Şantajul. Art.194 C.p.. Decizia nr. 1670/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1670/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 17-12-2013 în dosarul nr. 4342/324/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.1670
Ședința publică de la 17 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE –D.-I. B.
JUDECĂTOR –D. N.
JUDECĂTOR –MIȚA M.
Grefier – I. Ș.
-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. P. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind luată în discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a recurenților-inculpați C. S. și C. F., în prezent deținuți în Penitenciarul G., trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.194 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-inculpați C. S. și C. F., aflați în stare de arest, asistați de apărător ales P. Gigel, în baza împuternicirii avocațiale nr._/03.12.2013 aflată la fila 12 dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință în sensul că prezentul termen este unul intermediar, acordat pentru verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaților; dosarul având stabilit termen pentru soluționarea recursurilor la data de 06.01.2014, conform programului de repartizare aleatorie, după care:
Conform art. 318 Cod procedură penală se procedează la identificarea inculpaților C. S. și C. F., care confirmă datele de stare civilă existente la dosar.
Apărătorul recurenților-inculpați solicită să se constate că recursul a fost formulat doar de către inculpați și vizează doar netemeinicia soluției, partea civilă nu are declarat recurs, inculpații s-au prevalat de prev.art.3201 Cod procedură penală, iar din punctul său de vedere nu ar exista niciun impediment pentru a se judeca pe fondul cauzei, solicitând preschimbarea termenului intermediar în termen de fond.
Curtea pune în discuție oportunitatea preschimbării termenului de judecată, din termen intermediar în termen de fond.
Reprezentantul Parchetului arată că este de acord.
Curtea, apreciind cererea întemeiată, dispune preschimbarea termenului de judecată, din termen intermediar în termen de judecată, respectiv de la data de 06.01.2014, pentru astăzi, 17.12.2013.
Apărătorul recurenților-inculpați depune la dosarul cauzei acte circumstanțiere, suplimentar celor aflate la dosar, respectiv acte medicale: un bilet de trimitere de la Institutul de Oncologie „Prof.T.” București, cu privire la starea de sănătate a mamei celor doi inculpați care suferă de un diagnostic destul de grav și trei caracterizări emise de vecinii inculpaților care fac referire la comportamentul bun al acestora vizavi de cetățenii care locuiesc în zona respectivă.
Nemaifiind cereri și excepții prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Apărătorul recurenților-inculpați C. S. și C. F. arată că cei doi inculpați au fost condamnați de către Judecătoria T. la câte o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, considerându-se că în ziua de 11 septembrie 2013 au pretins și au primit de la partea vătămată B. R., suma de 1500 lei pentru ca aceștia să nu facă rău părții vătămate, să o lase să-și continue afacerile, să n-o stingherească în bunul mers al activității.
Precizează că inculpații au recunoscut în fața instanței de fond săvârșirea faptei, s-au prevalat de disp.art.3201 Cod procedură penală, astfel că nu se pot face discuții în legătură cu nevinovăția acestora.
Chestiunea care merită a fi supusă atenției instanței se referă la cuantumul pedepsei aplicate și la modalitatea efectivă de executare.
Apreciază că fapta celor doi inculpați a fost săvârșită în anumite circumstanțe, specifice și etniei din care fac parte, care îi conferă acestei fapte o periculozitate mai redusă și care ar putea determina, din punctul său de vedere, coroborat cu situația personală a inculpaților, reaprecierea instanței de recurs în legătură cu modalitatea de sancționare.
Cu privire la suma de 1500 lei, inculpații pretind că reprezintă o parte dintr-o datorie mai veche de 2000 lei pe care partea vătămată B. R. o avea la tatăl inculpaților, care decedase cu puțin timp în urmă.
Inculpații au încercat în mod amiabil să rezolve acea neînțelegere financiară cu partea vătămată, apelând la cutumele specifice etniei din care făceau parte și inculpații și partea vătămată.
Partea vătămată se cunoștea mai bine cu tatăl inculpaților deoarece partea vătămată avea un centru de colectare de fier vechi, iar inculpații și tatăl acestora duseseră de multe ori marfă acolo.
Inculpații spuneau că partea vătămată avea să le mai dea acea datorie. Au încercat în mod amiabil să rezolve această problemă, nu s-a pus în discuție șantajarea acesteia sau amenințarea. Ca dovadă, au apelat la cutumele tradiționale specifice etniei romilor și anume, au apelat la martorul Tomas zis „R.”, persoană în vârstă, de etnie romă, cu experiență de viață, care în cadrul acestei etnii avea atribuții de a încerca să aplaneze diferitele conflicte sau neînțelegeri între membrii etniei. Altfel spus, au apelat la judecata țigănească.
S-a deplasat martorul T. la partea vătămată, au discutat despre acea datorie pe care o pretindeau inculpații și s-a încercat rezolvarea pe cale pașnică.
Ca urmare a discuțiilor avute, s-a stabilit ca părțile, cele două tabere, să se întâlnească peste câteva zile în catredala din mun.T., cel mai important lăcaș de cult din această localitate.
Au fost de acord să vină fiecare dintre ei cu membrii familiilor, pentru a rezolva acea problemă și pentru remiterea sumei de bani.
Între timp, partea vătămată a anunțat poliția, care a pregătit acel flagrant, astfel că în momentul în care toată lumea care dorea să fie prezentă la acea discuție, din partea ambelor familii, se afla în catedrală, după remiterea banilor, au descins lucrătorii de poliție și în mod evident au constatat acel flagrant.
Precizează că inculpații s-au întâlnit cu partea vătămată și cu însoțitorii acesteia, respectiv încă cinci persoane, într-un loc public, în centrul orașului, într-o biserică. În aceste condiții, consideră că fapta prezintă o periculozitate foarte scăzută, avându-se în vedere că inculpații au încercat să folosească toate metodele pașnice, specifice comunității din care făceau parte, fiind de acord ca partea vătămată să vină însoțită de câte persoane dorea la acea întâlnire, pentru a nu resimți o stare de temere sau de îngrijorare.
În condiții concrete, la modul realist și sincer, nu se putea vorbi despre o stare atât de mare de pericol.
Ca urmare a flagrantului, inculpații au fost arestați, fiind în această stare din 11 septembrie 2013, au recunoscut săvârșirea faptei, deci nu se pot face aprecieri în legătură cu eventuala nevinovăție sau chestiuni mai profunde legate de probatoriu.
Însă modul în care s-a petrecut fapta – nu a chemat partea vătămată într-un loc ascuns, ferit, pe timp de noapte, fără prezența cuiva. În biserică putea intra oricine, inclusiv lucrătorii de poliție care erau îmbrăcați în haine civile și care s-au infiltrat fără nicio problemă.
Asemenea șantaj este rar întâlnit, într-o modalitate atât de transparentă. Asta dovedește o periculozitate foarte scăzută a faptei.
Nu are importanță că partea vătămată este condamnată la 3 ani închisoare, cu suspendare, pentru evaziune fiscală, însă era familiarizată cu demersurile polițienești, cu modul de realizare a unei întâlniri, cu acest flagrant ș.a.m.d.
Aplicarea acestei sancțiuni de 1 an și 4 luni închisoare, în condițiile în care pedeapsa prevăzută de lege este de la 6 luni la 5 ani și redusă cu 1/3 ca urmare a disp. art.3201 Cod procedură penală, înseamnă o pedeapsă cuprinsă între 4 luni și 3 ani și 8 luni închisoare.
Din punctul său de vedere, o pedeapsă de 1 an și 4 luni, cu executare, ținând cont de aceste limite de pedepse și de condițiile concrete de săvârșire a faptei, este mare.
De asemenea, apreciază că modalitatea aleasă de instanță, cu executare efectivă, este una neadecvată situației de fapt. Dată la acel moment al flagrantului, arestarea preventivă a avut scopul de a asigura buna desfășurare a procesului penal, acuratețea anchetei penale. Însă astăzi, la mai bine de trei luni de arestare preventivă, consideră că sancțiunea aplicată este inechitabilă.
Inculpații au regretat fapta, este adevărat că au mai suferit sancțiuni, fie administrative, fie amenzi penale, nu sunt persoane cu un trecut judiciar impecabil, dar trebuie să se țină seama de faptul că inculpatul C. S. are trei copii rezultați din uniune consensuală cu S. Anișoara, inculpatul C. F. are patru copii, mama inculpaților este bolnavă, suferind de o afecțiune gravă. Frații lor au fost și ei prezenți la discuțiile respective, bine că nu au fost și ei arestați în ziua respectivă. Prezența tuturor membrilor familiei părții vătămate în locul respectiv, conferă faptei un grad redus de pericol.
Pentru aceste motive, ținând cont de perioada destul de lungă de timp scursă de la data săvârșirii faptei, limitele extrem de reduse de pedeapsă ale acestei fapte, recunoașterea lor, solicită admiterea recursului, urmând să aibă în vedere elementele de fapt, de situația personală a inculpaților, de poziția lor sinceră, și să fie redusă pedeapsa, fiind îndreptată spre minimul special, iar având în vedere perioada de arest preventiv, să aprecieze că, conduita poate fi îndreptată prin aplicarea sancțiunii suspendării condiționate sub supraveghere.
Consideră că perioada de arest preventiv este suficientă pentru îndreptarea și tragerea unui semnal vizavi de consecințele acestor fapte.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că pedepsele stabilite pentru fiecare dintre inculpați sunt într-un cuantum corespunzător.
Instanța a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor, acestea s-au consumat prin infracțiunea de șantaj, înainte de realizarea flagrantului, până la acel moment, în mod repetat, inculpații au amenințat-o pe partea vătămată, a avut loc și un conflict, au recurs la violențe, iar amenințările erau serioase, arătau că prin incendiere vor împiedica funcționarea punctului de lucru, vor distruge societatea respectivă.
Față de aceste circumstanțe reale ale săvârșirii faptei și față de datele care caracterizează persoana inculpaților, din caziere rezultând că anterior au mai fost sancționați pentru infracțiuni de violență, consideră că în mod corect s-a orientat instanța și a stabilit și modalitatea de executare prin privarea de libertate.
Solicită respingerea recursului și menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților.
Apărătorul recurenților-inculpați C. S. și C. F. arată că nu a fost vorba despre nicio violență anterioară. Partea vătămată a declarat acest aspect, neînsoțind afirmațiile sale de vreun act medico-legal, iar martorul care a fost prezent la discuții și care a inițiat această întâlnire la catredală, nici măcar nu a vorbit de o pretinsă violență existentă între ei. Arată că nu ar fi apelat la un „judecător” rom, în condițiile în care ar fi dorit o rezolvare violentă a acestei situații.
Inculpatul C. S., având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta.
Inculpatul C. F., având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta, urmând ca instanța să aibă în vedere că are familie, i-a murit tatăl, mama sa este bolnavă, are copiii pe care nu are cine să-i întrețină, că a greșit și nu se va mai întâmpla. Solicită ca pedeapsa ce-i va fi aplicată să fie cu suspendare.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față, declarate de inculpații C. S. și C. F., înregistrate sub nr._ la Curtea de Apel G.,
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.454/01.11.2013 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._ a fost condamnat inculpatul C. S. la pedeapsa de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj prev.și ped.de art.194 alin.1 c.p. și art.320 indice 1 alin.7 c.p.p.
A fost condamnat inculpatul C. F. la pedeapsa de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj prev.și ped.de art.194 alin.1 c.p. și art.320 indice 1 alin.7 c.p.p.
A fost aplicată inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a) teza II și lit. b) din codul penal, pe durata prevăzută de art. 71 cod penal.
Conform art.350 c.p.p. s-a menținut starea de arest a celor doi inculpați, iar conform art.88 c.p. s-a dedus timpul reținerii și arestării preventive începând cu data de 11.09.2013 la zi pentru ambii inculpați.
S-a constatat că partea vătămată B. R. nu a solicitat despăgubiri civile.
Conform art.118 lit.b) c.p. s-a confiscat de la inculpatul C. F. un telefon mobil Nokia gri 6300, atașat la dosarul de urmărire penală.
Conform art.118 lit.b) c.p. s-a confiscat de la inculpatul C. S. un telefon mobil Nokia negru X 200 atașat la dosarul de urmărire penală.
A fost obligat inculpatul C. S. să plătească statului suma de 1.100 lei cheltuieli judiciare, din care 1.000 lei onorariu apărător oficiu, anume: urmărire penală 300 lei - delegația nr.461/11.09.2013 – av.A. L.; 300 lei - delegația nr.458/11.09.2013 – av.C. I.; menținere arestare preventivă – 100 lei – delegația nr.509/08.10.2013 – av.Mavrocheflos A. și instanță 300 lei (delegația nr.515/08.10.2013 – av.B. L.) va fi suportat din fondurile M.J. către B.Av.T..
A fost obligat inculpatul C. F. să plătească statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 400 lei onorariu apărător oficiu, anume: urmărire penală 300 lei - delegația nr.457/11.09.2013 – av.C. I.; menținere arestare preventivă – 100 lei – delegația nr.510/08.10.2013 – av.Ratz O.) va fi suportat din fondurile M.J. către B.Av.T..
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria T. nr.3483/P/2013 inculpații C. S. și C. F. au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj prev. și ped. de art. 194 alin.1 C.p.
Din examinarea actelor și lucrărilor prima instanță a reținut următoarele:
. Bârlad este o societate care este administrată de B. M. iar de activitatea punctului de lucru a acestei societăți se ocupă partea vătămată B. R.. Această societate are ca obiect de activitate colectarea deșeurilor feroase și punctul de lucru funcționează în T., ., nr.138 în curtea sediului fostului ..
In cursul anului 2013 inculpații au adus la punctul de lucru al . mai multe autoturisme uzate ca să le vândă la fier vechi. Partea vătămată B. R. a primit autoturismele și le-a oferit celor doi inculpați prețul afișat.
La începutul lunii septembrie 2013, inculpații au cerut părții vătămate să le dea un preț mai mare pentru fierul adus, iar în caz contrar să le dea o „Taxă de protecție”.
In ziua de 4.09.2013 inculpații C. S. și C. F., însoțiți și de alte persoane s-au deplasat la punctul de lucru al . pentru a discuta cu partea vătămată.
Aceasta a refuzat categoric să le dea inculpaților un preț preferențial pentru fierul adus, motiv pentru care între inculpați și partea vătămată a existat un conflict, soldat cu violențe fizice și amenințări.
După această dată inculpații C. S. și C. F. au contactat telefonic pe partea vătămată B. R. și i-au cerut suma de 15.000 lei cu titlu de taxă de protecție, amenințând că în caz contrar vor recurge la violențe fizice și vor cauza distrugeri societății, prin incendiere, împiedecând funcționarea punctului de lucru.
Inculpații au atenționat pe partea vătămată că evenimentele din 4.09.2013 sunt doar începutul conflictului, dacă aceasta refuză să le dea taxă de protecție.
In perioada 5-10.09.2013, partea vătămată a fost contactată atât telefonic, cât și prin intermediul unor cunoștințe comune, de mai multe ori de inculpați, aceștia transmițând că dacă nu primesc banii vor incendia societatea și vor distruge pe partea vătămată.
Întrucât amenințările proferate i-au cauzat temeri, partea vătămată Brătieanu R. a sesizat organele de poliție .
Pentru a constata fapta, partea vătămată le-a spus inculpaților că este de acord să le dea suma pretinsă, de 15.000 lei și astfel a fost realizat flagrantul de către organele de cercetare penală.
Partea vătămată a prezentat suma de 15.000 lei care a fost marcată cu creion galben special, seriile bancnotelor fiind evidențiate și a stabilit cu inculpații să le dea banii la data de 11.09.2013 în incinta Catedralei „Sfântul G.„ din mun. T., urmând ca inculpații să-și ia angajamentul că nu vor mai deranja pe partea vătămată și nu vor stingheri activitatea societății.
In ziua de 11.09.2013, în jurul orei 12,00, inculpații C. S. și C. F. au venit la locul stabilit, însoțiți și de alte rude, iar după ce au primit banii de la partea vătămată au fost prinși în flagrant de organele de poliție care supravegheau zona.
Asupra inculpatului C. F. a fost găsită suma de 15.000 lei, marcată cu menținea „SANTAJ „, pe mâini și pe haine fiind identificate urme de praf fluorescent .
Audiați inculpații la urmărirea penală la început au precizat că banii le aparțin iar ulterior au precizat că este vorba de o sumă de bani pe care partea vătămată B. R. o datora lor și familiei acestora.
In fața instanței de fond, prin declarațiile date la data de 31 octombrie 2013, inculpații au solicitat să se facă aplicarea disp.art.320 indice 1 c.p.p., arătând că, cunosc pentru ce sunt trimiși în judecată, cunosc probele administrate în cauză la urmărirea penală și le însușesc și sunt de acord ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și recunosc săvârșirea faptelor așa cum s-au reținut de către organul de urmărire penală, iar faptele acestora sunt dovedite cu: plângerea și declarațiile părții vătămate B. R., declarațiile martorilor B. Dinarca, M. C., B. C. R., coroborate cu declarațiile inculpaților date în fața instanței.
Prima instanță a reținut că în drept, fapta inculpaților C. S. și C. F. care, la data de 11.09.2013 au constrâns prin amenințare pe partea vătămată B. R. să le dea suma de 15.000 lei, cu titlu de taxă de protecție, urmărind să dobândească un folos material injust, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj prev. de art. 194 alin.1 C.p.
S-a arătat că din fișa de cazier judiciar rezultă că inculpații nu sunt recidiviști, dar au mai fost sancționați administrativ de două ori: inculpatul C. F. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire și încăierare iar inculpatul C. S. a fost condamnat de 3 ori la amendă penală pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire și amenințare cât și la sancțiuni administrative pentru lovire, ultraj și încăierare prev. de art. 180 al.2, 239 și 322 C.p.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaților, prima instanță a avut în vedere criteriile prev.de art.72 c.p. și anume: limitele pedepsei prevăzute de legea penală pentru infracțiunile săvârșite, gradul de pericol social al faptelor, și anume, au contactat-o în mod repetat pe partea vătămată și au amenințat-o, solicitându-i taxă de protecție după care au agresat-o pe aceasta, modul de comitere al faptelor, circumstanțele reale ale săvârșirii acesteia, atitudinea la început nesinceră a inculpaților iar în fața instanței au recunoscut fapta, precum și circumstanțele personale: neșcolarizați, fără ocupație, necăsătoriți; deși nu sunt recidiviști au mai fost sancționați și condamnați pentru fapte de violență.
Deoarece la instanță, inculpații au solicitat ca judecata să se facă potrivit art.320 indice 1 c.p.p., instanța de fond a făcut aplicarea disp.art.320 indice 1 alin.7 c.p.p., cu privire la limitele pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite.
Față de aceste considerente prima instanță a apreciat că scopul educativ al pedepselor aplicate inculpaților, va putea fi atins numai prin aplicarea unei pedepse privative de libertate.
Potrivit art.71 c.p., a aplicat inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art.64 alin.1 lit.a) teza II și lit.b) privind dreptul de a fi ales și dreptul de a ocupa o funcție, implicând exercițiul autorității de stat.
În consens cu cele statuate în mai multe rânduri de CEDO, de exemplu, prin Hotărârea S. și P., prima instanță a apreciat că restrângerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a) teza II și lit.c) c.p., deși interzicerea acestora este prevăzută în art.71 c.p., ca fiind atrasă de drept de condamnarea la pedeapsa închisorii, față de faptul că inculpatul are un loc de muncă și nu ocupă o astfel de funcție și față de faptul că dreptul la vot reprezintă o opțiune ce poate fi exprimată întrucât nu implică exercițiul autorității, ca factor de decizie.
Conform art.350 c.p.p., prima instanță a menținut starea de arest a inculpaților, măsură luată prin încheierea nr.12/12.09.2013 a Judecătoriei T., iar conform art.88 c.p., a dedus din durata pedepsei timpul reținerii și arestării preventive cu începere de la 11.09.2013 la zi pentru ambii inculpați.
Referitor la latura civilă a cauzei, s-a arătat că partea vătămată prin apărător nu s-a constituit parte civilă.
La săvârșirea infracțiunii, inculpații s-au folosit de telefoane mobile și conform art. 118 lit.b C.p. prima instanță a confiscat de la inculpatul C. F. un telefon mobil Nokia gri 6300 atașat la dosarul de urmărire penală și un telefon mobil Nokia negru X.200, atașat la dosarul de urmărire penală.
Inculpații au fost asistați la urmărirea penală și în fața instanței de avocați din oficiu iar onorariile urmează a fi suportate din fondurile Ministerului Justiției către Biroul de avocați T..
Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, au declarat recurs inculpații C. S. și C. F., apreciind-o ca netemeinică în privința cuantumului pedepselor aplicate, precum și a modalității de executare stabilite.
Au arătat că fapta a fost comisă în anumite circumstanțe specifice etniei, suma de bani pretinsă părții vătămate reprezentând o datorie mai veche pe care aceasta o avea față de tatăl inculpaților, s-au întâlnit în acest scop într-o biserică, însoțiți de familii și au încercat toate metodele pașnice pentru recuperarea respectivei sume de bani.
Având în vedere că au recunoscut comiterea faptei, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea dedusă judecății, raportat și la incidența disp. art.3201 Cod procedură penală este redusă, au apreciat că pedepsele aplicate sunt prea mari iar modalitatea de executare este neadecvată situației de fapt.
Ținând cont și de situația personală, inculpații au solicitat reducerea pedepselor aplicate iar ca modalitate de executare, suspendarea sub supraveghere, conform art.861 Cod penal.
Recursurile declarate sunt nefondate.
Analizând cauza, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, în limitele prev. de art.3856 al.3 Cod procedură penală - Curtea constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
Prima instanță, analizând și coroborând probele administrate în faza de urmărire penală- în faza de cercetare judecătorească inculpații declarând că recunosc comiterea faptei, astfel cum a fost reținută în sarcina acestora prin rechizitoriu, solicitând ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform art.3201 Cod procedură penală a stabilit o corectă situație de fapt, dând faptei reținute în sarcina celor doi inculpați încadrarea juridică corespunzătoare.
Instanța de fond a realizat o justă individualizare a pedepselor aplicate celor doi inculpați, în conformitate cu criteriile prev. de art.72 Cod penal.
Cererea inculpaților de a se dispune reducerea pedepselor aplicate prin sentința penală recurată nu va putea fi admisă.
Infracțiunea reținută în sarcina celor doi inculpați, prin modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire, prezintă în concret un grad sporit de pericol social, realitate ce determină imperativul adoptării unor măsuri în consecință.
Șantajul este o infracțiune de violență contra libertății psihice a persoanei. Aceasta creează o stare de presiune psihică asupra părții vătămate, urmarea produsă (fiind vorba de o infracțiune de pericol) fiind o stare de pericol pentru libertatea psihică a părții vătămate, constând în constrângerea prin violență psihică sau fizică la care este supusă aceasta.
Inculpații au solicitat părții vătămate să le dea un preț mai mare pentru fierul adus, în caz contrar solicitând o ”taxă de protecție”. Partea vătămată a refuzat să le dea un preț preferențial, după care între părți a existat un conflict, soldat cu violențe fizice și amenințări. Ulterior inculpații au contactat-o telefonic pe partea vătămată, cerându-i suma de 15.000 lei cu titlu de taxă de protecție, amenințând că în caz contrar vor recurge la violențe fizice și vor cauza distrugeri societății prin incendiere, împiedicând funcționarea punctului de lucru.
Inculpații au fost prinși în flagrant, în ziua de 11.09.2013, după ce au primit banii de la partea vătămată.
Fapta comisă, astfel cum rezultă din probele administrate este una gravă, atât prin modalitatea de săvârșire cât și prin urmarea produsă, astfel încât, aplicarea unor pedepse în cuantum redus nu ar putea atinge scopul prevăzut de art.52 Cod penal.
În cursul judecății în primă instanță, conduita procesuală a inculpaților - constând în recunoașterea faptelor – a primit deja eficiența juridică constând în reducerea limitelor de pedeapsă conform art.3201 al.7 Cod procedură penală.
Din perspectiva modalității de executare a pedepselor aplicate celor doi inculpați, raportat la considerentele expuse, precum și la persoana și conduita anterioară a inculpaților – astfel cum rezultă din fișele de cazier judiciar aceștia au mai fost anterior sancționați pentru infracțiuni de violență (lovire, încăierare, amenințare, ultraj) – în mod corect s-a apreciat de instanța de fond că scopul pedepselor va putea fi atins doar prin executarea efectivă a acestora, în cauză nefiind îndeplinite cumulativ condițiile impuse de art.861 al.1 Cod penal referitoare la suspendarea executării sub supraveghere.
În raport de considerentele expuse, în baza 38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpații C. S. și C. F..
Inculpații au fost cercetați în stare de arest preventiv, fiind reținuți la 11.09.2013 (ordonanțe -f.75/76 dos.u.p.) și arestați preventiv la 12.09.2013 (încheiere -f.83/85 dos.u.p.).
Măsura arestării preventive a inculpaților a fost verificată periodic de instanța de fond, conform art.3001 Cod procedură penală, art.3002 Cod procedură penală în referire la art.160b Cod procedură penală și constatându-se legalitatea și temeinicia acesteia, a fost menținută.
Urmează a se dispune menținerea stării de arest a inculpaților C. S. și C. F., iar potrivit art.38517 al.4 Cod procedură penală în referire la art.383 al.2 Cod procedură penală se va dispune deducerea din pedepsele aplicate acestora, a duratei reținerii și arestării preventive, cu începere de la 11.09.2013 la zi.
Văzând și disp. art.192 al.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDe:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații C. F. (CNP._, născut în anul 1983, luna 10, ziua 11, în T., județul G., fiul lui D. și al O., de cetățenie română, neșcolarizat, ocupația fără, necăsătorit, domiciliat în mun.T., ., în prezent în Penitenciarul G.) și C. S. (CNP._, născut în anul 1985, luna 08, ziua 27, în T., județul G., fiul lui D. și al O., de cetățenie română, neșcolarizat, ocupația fără, necăsătorit, domiciliat în mun.T., ..I., nr. 3, recidivist, în prezent în Penitenciarul G.) împotriva sentinței penale nr.454/01.11.2013 a Judecătoriei T..
Menține starea de arest a inculpaților C. F. și C. S. și compută din pedeapsa aplicată fiecăruia durata reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 11.09.2013 la zi, respectiv 17.12.2013.
Obligă pe fiecare inculpat la plata către stat a câte 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.12.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
D.-I. B. D. N. Mița M.
Grefier,
I. Ș.
Red.:D.N./15.01.2014
Tehnored.:I.Ș./16.01.2014
Fond:jud.N. Tuchiluș
| ← Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 128/2013. Curtea de... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
