Omor. Art.188 NCP. Sentința nr. 362/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 362/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 24-06-2014 în dosarul nr. 390/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIA PENALĂ Nr. 390/2014
Ședința publică de la 24 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. D.
Judecător G. S.
Grefier C. D.
Pe rol judecarea apelului penal formulat de către inculpatul C. C. împotriva sentinței penale nr.362/NCPP/06.05.2014 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect omorul (art.188 NCP) – tentativă.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 10.06.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru azi, 24.06.2014, când:
INSTANȚA
Asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.462/6.05.2014, Tribunalul Iași a hotărât următoarele:
„Condamnă pe inculpatul C. C., fiul lui T. și V., născut la data de 20.09.1979 în Iași, domiciliat în ., jud. Iași, CNP_, cetățean român, cu studii primare – 2 clase, căsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, fără loc de muncă, cunoscut cu antecedente penale în prezent arestat preventiv în P. Iași, la pedeapsa principală de 4(patru) ani de închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prev. de art. 66 aliniatul 1 literele a, b, h Cod penal pe o durată de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor prev. de art. 32 alin. 1 rap. la art. 188 Cod penal, cu aplic. art. 5 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
În temeiul dispozițiilor art. 65 Cod penal interzice inculpatului C. C. drepturile prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b, h Cod penal pe durata prev. de art. 65 alin. 3 Cod penal – ca pedeapsă accesorie.
În temeiul dispozițiilor art. 399 Cod procedură penală, a art. 202 și 223 aliniatul 2 Cod procedură penală menține măsura arestării preventive a inculpatului C. C..
În temeiul dispozițiilor art. 72 aliniatul 1 Cod penal scade din durata pedepsei principale de executat de către inculpatul C. C., durata reținerii și arestării preventive de la 23 ianuarie 2014 la zi .
În temeiul dispozițiilor art. 112 aliniatul 1 litera b Cod penal confiscă de la inculpatul C. C. o furcă folosită la săvârșirea infracțiunii ( furcă cu patru coarne metalice, dintre care unul rupt, cu o coadă de lemn cu lungimea de 1, 5 metri, conform procesului – verbal întocmit la data de 18.01.2014 de Secția a –II- a de Poliție Rurală C. – fila 12- dosar de u.p.), anexată dosarului prezentei cauze.
În temeiul dispozițiilor art. 7 din legea nr. 76/2008 privind privind organizarea si functionarea Sistemului N. de Date Genetice Judiciare dispune prelevarea de la inculpatul C. C. a probelor biologice în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul N. de Date Genetice Judiciare.
Ia act că persoana vătămată A. M., fiul lui G. și M., născut la data de 5.11.1991, domiciliat în satul Drăgușeni, ., județul Iași, nu s-a constituit parte civilă în procesul penal în condițiile art. 20 Cod procedură penală .
În temeiul dispozițiilor art. 397 Cod proc pen. rap. la art. 19 Cod proc pen, art. 1381, 1382, 1385 și 1391 cod civil admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S. de Ambulanță județean Iași, cu sediul în Iași, ., județul Iași .Obligă pe inculpatul C. C. la plata sumei de 464 lei, cu titlul de despăgubiri civile către partea civilă S. de Ambulanță județean Iași.
În temeiul dispozițiilor art. 397 Cod proc pen. rap. la art. 19 Cod proc pen, art. 1381, 1382, 1385 și 1391 Cod civil admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. Județean de urgențe „Sf. S.” Iași, cu sediul în Iași, bulevardul Independenței nr. 1, județul Iași . Obligă pe inculpatul C. C. la plata sumei de 4667,74( patru mii șase sute șaizeci de lei și șapte zeci și patru de bani), cu dobânda legală a Băncii naționale a României de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la plata integrală a debitului către partea civilă S. C. Județean de urgențe „Sf. S.” Iași.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură penală obligă inculpatul C. C. la plata sumei de 1535, 5 lei către stat, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 935, 5 lei avansate din fondurile Ministerului Public și suma de 600 de lei avansate din fondurile Ministerului Justiției .
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură penală suma de 200 de lei, reprezentând contravaloarea onorariului avocatului din oficiu pe parcursul judecății va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Iași.(delegație nr. 1413/2014).”
Pentru a se pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
„I. C. C. locuiește în ., este căsătorit și are 4(patru) copii minori iar, potrivit propriei declarații, nu are o ocupație stabilă ori un loc de muncă pe o anumită durată . I. și soția sa sunt cunoscuți în comunitatea rurală din satul Drăgușeni, ., în care locuiesc, ca și consumatori cronici de băuturi alcoolice. I. figurează înscris în evidențele S. de cazier judiciar cu condamnări din timpul minorității, în privința cărora a intervenit reabilitarea de drept, infracțiuni vizând relațiile sociale privind patrimoniul, comise fără violență .
În ziua de 17.01.2014, inculpatul C. C. a efectuat diferite activități în curtea locuinței sale, timp în care a consumat băuturi alcoolice împreună cu soția sa, ambii ajungând în stare avansată de ebrietate.
În aceeași zi, în jurul orelor 17,00, persoana vătămată A. M. – proprietar de oi – a mers în locul unde sunt aduse oile de la păscut, loc unde proprietarii își aleg oile, respectiv un pod situat în apropierea locuinței inculpatului C. C.. Persoana vătămată și-a ales cele 80 de oi, după care a plecat la locuința sa. La scurt timp, aici a venit numitul A. M. care l-a rugat pe A. M. să-l însoțească la un alt consătean, de la care sus-numitul intenționa să cumpere două oi. De la locuința consăteanului, numitul A. M. și persoana vătămată A. M. s-au deplasat la locuința numitului A. M., acesta având locuința situată pe aceeași stradă cu cea a inculpatului C. C..
În jurul orelor 19,00-19,15, persoana vătămată A. M. a plecat de la locuința martorului A. M., cu intenția de a merge acasă, fiind condus până la poartă de către acesta .
Pe drum se afla numita C. F. – soția inculpatului – care, aflată în stare de ebrietate, certa un copil. Din acest motiv, martorul A. M., zis ”E.”, l-a chemat acasă pe fiul său A. M. I. care, de asemenea se afla pe drum.
La fântâna situată pe drumul . locuinței familiei C., la o distanță de aproximativ 10 metri de locuință, se aflau martorii S. M. și C. E..
Persoana vătămată A. M. a trecut pe lângă soția inculpatului, moment în care aceasta a început să-i adreseze cuvinte urâte. Persoana vătămată A. M. nu a reacționat, spunându-i soției inculpatului să intre la ea în curte.
În acest timp, inculpatul C. C. a ieșit din curtea locuinței sale având în mână o furcă cu patru coarne. S-a îndreptat spre persoana vătămată A. M. și, fără să-i spună nimic, i-a înfipt furca în gât. Persoana vătămată A. M. și-a dat capul pe spate, iar cu o mână a tras de furcă, reușind să și-o scoată din gât. Imediat după agresiune, inculpatul și soția sa au intrat în curtea locuinței, inculpatul luând și furca.
La scurt timp, lângă persoana vătămată au ajuns martorii B. C. I. și B. I., zis ”N.”.
Persoana vătămată A. M. i-a spus martorului B. C. I. că a fost înțepat cu furca în gât de către C. C.. Martorul B. C. I. l-a sunat pe tatăl său, povestindu-i ce s-a întâmplat și cerându-i ca numitul A. I. (fratele persoanei vătămate) – care se afla la locuința părinților martorului – să vină la fața locului pentru a-l duce pe A. M. acasă.
În aceeași seară, persoana vătămată A. M. a fost transportată cu ambulanța la S. Județean C. de Urgențe ”Sf. S.” din Iași, unde a fost internată în perioada 17.01.2014 – 29.01.2014 și supusă unei intervenții chirurgicale.
Din raportul de constatare medico-legală nr. 4657/OF din data de 10.02.2014 rezultă că „persoana vătămată A. M. a prezentat ”plagă înțepată regiune cervicală anterioară cu interesare traheală, care a necesitat instalare unei traheostome temporare, insuficiență respiratorie subacută, emfizem subcutanat cervical și toracal anterior”. Leziunile s-au putut produce prin lovire cu corp înțepător (corn furcă), necesită pentru vindecare un număr de 21-23 zile îngrijiri medicale și au fost de natură a-i pune viața în primejdie.”
Situația de fapt astfel reținută rezultă din analiza coroborată a declarațiilor inculpatului C. C., cu declarația persoanei vătămate A. M., și cu martorilor audiați, precum și cu aspectele consemnate în procesele- verbale întocmite de organele de urmărire penală, și raportul medico-legal de constatare nr. 4657/OF din data de 10.02.2014 întocmit de Institutul de Medicină Legală Iași .
Analizând depoziția inculpatului C. C., prin aplicarea dispozițiilor art. 103 cod procedură penală ,Tribunalul o va primi ca reflectând adevărul în măsura în care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză. În cursul urmăririi penale, inculpatul C. C. a admis că a lovit persona vătămată cu furca în zona gâtului, dar în alte condiții decât cele prezentate în actul de sesizare a instanței . În fața instanței de judecată, inculpatul C. C. a arătat că recunoaște în întregime comiterea faptei de tentativă de omor reținute în sarcina sa, astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare. Într-o prima fază a urmăririi penale, inculpatul C. C. a încercat să arate faptul că a reacționat violent asupra victimei A. M., întrucât aceasta din urmă, după ce o persoană necunoscută ar fi încercat să-l lovească cu bățul sau după ce persoana vătămată l-ar fi lovit cu ghioaga pe care ar fi avut-o asupra sa. . Abandonarea acestei versiuni este corespunzătoare adevărului faptic ce rezultă atât din declarațiile persoanei vătămate, cât și din declarațiile martorilor oculari, care au perceput evenimentul cu dificultățile inerente împrejurărilor de fapt, întunericul limitând în mod natural posibilitățile lor de percepere, cât și din aspectele consemnate în procesul- verbal de conducere în terne întocmit de organele de urmărire penală la data de18.01.2014 . (filele 13 și următoarele dosar de u.p.) . Astfel, instanța reține că inculpatul C. C., percepând probabil momentul în care A. M. i-a cerut numitei C. F. să intre în propria curte, în momentele în care aceasta, aflată în stare de ebrietate purta discuții contradictorii cu niște copii, în mod intempestiv și fără a purta vreo discuție prealabilă, s-a înarmat cu o furcă din propria curte și a lovit pe A. M. în mod grav asupra gâtului, o singură dată, după care s-a retras din drumul public. Persoana vătămată A. M. a relatat în cursul urmăririi penale că C. F., aflată în stare avansată de ebrietate, certa un copil aflat pe drum în apropierea fântânii lângă care se mai aflau martorii B. C. I., A. M. și S. M. – minori, în vârstă de 14- 15 ani . Văzându-l pe A. M., C. F. i-a vorbit urât, iar partea vătămată i-a replicat cerându-i să intre în propria curte, după care, l-a văzut de inculpat și a simțit o lovitură în zona gâtului, percepând doar, în întuneric, că inculpatul are în mâini un corp metalic, strălucitor. Victima a înțeles că a fost lovită cu o furcă, atunci când, scoțând singură agentul vulnerant din corp, și-a dat seama că nu poate vorbi și că din gâtul său ieșea aer. (declarație filele 29- 31 dosar de urmărire penală). Declarațiile persoanei vătămate se coroborează cu cele ale martorilor audiați, în special cu declarația martorului ocular S. M., în vârstă de 14 ani, care a arătat că în acea seară era împreună cu vărul său C. E. împreună cu care se deplasa spre locuința bunicilor lor. Trecând prin fața locuinței inculpatului C. C. a văzut că acesta a ieșit în drum pentru a o lua pe soția sa care ”era foarte beată” și era căzută în drum. A ridicat-o și a intrat la el în curte, dar la scurt timp a ieșit din nou în drum, de această dată având în mână o furcă cu patru coarne. S-a îndreptat spre A. M. și, fără să-i spună nimic, i-a înfipt acestuia furca în gât.(declarație fila 63, dosar de urmărire penală). Văzând ce s-a întâmplat, martorul S. M. a mers la un grup de copii, ce se afla lângă pod, și l-a chemat pe martorul B. C. I.. Acesta nu a văzut momentul agresiunii, însă imediat după comiterea acesteia, persoana vătămată A. M. i-a spus că C. C. ”s-a luat de el degeaba, lovindu-l cu furca”.(declarație, fila 61, dosar de urmărire penală).
Martorul A. M. I., în vârstă de 14 ani, nepotul victimei a declarat că în seara de 17.01.2014, numita C. F., aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, a început să facă scandal în drumul sătesc, certându-se cu un copil. Din acest motiv, tatăl său A. M., zis ”E.” - care ieșise să-l conducă pe A. M., l-a chemat în curte, pentru ca numita C. F. să nu se ia și de el. Martorul A. M. I. a intrat în curte însă a rămas lângă gard, loc din care a văzut când inculpatul C. C. a ieșit din curtea locuinței sale având în mână o furcă și s-a deplasat în direcția în care se afla A. M.. Din cauza întunericului, martorul A. M. I. nu a văzut momentul agresiunii, dar la scurt timp a auzit cum copiii aflați în drum au țipat că numitul C. C. i-a înfipt furca în gât lui A. M..(filele 73- 74, dosar de urmărire penală) .
Martorul B. I., zis ”N.”, a cărui prezență este indicată atât de către persoana vătămată și inculpat, cât și de martorii S. M. și B. C. I., a confirmat faptul că inculpatul C. C. i-a înfipt furca în gât lui A. M., însă a prezentat o versiune a desfășurării conflictului care nu este confirmată de nici una dintre persoanele audiate în cauză. El a declarat că Cobotaru F. a lovit peste picioare cu un băț pe A. M., că imediat inculpatul C. C. a ieșit din curte cu furca în mână, a încercat să lovească persoana vătămată, dar aceasta s-a ferit, iar inculpatul ținând cu mâinile de furcă a căzut în genunchi, lovind de jos în sus pe A. M. cu furca în zona gâtului, victima fugind apoi spre direcția martorului. Martorul B. I., zis „N. „ a fost văzut de persoana vătămată și de ceilalți martori . Persoana vătămată a precizat că acest martor a condus-o spre casă, dar a negat că a existat vreo luptă între el și inculpatul C. C. și cu atât mai mult, a negat că ar fi fost lovit de C. F. peste picioare.
Instanța reține că probatoriul administrat în cauză, în totalitate confirmă declarația dată de inculpatul C. C. în fața instanței de judecată care a recunoscut comiterea faptei, astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu, probele analizate mai sus fiind susținute și de faptul că inculpatul C. C. nu a prezentat nicio urmă de lovitură, nicio urmă produsă de pretinsa cădere în genunchi invocată atât de el, inițial, cât și de martorul B. . Persoana vătămată A. M. are 23 de ani și, în condițiile în care inculpatul C. C. se afla în stare de ebrietate la momentul comiterii faptei, persoana vătămată ar fi putut iniția cu succes apărări împotriva actului agresiv promovat de inculpat, dacă și-ar fi dat seama de intenția iminentă a acestuia de a lovi. Lipsa oricăror probe în acest sens dovedește o dată în plus că victima a fost atacată grav, rapid și fără nicio discuție prealabilă de inculpatul C. C. care i-a aplicat în mod intempestiv o lovitură cu furca asupra gâtului, lovitură ce i-a cauzat potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 4657/OF din data de 10.02.2014 (fila 26, dosar de u.p)”plagă înțepată regiune cervicală anterioară cu interesare traheală, care a necesitat instalare unei traheostome temporare, insuficiență respiratorie subacută, emfizem subcutanat cervical și toracal anterior”. Leziunile s-au putut produce prin lovire cu corp înțepător (corn furcă), necesită pentru vindecare un număr de 21-23 zile îngrijiri medicale și au fost de natură a-i pune viața în primejdie.”
Lipsa aparentă a unui motiv logic al atacului grav și deosebit de violent al inculpatului C. C. asupra victimei A. M. a pus problema responsabilității inculpatului . În cauză a fost întocmit raportul de expertiză medico legală psihiatrică nr. 4663/PSH/24.01.2014. (fila 100 – dosar de u.p.) În urma examinării inculpatului C. C. la data de 23.01.2014, Comisia de primă expertiză medico- legală psihiatrică a concluzionat că C. C. a prezentata în momentul comiterii faptei diagnosticul de deficiență mintală ușoară (Q.I. 65) cu tulburări de comportament . Etilism cronic, dar a avut păstrată capacitatea de apreciere critică asupra conținutului faptei și consecințelor social – juridice ale acesteia.(discernământ prezent). „
În drept:
Fapta inculpatului C. C., care în seara de 17.01.2014,în jurul orelor 19,00-19,30, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, a aplicat fără motiv persoanei vătămate A. M. o lovitură cu o furcă în gât, cauzându-i o ”plagă înțepată regiune cervicală anterioară cu interesare traheală, care a necesitat instalare unei traheostome temporare, insuficiență respiratorie subacută, emfizem subcutanat cervical și toracal anterior”, leziuni ce s-au putut produce prin lovire cu corp înțepător (corn furcă) și au fost de natură a-i pune viața în primejdie - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor - prev. de art. 32 alin. 1 Cod Penal rap. la art. 188 alin. 1 Cod Penal .
În mod legal și temeinic a reținut procurorul prin actul de sesizare că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 194 Cod penal și că fapta inculpatului C. C. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor. Intenția, ca formă de vinovăție, deși ține de procesele psihice ale inculpatului, nu se prezumă, ci se dovedește . Ea rezultă din împrejurările anterioare, concomitente și posterioare comiterii faptei. În cauză, inculpatul C. C., fără un motiv anume, pe fondul stării de ebrietate și al consumului cronic de băuturi alcoolice a demarat un atac intempestiv și grav asupra persoanei vătămate, după ce s-a înarmat cu o furcă cu patru coarne metalice, obiect apt a produce moartea, pe care l-a îndreptat asupra unei zone anatomice vitale a corpului persoanei vătămate, pe care a lovit-o cu putere, străpungându-i traheea și abandonând-o pe drumul public. Materialitatea faptei, agentul vulnerant folosit, zona corpului vizată de inculpat, toate dovedesc că inculpatul C. C. a acționat cel puțin cu intenția directă, prevăzând și acceptând că lovind o persoană în maniera descrisă mai sus, poate surveni decesul acesteia, urmare care nu intervenit din cauza unor împrejurări independente de voința inculpatului.
Instanța, constatând că de la data comiterii infracțiunii deduse judecății și până la soluționarea prezentei cauze a intervenit legea nr. 286 /2009 intrată în vigoare la data de 1.02.2014, în condițiile art. 5 Cod penal va reține că legea nouă este mai favorabilă inculpatului .
Comparând dispozițiile aplicabile din Codul penal din 1969 și pe cele din codul penal în vigoare prin prisma tuturor instituțiilor de drept penal incidente, instanța reține că infracțiunea comisă de inculpatul C. C. era prevăzută de Codul penal abrogat ca infracțiune de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 Cod penal rap. la 174- 175 lit. i Cod penal ( incidente fiind disp. art. 152 lit. a Cod penal) din 1969 și pedepsită cu închisoarea de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni și este în prezent incriminată ca infracțiune de tentativă de omor prev. de art. 188 Cod penal și sancționată cu pedeapsa principală a închisorii de la 10 la 20 de ani.
Analizând încadrarea juridică a faptei de tentativă de omor în formă simplă deduse judecății, analizând regimul sancționator, faptul că în cauză nu sunt incidente potrivit niciuneia dintre dispozițiile normative succesive circumstanțe atenuante sau agravante, instanța reține că legea nouă este mai favorabilă inculpatului întrucât prevede limite de pedeapsă mai reduse.
Fiind dovedită pe deplin vinovăția inculpatului C. C. pentru săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, instanța va dispune condamnarea inculpatului în condițiile art. 396 alin. 2 Cod procedură penală.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului C. C. instanța are în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prev. de art. 74 Cod penal: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Tribunalul are în vedere, plecând de la limitele speciale ale pedepsei principale pentru infracțiunea săvârșită stabilite de 33 Cod penal, reduse ca efect al cauzei generale de atenuare prev. de art. 396 aliniatul 10 Cod procedură penală că fapta inculpatului este extrem de gravă, ei încălcând dreptul primordial absolut și inalienabil la viață prev. și de art. 3 din Convenția Europeană a drepturilor omului, determinând punerea în primejdie a vieții unei persoane tinere, urmare ce nu poate fi justificată de nici un motiv ; reține instanța că inculpatul C. C. că nu poate justifica în nici un fel violența dezlănțuită ca stare paroxistică și în plus că el nu a dovedit sentimente umane minime față de victimă în timpul și după comiterea infracțiunii, că după săvârșirea infracțiunii a minimizat gravitatea faptei sale. Totodată se reține că inculpatul C. C. era perceput ca o persoană cu un comportament relativ normal atunci când nu consumă alcool, dar că pe fondul dependenței de alcool și al intelectului liminar, devine agresiv și imprevizibil . Față de aceste motive, în limitele legale ale pedepsei prevăzute de textul de incriminare ( 5- 10 ani închisoare), reduse ca urmare a reținerii cauzei generale de atenuare prevăzute de art. 396 aliniatul 10 Cod procedură penală ( 3 ani și 4 luni – 6 ani și 8 luni închisoare), instanța se va orienta spre o pedeapsă cu închisoare între aceste limite, apreciind că numai executarea pedepsei în regim de detenție permite atingerea scopului pedepsei ,reeducarea condamnatului și formarea unei atitudini corecte față de valorile sociale anterior încălcate, dar și eficiența unei prevenții generale și speciale .
În consecință, instanța va condamnă pe inculpatul C. C., cetățean român, cu studii primare – 2 clase, căsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, fără loc de muncă, cunoscut cu antecedente penale în prezent arestat preventiv în P. Iași, la pedeapsa principală de 4(patru) ani de închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prev. de art. 66 aliniatul 1 literele a, b, h Cod penal pe o durată de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor prev. de art. 32 alin. 1 rap. la art. 188 Cod penal, cu aplic. art. 5 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
Potrivit disp. art. 12 din legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal „În cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.”
Pedepsele complementare și accesorii aplicabile în cauză sunt cele prevăzute de art. 66 Cod penal .
Raportat la criteriile de individualizare analizate mai sus, Tribunalul va aplica inculpatului C. C. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. art. 66 aliniatul 1 literele a, b, h Cod penal pe o durată de 4 ani, apreciind, pe baza acelorași criterii de individualizare că inculpatul nu va putea fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, nu va avea dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și nici dreptul de a deține, purta sau folosi orice categorie de arme pe o durată de 2 ani . Comiterea faptei dovedește că inculpatul nu are maturitatea necesară pentru a ocupa funcții de responsabilitate majoră și nici maturitatea și responsabilitatea cerută persoanelor care doresc să dețină și să poarte în mod legal arme.
În temeiul dispozițiilor art. 65 Cod penal se vor interzice inculpatului C. C. drepturile prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b, h Cod penal pe durata prev. de art. 65 alin. 3 Cod penal – ca pedeapsă accesorie.
În temeiul dispozițiilor art. 399 Cod procedură penală, a art. 202 și 223 aliniatul 2 Cod procedură penală se va menține măsura arestării preventive a inculpatului C. C..
În temeiul dispozițiilor art. 72 aliniatul 1 Cod penal se va scădea din durata pedepsei principale de executat de către inculpatul C. C., durata reținerii și arestării preventive de la 23 ianuarie 2014 la zi .
Față de toate considerentele reținute mai sus, Tribunalul reține că se mențin pe deplin temeiurile prev. de art. 202 și 223 aliniatul 2 Cod procedură penală care au justificat luarea și menținerea măsurii preventive a arestării față de C. C., că măsura preventivă este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică și proporțională cu gravitatea faptei pentru care inculpatul a fost condamnați prin prezenta sentință și că o altă măsură preventivă, neprivativă de libertate, nu este suficientă pentru a asigura supravegherea predispoziției criminale a inculpatului cu privire la care există probe de vinovăție sub aspectul infracțiunii de tentativă de omor și care s-a implicat în comiterea unor violențe grave nejustificate ce puteau avea consecințe tragice .
În ceea privește aprecierea duratei rezonabile sau nu a arestării preventive justificate de gravitatea faptelor, jurisprudența CEDO a statuat că aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se poate face luându-se în considerare și circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se vedea în ce măsură există indicii cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate" (a se vedea cauzele Labita c. Italiei, Neumister c. Austriei).
Tribunalul reține că o durată a arestării de 4 luni chiar fundamentate în principal pe gravitatea faptei în circumstanțele concrete ale cauzei de față relevate mai sus nu atinge limita nerezonabilității .
Potrivit art. 239 aliniatul 2 Cod procedură penală durata rezonabilă a măsurii arestării preventive în cursul judecății se apreciază ca moment „a quo „, punct de plecare, de la data sesizării instanței, în cauză aceasta fiind dispusă la data de 17.02.2014, măsura preventivă durând așadar de 3 luni.
Tribunalul reține așa cum a mai arătat și anterior că aprecierea pericolului social existent prin lăsarea inculpatului în libertate are ca reper obiectiv necesitatea protecției societății, iar datele cauzei reprezintă elemente indicative în aprecierea raportului dintre dreptul individual la libertate și dreptul social la protecție.
Din această perspectivă, instanța amintește din nou că membrii societății au dreptul de a se bucura de ocrotirea dreptului la viață, drept primordial al ființei umane, inalienabil și care nu poate fi suspus vreunei restrângeri de orice, iar ființa acestui drept nu poate fi supus unor ingerințe nejustificate din partea niciunui subiect de drept.
Astfel, față de împrejurările și modalitatea în care se presupune că s-a realizat activitatea infracțională imputată inculpatului (dezlănțuirea violenței nejustificate, intensitatea forței utilizate ce depășește caracterul necesar unei corecții fizice sau unei apărări – lovirea victimei cu o furcă în zona gâtului - așa cum rezultă din concluziile expertizei medico-legale, neluarea vreunei măsuri de ajutorare a victimei după comiterea agresiunii) și de urmările faptei –punerea în primejdie a vieții victimei, de gravitatea faptei presupus a fi comisă de inculpat și de natura relațiilor sociale vătămate, față de rezonanța socială negativă a faptelor de acest gen în rândul colectivității, se reține că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, instanța de judecată apreciind că lăsarea în libertate a inculpatului C. C. ar crea o stare de insecuritate pentru raporturile sociale, un sentiment de dezaprobare din partea membrilor comunității locale din care provine și de neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție, stare de pericol concret care este actuală. Din declarațiile martorilor audiați, ecoul acestei fapte în comunitatea rurală, nu s-a stins și nu s-a estompat . Din aceleași depoziții pare să rezulte că inculpatul este cunoscut cu un caracter violent pe fondul consumului obișnuit, cronic de băuturi alcoolice. Din raportul de expertiză medico- legală psihiatrică nr. 4663/PSH din 2014 rezultă că inculpatul suferă de anumite tulburări psiho - patologice care s-au exacerbat în contextul consumului de băuturi alcoolice și au condus la realizarea actului de violență, dar a acționat cu discernământ. Aceste aspecte justifică o dată în plus concluzia că datele concrete privind personalitatea inculpatului îndreptățește instanța de judecată să aprecieze că inculpatul nu prezintă garanții că eliberat din detenție provizorie nu va mai comite alte fapte prevăzute de legea penală.
Deși admite ca exista o prezumție in favoarea libertății inculpatului C. C., pana la stabilirea definitiva a vinovăției acestuia, văzând și persoana inculpatului (inculpatul C. C., este o persoană care a mai fost implicată în comiterea de fapte prevăzute de legea penală, fiind condamnat anterior pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt), instanța apreciază ca menținerea măsurii arestării preventive se justifica întrucât în cauză există indicii concrete care releva necesitatea protejării ordinii publice, care prevalează in raport de regula judecării unei persoane in stare de libertate.
Potențialul criminogen extrem de ridicat dovedit de materialitatea presupusei fapte ce i se impută, de ușurința în care s-ar fi implicat în comiterea unei fapte grave, modalitatea concretă în care se conturează din mijloacele de probă administrate că ar fi fost comisă fapta denotă un pericol social sporit din partea inculpatului C. C.,
Din această perspectivă, instanța apreciază că o altă măsură preventivă nu este suficientă pentru a asigura supravegherea predispoziției criminale a inculpatului .
De aceea, în aprecierea interesului particular al inculpatului C. C., privind dreptul la libertate și al interesului general a societății de apărare a ordinii de drept, instanța va constata preeminența celui din urmă, menținerea arestării preventive a inculpatului impunându-se pentru realizarea scopului măsurilor preventive prev. de art. 202 C.proc.pen..
Instanța reține că aprecierea pericolului social existent prin lăsarea inculpatului în libertate are ca reper obiectiv necesitatea protecției societății, iar datele cauzei reprezintă elemente indicative în aprecierea raportului dintre dreptul individual la libertate și dreptul social la protecție.
Din această perspectivă, instanța amintește că membrii societății au dreptul de a se bucura de ocrotirea dreptului la viață, drept primordial al ființei umane, inalienabil și care nu poate fi suspus vreunei restrângeri de orice, iar ființa acestui drept nu poate fi supus unor ingerințe nejustificate din partea niciunui subiect de drept.
Instanța constată că în prezent sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 202 C.p.p. art. 223 aliniatul 2 Cod procedură penală, că măsura preventivă dispusă față de inculpatul C. C., este necesară și proporțională cu gravitatea acuzației formulate împotriva sa, că privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
În temeiul dispozițiilor art. 112 aliniatul 1 litera b Cod penal se va confisca de la inculpatul C. C. o furcă folosită la săvârșirea infracțiunii ( furcă cu patru coarne metalice, dintre care unul rupt, cu o coadă de lemn cu lungimea de 1, 5 metri, conform procesului – verbal întocmit la data de 18.01.2014 de Secția a –II- a de Poliție Rurală C. – fila 12- dosar de u.p.), anexată dosarului prezentei cauze. Tribunalul constată că sunt pe deplin îndeplinite condițiile legale pentru luarea măsurii de siguranță, aceasta fiind destinată de preveni săvârșirea pe viitor a altor fapte prevăzute de legea penală de către inculpat.
În temeiul dispozițiilor art. 7 din legea nr. 76/2008 privind privind organizarea si functionarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare se va dispune prelevarea de la inculpatul C. C. a probelor biologice în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
Pentru motivele indicate mai sus, având în vedere că persoana vătămată A. M., deși a declarat în cursul urmăririi penale că are pretenții civile de la inculpat, nu a precizat cuantumul acestora și nu s-a conformat dispozițiilor art. 20 Cod procedură penală, Instanța va lua act că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, având în continuare posibilitatea legală de a se adresa instanței civile.
Sub aspectul acțiunilor civile formulate de partea civilă S. de Ambulanță Județean Iași, cu sediul în Iași, ., județul Iași, prin reprezentant legal, manager general F. E. A., și de partea civilă S. C. Județean de urgențe „Sf. S.” Iași, cu sediul în Iași, bulevardul Independenței nr. 1, județul Iași Tribunalul reține că fapta inculpatului C. C. care constituie infracțiunea de tentativă de omor a ocazionat diminuarea patrimoniului părților civile cu suma de 464 de lei- cheltuieli de transport pentru deplasarea ambulanței la locuința victimei la data de 17.01.2014și, respectiv, cu suma de 4667,74( patru mii șase sute șaizeci de lei și șapte zeci și patru de bani), reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate persoanei vătămate, conform fișei de transport cu ambulanța și conform fișei medicale și deconturilor de cheltuieli depuse la dosarul de urmărire penală de cele două părți civile. Fiind îndeplinite condițiile de antrenare a răspunderii civile delictuale a inculpatului C. C., vor fi admise acțiunile civile formulate de aceste părți civile .
În temeiul dispozițiilor art. 397 Cod proc pen. rap. la art. 19 Cod proc pen, art. 1381, 1382, 1385 și 1391 Cod civil se va admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S. de Ambulanță județean Iași, cu sediul în Iași, ., județul Iași .Va fi obligat pe inculpatul C. C. la plata sumei de 464 lei, cu titlul de despăgubiri civile către partea civilă S. de Ambulanță județean Iași.
În temeiul dispozițiilor art. 397 Cod proc pen. rap. la art. 19 Cod proc pen, art. 1381, 1382, 1385 și 1391 Cod civil se va admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. Județean de urgențe „Sf. S.” Iași, cu sediul în Iași, bulevardul Independenței nr. 1, județul Iași . Va fi obligat inculpatul C. C. la plata sumei de 4667,74( patru mii șase sute șaizeci de lei și șapte zeci și patru de bani), cu dobânda legală a Băncii naționale a României de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la plata integrală a debitului către partea civilă S. C. Județean de urgențe „Sf. S.” Iași.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul C. C. la plata sumei de 1535, 5 lei către stat, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 935, 5 lei avansate din fondurile Ministerului Public și suma de 600 de lei avansate din fondurile Ministerului Justiției .
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură penală suma de 200 de lei, reprezentând contravaloarea onorariului avocatului din oficiu pe parcursul judecății va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Iași.(delegație nr. 1413/2014).”
Împotriva hotărârii primei instanțe, în termen legal, a declarat apel inculpatul C. C. care a solicitat reducerea pedepsei având în vedere că pedeapsa aplicată este prea mare față de probele administrate și raportul de expertiză medicală psihiatrică efectuat în cauză.
C., examinând actele și lucrările dosarului de fond și sentința criticată prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu,sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, constată că apelul inculpatului este nefondat pentru următoarele considerente:
În cauză a fost administrat un amplu material probator, respectiv proces verbal de constatare a actelor premergătoare, proces verbal de conducere în teren și planșa foto, proces verbal de examinare a corpului delict, constatări preliminare medico legale, raport de constatare medico legală nr.4657OF din 10.02.2014, declarația persoanei vătămate A. M., declarațiile martorilor B. C. I., S. M., B. I., D. L. și A. M. I., declarații învinuit/inculpat, pe care inculpatul și le-a însușit ca urmare a solicitării judecării cauzei în procedura recunoașterii.
Din coroborarea acestor probe rezultă că în mod judicios și temeinic argumentat instanța de fond a stabilit vinovăția inculpatului C. C. în comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată în raport de situația de fapt reținută.
Instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor referitoare la aprecierea probelor, evaluându-le în mod unitar, evidențiind aspecte concordante ce susțin vinovăția inculpatului apelant.
Pe baza analizei amănunțite a probelor administrate în cursul urmăririi penale, dar și a celor administrate în mod nemijlocit, prima instanță a reținut o situație de fapt corectă, existând probe certe de vinovăție a inculpatului apelant în comiterea faptei, probe ce au înlăturat prezumția de nevinovăție instituită de dispozițiile codului de procedură penală.
Probele administrate în cauză au dovedit că inculpatul C. cristian în ziua de 17.01.2014, în jurul orelor 19-19,30 pe fondul consumului de băuturi alcoolice a aplicat fără motiv persoanei vătămate A. M. o lovitură cu o furcă în gât, cauzându-i o plagă înțepată în regiunea cervicală anterioară cu interesare traheală, care a necesitat instalare unei traheostome temporare, insuficiență respiratorie subacută, emfizem subcutanat cervical și toracal anterior”, leziunile s-au putut produce prin lovire cu corp înțepător și au fost de natură a-i pune viața în primejdie, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor, prev. de art.32 alin.1 Cod penal rap. la art.188 alin.1 Cod penal.
Fapta a fost comisă de inculpat înainte de . noului cod penal.
Analizând regimul sancționator, faptul că în cauză nu sunt incidente potrivit niciuneia dintre dispozițiile normative succesive, circumstanța atenuantă sau agravantă, C. constată că instanța de fond a stabilit corect că legea mai favorabilă aplicabilă inculpatului este legea nouă întrucât prevede limite de pedeapsă mai reduse.
În ceea ce privește solicitarea reducerii cuantumului pedepsei principale,, C. o consideră nefondată.
Instanța de fond a individualizat corect pedeapsa ținând cont de criteriile de individualizare prevăzute de lege.
Văzând împrejurările și modul de comitere a infracțiunii precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru cea mai importantă valoare socială ocrotită de lege, respectiv dreptul la viață, consecințele produse, vârsta, conduita procesuală și nivelul de educație a inculpatului, C. consideră că aplicarea pedepsei de 4(patru)ani închisoare cu executare în regim de detenție în condițiile recunoașterii faptei este în măsură să asigure funcția de constrângere și reeducare a pedepsei precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Instanța de fond a dat dovadă de suficientă clemență prin aplicarea acestei pedepse, atentarea la integritatea fizică a unei persoane fără motiv dovedind o lipsă de respect față de valorile sociale ocrotite de lege și un pericol social deosebit de ridicat, expertiza psihiatrică efectuată în cauză demonstrând că inculpatul a comis fapta cu discernământ.
Constatând că nu sunt motive de desființare a hotărârii apelate, C. va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. C. împotriva sentinței penale nr.462/6.05.2014 a Tribunalului Iași, hotărâre pe care o va menține.
Va deduce din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive după data de 6.05.2014.
Va obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care va fi inclus și suma reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu, ce va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. C. împotriva sentinței penale nr.462/6.05.2014 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Deduce din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive după data de 6.05.2014.
Obligă inculpatul să achite suma de 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în care a fost inclusă și suma de 200 lei, reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu, ce va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.06.2014.
Președinte,Judecător,
D. DumitrescuGeta S.
Grefier,
C. D.
Redactat G.S
Tehnoredactat D.C.
2 ex/25.06.2014
Tribunalul Iași
Judecător A. O. C.
| ← Ameninţarea. Art. 193 C.p.. Decizia nr. 393/2014. Curtea de... | Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... → |
|---|
