Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466 NCPP. Decizia nr. 592/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 592/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 15-10-2014 în dosarul nr. 592/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIE PENALĂ Nr. 592/2014
Ședința publică de la 15 Octombrie 2014
Completul compus din:
Președinte A. C.-C.
Judecător D. A.
Grefier L. R.-C.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A.
reprezentat prin procuror C. S.
S-a luat în examinare apelul declarat de condamnatul C. G. împotriva sentinței penale nr. 239 din data de 27.05.2014 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, având ca obiect – redeschiderea procesului penal (la judecarea în lipsă) (art.466 NCPP).
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată prezența condamnatului-apelant C. G., aflat în stare de deținere, asistat de apărătorul desemnat din oficiu pentru acesta – avocat S. G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul dosarului, după care:
Interpelată de instanță av. S. G., apărător desemnat din oficiu pentru condamnatul apelant arată că a luat legătura cu acesta și raportat la discuțiile purtate a formulat motivele de apel pe care le depune în formă scrisă la dosarul cauzei.
Nemaifiind formulate cereri prealabile, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. S. G., pentru condamnatul apelant C. G., solicită admiterea apelului și desființarea sentinței pronunțată de Judecătoria Bârlad prin care a fost respinsă cererea de redeschidere a procesului penal în cazul judecății în lipsa persoanei condamnate, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 466 Noul cod de procedură penală. A reținut corect instanța de fond că a fost formulată în termen cererea raportat la dispozițiile art. 466 alin. 3 Cod procedură penală însă în mod greșit a considerat instanța că nu îndeplinește condamnatul condițiile prevăzute de dispozițiile art. 466 alin. 1, respectiv că nu este persoana care a fost judecată în lipsă. Condamnatul C. G. nu a știut de existența dosarului nici în faza de urmărire și nici în faza de judecată în fond și în căi de atac deoarece începând cu 18.11.2002 a fost plecat la muncă în Anglia până la data de 28.01.2014 când a fost extrădat în România. Nu a fost prezent la nici un act de urmărire penală, nu a semnat acte și nu a primit citații. A reținut greșit prima instanță faptul că aceasta s-a sustras de la urmărirea penală, de la judecată și de la executarea pedepsei. A se vedea cauza CEDO indicată în motivele scrise care a statuat că simpla lipsă a inculpatului de la domiciliul din țară nu poate proba că petentul s-a sustras de la urmărirea penală. Pentru aceasta necesită a exista elemente suplimentare și obiective din care să reiasă rezonabil această concluzie. În cazul condamnatului C. G., acesta s-a aflat în Anglia și nu a aflat în nici un mod de existența procesului nu a primit acte de procedură și nu a avut posibilitatea de a-și angaja un avocat care să îi formuleze apărări. Este irelevant faptul că petentului i-a fost asigurată apărarea de un avocat din oficiu desemnat de instanță și nu de un apărător ales. Deși art. 6 nu este încălcat de fiecare dată când inculpatul este condamnat în lipsă, este totuși vorba despre o denegare de justiție în momentul în care inculpatului ăi este refuzată rejudecarea deși acesta nu a renunțat în mod univoc la dreptul său de a participa la judecarea cauzei. Simpla lipsă a inculpatului de la domiciliul obișnuit nu poate atrage concluzia conform căreia acuzatul s-a sustras procesul penal. În opinia Curții Europene a Drepturilor Omului o asemenea concluzie poate fi trasă doar în măsura în care lipsa acuzatului este coroborată cu alte elemente obiective. Autoritățile sunt obligate să cerceteze în amănunt situația pentru a ajunge la concluzia că inculpatul a fugit. O persoană condamnată despre care nu se poate afirma că a renunțat de o manieră univocă la dreptul său de a fi prezent la propriul proces are dreptul la redeschiderea procedurii.
Reprezentantul parchetului arată că în baza dispozițiilor art. 466 Cod procedură penală pentru a fi considerat judecat în lipsă trebuie îndeplinite două condiții: să nu fi fost citată și să nu fi luat cunoștință de existența procesului penal. Din actele dosarului rezultă că a fost citat C. G. legal la ultimul domiciliu cunoscut declarat de acesta și cu care figurează în evidențele SEIP. Raportat la acest aspect instanța de fond în mod corect a respins cererea de redeschidere a procesului penal.
Condamnatul apelant C. G., având ultimul cuvânt, arată că nu mai are nimic de spus.
Instanța rămâne în pronunțare urmând ca soluția pronunțată să fie comunicată condamnatului în locul de deținere.
C. de A.,
Deliberând asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 239 din 27.05.2014 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, în temeiul dispozițiilor art. 469 alin. 4 Cod procedură penală, s-a dispus respingerea, ca nefondată, a cererii de redeschidere a procesului penal formulată de petentul C. G., fiul lui S. și Mitrița, născut la data de 04.05.1982, CNP –_, domiciliat în ., deținut în prezent în Penitenciarul Iași în baza mandatului de executare a pedepsei nr. 2042 din 01.03.2004 emis de Judecătoria Bârlad, condamnat la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 1124 din 14.10.2003 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._/2002, definitivă prin decizia penală nr. 34/A/04.02.2004 a Tribunalului V..
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, petentul condamnat fiind obligat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța soluția sus arătata, în considerentele sentinței penale date, instanța de fond a reținut următoarele:
”Sub nr._ din 03.03.2014, a fost înregistrată Judecătoria Bârlad cererea formulată de petentul C. G., fiul lui S. și Mitrița, născut la data de 04.05.1982, CNP –_, domiciliat în ., ( și cu domiciliul procesual ales la avocat O. V. cu sediul în C., ., .. C, .) , deținut în prezent în Penitenciarul Iași , prin care a solicitat redeschidere a procesului în care a fost judecat în lipsă în dosarul penal nr. dosarul nr._/2002 al Judecătoriei Bârlad în care s-a pronunțat Sentința penală nr. 1124 din 14.10.2003 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._/2002, definitivă prin Decizia penală nr. 34/A/04.02.2004 a Tribunalului V., și în baza căreia a fost emis mandatul nr. 2042 din 01.03.2004 emis de Judecătoria Bârlad privind executarea pedepsei închisorii de 7 ani și 6 luni închisoare .
Inculpatul susține că nu a fost prezent la nici un termen de judecată, deoarece nu era în țară, fiind plecat în Anglia din data de 18.11.2002 și nu a avut posibilitatea să-și facă apărarea.
Din analiza actelor și lucrărilor instanșa reșine următoarele:
I. Cererea inculpatului de redeschidere a procesului penal, completată de apărătorul ales îndeplinește condițiile de formă prev. de art. 467 Cod procedură penală fiind fi formulată de către persoana judecată în lipsă și se adresează instanței care a judecat cauza în lipsă, cererea a fost formulată în scris și a fost motivată cu privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 466.
II. Cererea inculpatului este formulată în termen conform art. 466 alin. 1 și 3 Cod procedură penală.
Persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă poate solicita redeschiderea procesului penal în termen de o lună din ziua în care a luat cunoștință, prin orice notificare oficială, că s-a desfășurat un proces penal împotriva sa.
Pentru persoana condamnată definitiv judecată în lipsă față de care un stat străin a dispus extrădarea sau predarea în baza mandatului european de arestare, termenul de 1 lună curge de la data la care, după aducerea în țară, i-a fost comunicată hotărârea de condamnare.
Astfel, pentru persoana condamnată definitiv judecată în lipsă față de care un stat străin a dispus extrădarea sau predarea în baza mandatului european de arestare, cum este cazul condamnatului C. G., termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data la care, după aducerea în țară, i-a fost comunicată hotărârea de condamnare.
Inculpatul C. G. condamnat definitiv și care a fost judecată în lipsă a solicitat redeschiderea procesului penal în termen de o lună din ziua în care a luat cunoștință, că s-a desfășurat un proces penal împotriva sa, fiind extrădat din Anglia la data de 28.01.2014 și încarcerat în arestul C. V. la data de 07.02.2014, data formulării prezentei cereri fiind 03.03.2014.
III. Analizând cererea formulată de petentul C. G. prin prisma dispozițiilor art. 466 – 470 Cod procedură penală care reglementează Redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate,instanța constaă următoarele:
Prin Sentința penală nr. 1124 din 14.10.2003 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._/2002, definitivă prin Decizia penală nr. 34/A/04.02.2004 a Tribunalului V. inculpatul C. G., fiul lui S. și Mitrița, născut la data de 04.05.1982, CNP –_, domiciliat în ., ( și cu domiciliul procesual ales la avocat O. V. cu sediul în C., ., .. C, .), a fost condamnat la pedeapsa de rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de viol prev. de art. 197 alin. 2 Cod penal anterior și lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. 2 cod penal anterior cu aplicarea art.. 75 lit. c și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, d, e Cod penal anterior pe o durată de 6 ani. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și 64 Cod penal anterior.
Inculpatul a fost obligat în solidar cu coinculpații C. Gigel, D., F., O. I. și C. P. să plătească părții civile S. A., fiecare câte 10.000.000 lei vechi daune morale.
În baza acestei sentințe a fost emis de Judecătoria Bârlad mandatul nr. 2042 din 01.03.2004
privind executarea pedepsei închisorii de 7 ani și 6 luni închisoare.
Pe parcursul judecății la fond inculpatul a avut desemnat apărător din oficiu avocat G. V..
Inculpatul s-a sustras de la executarea pedepsei, motiv pentru care:
Judecătoria Bârlad a emis mandat european de arestare la data de 02.04.2008 în baza Sentinței penale nr. 1124 din 14.10.2003 pronunțată de Judecătoria Bârlad privind executarea pedepsei de 7 ani și 6 luni închisoare.
În vederea extrădării inculpatul a fost arestat la data de 28.01.2014 pe teritoriul Angliei , și predat autorităților române în aceeași zi în arestul Secției 22 Poliție București, și încarcerat în arestul C. V. la data de 07.02.2014.
Analizând cererea petentului raportat la prevederile art. 466 Cod de procedură penală privind redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate, instanța apreciază că cererea acestuia este nefondată .
În prezența inculpatului aflat în stare de arest și a apărătorului său ales, conform art. 469 Cod procedură penală, instanța a examinat de urgență cerera șiu a constatat că:
- cererea a fost formulată în termen și de către o persoană dintre cele prevăzute la art. 466;
- nu au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procesului penal;
- motivele în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de redeschidere a procesului penal, care a fost judecată definitiv.
Este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces și nu a luat cunoștință în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, deși a avut cunoștință de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștința instanța.
Nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnată care și-a desemnat un apărător ales ori un mandatar, dacă aceștia s-au prezentat oricând în cursul procesului, și nici persoana care, după comunicarea, potrivit legii, a sentinței de condamnare, nu a declarat apel, a renunțat la declararea lui ori și-a retras apelul. Procesul penal nu poate fi redeschis în cazul în care persoana condamnată a solicitat să fie judecată în lipsă.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul C. G. a fost legal citat la proces la toate termenele acordate de instanță, la ultimul domiciliu cunoscut, declarat de acesta și așa cum reiese din evidențele SCLEP – ., dar și prin afișare la sediul Consiliului local al comunei Ivești, actele procedurale au fost emise și îndeplinite conform dispozițiilor Codului de procedură penală, fiind emise și mandate de aducere a inculpatului.
Nu rezultă din actele dosarului că inculpatul a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștința instanța.
În actul de sesizare al instanței, rechizitoriu Parchetului de pe lângă Judecătoria se reține că după începerea urmăririi penale, acesta a părăsit localitatea de domiciliu, motiv pentru care la dosarul cauzei au fost depuse adresele de răspuns de la diferite instituții și actele de căutare de la domiciliu întocmite de către organele de poliție.
Cu toate acestea inculpatul s-a sustras, atât de la urmărire penală cât și de la judecată.
De asemenea a beneficiat de asistență juridică din oficiu dispusă de instanță, apărătorul exercitând toate apărările pentru inculpat.
Lipsa de la judecată a inculpatului C. G. legal citat la adresa de domiciliu așa cu rezultă din evidențele SCLEP și sustragerea acestuia de la procesul penal prin părăsirea țării, tocmai pentru a nu mai putea fi găsit și tras la răspundere penală pentru o faptă gravă, nu conferă condamnatului calitatea de persoana condamnată judecată în lipsă, neputând fi invocată propria culpă procesuală pentru a beneficia de incidența dispozițiilor art. 466 și următoarele Cod procedură penală privind redeschiderea procesului penal.
În consecință:
În baza art. 469 alin. 4 Cod procedură penală, instanța va respinge ca nefondată cererea de redeschidere a procesului penal formulată de petentul C. G., fiul lui S. și Mitrița, născut la data de 04.05.1982, CNP –_, domiciliat în ., ( și cu domiciliul procesual ales la avocat O. V. cu sediul în C., ., .) , deținut în prezent în Penitenciarul Iași în baza mandatului de executare a pedepsei nr. 2042 din 01.03.2004 emis de Judecătoria Bîrlad, condamnat la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare prin Sentința penală nr. 1124 din 14.10.2003 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._/2002, definitivă prin Decizia penală nr. 34/A/04.02.2004 a Tribunalului V..
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga pe petentul condamnat la plata sumei de 100 cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei se va suporta din fondurile Ministerului Justiției, inculpatul beneficiind de serviciile unui apărător ales”.
În termen legal, împotriva sentinței penale sus menționate, condamnatul C. G. a declarat calea ordinara de atac a apelului.
În motivarea apelului promovat, în esență, condamnatul C. G. a susținut că nu a avut cunoștință de desfășurarea procesului penal împotriva sa întrucât începând cu data de 18.11.2002 și până la data de 24.01.2014, când a fost extrădat în România, a fost plecat la munca în Anglia. În condițiile în care s-a aflat pe teritoriul unui stat străin, susține condamnatul apelant, nu a avut posibilitatea de a lua cunoștință de existența procesului penal din țara, acesta cu atât mai mult cu cât nu a fost prezent la niciun act de cercetare penală, audiere, nu a semnat acte și nu a primit citații.
Susține condamnatul că data fiind împrejurarea că, pe toată perioada în care s-a desfășurat procesul penal împotriva sa, el s-a aflat în Anglia și nu a avut cunoștință de procesul penal în care era pus sub acuzare, este greșit raționamentul instanței de fond cum că nu ar îndeplini condițiile cerute de art. 466 alin. 1 Cod procedura penala referitoare la înțelesul expresiei ”persoana judecata în lipsa”.
Motivează condamnatul apelant ca este greșita susținerea din cuprinsul hotărârii de condamnare pronunțata împotriva sa cum că el s-ar fi sustras de la urmărirea penală, judecată și executarea pedepsei, neputând fi reținută o prezumție rezonabilă de sustragere de la procedura judiciara.
Se arata în motivele scrise de apel că în practica instanțelor judiciare s-a apreciat necesara rejudecarea procesului în toate situațiile în care persoana pusa sub acuzare a lipsit la toate termenele de judecata și la pronunțarea hotărârii de condamnare, fiind irelevant faptul că a beneficiat de apărare realizata de un avocat desemnat don oficiu.
S-a susținut ca redeschiderea procesului penal se impune a fi realizată și din perspectiva drepturilor garantate de art. 6 parg. 3 lit. c), d) și e) din CEDO care nu pot fi exercitate decât prin prezența inculpatului la judecată. A fost invocata jurisprudența Curții de la Strasbourg relevantă sub aspectul art. 6 din CEDO, fiind exemplificate cauze în care a fost analizata situația persoanei care nu a participat la judecarea cauzei sale.
A solicitat condamnatul apelant admiterea căii de atac declarata, desființarea hotărârii instanței de fond, rejudecarea cauzei, context în care să se dispună admiterea cererii de redeschidere a procesului penal.
Examinând sentința penală apelată, pe baza tuturor actelor și lucrărilor existente la dosarul cauzei, atât prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele conferite de dispozițiile art. 417 alin. (2) Cod procedura penală, C. constată că apelul de față este nefondat motivat de considerentele ce vor fi redate în continuare.
Redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa a persoanei condamnate reprezintă o cale extraordinara de atac de retractare a cărei admisibilitatea este supusa îndeplinirii unor condiții expres prevăzute de lege, respectiv de art. 466 Cod procedura penală. Una dintre aceste condiții presupune ca persoana față de care s-a pronunțat hotărârea de condamnare să fi fost judecată în lipsa.
Explicitarea expresiei ”persoana judecată în lipsa” nu a fost lăsată la aprecierea organului judiciar, ci este realizata de însuși legiuitorul procesual penal care în cuprinsul alineatului 2 al art. 466 Cod procedura penala arata ca ”este considerata judecata în lipsa persoana condamnata care nu a fost citata la proces și nu a luat cunoștință în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, deși a avut cunoștință de proces, a lipsit în mod nejustificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștința instanța.”
Ideea care transpare din cuprinsul normei juridice anterior citata este aceea că are statutul de ”persoana judecata în lipsa”, condamnatul care nu a fost informat, încunoștințat într-o maniera oficială cu privire la procesul penal derulat împotriva sa. În situația în care persoana condamnata în lipsa a fost încunoștințata – printr-un mijloc oficial de informare - cu privire la proces, nu mai are relevanță daca aceasta a compărut sau nu în fata organelor judiciare întrucât ea are opțiunea de a renunța la dreptul de a fi prezentă în fata instanței. Or, atâta timp cât persoana pusa sub acuzare a renunțat la dreptul său de a se prezenta personal în fața instanței, aceasta renunțare are caracter ireversibil, titularul dreptului nemaiputând reveni asupra renunțării și solicita rejudecarea procesului cu argumentul ca a fost judecata în lipsa.
În cauza supusa examenului de față, verificând actele și lucrările dosarului finalizat prin pronunțarea sentinței penale nr. 1124/14.10.203 a Judecătoriei Bârlad (dosarul numărul_/2002), instanța de control judiciar constata faptul că pe tot parcursul derulării procesului penal, condamnatul C. G. a fost legal citat, în calitatea sa de inculpat, la adresa de domiciliu cunoscuta de organele judiciare și aflata în baza de date informatizata privind evidența populației, respectiv în .. V. și, în plus, pentru a se asigura aducerea la cunoștința inculpatului, a termenelor de judecata stabilite în dosarul penal în care acesta era implicat, citarea sa a fost realizata și prin afișare la sediul Consiliului local al comunei Ivești, jud. V.. Mai mult, în scopul aducerii inculpatului C. G. în fața lor, organele de urmărire penală și instanța de judecata au emis pe numele acestuia mandate de aducere, fiind întocmite procese-verbale de imposibilitate a aducerii sale. Relevant în acest sens este procesul-verbal din 04.12.2002 (aflat la fila 187 dosar urm. pen.) unde se arata ca din discuțiile cu părinții inculpatului aceștia au declarat ca ”… a plecat (referindu-se la C. G.) de acasă după ce a comis infracțiunea”. Se mai observa și faptul că parte dintre citațiile comunicate inculpatului C. G. au fost aduse la cunoștința unor membri ai familiei acestuia, în calitatea lor de persoane care locuiau cu destinatarul citațiilor, membrii care, în mod firesc, au transmis inculpatului conținutul citației emisă pe numele sau.
Citarea reprezintă modalitatea de baza – oficială – prin intermediul căreia o persoană este chemata în fața organului judiciar și, implicit, este încunoștințata asupra procesului penal la care este chemata.
Cât privește locul de citare, normele de procedura penala în vigoare la momentul derulării procesului penal finalizat cu soluția de condamnarea a lui C. G. (art. 177 din Codul de procedura penala din 1969) prevedeau că inculpatul se citează la adresa unde locuiește, iar în ipoteza în care nu se cunoaște adresa la care locuiește, citația se afișa la ușa sediului consiliului local în a cărui raza teritorială s-a săvârșit infracțiunea.
Verificând respectarea acestor norme de procedura penala, C. constata ca în dosarul penal cu numărul_/2002 al Judecătoriei Bârlad, dispozițiile legale referitoare la citare au fost întrutotul respectate, astfel că procesul penal desfășurat împotriva inculpatului C. G. a avut loc în condiții de legală citare a inculpatului menționat, ceea ce însemna ca autoritățile statului și-au îndeplinit obligația de informare a inculpatului cu privire la faptul că împotriva sa se desfășura o procedura judiciara penală și cu privire la termenele de judecata stabilite de instanța de judecată.
Față de aceste elemente de fapt care privesc procesul penal finalizat cu soluția de condamnare a inculpatului C. G., C. constata ca acesta nu are statutul de persoana condamnata în lipsa întrucât, în condițiile în care – pe cale oficiala (prin citații scrise) – a fost informat asupra procesului penal în care era inculpat, neprezentarea sa în fața organelor judiciare nu este consecința necunoașterii existenței procesului penal, ci este urmarea opțiunii pe care a făcut-o în sensul de a renunța la dreptul de a se compărea în fața instanței.
Într-o alta ordine de idei, instanța de control judiciar constata ca o copie de pe sentința penală nr. 1124/14.10.2003 pronunțata de Judecătoria Bârlad în dosarul cu numărul_/2002 a fost comunicată, cu respectarea normelor de procedura penală privind comunicarea hotărârii penale, inculpatului C. G. la adresa unde acesta locuia (în acest sens, dovada de comunicare și procesul-verbal de primire din 24.10.2003, aflat la fila 122 dosar) și, înlăuntrul termenului legal de 10 zile, inculpatul nu a declarat calea ordinara de atac a apelului, în condițiile în care legea recunoștea în favoarea sa o astfel de posibilitate.
Față de aceasta împrejurare, se reține un argument de fapt în plus pentru care nu se poate considera ca numitul C. G. are statul de persoana judecata în lipsa, în accepțiunea data acestei expresii de art. 466 alin. (2) Cod procedura penală.
În concluzie, față de argumentele sus dezvoltate, C. reține că numitul C. G., în condițiile în care pe cale oficială a fost informat asupra procesului său și apoi i-a fost comunicata, cu respectarea legii, o copie de pe hotărârea de condamnare care îl privea, prin conduita manifestata (de a nu se prezenta în fața instanței și de a nu declara apel), în mod neechivoc, a ales să renunțe la dreptul sau de a compărea în persoana în fața instanței, situație în care nu sunt aplicabile normele judiciare care reglementează instituția de drept procesual penal a redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsa a persoanei condamnate.
De menționat că normele juridice consacrate instituției redeschiderii procesului penal sunt în acord deplin cu jurisprudența CEDO care, în materia exigențelor impuse de art. 6 din Convenție a reținut că atâta timp cât acuzatul a renunțat în mod neechivoc la dreptul sau de a fi prezent personal în fața instanței, componentele noțiunii de proces echitabil au fost respectate; statele contractante având la dispoziție o mare libertate în alegerea mijloacelor procedurale de natura a permite sistemului lor judiciar sa răspunde exigențelor convenției, câtă vreme normele interne se dovedesc efective, iar rezultatul voit de Convenției este realizat.
Rațiunea care a stat la baza instituirii acestei noi instituții procesuale a redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsa a persoanei condamnate, a fost aceea de a asigura persoanei condamnate care nu a cunoscut despre existența procesului ori a cunoscut dar nu a avut posibilitatea de a se prezenta și nici de a informa instanța despre acesta imposibilitate, dreptul de a compărea în fața organelor judiciare și de a se apăra, ca și componente ale dreptului la un proces echitabil. În niciun caz instituția redeschiderii procesului nu trebuie înțeleasă și aplicata ca un mijloc procesual prin intermediul căruia cel care se sustrage de la procedura jurisdicționale, prin aceea că, de exemplu, fuge din țara imediat ce comite infracțiunea având reprezentarea eventualelor repercusiuni ce pot urma, ca atunci când este prins și adus în țara să beneficieze de o noua judecata a cauzei sale. Interpretarea inversa ar echivala cu o acceptare a încălcării autorității de lucru judecat de care se bucură hotărârea definitiva de condamnare, lucru pe care legiuitorul l-a permis doar în mod excepțional, respectiv atunci când cel condamnat nu a fost informat asupra procesului sau, deși informat, nu s-a putut prezenta în fața instanței și, totodată, s-a aflat în imposibilitatea de a o informa despre situația sa.
Pentru toate considerentele sus prezentate, C. constata ca soluția data de instanța de fond este legală și temeinica, iar prezentul apel este nefondat, motiv pentru care în temeiul dispozițiilor art. 421 pct. (1) lit. b) Cod procedura penala, urmează să se dispună respingerea lui ca atare.
Văzând și dispozițiile art. 272 și art. 275 alin. (2) Cod procedura penală care reglementează plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cazul respingerii căii de atac a apelului.
Pentru aceste motive,
În numele legii
Decide:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul apelant C. G., fiul lui S. și Mitrița, născut la data de 04.05.1982 în mun. Bârlad, jud. V., cu domiciliul în ., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul Iași, împotriva sentinței penale nr. 239 din 27.05.2014 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, sentință pe care o menține.
În baza dispozițiilor art. 272 Cod procedura penală, suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu (delegația nr. 5044/29.07.2014 emisă de Baroul Iași) va fi avansata Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând a fi inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) Cod procedura penală, obligă pe condamnatul apelant C. G. să plătească statului suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate cu ocazia judecării prezentului apel, din care suma de 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.10.2014.
Președinte, Judecător,
A. C.-C. D. A.
Grefier,
L. R.-C.
Redactat/Tehnoredactat jud C.C.A.
2 exemplare/28.11.2014
Jud fond R. M. G.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 931/2014.... | Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... → |
|---|
