Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 293/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 293/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 25-02-2013 în dosarul nr. 3146/121/2012/a9
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 293/R
Ședința publică din data de 25.02.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – M. T.
Judecător – C. C.
Judecător – D. P.
Grefier – E. M.
Ministerul Public a fost reprezentat prin Procuror - F. Hahuie
din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism
– Serviciul Teritorial G.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul C. P. - fiul lui Ș. și L., născut la 15.12.1979 în G., domiciliat în G., ., jud. G., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul G. - împotriva încheierii de ședință din data de 11.02.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ 12.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 22.02.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când având nevoie de timp pentru a delibera, potrivit disp. art.306 Cod procedură penală, Curtea a amânat pronunțarea la data de 25.02.2013.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Inculpatul C. P. a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din data de 11.02.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ 12.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 11.02.2013 pronunțată în dosarul nr._ 12, Tribunalul G., în conformitate cu art. 3002 Cod procedură penală în referire la art.160b Cod procedură penală, a constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive privind pe inculpatul C. P. și a menținut-o.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Analizând sumar probele deja existente în cauză s-a concluzionat că menținerea arestării preventive a inculpatului mai sus menționat este justificată de existența, pe lângă cerințele prevăzute de art. 136 Cod procedură penală și art.143 Cod procedură penală, și a cazului prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, cu valoare de garanție suplimentară, menit să asigure ocrotirea persoanei împotriva arbitrariului. Acest ultim text de lege menționat impune ca infracțiunea săvârșită să prezinte o anumită gravitate, materializată într-un anumit minimum de pedeapsă și să existe un pericol concret pentru ordinea publică.
Tribunalul a reținut că indiciile temeinice cu privire la implicarea inculpatului susmenționat în activități ilicite de trafic de droguri rezultă din procesele verbale de redare a convorbirilor și comunicațiilor telefonice ale inculpaților, interceptate și înregistrate în baza autorizațiilor emise de instanța de judecată, declarația inculpatei C. N. D. din care rezultă modalitatea în care drogurile erau introduse în țară, iar apoi erau distribuite diverșilor solicitanți, inculpata precizând că în luna mai 2011, soțul ei a primit un colet conținând cocaina, despre care i-a comunicat că i-a fost trimisă de vărul lui, Pachel, din Spania, precum și din declarația martorului Ș. C. din care rezultă că pachetul conținând droguri (cocaină), descoperit cu ocazia flagrantului din data de 08.06.2011 îi era destinat inculpatului C. P..
Privitor la încadrarea juridică a faptei, având în vedere stadiul procesual, instanța nu a putut face aprecieri, aceasta urmând a fi stabilită după administrarea probatoriului.
Totodată, având în vedere gravitatea ridicată a infracțiunii presupus a fi săvârșită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, natura relațiilor sociale cărora li se aduce atingere, modalitatea și împrejurările în care se reține că ar fi săvârșite fapta, numărul mare de persoane implicate, caracterul transnațional al activității infracționale reținut a fi desfășurată de inculpat și nu în ultimul rând amploarea pe care a luat-o acest tip de infracțiuni în ultima perioadă de timp în rândul categoriei de vârstă reprezentată de inculpat, de natură a genera o stare de pericol deosebită pentru sănătatea populației s-a apreciat că sunt întrunite cumulativ și cerințele art. 148 lit. f Cod procedură penală, lăsarea în libertate a inculpatului prezentând și la acel moment un pericol concret pentru ordinea publică.
Tribunalul a avut în vedere și împrejurarea că inculpatul C. P. a mai fost condamnat anterior pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat, ultima condamnare fiind dispusă de autoritățile judiciare franceze, în anul 2002.
Nu în ultimul rând, tribunalul a apreciat că sunt îndeplinite în continuare cerințele art. 136 Cod procedură penală, menținerea arestării preventive fiind necesară și la acest moment în vederea asigurării unei bune desfășurări a cercetării judecătorești, pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată și pentru a se preveni zădărnicirea aflării adevărului.
De asemenea raportat la caracterul infracțiunii dedusă judecății, durata perioadei de arest preventiv a fost una rezonabilă, ținând seama de complexitatea cauzei în fapt și în drept, comportamentul părților, comportamentul autorităților și importanța pentru inculpat a obiectului procedurii.
S-a constatat, de asemenea, că în cauză nu au intervenit modificări în ceea ce privește împrejurările de fapt reținute inițial și nici date noi privind persoana inculpatului, astfel că cererea formulată de acesta, prin avocat privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă neprivativă de libertate nu a putut fi primită. Lăsarea în libertate a inculpatului care persistă în conduita antisocială, chiar și cu respectarea unor obligații restrictive de drepturi, ar crea un puternic impact negativ în comunitate din perspectiva protejării acesteia de persoanele care comit asemenea activități ilicite.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs inculpatul C. P., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică. Arată că este arestat de un an de zile și că nu a săvârșit fapta reținută în rechizitoriu, solicitând judecarea în stare de libertate.
Recursul este fondat.
Analizând încheierea de ședință recurată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, precum și susținerile inculpatului recurent, Curtea constată că în cauză s-a împlinit termenul rezonabil al arestării inculpatului C. P..
La acest moment procesual, instanța de recurs nu se poate pronunța cu privire la încadrarea juridică dată faptei și nici asupra faptului invocat de recurent, respectiv acela al nevinovăției acestuia.
Inculpatul recurent C. P. a fost arestat în localitatea Madrid – Spania, la data de 22.02.2012 în vederea executării mandatului european de arestare din data de 27.10.2011 emis de Tribunalul G., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc, prevăzută de art.3 alin.2 din Legea nr. 143/2000, emițându-se în acest sens mandatul de arestare preventivă nr.128/U/23.09.2011.
In cauza ce face obiectul dosarului mai sus rubricat, sunt trei inculpați, din care, în prezent este arestat în cauză doar inculpatul C. P..
Potrivit alin.2 al articolului 5 privind dreptul la libertate și siguranță din Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevede că fiecare persoană arestată are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii.
Potrivit alineatului 1 al aceluiași articol de lege, orice persoană are dreptul la libertate și siguranță.
Inculpatul C. P., este arestat în cauză de un an de zile, iar judecata în fond a cauzei nu s-a încheiat, urmând a fi audiați în această cauză, pe lângă alte probe ce urmează a fi administrate, un număr de zece martori.
Considerăm că, în privința inculpatului recurent, C. P., s-a împlinit termenul rezonabil al arestării sale preventive, având în vedere complexitatea, relativ redusă a cauzei dată de numărul mic (trei) de inculpați și numărul mic de infracțiuni deduse judecății.
Faptul că judecarea pe fond a dosarului durează, în timp, nu îi este imputabil inculpatului C. P., care nu are nici o contribuție care ar conduce la tergiversarea cauzei.
Pe de altă parte, ceilalți doi coinculpați, alături de care este judecat inculpatul recurent, se află în stare de libertate iar interesele acestor doi inculpați diferă de interesul, privind judecarea cauzei cu celeritate, al inculpatului C. P..
Pentru a nu împiedica, în vreun fel, judecarea cauzei într-un termen rezonabil, instanța de recurs va dispune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului C. P., cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea – G., în conformitate cu dispozițiile art.139 alin.1 Cod procedură penală în referire la art. 145 alin.1 Cod procedură penală.
În baza art. 145 alin.11 Cod procedură penală, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul C. P. va fi obligat să respecte următoarele măsuri:
a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a dispus măsura, respectiv, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul G., ori de câte ori este chemat;
c) să nu schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În baza art. 12 alin.1 lit. c Cod procedură penală, va dispune, ca pe perioada măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul C. P., să nu se apropie de ceilalți coinculpați din prezenta cauză, martori, experți ori alte persoane și să nu comunice cu acestea direct sau indirect.
Va dispune să se facă comunicările dispuse în art. 145 alin. 22 Cod procedură penală.
Va atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art.145 alin.3 Cod procedură penală.
Va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului C. P. dacă nu este arestat în altă cauză.
Va menține celelalte dispoziții ale încheierii de ședință recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de inculpatul C. P. - fiul lui Ș. și L., născut la 15.12.1979 în G., domiciliat în G., ., jud. G., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul G..
Casează, în parte, încheierea de ședință din data de 11.02.2013 și, în rejudecare:
In baza art.139 alin.1 Cod procedură penală în referire la art. 145 alin.1 Cod procedură penală, dispune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului C. P. cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea G..
Conform art. 145 alin.11 Cod procedură penală, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul C. P. este obligat să respecte următoarele măsuri:
e) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
f) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a dispus măsura, respectiv, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul G., ori de câte ori este chemat;
g) să nu schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
h) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
In baza art. 12 alin.1 lit.c Cod procedură penală, dispune, ca pe perioada măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul C. P., să nu se apropie de ceilalți coinculpați din prezenta cauză, martori, experți ori alte persoane și să nu comunice cu acestea direct sau indirect.
Dispune să se facă comunicările dispuse în art. 145 alin. 22 Cod procedură penală.
Atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 145 alin.3 Cod procedură penală.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului C. P. dacă nu este arestat în altă cauză.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii de ședință recurată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25.02.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. T. C. C. D. P.
Grefier,
E. M.
Red. M. T./27.02.2013
Tehnored. M. V.
2 ex./28.02.2013
Fond. A. C.
| ← Şantajul. Art.194 C.p.. Decizia nr. 1670/2013. Curtea de Apel... | Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr.... → |
|---|
