Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 383/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 383/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 383/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIA PENALĂ Nr. 383/2015
Ședința publică de la 07 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. S.
Judecător D. D.
Grefier G. A.
Pe rol judecarea apelului declarat de inculpatul L. D. împotriva sentinței penale nr. 24/16.02.2015 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, având ca obiect conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe (art.336 NCP) .
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 27 aprilie 2015, (cu participarea în calitate de reprezentant al Ministerului Public a d-nei procuror M. D.), susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi – ce face parte integrantă din prezenta decizie când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la data de 7 mai 2015.
C. DE A.,
Deliberând asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 24 din 16.02.2015, judecătoria P., în baza art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 40 C.pen. din 1968, art. 396 alin. 10 C.proc.pen. și art. 5 C.pen., a condamnat pe inculpatul L. D., fiul lui G. și S., născut la data de 31.10.1974 în mun. Fălticeni, județul Suceava, de cetățenie română, studii 10 clase, stagiu militar nesatisfăcut, fără loc de muncă, căsătorit, cu patru copii minori, cu antecedente penale, domiciliat în ., județul Suceava, având CNP_, la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având o îmbibație de peste 0,80g/l alcool pur în sânge.
În baza art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 83 C.pen din 1968, a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 28/24.01.2013, pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr._, definitivă prin nerecurare la data de 05.02.2013, pe care o cumulează cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin prezenta, rezultând pedeapsa de 1 an închisoare.
În temeiul art. 71 C.pen din 1968 rap. la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. din 1968, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 40 C.pen. din 1968, art. 396 alin. 10 C.proc.pen. și art. 5 C.pen., a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia i-a fost anulat permisul de conducere.
În baza art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 83 C.pen din 1968, a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 28/24.01.2013, pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr._, definitivă prin nerecurare la data de 05.02.2013, pe care o cumulează cu pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată prin prezenta, rezultând pedeapsa de 10 luni închisoare.
În temeiul art. 71 C.pen din 1968 rap. la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. din 1968, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. b și 34 lit. b C.pen. din 1968, a contopit pedepsele de 1 an închisoare și 10 luni închisoare, aplicate prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.
În temeiul art. 71 C.pen din 1968 rap. la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. din 1968, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale.
S-a respins ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată de partea civilă S.C. DUMGAS T. S.A., cu sediul în ., ., județul D..
În baza art. 274 alin. 1 C.proc.pen., a fost obligat inculpatul la plata către stat a cheltuielilor judiciare în cuantum de 540 lei.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
În fapt, după cum reiese din procesul verbal de constatare a infracțiunii (filele 10-14 d.u.p.) la data de 21.09.2013, în jurul orei 21:28, un echipaj de poliție aparținând Poliției Mun. P. a fost sesizat cu privire la faptul că o autoutilitară încărcată cu lemne de foc, care circula dinspre ., înspre mun. P., pe DN 28 A, a acroșat și distrus, cu un lemn din remorcă, oglinda unui autotren.
Autovehiculul a fost la scurt timp identificat pe .. P. de către același echipaj de poliție, care a procedat la oprirea acestuia, la volanul autoutilitarei marca M. cu nr. de înmatriculate_ aflându-se inculpatul L. D., care a susținut că nu are asupra sa cartea de identitate și permisul de conducere, precum și martorul N. I..
Întrucât inculpatul emana halenă alcoolică, s-a procedat la testarea acestuia cu aparatul etilotest marca Drager. Conform testului nr._/21.09.2013, ora 22:42 s-a stabilit valoarea alcoolemiei de 0,82 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Totodată, organele de poliție au procedat la verificarea permisului de conducere în baza de date, constatându-se astfel că inculpatul avea permisul de conducere anulat din data de 02.05.2013.
Ulterior, inculpatul a fost condus la Spitalul Mun. P. în vederea recoltării probelor biologice, pentru stabilirea alcoolemiei. Potrivit buletinului de examinare clinică (fila 17 d.u.p.) inculpatului i-au fost prelevate două probe de sânge la ora 23:00, respectiv 00:00. În urma examinării clinice s-a constatat că inculpatul ”pare” sub influența alcoolului, iar la întrebarea medicului dacă a consumat alcool, acesta a declarat că a consumat 100 ml coniac în intervalul 18:00-19:00.
Pe baza analizei biochimice a probelor de sânge recoltate, s-a constatat că inculpatul a avut o imbibație alcoolică în sânge de 1,75 g/l la ora 23:00, respectiv 1,60 g/l la ora 00:00, aspect evidențiat de buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie (fila 19 d.u.p.).
În cauză a fost dispusă efectuarea unei expertize privind calculul retroactiv al alcoolemiei.
Conform raportului de expertiză (f. 27-28 d.u.p.), la ora la care a condus efectiv autoutilitara pe drumurile publice din mun. P., inculpatul L. D. ar fi putut avea o alcoolemie cu o valoare cuprinsă în intervalul 1.95 - 2.00 g/l alcool pur în sânge. S-a mai arătat că inculpatul nu a consumat băuturi alcoolice în cantitățile/circumstanțele declarate pe parcursul cercetărilor, întrucât discordanța între alcoolemia teoretică rezultată din datele de consum și valorile certe stabilite și conținute în buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 885/A din 01.10.2013 nu se încadrează în limita de veridicitate de +/-10 % acceptată de metodologia de calcul.
Prin adresa nr._/07.02.2014 emisă de Inspectoratul de Poliție Județean Suceava-Serviciul Rutier, s-a comunicat că inculpatul figurează în bazele de date cu permisul anulat în baza sentinței penale nr. 28/24.01.2013 a Judecătoriei Fălticeni, rămasă definitivă la data de 05.02.2013.
Din declarațiile inculpatului (f. 86-88 dup) și ale martorului N. I. (f. 43-49 dup) rezultă că inculpatul a condus autoutilitara marca M. cu nr. de înmatriculare_ la data de 21.09.2013 pe drumurile publice, pornind din ., cu intenția de a ajunge în ., fiind oprit de organele de poliție pe raza mun. P.. Conform susținerilor inculpatului, acesta cunoștea faptul că permisul de conducere i-a fost anulat începând cu data de 11.03.2013, în baza sentinței penale nr. 28/24.01.2013 a Judecătoriei Fălticeni, comunicarea notificării de anulare fiind primită de soția acestuia.
Săvârșirea faptelor cu vinovăție de către inculpat rezultă, mai presus de orice dubiu rezonabil, din coroborarea integrală a materialului probator administrat în cursul urmăririi penale constând în: procesul-verbal de depistare a inculpatului și raportul întocmit de organele de poliție (f. 10-16 dup), proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (f. 9 dup), rezultatul testării cu aparatul Drager (f. 14 dup), cererea de analiză, procesul-verbal de prelevare și buletinul de analiză toxicologică a probelor de sânge (f. 17-19 dup), raportul de expertiză medico-legală privind calculul retroactiv al alcoolemiei (f. 27-28 dup), cazierul auto al inculpatului (f. 30-33 dup), adresa IPJ Suceava de comunicare a anulării permisului de conducere (f. 35 dup), adresa de comunicare a împrejurării anulării permisului și dovada de primire (f. 36 dup), declarațiile martorilor N. I. (f. 43-49), L. V. (f. 54-56 dup) și ale inculpatului.
Sub aspectul identificării legii penale mai favorabile situației inculpatului, prin dispozițiile art. 5 alin. 1 Noul Cod penal, intrat in vigoare la 01.02.2014, este consacrat principiul aplicării legii penale mai favorabile, conform căruia ,,în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea penala mai favorabilă”.
Condițiile de aplicare a art. 5 din Noul Cod penal, privesc, prin urmare, în mod cumulativ, existența unei situații tranzitorii, caracterizarea faptei ca infracțiune atât potrivit legii contemporane datei săvârșirii acesteia, cât și legilor succesive noi, condiția ca pricina să nu fi fost soluționată definitiv precum și existența unei legi penale mai favorabile între legile succesive.
Astfel, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, dacă dispozițiile acestora diferă în cazul dedus spre soluționare, se aplică legea mai favorabilă.
Prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Codul penal, C. Constituțională a decis că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. Deși dispozitivul nu o spune explicit, considerentele hotărârii, care îl lămuresc, fac neechivocă interpretarea instanței de contencios constituțional în sensul că aplicarea legii penale mai favorabile se face în mod global, prin alegerea dispozițiilor unei singure legi cu privire la toate instituțiile de drept substanțial incidente.
Potrivit Noului Cod penal, faptele comise de către inculpatul L. D. se circumscriu infracțiunilor de conducere sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art. 336 alin. 1 și conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 2 teza a II-a.
Instanța de fond a constatat că între cele două reglementări nu există diferențe sub aspectul condițiilor de tragere la răspundere penală, astfel încât pentru stabilirea legii mai favorabile, va avea în vedere regimul sancționator și modalitățile de individualizare a executării pedepsei.
Instanța de fond a constatat că limitele de pedeapsă prevăzute de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată sunt închisoarea de la unu la 5 ani, în timp ce limitele de pedeapsă prevăzute de noul Cod penal sunt închisoarea de la unu la 5 ani sau amenda. Deși legea nouă prevede pentru infracțiunea de conducerea a unui vehicul sub influența alcoolului și sancțiunea amenzii, acest aspect nu e decisiv în determinarea legii mai favorabile, întrucât raportat la perseverența infracționala a inculpatului și la împrejurările concrete în care a fost comisa fapta, instanța se va orienta spre aplicarea unei pedepse cu închisoarea.
Cât privește infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia i-a fost anulat permisul de conducere, atât legea veche, cât și Noul Cod penal prevăd același regim sancționator, respectiv închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amenda.
În ceea ce privește tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, instanța de fond a constatat că algoritmul de calcul prevăzut de art. 39 Noul cod penal pentru concursul de infracțiuni, constă în aplicarea pedepsei mai grele la care se adaugă un spor obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, rațiune pentru care apreciază că prevederile Codului penal din 1968 sunt mai favorabile inculpatului din perspectiva pluralității infracționale reținute în sarcina acestuia.
Sub aspectul modalității de individualizare a executării pedepsei, instanța de fond a reținut că din actele de la dosar rezultă ca inculpatul a fost condamnat anterior la o pedeapsă cu închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, astfel încât în cauză nu pot fi aplicate disp. art. 80 sau 83 Cod penal, privind renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei.
Având în vedere că infracțiunile din prezenta cauză au fost săvârșite în cursul termenului de încercare al suspendării condiționate, instanța de fond a reținut că în cauză se impune revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni, aplicată prin sentința penală nr. 28/24.01.2013, pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr._, în acord cu dispozițiile art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 83 alin. 1 Cod penal din 1968.
Ca urmare, instanța de fond a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, care arată că regimul suspendării condiționate a executării pedepsei, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia este cel prevăzut de Codul penal din 1968.
În considerarea celor anterior expuse, aplicând dispozițiile art. 5 din Noul Cod penal la speța de față, instanța de fond a constatat că în cazul inculpatului L. D., Codul penal din 1968 este lege penală mai favorabilă.
Așa fiind, în drept, faptele inculpatului L. D., care la data de 21.09.2013 a condus pe drumurile publice din raza județului Suceava și din mun. P., autoutilitara M. cu nr. de înmatriculare_, având permisul de conducere anulat de la data de 11.03.2013 și având o îmbibație de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, respectiv 1,95-2,00 gr%o, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 86 alin. 2 și art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal, aflate în concurs ideal.
Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, instanța de fond a reținut că elementul material constă în acțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia permisul de conducere i-a fost anulat. Acțiunea inculpatului L. D. de a conduce la data de 21.09.2013 autoutilitara M. cu nr. de înmatriculare_, cunoscând că i-a fost anulat permisul de conducere, astfel cum reiese din adresa nr._/12.03.2013 (fila 36 d.u.p.), realizează elementul material al infracțiunii de conducere a unui autovehicul de către o persoană căreia i-a fost anulat permisul de conducere, urmarea imediată constând în atingerea adusă relațiilor sociale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice, valoare socială ocrotită penal. Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă în cauză din însăși materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, instanța de fond a reținut că poziția subiectivă a inculpatului față de infracțiunea săvârșită și rezultatul socialmente periculos al acesteia se caracterizează prin intenție indirectă, forma de vinovăție prevăzută de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod penal din 1968. Astfel, conducând un autoturism pe drumurile publice, în condițiile anulării permisului de conducere, inculpatul a prevăzut și, deși nu a urmărit, a acceptat posibilitatea ca prin fapta sa infracțională să pună în pericol siguranța circulației pe drumurile publice.
De asemenea, fapta inculpatului L. D. care, la data de 21.09.2013, a condus pe drumurile publice din raza județului Suceava și din mun. P., autoutilitara M. cu nr. de înmatriculare_ având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică mai mare decât limita admisă de lege, faptă prevăzuta și pedepsită de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu aplicarea art. 5 alin. 1 din Noul Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002., instanța de fond a reținut că elementul material constă în acțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l pur în sânge. Fapta inculpatului de a conduce pe drumurile publice autoutilitara M. cu nr. de înmatriculare_, la data anterior menționată, având o îmbibație alcoolică de 1,95-2,00g‰, realizează elementul material al infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l pur în sânge. Și cu privire la această faptă urmarea imediată constă în atingerea adusă acelorași relații sociale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice, valoare socială ocrotită penalmente. Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă în cauză din însăși materialitatea faptei.
În ceea ce privește latura subiectivă, și cu privire la această faptă inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției indirecte, conform dispozițiilor art. art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b) Cod penal din 1968, întrucât acesta a prevăzut rezultatul faptei sale, respectiv punerea în pericol a propriei siguranțe, dar și a siguranței celorlalți participanți la trafic și, deși nu a urmărit producerea lui, a acceptat posibilitatea producerii acestuia.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus arătate, instanța de fond a constatat că faptele sesizate există, au fost săvârșite de inculpatul L. D. și constituie infracțiuni, în baza art. 396 alin. 2 Noul Cod procedură penală, urmând să-l condamne pe aceasta la câte o pedeapsă cu închisoare în limitele prevăzute de lege, limite care vor fi reduse cu 1/3 conform art. 396 alin. 10 C.proc.pen.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată, instanța de fond, având în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal din 1968, a ținut seama de limitele de pedeapsă stabilite de textul incriminator pentru faptele săvârșite (limite care vor fi reduse cu o treime, conform prevederilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală), a ținut seama de pericolul social concret al faptelor deduse judecății, de împrejurarea și modalitatea în care au fost comise, de poziția sinceră și de regret a faptelor săvârșite, precum și de circumstanțele personale ale inculpatului, care nu se află la primul impact cu legea penală.
Cu privire la persoana inculpatului, instanța de fond a reținut din înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosar, că acesta este unicul întreținător al familiei, soția fiind casnică și având patru copii minori. Totodată, din cuprinsul caracterizărilor anexate rezultă faptul că inculpatul este cunoscut în mediul social ca fiind un părinte devotat, ce manifestă interes deosebit față de educația minorilor, fiind preocupat de obținerea prin muncă a veniturilor necesare întreținerii acestora.
Totodată, pe durata procesului, inculpatul a manifestat o atitudine sinceră, recunoscând și regretând faptele comise.
Din definiția dată pedepsei la art. 52 Cod penal din 1969 rezultă trăsăturile acesteia, respectiv ,,o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului’’. Așadar, prin aplicarea pedepsei nu trebuie să se urmărească doar reprimarea infractorului, ci și determinarea acestuia la formarea unei noi atitudini față de valorile sociale. Între cele două fațete ale pedepsei, de a fi o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare, trebuie să existe o concordanță deplină, constrângerea fiind un mijloc sau un instrument de continuare în condiții speciale a procesului educativ.
În considerarea faptului că inculpatul a solicitat ca judecata să se desfășoare potrivit procedurii în cazul recunoașterii învinuirii, prevăzută de art. 375 C.proc.pen., în stabilirea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere limitele speciale reduse cu o treime.
Instanța de fond a apreciat că aplicarea unor pedepse de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică mai mare decât limita admisă de lege, prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia i-a fost anulat permisul de conducere, prev. de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, asigură o proporție echitabilă între gradul de pericol social al faptelor, profilul socio-moral al inculpatului și situația familială a acestuia, fiind în măsură să realizeze în concret atribuțiile sancțiunii penale ca mijloc de reeducare și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni.
Din fișa de cazier a inculpatului rezultă ca acesta a fost condamnat anterior prin sentința penală nr. 28/24.01.2013 a Judecătoriei Fălticeni, definitivă prin nerecurare la data de 05.02.2013, la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, executarea pedepsei fiind suspendată condiționat.
Verificând data la care sentința penală anterior menționată a rămas definitivă, instanța de fond a constatat că infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză, de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică mai mare decât limita admisă de lege, prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia i-a fost anulat permisul de conducere, prev. de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, săvârșite de inculpat la data de 21.09.2013 și infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, pentru care inculpatul L. D. a fost condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 28/24.01.2013 a Judecătoriei Fălticeni, au fost săvârșite în stare de pluralitate intermediară, în acord cu dispozițiile art. 40 din Codul penal din 1968, în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei stabilite prin sentința penală nr. 28/24.01.2013 a Judecătoriei Fălticeni, definitivă prin nerecurare la data de 05.02.2013.
În conformitate cu dispozițiile art. 83 alin. 1 Cod penal din 1968, ”dacă în cursul temenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța va revoca suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune”, iar potrivit art. 15 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, ”Regimul suspendării condiționate a executării pedepsei (...), inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969”.
În consecință, în temeiul art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, cu referire la art. 83 alin. 1 Cod penal din 1968, instanța de fond a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 28/24.01.2013 a Judecătoriei Fălticeni, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 05.02.2013 și va cumula fiecare dintre pedepsele stabilite prin prezenta hotărâre cu pedeapsa anterioară de 6 luni închisoare, rezultând astfel o pedeapsă de 1 (un) an închisoare și o pedeapsă de 10 (zece) luni închisoare.
În continuare, prin raportare la pedepsele astfel rezultate, având în vedere faptul că infracțiunile pentru care inculpatul este judecat în prezent au fost comise în concurs ideal, în baza art. 33 lit. b și art. 34 lit. b Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal, instanța va contopi cele două pedepse de 1 (un) an, respectiv 10 (zece) luni închisoare, aplicate pentru infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză, urmând ca inculpatul L. D. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța reține că potrivit art. 12 alin. 1 din LPANCP, în cazul succesiunii de legi intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă, în speța de față Codul penal din 1968.
În cauză natura faptelor săvârșite, precum și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Instanța de fond nu a interzis inculpatului dreptul de a alege ci doar pe cel de a fi ales, având în vedere exigențele CEDO, reflectate în Hotărârea din 6 octombrie 2005, în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, în care C. a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia S. și P. împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuind să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia.
Or, faptele care au făcut obiectul prezentei cauze nu au conotație electorală sau vreo gravitate specială, astfel că instanța de fond a apreciat că nu se impune interzicerea dreptului de a alege.
Cu privire la individualizarea modalității de executare a pedepsei, instanța de fond s-a raportat la scopul final al aplicării unei pedepse și anume, reeducarea infractorului, formarea unei atitudini de respectare a valorilor sociale ocrotite de norma penală și a unei conduite corecte în societate.
Relativ la acțiunea civilă exercitată în cauză de partea civilă S.C. DUMGAS T. S.A., instanța de fond a reținut decizia nr. 29/02.06.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin conținutul căreia s-a arătat că ”instanța învestită cu judecarea acțiunii penale în cazul infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană fără a poseda permis de conducere nu va soluționa acțiunea civilă exercitată de proprietarul sau deținătorul autoturismului avariat sau distrus în timpul săvârșirii infracțiunii rutiere”, rațiune pentru care va respinge ca inadmisibilă acțiunea civilă exercitată în cauză.
Față de soluția de condamnare dispusă în cauză, în temeiul art. 274 alin. 1 Noul Cod de procedură penală, instanța de fond a obligat inculpatul L. D. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în ambele etape ale procesului penal, în cuantum total de 540 lei, respectiv 340 lei în cursul urmăririi penale și 200 lei în cursul judecății.
Hotărârea primei instanțe a fost apelată de inculpatul L. D..
Prin apelul promovat, inculpatul a formulat critici pe planul individualizării modalității de executare a pedepsei și a susținut că în raport de elementele ce caracterizează persoana sa, respectiv situația familială, - fiind unic întreținător al celor patru copii minori, conduita sa procesuală caracterizată prin recunoașterea faptelor și regret, eforturilor depuse pentru înlăturarea și diminuarea consecințelor infracțiunii - în timpul urmăririi penale a achitat integral prejudiciul produs S.C. Dumgas T. S.A. - și posibilitățile sale de îndreptare, aplicarea unei pedepse fără executarea acesteia, în condițiile art. 81 sau 86 ind. 1 Cod penal din 1969, este suficientă.
C., verificând hotărârea apelată și actele și lucrările dosarului prin prisma criticii invocate, dar și din oficiu, în raport de prevederile art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, constată următoarele:
Pe baza analizei amănunțite a probelor administrate în cursul urmăririi penale, instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă, recunoscută, de altfel, de inculpatul L. D. în condițiile art. 374 alin. 4 rap. la art. 396 alin. 10 Cod procedură penală privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției.
Verificând succesiunea de legi în timp, prima instanță a dat eficiență principiului aplicării legii penale mai favorabile, conform art. 5 Cod penal reținând corect că legea penală veche este mai favorabilă în raport cu tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni.
Sub aspectul tratamentului sancționator aplicat inculpatului și criticat prin apelul promovat, C. constată că instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, scopul pedepsei și necesitatea realizării principiului prevenției generale și speciale.
Astfel, s-a ținut seama de gradul de pericol social concret al faptelor comise, de importanța valorilor sociale lezate – infracțiunile comise de inculpat fac parte din categoria infracțiunilor de pericol ce ocrotesc relațiile sociale care asigură normala desfășurare a circulației pe drumurile publice, dar, în condiții de securitate pentru traficul rutier, fapte ce pot avea consecințe imprevizibile de cele mai multe ori soldate cu vătămări grave ale unor persoane sau bunuri corelat cu condițiile concrete de săvârșire, precum și de circumstanțele ce caracterizează persoana inculpatului ce a persistat în activitatea infracțională, și mai mult a perseverat în ignorarea normelor legale ce reglementează siguranța circulației pe drumurile publice, prezenta infracțiune fiind săvârșită după ce anterior a mai fost condamnat pentru același gen de infracțiune, fiindu-i acordat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei, de situația sa familială, de buna conduită în familie și societate și de atitudinea sinceră adoptată.
În funcție de toate aceste criterii, analizate coroborat, prima instanță i-a aplicat o pedeapsă cu închisoarea în cuantum de 4 (patru) luni închisoare, egal cu minimul special prevăzut de lege, redus cu o treime conform art. 396 alin. 10 Cod procedură penală pentru infracțiunea prev. de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 și în cuantum de 6 (șase) luni închisoare, situat sub limita minimă specială pentru infracțiunea prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. 195/2002.
Cea de-a doua pedeapsă este nelegală în condițiile în care minimul special era de 8 (opt) luni închisoare, nelegalitate ce nu poate fi remediată de instanța de apel întrucât s-ar încălca principiul neagravării situației în propriul apel prevăzut de art. 418 Cod procedură penală.
Circumstanțele vizând persoana inculpatului au fost avute în vedere de prima instanță și ele trebuie raportate la gradul de pericol social al infracțiunilor comise, la maniera în care inculpatul a realizat activitatea infracțională, precum și la conduita inculpatului anterioară comiterii faptelor, elemente ce, în speță, conduc la concluzia că nu se justifică reducerea pedepselor sub limitele stabilite.
Totodată, C. reține că prima instanță a rezolvat întreaga situație juridică a inculpatului și în acord cu prevederile art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 83 alin. 1 Cod penal din 1969, astfel cum a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție – Complet pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin Decizia nr. 13 din 6 mai 2015, faptele deduse judecății de față fiind comise în cursul termenului de încercare stabilit prin Sentința penală nr. 28/24.01.2013 a Judecătoriei Fălticeni, a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei anterioare de 6 (șase) luni închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală menționată cu consecința cumulului aritmetic al acestei pedepse cu fiecare dintre pedepsele stabilite în prezenta cauză.
Totodată, în mod corect, în raport de dispozițiile art. 33 lit. b și 34 lit. b Cod penal din 1969 privind tratamentul sancționator al concursului ideal de infracțiuni, a contopit pedepsele rezultate și a dispus ca inculpatul să execute în regim de detenție pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare.
Având în vedere incidența în cauză a prevederilor art. 83 alin. 1 cod penal din 1969 ce prevăd că „instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune”, prin revocarea primei suspendări nu mai este posibilă menținerea modalității de individualizare a pedepsei, în sensul suspendării condiționate sau sub supraveghere a pedepsei rezultante, o nouă suspendare a executării pedepsei fiind exclusă tocmai ca efect al revocării, o sancțiune impusă de lege pentru perseverența infracțională a inculpatului ce a beneficiat de clemența legii însă nu a înțeles-o, în sensul de a nu mai încălca legea penală.
În raport cu cele menționate, C. nu poate reține critica inculpatului – apelant privind individualizarea modalității de executare a pedepsei și solicitarea sa în sensul aplicării dispozițiilor art. 81 sau 86 ind. 1 Cod penal din 1969, pedeapsa de 1 (un) an închisoare cu executare în regim privativ de libertate fiind singura în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate ale acesteia în îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni, dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.
Pentru considerentele expuse anterior, legalitatea și temeinicia sentinței apelate fiind verificate și neexistând vreun motiv de desființare, C., în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul L. D. împotriva Sentinței penale nr. 24 din 16 februarie 2015 a Judecătoriei P., ce va fi menținută.
Potrivit art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală va fi obligat inculpatul – apelant la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul L. D. împotriva Sentinței penale nr. 24 din 16 februarie 2015 a Judecătoriei P., pe care o menține.
Obligă inculpatul-apelant să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 7 mai 2015.
Președinte,Judecător,
G. SanduDaniela D.
Grefier,
G. A.
Red. D.D.
Tehnored. M.G.
5ex/19 Mai 2015
Judecătoria P.: jud. I. T.
| ← Uz de fals. Art.323 NCP. Sentința nr. 488/2015. Curtea de Apel... | Nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor. Art. 279 C.p.,... → |
|---|
