Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 792/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 792/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 20-05-2013 în dosarul nr. 7930/121/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.792/R
Ședința publică din data de 20 Mai 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – aur marian mircea - JUDECĂTOR
Judecător – florin meleacă
Judecător – mARCIAN M. I.
Grefier - M. I.
Ministerul Public a fost reprezentat de PROCUROR- G. L.
Procuror șef secție judiciară
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului penal formulat de recurentul-contestator B. A., în prezent deținut în Penitenciarul G., împotriva sentinței penale nr.33/18.01.2013, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ – având ca obiect „contestație la executare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-contestator B. A., în stare de deținere, personal și asistat de avocat R. E., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr._/20.03.2013 emisă de Baroul G..
Procedura este legal îndeplinită, in conformitate cu dispozițiile art.177 Cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei, în conformitate cu disp.art. 104 alin.10 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, grefierul de ședință arătând că este al doilea termen de judecată, acordat la solicitarea recurentului-contestator pentru a beneficia de termen de arhivă, după care;
Curtea, potrivit disp.art.318 Cod procedură penală,procedează la identificarea recurentului-contestator, constatând că datele de stare civilă ale acestuia corespund celor existente la dosar.
Avocat R. E. depune la dosar memoriu formulat de recurentul-contestator. Solicită emiterea unor adrese către Interpol pentru a comunica o fișă de cazier din care să rezulte perioada de 2 luni executată de recurentul-contestator B. A. în Spania, în vederea deducerii acestei perioade în virtutea unor tratate internaționale, chiar dacă Tribunalul G. a respins recunoașterea hotărârii pentru care inculpatul a fost achitat în Spania.
Curtea, potrivit disp.art.302 Cod procedură penală, pune în discuție cererea formulată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită să fie respinsă cererea formulată ca fiind neîntemeiată, având în vedere că în fișa de cazier apar doar hotărârile privind condamnarea unei persoane. Pe de altă parte, apreciază că această cerere nu are legătură cu cauza, deoarece se solicită deducerea unei perioade în care inculpatul a fost arestat preventiv de autoritățile judiciare din Spania, care ulterior l-au achitat. Însă, hotărârea judecătorească nu a fost recunoscută de autoritățile judiciare române.
Curtea, ținând cont de faptul că perioada la care face referire contestatorul nu are la bază o hotărâre recunoscută în România, apreciază că demersurile de emitere a unei astfel de adrese nu sunt utile și concludente în prezenta cauză, astfel încât respinge prezenta solicitare.
Avocat R. E. nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri cu caracter prealabil de formulat, constată recursul in stare de judecată și, potrivit disp.art.385 ind.13 Cod procedură penală, acordă cuvântul in dezbaterea acestuia.
Avocat R. E. lasă la aprecierea instanței admisibilitatea recursului declarat de contestatorul B. A., raportat la dispozițiile art.461 Cod procedură penală, care prevede limitativ cazurile de formulare a contestației la executare, dar și la actele dosarului.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că recursul declarat de contestatorul B. A. este nefondat, sentința penală nr. 33/18.01.2013 a Tribunalului G., fiind legală și temeinică.
Contestația la executare fiind o cale de atac extraordinară, care privește rezolvarea unor incidente care apar în timpul executării pedepsei.
Cererea de contestație la executare a fost întemeiată pe dispozițiile art.461 lit.d Cod procedură penală, respectiv că ar exista o cauză de reducere a pedepsei întrucât contestatorul a executat o perioadă în stare de arest preventiv într-o altă țară.
Însă, perioada de arest stabilită de Judecătoria din Alicante, Spania, care se solicită a fi dedusă din pedeapsa de executat din România, nu a fost recunoscută de autoritățile române și, prin urmare, reprezentantul Ministerului Public apreciază că în mod corect a fost respinsă cererea de contestație la executare care privea acest caz de micșorare a pedepsei.
Solicită reducerea pedepsei, cu obligarea recurentului-contestator la plata de cheltuieli.
Recurentul-contestator baboș A., personal, având ultimul cuvânt, potrivit disp.art.38513 alin.3 Cod procedură penală, solicită instanței să se pronunțe și asupra cererii depuse la instanța de judecată și să ii fie comunicată o încheiere de ședință cu privire la cere4rea sa.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Prin sentința penală nr.33/18.01.2013 a Tribunalului G. s-a respins, ca nefondată, contestația la executare promovată de condamnatul B. A., cu privire la sentința penală nr.253/2010 a Tribunalului G..
În motivarea hotărârii s-a arătat că petentul – condamnat B. A. a solicitat deducerea perioadei de 2 luni executate în Spania (sfârșitul anului 2004 – începutul anului 2005) din pedeapsa în executarea căreia se află în prezent.
În vederea soluționării cauzei, s-a atașat referatul întocmit de Biroul Executări Penale din cadrul Tribunalului G., cu privire la dosarul_ al Tribunalului G., în care s-a pronunțat hotărârea judecătorească prin care s-a dispus condamnarea acestuia.
De asemenea, s-a dispus și atașarea fișei de cazier a petentului condamnat, din care rezultă că hotărârea penală pronunțată de către instanțele spaniole, menționată în motivarea contestației (sentința penală nr. 106/27.02.2007 a Judecătoriei Penale nr. 2 din Alicante - Spania), nu a fost recunoscută în România (fila 21 dosar fond).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat ca fiind neîntemeiată contestația la executare formulată întrucât, conform dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, recunoașterea pe teritoriul României a unei hotărâri penale străine ori a unui act judiciar străin poate avea loc dacă sunt întrunite o . condiții cumulative.
S-a precizat că, abia ulterior recunoașterii, petentul are posibilitatea de a solicita instanțelor analizarea posibilității deducerii perioadelor executate în străinătate, pe parcursul procedurilor inițiate de autoritățile statului străin. Anterior, însă, hotărârile pronunțate de autoritățile spaniole, nefiind recunoscute în România, nu pot produce nicio consecință juridică.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs condamnatul B. A..
Recursul declarat de condamnatul B. A. este nefondat.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856 al .3 Cod procedură penală, Curtea constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, în mod corect fiind respinsă contestația la executare.
Potrivit dispozițiilor art.461 Cod procedură penală contestația contra executării hotărârii se poate face:
- când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
- când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
- când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută sau vreo împiedicare la executare;
- când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere sau de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.
Motivul invocat de condamnat, respectiv: deducerea unei perioade executate în străinătate, deși se poate circumscrie cazului prevăzut de dispozițiile art.461 lit.d Cod procedură penală, în cauză nu s-a făcut dovada existenței acestei situații.
Hotărârea pe care petentul o invocă nu a fost recunoscută în România, după cum a precizat și apărătorul său în susținerea apărării la fond, pentru neîndeplinirea condiției prevăzute de art.131 lit.f din Legea 302/2004 (fila 25 dosar de fond), astfel că nu poate produce consecințe juridice.
În consecință, în mod corect prima instanță a respins contestația la executare formulată de petent.
Față de cele arătate, în baza disp. art. 385 15 al. 1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va fi respins ca fiind nefondat recursul declarat de condamnatul B. A..
Văzând și dispozițiile art. 189 și 192 al.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul B. A. (fiul lui natural si M., născut la data de 07.05.1977 in municipiul G., județul G., domiciliat in comuna Banca, . și fără forme legale în municipiul G., ., ., județul G., CNP-_, în prezent deținut în Penitenciarul G.) împotriva sentinței penale nr.33/18.01.2013 a Tribunalului G., pronunțată în dosarul nr._ .
Obligă pe recurentul –condamnat la plata sumei de 75 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 25 lei, reprezentând onorariu parțial al apărătorului din oficiu (25%) se va vira către Baroul G. din fondurile Ministerului Justiției (avocat N. L.).
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 20.05.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
aur marian mircea florin meleacă mARCIAN M. I.
Grefier,
M. I.
Red. F. M./28.05.2013
Tehnoed. M. I./ 2 ex./29.05.2013
Fond: R. zara
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1679/2013. Curtea... | Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 128/2013. Curtea de... → |
|---|
