Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1679/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1679/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 17-12-2013 în dosarul nr. 1547/247/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.1679
Ședința publică de la 17 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE –D.-I. B.
JUDECĂTOR –D. N.
JUDECĂTOR –MIȚA M.
Grefier – I. Ș.
-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. P. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor penale declarate de către părțile civile M. L. și M. C., și de asigurătorul S. de A.-Reasigurare Astra SA București-Sucursala B., împotriva sentinței penale nr.84/27.05.2013 pronunțată de Judecătoria Însurăței, privind pe inculpatul P. G..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-inculpat P. G., asistat de apărător ales-avocat G. C., cu împuternicire avocațială la fila 18 dosar, pentru recurenții-părți civile M. C. și M. L., lipsă, apărător ales- avocat M. E., cu împuternicire avocațială la fila 10, și pentru recurentul-asigurator S. de A. Reasigurare Astra SA, apărătorul ales, avocat P. G. A., în baza împuternicirii avocațiale aflată la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, in conformitate cu dispozițiile art.177 Cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei, conform art. 104 alin.10 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, grefierul de ședință arătând că este al doilea termen de judecată, după care;
Curtea constată că inculpatul a optat la instanța de fond pentru procedura simplificată, recunoscând fapta.
Întrebat fiind, intimatul-inculpat P. G. arată că nu mai are alte precizări de făcut cu privire la fapta săvârșită.
Curtea, nemaifiind alte cereri cu caracter prealabil de formulat, constată recursurile in stare de judecată și acordă cuvântul in dezbaterea acestora.
Apărătorul recurenților-părți civile M. L. și M. C. arată că a formulat recurs atât în ceea ce privește latura penală a cauzei, cât și în ce privește latura civilă.
Pe latură penală, este adevărat că inculpatul a mers pe procedura simplificată prev. de art.3201 Cod procedură penală, însă apreciază că pedeapsa stabilită de instanța de fond, respectiv 1 an închisoare cu suspendare condiționată, este o pedeapsă mult prea mică pentru fapta săvârșită, instanța de fond având în vedere doar circumstanțele atenuante, fără să aprecieze cu privire la întreaga desfășurare a evenimentelor și fără să ia în calcul circumstanțele agravante și să aibă în vedere faptul că inculpatul a avut o viteză neadecvată, cu peste 50 km/h mai mare decât limita legală prevăzută pentru acea porțiune de drum, astfel încât solicită reanalizarea circumstanțelor și stabilirea unei pedepse mai mari decât cea dispusă de instanța de fond.
În ceea ce privește latura civilă, apreciază că daunele morale acordate de instanța de fond sunt mici în comparație cu trauma psihică suferită.
Părțile civile din prezenta cauză sunt părinții victimei, iar nicio suferință nu poate fi mai mare decât cea a părinților care își pierd un copil. Victima era în floarea vârstei, urma să se căsătorească, avea toată viața înainte, astfel încât trauma suferită de părinți este în mod evident una extrem de mare.
S-a vorbit despre stabilirea unui cuantum al daunelor morale care să nu conducă la o îmbogățire fără justă cauză, însă nu se poate vorbi despre acest lucru în prezenta cauză deoarece cuantumul daunelor morale ce urmează a fi apreciate de instanța de recurs ar trebui să fie stabilit prin abordare directă efectiv la trauma suferită. Aceste sume de bani nu sunt în măsură să atenueze suferința, dar pot veni ca o compensare a acestei suferințe care măcar în mică măsură să ușureze pe viitor viața părților civile.
În atare situație, solicită ca instanța să aibă în vedere, în analizarea recursului, în ceea ce privește majorarea daunelor morale, situația părților civile și legătura strânsă pe care aceștia o aveau cu victima.
În consecință, solicită admiterea recursului astfel cum a fost dezvoltat pe larg în cuprinsul motivelor de recurs depuse la dosarul cauzei, fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul recurentului-asigurător S. de A.-Reasigurare Astra SA București-Sucursala B., cu privire la latura penală a recursului declarat de părțile vătămate, lasă la aprecierea instanței.
Cu privire la latura civilă, și anume la cele două motive de recurs - majorarea daunelor morale și obligarea la cheltuieli de judecată efectuate la instanța de fond – solicită respingerea acestora. În primul rând, instanța de fond a acordat cheltuielile de judecată și a obligat și societatea de asigurare în solidar cu inculpatul, la plata acestora, în sumă de 480 lei, așa cum au fost dovedite la instanța de fond, astfel încât acest motiv de recurs apare ca fiind nefondat.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la majorarea daunelor morale, având în vedere considerentele pentru care și asiguratorul a formulat recurs, solicită respingerea.
În motivele de recurs, se arată de către părțile vătămate că solicită, printre altele, majorarea cuantumurilor daunelor morale de la suma de 120.000 lei (cât i-a fost acordat de instanța de fond) la o sumă mai mare, arătând pe de o parte că urmează să li se compenseze cu o sumă mai mare suferința pe care o suportă ca urmare a pierderii fiicei lor (suferință care este reală), dar afirmă și faptul că s-ar putea dispune majorarea daunelor morale deoarece sunt priviți cu compasiune de către cei din jurul lor.
Cu privire la compasiune, arată că este un merit al celor care le înțeleg suferința, astfel încât asiguratorul nu trebuie să suporte o sumă mai mare cu titlu de daune morale pentru că cele două părți vătămate sunt privite cu compasiune.
De asemenea, în motivele de recurs se arată că părțile vătămate este posibil să fie privite cu dezgust și disprețul altora și că se dezvoltă un sentiment de inferioritate, ori nu consideră că pierderea unui copil de către părțile vătămate determină dezgustul și disprețul din partea altora și nici un sentiment de inferioritate, astfel încât asiguratorul să fie obligat la plata unei sume mai mari.
Referitor la celelalte două motive de recurs, și anume că majorarea cuantumurilor daunelor morale ar fi o modalitate preventiv-educativă a „celor care se fac vinovați de producerea unor prejudicii pentru repararea lor, arată că asiguratorul este o societate comercială care a încheiat un contract de asigurare pentru anumite riscuri, printre care un risc care s-a și produs, respectiv vătămarea unei terțe persoane ca urmare a unui accident de circulație, astfel că daunele morale nu au un rol preventiv și educativ.
Astfel cum s-a arătat în motivele orale de recurs, daunele morale au rolul de a compensa suferința psihică, urmare a riscului asigurat.
Cu privire la celălalt motiv de recurs prin care se arată de părțile vătămate că majorarea daunelor morale s-ar impune pentru a exista o anumită concordanță cu practica judiciară europeană în materie de asigurare și de limita daunelor morale, precizează că a făcut dovada la instanța de fond cu un studiu (dispus de către mai multe firme de asigurare) în care se arată că, cuantumul daunelor morale în societăți cu un înalt nivel de trai și care nu se compară cu România, este mult sub limita acordată de către instanțele din România. Ca de exemplu, în Ungaria, limita maximă pentru acest risc asigurat este de 10.000 euro, iar media europeană la nivelul U.E. este de 13.000 euro, în condițiile în care în România limita maximă pentru despăgubirea părților vătămate în condițiile în care victima este o rudă de gradul I este de 53.000 lei.
Cu privire la recursul declarat de asigurătorul S. de A.-Reasigurare Astra SA, având în vedere acest studiu, arată că societățile de asigurare, în momentul când analizează dosarul de daune își fixează o limită minimă și o limită maximă. Având în vedere acest studiu și practica judecătorească, pentru acest dosar, limita maximă pe care și-a fixat-o societatea ca să acorde toate despăgubirile, atât materiale, cât și morale, este până în suma de 100.000 lei.
Ceea ce nemulțumește asiguratorul în prezenta cauză este faptul că instanța de fond nu a ținut seama de cel puțin două argumente, care să determine un plafon al daunelor morale de până la 100.000 lei pentru ambele părți vătămate, și anume nu a ținut seama de faptul că în momentul în care pe polița de asigurare s-a trecut suma de asigurare 1.000.000 euro, s-a avut în vedere faptul că în acest gen de asigurări pot să existe o multitudine de părți vătămate și victime, astfel încât limita maximă de asigurare să permită pe baza poliței RCA despăgubirea tuturor părților care au suferit ca urmare a accidentului. Pe polița de asigurare se trece despăgubirea maximă de 1.000.000 euro, însă nu se poate cere o sumă care nu poate fi acordată în România.
Instanța de fond, stabilind suma de 120.000 lei, nu a avut în vedere acest aspect, respectiv cât acoperă polița de asigurare, iar pe de altă parte că daunele morale nu pot fi acordate la fel ca în Elveția, de exemplu, chiar dacă suferința este aceeași, pentru că trăim în România, unde este un anume nivel de trai, cu un venit minim pe economie de 200 euro, astfel încât instanța avea un criteriu de apreciere și trebuia să-și dea seama că în momentul în care părțile vătămate s-au constituit cu 7 miliarde 500 reprezentând 166.000 euro cuantumul daunelor morale pretinse, nu au urmărit numai compensarea suferințelor lor, ci și o anume stare materială pe care pot să le-o asigure despăgubirea prin daune morale.
Aspectul cel mai important pe care nu l-a avut în vedere instanța de fond este acela că victima a concurat la acest dezastru – victima se afla împreună cu șoferul și pasagerul din dreapta, pe bancheta din spate a unui autoturism BMW fabricat în anul 2004. Este adevărat că inculpatul conducea cu o viteză de 141 km/h și a pierdut controlul volanului, ceea ce a determinat ca autoturismul să se răstoarnă și să intre în șanț, dar concurența victimei la producerea propriei sale morți a stat în neîndeplinirea unei obligații care este prevăzută în Codul rutier, la art.36, și anume „conducătorii de autovehicule și persoanele care ocupă locuri prevăzute din construcție cu centuri sau dispozitive de siguranță omologate, trebuie să le poarte în timpul circulației pe drumurile publice”, și este sancționată de art.99 cu amendă pentru nerespectarea obligației pasagerilor aflați într-un autovehicul, de a purta în timpul mersului centura de siguranță.
Acest aspect este arătat și de către expert în raportul de expertiză de la fila 9 dosar, respectiv dacă victima ar fi purtat centura de siguranță, ar fi avut mari șanse să nu fie expulzată din habitatul autoturismului, ar fi suferit anumite răni, dar nu se ajungea la decesul acesteia.
Din cele trei persoane care se aflau în autoturism, cele două din față purtau centura de siguranță și au fost reținute în autoturismul care a fost avariat numai în partea din față, iar moartea victimei se datorează, astfel cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală, expulzării din habitatul autoturismului și lovirii de un corp dur (pământ), prin producerea multiplelor fracturi craniene și a părții bazale a coloanei.
Consideră că instanța de fond trebuia să țină seama și de acest aspect în momentul în care a stabilit cuantumul daunelor morale.
Astfel, apreciază că instanța de fond a pronunțat o sentință, în parte, netemeinică, în sensul că a acordat daune morale peste limita daunelor morale practicate în U.E. pentru acest risc asigurat.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului declarat de S. de A.-Reasigurare Astra SA, urmând ca instanța să dispună modificarea în parte a sentinței penale în sensul reducerii daunelor morale pentru cele două părți vătămate.
Apărătorul recurenților-părți civile M. L. și M. C. solicită respingerea recursului declarat de S. de A.-Reasigurare Astra SA întrucât nu este fondat. Daunele morale acordate nu sunt nejustificat de mari, există practică și la nivelul țării noastre din care reiese că s-au acordat daune morale în cuantum mai ridicat decât a făcut-o instanța de fond, chiar dacă nivelul de trai din România este inferior celor din alte state europene.
Apărătorul intimatului-inculpat P. G., cu privire la recursul declarat de părțile civile M. L. și M. C., prin care se solicită să se constate că în mod greșit instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă mai mică, având în vedere că în sarcina acestuia nu trebuiau reținute și circumstanțe agravante.
Deși nu se face mențiune care sunt aceste circumstanțe agravante, pentru că ele sunt expres prevăzute de textul de lege, se indică faptul că o circumstanță agravantă ar fi faptul că inculpatul a condus pe o porțiune de drum cu mai mult de 50 km/h față de viteza legală admisă.
Ori, tocmai că a condus pe acea porțiune de drum cu o viteză neadecvată, s-a ajuns în această situație deosebită, având în vedere consecințele grave care au determinat acest accident rutier.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, a regretat-o, a solicitat să se judece pe baza disp. prev. de art.3201 Cod procedură penală, a despăgubit părțile civile cu suma de 7000 euro, încercând să repare într-un fel răul produs, pentru care a primit o pedeapsă de 1 an închisoare, pe care o apreciază temeinică raportat la circumstanțele reale în care s-au petrecut faptele, cât și față de atitudinea ulterioară producerii acestui eveniment tragic.
Este adevărat că, așa cum a arătat apărătorul asiguratorului, s-a ajuns la acest deznodământ nefericit și datorită faptului că victima nu purta centură de siguranță.
Instanța de fond a analizat tot materialul probator administrat în cauză și apreciază că în mod corect a stabilit pedeapsa.
Cu privire la latura civilă, se critică faptul că s-au acordat despăgubiri morale mici atât în raport cu practica instanțelor de judecată din România, cât și cu suferințele încercate de părinții victimei. În opinia sa (ca mamă), și în condițiile în care primeau 1 milion euro, suma maximă de pe polița de asigurare, părinții victimei nu puteau să-și înăbușe această durere de a pierde un copil. Dar trebuie avut în vedere că nici nu trebuie să ducă această despăgubire la o îmbogățire fără justă cauză.
Consideră că limitele despăgubirii sunt rezonabile, având în vedere pierderea mare pricinuită, solicitând respingerea și acestei critici și menținerea hotărârii instanței de fond.
Cu privire la recursul declarat de asiguratorul S. de A.-Reasigurare Astra SA, lasă la aprecierea instanței, având în vedere că pe latură civilă, instanța de fond a realizat o judicioasă apreciere a probelor și în mod corect a stabilit despăgubirile la care a fost obligat asiguratorul.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că hotărârea pronunțată în cauză este legală și temeinică, iar recursurile sunt nefondate.
Instanța de fond a avut în vedere speța în concret și a apreciat atitudinea sinceră a inculpatului și faptul că s-a prevalat de prev. de art.3201 al.7 Cod procedură penală, dar și că a despăgubit imediat părțile civile cu o sumă considerabilă, având o atitudine corespunzătoare și pe parcursul judecării cauzei.
În ce privește latura civilă, consideră că sumele acordate pentru daune materiale, sunt dovedite cu martorii S. V. și G. C., iar compensarea reparatorie este stabilită corespunzător în ceea ce privește daunele morale, având în vedere și practica instanțelor și împrejurările săvârșirii faptei și faptul că victima era o persoană tânără.
Consideră că accidentul nu s-a produs și din culpa victimei, având în vedere faptul că accidentul s-a datorat vitezei excesive (141,4 km/h) cu care inculpatul a condus autoturismul. Nu rezultă din actele dosarului că victima ar fi fost salvată dacă avea centura de siguranță, sau că ar fi o legătură de cauzalitate între lipsa centurii și moartea sa. Ar fi trebuit să se prevadă cumva că inculpatul a condus cu o viteză atât de mare încât ar fi putut să fie în pericol de moarte propria sa persoană, abia atunci ar fi putut să fie în culpă pentru a putea răspunde contravențional.
Solicită respingerea recursurilor ca fiind nefondate.
Intimatul-inculpat P. G., având cuvântul, arată că regretă fapta și lasă la aprecierea instanței.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 84/27.05.2013 pronunțată de Judecătoria Însurăței în dosarul nr._, în baza art. 178 alin.2 C.pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 320 ind.1 alin.7 C. pr. pen., ale art.74 lit. a, b și c și art. 76 lit. d C. pen., a fost condamnat inculpatul P. G., la pedeapsa de 1 (un ) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art. 71 C.pen., a fost interzisă inculpatului P. G. exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 lit.”a” teza a II a dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și lit. b C.pen., respectiv „dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat”, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei aplicată inculpatului pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 C. pen., iar în baza art. 71 alin.5 C. pen., s-a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii.
În baza art. 359 C. pr. pen., s-a atras atenția inculpatului P. G. asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor legale privind suspendarea condiționata a executării pedepsei care pot duce la revocarea acestei măsuri, conform art. 83 C. pen.
A fost admisă ca fondată în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile M. C. și M. L..
În baza art. 14 C.pr. pen., art. 346 C.pr. pen., rap. la art. 1357 C. civ, art. 49 ,50 din legea nr. 136/1995 și art. 24 alin.2 lit. b din ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asiguratorilor nr._, a fost obligat asigurătorul . SA- Sucursala B. la plata către partea civilă M. L. a sumei de 120.000 lei și a sumei de 120.000 lei către partea civilă M. C., cu titlu de daune morale.
S-au constatat acoperite despăgubirile materiale solicitate de partea civilă M. C., prin plata de către inculpatul P. G. a sumei de 7000 Euro.
În baza art. 193 alin.1 C.pr.pen., art.50 din legea nr. 136/1995 și art. 26 alin.1 lit. d din ordinul nr. 5/2010 a fost obligat asiguratorul . SA- Sucursala B. la plata către partea civilă M. L. a sumei de 480 lei cheltuieli judiciare.
În baza art. 189-191 C.pr. pen., a fost obligat inculpatul P. G. la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul pentru apărător din oficiu, în sumă de 200 lei (av. G. T. a fost decontat din fondul Ministerului Justiției către Baroul B.).
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În după amiaza zilei de 25.08.2011 inculpatul se deplasa cu autoturismul marca BMW cu nr._, proprietatea numitului C. I. din ., pe relația Constanta-B..
În autoturism se mai aflau, pe scaunul din dreapta față, martorul S. I., iar pe bancheta din spate numita M. C. G..
În jurul orelor 14,15 în timp ce rula cu viteză mare pe DJ 211 A, în afara ., la km 18+200, inculpatul P. G. a pierdut controlul volanului, a părăsit carosabilul în partea dreaptă a direcției de deplasare, s-a răsturnat autoturismul, care apoi s-a rostogolit de mai multe ori.
În urma impactului, a rezultat avarierea gravă a autoturismului precum și decesul numitei M. C. G., care a fost proiectată din autoturism, pe câmp, suferind mai multe leziuni letale.
Din declarația inculpatului și ale martorului S. I., aceștia nu au suferit leziuni corporale.
Conform Raportului de Constatare Medico–legală Autopsie nr. 156/A/26.08.2011 al Serviciului de Medicină Legala B., moartea numitei M. C. G. a fost violentă, ea datorându-se asfixiei mecanice prin aspirat hematic cu punct de plecare de la nivelul unei fracturi de baza de craniu, survenite în cadrul unui politraumatism cu infiltrare sangvine pericraniene, fractură de calotă craniană iradiată bazial și zone escoriate și echimoze multiple, însoțite de stare de șoc.
Leziunile constatate la autopsie s-au putut produce printr-un mecanism complex de proiectare si comprimare între corpuri dure, în cadrul unui accident rutier.
Sângele recoltat de la cadavru era de grupa B și nu conținea alcool.
Pentru clarificarea condițiilor, împrejurării, modalității și dinamicii producerii accidentului rutier, precum și pentru stabilirea persoanei vinovate pentru accident, în cauză, a fost efectuată o expertiză judiciară tehnică auto.
Raportul de expertiză judiciara auto întocmit de expertul tehnic judiciar P. C. a stabilit că, accidentul s-a produs ca urmare a deplasării inculpatului cu autoturismul marca BMW, cu nr._, cu o viteză neadecvată, respectiv de 141,4 km/h, în loc de maximum 90 km/h cât era pe acea porțiune de drum viteza maximă legală.
Totodată expertiza a concluzionat că accidentul rutier se putea evita dacă conducătorul auto circula cu o viteză mai mică decât cea maximă admisă de lege pe sectorul de drum respectiv, adică mai puțin de 90 km/h.
Rezultatul expertizei tehnice judiciare auto a fost adus la cunoștința inculpatului P. G. și a părții civile M. C., tatăl victimei, care au declarat că sunt de acord cu concluziile raportului de expertiză și nu au formulat obiecțiuni.
Situația de fapt din rechizitoriu mai sus expusă și reținută ca atare de instanță a fost dovedită în cauză cu procesul verbal de cercetare la fata locului, schița locului accidentului, planșele fotografice, declarațiile martorilor S. I. si S. T., declarațiile părții civile, raportul de expertiză tehnică judiciara auto întocmit de expertul ing. P. C., raportul de constatare medico legală autopsiei nr. 156/A/26.08.2011 eliberat de Serviciul de Medicină Legala B. procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penala precum si cu declarațiile inculpatului P. G. care a recunoscut si regretat cu sinceritate săvârșirea faptei.
În drept, fapta inculpatului P. G. de a conduce, în după amiaza zilei de 25.08.2011 autoturismul marca BMW cu nr._ pe DJ 211 A, pe direcția de deplasare municipiul C. - municipiul B., cu viteza de 141, 4 km/h, în loc de 90 km/h câr este viteza maximă admisă pe acel sector de drum și de a produce în afara localității V., jud. B., la km 18/200 m un accident rutier soldat cu decesul numitei M. C. G., în vârstă de 20 de ani, care s-a aflat în calitate de pasager pe bancheta din spate a autoturismului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „ucidere din culpă” prevăzută și pedepsită de art. 178 alin .2 C.pen.,
La individualizarea conform art.72 C.pen., a pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă din partea specială a codului, gradul de pericol social al faptei și împrejurările concrete în care fapta a fost săvârșită, precum și de persoana și conduita inculpatului.
În primul rând, instanța a reținut că audiat fiind în ședință publică, inculpatul a recunoscut și regretat cu sinceritate săvârșirea faptei, învederând instanței că înțelege să beneficieze de dispozițiile art. 320 ind.1 alin.7 C.pr.pen., privind reducerea cu o treime a pedepsei fără a mai fi nevoie de administrarea probatoriilor din timpul urmăririi penale și în cadrul cercetării judecătorești.
De asemenea a precizat că le-a dat părților civile M. C. și M. L. ajutoare materiale, concretizate în sume de bani, totalizând 7000 Euro, fapt confirmat și de partea civilă M. L..
Din caracterizarea inculpatului a rezultat că are 35 de ani, a absolvit 12 clase, are ocupație de muzician, nu are antecedente penale și a avut o atitudine sinceră pe toată durata procesului penal.
În această situație, instanța a apreciat că inculpatului îi sunt aplicabile și dispozițiile art. 74 lit. a,b și c respectiv 76 lit. d C.pen.
Cu aceste precizări, instanța i-a aplicat inculpatului P. G. o pedeapsă de 1(un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „ucidere din culpă” prev. de art. 178 alin.2 C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 320 ind.1 alin.7 C.pr. pen., ale art. 74 lit,. a,b și c și art. 76 lit. d C. pen.
Instanța a dispus, potrivit art. 71 C. pen. interzicerea exercitării de către inculpat, a drepturilor civile, prev. de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b C.pen., pe durata executării pedepsei principale.
În ce privește modalitatea de executare a pedepsei instanța a apreciat că, dat fiind faptul că inculpatul este la primul contact cu legea penală a manifestat o atitudine sinceră pe toată durata procesului penal, recunoscând și regretând săvârșirea faptei a încercat să acopere, parțial durerea cauzata părților civile, oferindu-le suma de 7000 Euro pentru înmormântarea victimei și efectuarea pomenilor creștinești, scopul educativ al pedepsei poate fi atins fără privarea de libertate a inculpatului.
Astfel fiind, instanța a dispus, potrivit art. 81 C.pen., suspendarea condiționata a executării pedepsei aplicată inculpatului P. G., pe durata termenului de încercare de 3 ani, prev. de art. 82 C.pen., iar în baza art. 71 alin.5 C.pen., a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii.
Inculpatului i s-a atras atenția, potrivit art. 359 C.pr.pen., asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor legale privind suspendarea condiționata a executării pedepsei care pot duce la revocarea acestei măsuri în condițiile art. 83 C.pen.
În timpul cercetării judecătorești partea vătămată M. L. a declarat că s-a constituit parte civilă cu suma de 7.300.000 lei daune morale(f.30), iar partea vătămată M. C. s-a constituit parte civilă cu suma de 30.000 lei daune materiale și 7.300.000 lei daune morale.
La termenul de judecata din 06.03.2013 partea vătămată M. L. a confirmat în fata instanței că s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului P. G. cu suma de 7.300.000 lei daune morale dar că a și primit, de la inculpat, din momentul producerii accidentului până în prezent circa 7000 euro(f.47).
Pe latura civilă a cauzei, au fost audiați la propunerea părții civile M. L. martorii S. V. și G. C., martori ce au confirmat, ca participanți la înmormântarea defunctei M. C. G. si la pomenile ulterioare că părțile civile au cheltuieli circa_ lei, martorul G. C. având cunoștință de faptul că inculpatul P. G. le-a dat părinților victimei circa 7000 Euro, bani folosiți la înmormântare pomenile ulterioare și ridicarea unui frumos monument funerar.
Martorii au insistat, de asemenea, în depozițiile lor, pe starea de sănătate a părții civile M. L., sănătate care s-a șubrezit brusc în urma decesului unicului său copil, partea civilă fiind răvășită de durerea pricinuită de despărțirea în condiții tragice de unicul său copil, astfel că partea civilă a avut nevoie de îngrijiri medicale de specialitate, afecțiunile sale fiind de ordin fizic și de ordin psihic.
Instanța a reținut că pe parcursul cercetării judecătorești partea civilă M. C. nu s-a prezentat la niciun termen la instanță, fiind reprezentat convențional de S. Civilă profesionala de Avocați” JGV Asociații” – G..
Analizând întregul material probator administrat în cauza instanța a apreciat ca fondată în parte acțiunea civilă, din următoarele considerente;
Astfel, în ce privește pretenția părții civile M. C., aceea ca inculpatul să fie obligat la plata sumei de 30.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale, instanța a apreciat că atât timp cât inculpatul P. G. a avansat părților civile din momentul intervenirii decesului fiicei părților civile, până la ridicarea monumentului funerar suma de 7000 euro, fapt confirmat atât de partea civilă M. L. cât și de martorii S. V. si G. C., s-a apreciat că în cauza își găsește aplicabilitatea principiul disponibilității care guvernează procesul civil, cu consecința că instanța a constatat ca fiind acoperite despăgubirile materiale solicitate de M. C. prin plata de către inculpatul P. G. a sumei de 7000 Euro.
În ceea ce privește situația daunelor morale solicitate de părțile civile M. C. și M. L., în cuantum de 7.300.000 lei de fiecare, instanța a apreciat că cererea este admisibilă doar în parte, din următoarele considerente:
Este evident că moartea unicului copil, la vârsta de 20 de ani este, în opinia instanței cea mai grea lovitură pe care o poate primi un părinte, durerea pierderii unicului copil neputând fi comparata cu nimic altceva.
Pe de altă parte, instanța a avut în vedere că decesul victimei s-a datorat culpei, nicidecum intenției inculpatului P. G., de a se produce acel accident, urmat de moartea victimei M. C. G..
În aceste condiții, doar trecerea timpului va putea să reducă din durerea încercata de părinți fără însă a se putea pretinde că o asemenea pierdere poate fi uitata vreodată.
Prin acordarea daunelor morale instanța a încercat să îndulcească, să dea o compensație reparatorie părților civile, însă cuantumul sumelor, oricât de mari ar fi nu ar putea înlătura dispariția victimei, astfel că, la stabilirea cuantumului daunelor morale instanța a avut în vedere că durerea pricinuita de dispariția unicului copil este aceeași atât la mamă cât și la tată, diferențe putând să apară între mamă și tată, referitor la șocul acestei pierderi, doar prin modalitatea diferită de a arăta, de a exterioriza eventual suferința.
În aceste condiții instanța a apreciat că acordarea daunelor morale, în sumă de 120.000 lei pentru fiecare parte civilă este în măsură să compenseze întrucâtva pierderea fiicei lor, fără să producă o îmbogățire fără just temei, părților civile.
Astfel fiind, potrivit art. 14 C.pr.pen, art. 346 C.pr.pen., art. 1357 C.civ, art. 49,50 din Legea nr. 136/1995 și art. 24 alin.2 lit. b din ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurătorilor nr. 5/2010, instanța a obligat pe asigurătorul de răspundere civilă .” SA – Sucursala B. la plata către partea civilă M. L. a sumei de 120.000 lei daune morale și a sumei de 120.000 lei daune morale către partea civilă M. C..
Potrivit art. 193 alin.1 C.pr.pen., art. 50 din Legea nr.136/1995 și art. 26 alin.1 lit. d din Ordinul nr.5/2010 instanța a obligat pe asigurătorul de răspundere civilă . SA la plata sumei de 480 lei cheltuieli de judecata, reprezentând cheltuieli de deplasare, potrivit chitanțelor depuse la dosar.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat recurs părțile civile M. L. și M. C., precum asigurătorul S. de A.-Reasigurare Astra SA București - Sucursala B., criticând-o pentru netemeinicie.
În esență, părțile civile au susținut că gravitatea faptei ar fi impus o pedeapsă mai aspră și că, raportat la trauma psihică suportată urmare pierderii unicului copil, erau îndreptățiți la acordarea întregii sume solicitate cu titlu de daune morale.
La rândul său asigurătorul – apelant a susținut că instanța de fond a acordat daune morale peste limita celor practicate pentru acest risc asigurat în U.E, solicitând reducerea cuantumului acestora.
Criticile formulate nu sunt întemeiate, recursurile urmând să fie respinse pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 52 Cod Penal, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni. Ca măsură de constrângere, astfel cum a statuat ICCJ într-o decizie de speță, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ce privește comportamentul făptuitorului.
Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite în viitor săvârșirea de fapte penale.
Cu probatoriul administrat în cursul urmăririi penale s-a demonstrat că în după amiaza zilei de 25.08.2011 în jurul orelor 1415, în timp ce rula pe DJ 211 A în afara comunei V., jud. B. cu 141,4 km/h (în loc de maximum 90 km/h cât era pe acea porțiune de drum viteza maximă legală), inculpatul P. G. a pierdut controlul volanului la km 18+200, autoturismul părăsind carosabilul în partea dreaptă a direcției de deplasare, s-a răsturnat și apoi s-a rostogolit de mai multe ori.
În urma impactului a rezultat decesul numitei M. C. G., care a fost proiectată din autoturism pe câmp, suferind mai multe leziuni letale.
Fapta astfel expusă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută și pedepsită de art. 178 alin.2 Cod Penal, text de lege enunțat în ședință publică și în baza căruia în mod corect instanța de fond a procedat la condamnarea inculpatului.
Față de datele care caracterizează fapta astfel cum a fost reținută mai sus, limitele de pedeapsă reduse în condițiile art.3201 alin.7 Cod procedură penală (închisoare de la 1 an și 4 luni la 4 ani și 8 luni), precum și datele care caracterizează persoana inculpatului (necunoscut cu antecedente penale, în vârstă de 34 ani la data săvârșirii faptei, având o ocupație care îi asigură surse de venituri licite, manifestând o conduită procesuală corectă, recunoscând și regretând fapta comisă, prezentându-se în fața instanțelor la toate termenele de judecată, ajutând părțile civile cu echivalentul cheltuielilor de înmormântare și pomenirile ulterioare), se constată că pedeapsa de 1 an închisoare, precum și modalitatea de executare stabilite inculpatului, sunt just individualizate cu respectarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 Cod penal, răspunzând exigențelor art. 52 Cod penal.
Reținând, așadar, că pedeapsa aplicată este în măsură să asigure reeducarea inculpatului și că deci nu se justifică majorarea cuantumului acesteia, Curtea va da un fine de neprimire solicitărilor formulate în acest sens de părțile civile recurente.
Nici solicitarea părților civile și a asigurătorului privind majorarea /diminuarea cuantumului daunelor morale acordate nu este fondată, suferința psihică la care au fost supuse părțile civile prin pierderea unicului copil fiind compensată cu o sumă rezonabilă care corespunde principiului stabilit de doctrină și de jurisprudența în materie și anume că daunele morale acordate nu pot constitui amenzi excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificate pentru beneficiarii lor, neexistând deci motive pentru majorarea ori reducerea lor, astfel cum au solicitat recurenții.
Pentru toate aceste motive, în baza art.38515 pct.1 lit.b din Codul de Procedură Penală, recursurile de față vor fi respinse ca fiind nefondate.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 din Codul de Procedură Penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDe:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de părțile civile M. L. și M. C., precum și de asigurătorul S. de A.-Reasigurare Astra SA București, Sucursala B. împotriva sentinței penale nr.84/27.05.2013 a Judecătoriei Însurăței, privind pe inculpatul P. G. (fiul lui A. si Constanta, născut la data de 22 iulie 1977 în mun. G., domiciliat în mun. M., ., ., ., fără forme legale în mun. G., ..9, CNP-_, cetățean român, studii 12 clase, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, ocupație muzician, fără antecedente penale).
Obligă fiecare recurent la plata către stat a câte 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.12.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
D.-I. B. D. N. Mița M.
Grefier,
I. Ș.
Red./tehnored.:M.M.: 6.02.2014/2 ex.
Fond:jud.M. C.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 792/2013.... → |
|---|
