută în cauză este sancționabilă cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Analizând condițiile mai sus reținute coroborat cu elementele care circumstanțiază pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta cercetarea în libertate a inculpaților V. M., V. L. și A. C. tribunalul a apreciat că se impune menținerea stării de arest a acestora; astfel, pericolul concret pentru ordinea publică este evidențiat de natura și gravitatea deosebită a faptelor supuse cercetării, fapte care tind să lezeze cea mai importantă valoare socială, de modalitatea reținută de săvârșire a acestora (într-un loc public, de către mai multe persoane împreună), de impactul social negativ în rândul comunității și starea de insecuritate creată.
Împotriva încheierii de ședință penționate au declarat recurs inculpații V. L., V. M. și A. C..
La termenul de judecată din 29.07.2013, apărătorul inculpaților a arătat că dosarul trenează pe rolul instanței, iar aceștia au recunoscut săvârșirea faptei. S-a cerut înlocuirea arestării cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Recursurile sunt nefondate.
În mod corect prima instanță a menținut arestarea preventivă a inculpaților V. L., V. M. și A. C..
În cauză se menține în continuare temeiul legal prevăzut de art. 148 lit. f C.pr.pen. pentru fiecare dintre cei trei inculpați, în sensul că pedepsele prevăzute de lege sunt mai mari de 4 ani închisoare iar pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din gravitatea ridicată a faptelor infracționale, modalitatea și împrejurările în care au fost comise, faptul că inculpații V. L. și A. C. au mai fost condamnați anterior, starea de insecuritate socială care s-ar crea în rândul comunității dacă persoanele acuzate de asemenea fapte ar fi în libertate.
Nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, întrucât chiar dacă aceasta prevede o . obligați, starea de pericol nu ar fi înlăturată.
Infracțiunea de tentativă la omor calificat, de care sunt acuzați inculpații, are un grad ridicat de pericol social, iar împrejurările în care au avut loc acțiunile ilicite necesită o reacție fermă a organelor judiciare, menținerea arestării preventive fiind un instrument procesual în acest sens.
Durata de desfășurare a cercetării judecătorești trebuie raportată și la specificul cauzei și la numărul mare de inculpați.
Față de cele arătate și de art. 385 ind. 4, art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b C.pr.pen., Curtea va respinge ca nefondate aceste recursuri.
Văzând și disp.art. 192 alin. 2 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate, recursurile formulate de inculpații V. L. ( fiul lui N. și M., născut la data de 30.08.1989 in municipiul G., județul G., CNP_, domiciliat în . S., județul G.), V. M. (fiul lui N. și M., născut la data de 19.09.1986, în municipiul G., județul G., CNP_, domiciliat in . S., județul G.) și A. C. (zis „R.”, fiul lui H. si G., născut la data de 08.02.1991 în municipiul G., județul G., CNP_, domiciliat in municipiul G., .. 17, județul G. și fără forme legale în . Smîrdan, județul G. – deținuți în Penitenciarul G.), împotriva încheierii de ședință din data de 12.07.2013 dată de Tribunalul G. în dosarul nr._ 12.
Obligă pe fiecare recuren-inculpat la plata a câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.07.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
A.-M. MirceaMariana CristacheMaria T.
Grefier,
Red.A.M.M./29.07.2013
Tehnored: C.T. 2 ex./30.07.2013
fond:A.C.
| ← Tulburarea de posesie. Art. 220 C.p.. Decizia nr. 515/2013.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 291/2013. Curtea... → |
|---|
