Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 26/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 26/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 17-04-2015 în dosarul nr. 26/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIE PENALĂ Nr. 26/2015
Ședința publică de la 17 Aprilie 2015
Completul compus din:
Președinte D. A.
Grefier L. R.-C.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. Iași
Reprezentat prin procuror L. D.
Pe rol contestației formulată de contestatorul condamnat M. V. împotriva sentinței penale nr. 41/11.03.2015 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, având ca obiect contestația la executare (art.598 NCPP).
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată prezența contestatorului M. V., aflat în stare de deținere asistat de av. C. G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Interpelat de instanță contestatorul arată că își menține contestația formulată și este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Nemaifiind formulate alte cereri instanța constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. G. C. pentru contestator apreciază contestația admisibilă, solicită admiterea acesteia și în consecință admiterea contestației la executare pentru motivele pe larg expuse de condamnat. În mod nelegal instanța de fond a respins contestația ca inadmisibilă. Oficiu neachitat.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea contestației ca nefondată, soluția instanței de fond este legală și temeinică sub aspectul constatării faptului că nu este admisibilă contestația la executare, cî nu îndeplinește condițiile legale.
Condamnatul contestator M. V., având ultimul cuvânt, arată că a formulat contestație la executare pentru a-i fi reduse din pedeapsă cele 450 de zile executate în Italia. C. de A. de la R. i-a recunoscut executare celor 450 de zile și acest drept nu poate fi pierdut prin recunoașterea hotărârii pe teritoriul statului român trebuie scăzută perioada executată. Se specifică în documentele de transfer din statul italian în statul român faptul că nu pot fi modificate beneficiile, nu poate fi schimbată condamnarea pronunțată de statul italian. Cele 450 de zile nu se deduc din liberarea condiționată ci din toată pedeapsa.
C. DE A.
Prin sentința penală nr. 41/11.03.2015 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ s-a hotărât:
„În baza art. 599 alin. 5 Cod de procedură penală, respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de către condamnatul M. V., fiul lui V. și M., născut la data de 25.03.1951, în prezent deținut în Penitenciarul V., privind executarea pedepsei de 20 ani de închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 554/5.12.2011 a Curții de A. București – Secția a II-a penală, rămasă definitivă, prin nerecurare, la data de 30.01.2012.
În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală, obligă contestatorul la plata către stat a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului de Justiție.”
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:
„La data de 23.12.2014 a fost înregistrată sub nr._, contestația la executare formulată de petentul M. V..
Inițial, cererea a fost înregistrată pe rolul Curții de A. București.
În cererea formulată, petentul a arătat că a fost arestat în Italia în anul 2007 pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav și a fost condamnat la pedeapsa de 20 ani închisoare. La data de 16.08.2012 a fost transferat în România și a menționat faptul că instanțele din țară nu i-au luat în calcul beneficiul de 450 zile câștigat în urma activităților desfășurate în regimul penitenciar din Italia.
Din actele dosarului rezultă următoarele:
Prin sentința penală nr.554 din 05.12.2011, pronunțată de C. de A. București – Secția a II-a penală, în dosarul nr._ a fost admisă sesizarea formulată de P. de pe lângă C. de A. București și a fost recunoscută sentința penală nr.608 din 12.03.2008, pronunțată de Tribunalul din R., definitivă la data de 12.01.2010, prin care cetățeanul român M. V. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 20 ani închisoare și i s-a aplicat pedeapsa accesorie constând în interzicerea dreptului de a profesa în instituțiile publice pe perioada detenției, suspendarea drepturilor părintești pe perioada detenției și interzicerea dreptului de a profesa pentru totdeauna în instituțiile publice.
S-a dispus transferarea condamnatului M. V., în vederea executării într-un penitenciar din România a pedepsei rezultante de 20 ani închisoare și a pedepsei accesorii constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a drepturilor părintești pe durata executării pedepsei principale, prev. de art.64 alin.1 lit.b și d din Codul penal.
S-a dedus prevenția de la 14.07.2007 la zi.
Onorariul cuvenit avocatului din oficiu al condamnatului, în cuantum de 320 lei, a fost suportat din fondul Ministerului Justiției.
S-a reținut că prin sesizarea formulată de P. de pe lângă C. de A. București, înregistrată în data de 13.10.2011, în conformitate cu dispozițiile art.162 alin.4 și art.163 din Legea nr.302/2004, astfel cum a fost modificată, s-a solicitat recunoașterea sentințelor emise de autoritățile italiene și punerea în executare a acestora, privind persoana condamnată M. V. și transferarea acesteia într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei.
S-a constatat că la data de 06.10.2011 a fost înregistrată la P. de pe lângă C. de A. București, sub nr.1956/II/5/2011, adresa cu nr._/2001 a Ministerului Justiției – Direcția D. Internațional și Tratate, prin care s-a solicitat transferarea persoanei condamnare M. V. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei aplicate față de aceasta de instanța de judecată din statul solicitant.
Au fost atașate la dosar: copia certificată pentru conformitate de pe hotărârea definitivă de condamnare, de pe dispozițiile legale aplicabile, indicarea duratei condamnării deja executate, declarația cuprinzând consimțământul la transfer al persoanei condamnate. De asemenea, a fost întocmit și referatul privind situația socială și familială a persoanei condamnate.
Din verificările efectuate la Ministerul Administrației și Internelor – Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date și Ministerului Administrației și Internelor – Direcția Generală de Pașapoarte, a rezultat că numitul M. V. este cetățean român și figurează cu următoarele date de identificare: fiul lui V. și M., născut la data de 25.03.1951 în Ciortești, județul Iași, CNP_, fiind astfel îndeplinită condiția prev. de art.3 lit.a din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și a art.143 lit.a din Legea nr.302/2004.
Examinând actele și lucrările dosarului, C. a reținut că potrivit sentinței penale pronunțate de Tribunalul din R. din data de 12.03.2008, menținută prin hotărârea Curții de A. cu Juri din R. din data de 24.02.2009, numitul M. V. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 20 ani, precum și la pedepsele accesorii a interdicției de a profesa în instituțiile publice pe perioada detenției, decăderea din drepturile părintești și interdicția de a profesa în instituțiile publice, pentru comiterea infracțiunilor de omor grav, suprimare de cadavru și tentativă de executare prev. de art.81 paragraf 61 n.1, 575, 411, 110, 56 și 629 din Codul penal italian.
Sentința a rămas definitivă la data de 12.01.2010, așa încât C. a constatat îndeplinită condiția prev. de art. 143 lit. b din Legea nr. 302/2004, republicată.
Din situația examinării pedepsei comunicată de autoritățile italiene a rezultat că numitul M. V. și-a început executarea pedepsei la data de 14.07.2007, iar durata executării pedepsei se va împlini la data de 13.07.2027.
În consecință, s-a constatat că este îndeplinită condiția prevăzută de 3 lit.c din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg, și art.143 lit.c din Legea nr.302/2004, la data primirii cererii de transferare susnumitul având de executat mai mult de 6 luni din durata pedepsei finale, potrivit înscrisului privind stadiul executării pedepsei.
În fapt, s-a reținut că la data 13.07.2007 persoana condamnată, împreună cu o altă persoană, l-au ucis pe numitul G. M., prin aplicarea unor lovituri cu ciocanul în tâmplă, au tăiat cadavrul acestuia în mai multe bucăți și au ascuns părți din corpul acestuia în tomberoane de gunoi. De asemenea, aceștia au încercat să o șantajeze pe numita M. M. cu suma de 5000 euro în schimbul eliberării numitului G. M..
S-a constatat că în cauză este îndeplinită condiția dublei incriminări prevăzută de art.143 lit.e din Legea nr.302/2004, întrucât fapta care a atras condamnarea numitului M. V., constituie infracțiune și are corespondent în legislația penală română în infracțiunea prev. de art.176 lit.a, art.319 și art.20 Cod penal raportat la art.194 cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
S-a reținut că a fost îndeplinită și condiția prevăzută de dispozițiile art.143 lit.d din Legea nr.302/2004, modif., în sensul că la data de 01.03.2011 numitul M. V. și-a exprimat acordul de a fi transferat într-un penitenciar din România.
Totodată, C. a constatat că este îndeplinită cerința prev. de art.3 lit.a din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art.143 lit.a din Legea nr.302/2004, numitul M. V. fiind cetățean român, după cum a rezultat din verificările efectuate la Ministerul Administrației și Internelor – Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date și Ministerului Administrației și Internelor – Direcția Generală de Pașapoarte.
De asemenea, s-a constatat că este îndeplinită și condiția prev. de art. 143 lit. f din Legea nr. 302/2004 republicată, întrucât statul de executare și cel de condamnare s-au pus de acord asupra acestui transferări.
Obiectul prezentei contestații la executare îl reprezintă solicitarea de reducere a pedepsei cu 450 zile, ca urmare a activităților desfășurate în penitenciarul din Italia.
Deși contestatorul nu a precizat temeiul juridic al cererii sale, acesta este art. 598 alin. 1 lit. d teza finală C. pr. pen., respectiv invocarea unei cauze de micșorare a pedepsei.
Prin sentința penală nr. 301/F din 13.11.2014, C. de A. București – Secția a II-a penală a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului V..
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 172 din 28.08.2013 pronunțată de Tribunalul V., a fost respinsă ca nefondată, contestația formulată de condamnatul M. V. privind executarea Sentinței penale nr. 554/2011 a Curții de A. București – Secția a II-a Penală, rămasă definitivă, prin nerecurare, la data de 30.01.2012.
În temeiul disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, a fost condamnatul la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va achita din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
În motivarea hotărârii, instanța a reținut că prin sentința penală nr. 608/2008 a Tribunalului din R., rămasă definitivă la data de 12.01.2010, M. V. a fost condamnat la o pedeapsă de 20 de ani închisoare, precum și la pedepse accesorii privind interdicția de a profesa în instituții publice pe durata condamnării și decăderea din drepturile părintești pentru comiterea mai multor infracțiuni grave.
Ulterior, după rămânerea definitivă a acestei hotărâri în Italia, a fost transferat să execute restul de pedeapsă rămas neexecutat în România.
În România, prin sentința penală nr. 554/2011 a Curții de A. București s-a dispus:
1) recunoașterea sentinței penale nr. 608/2008 a Tribunalului R. pe teritoriul României, urmând ca M. V. să execute o pedeapsă rezultantă de 20 de ani precum pedepsele accesorii privind interdicția de a profesa în instituții publice pe durata condamnării și decăderea din drepturile părintești
2) transferarea acestuia în vederea executării pedepsei de 20 de ani închisoare pe teritoriul României și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. b și d Cod penal.
Această sentință penală a rămas definitivă prin neapelare la data de 30.01.2012.
Dispozițiile penale în materie, în dreptul românesc sunt art. 1 alin. 1 lit. d și e din Legea 302/2004, care se aplică în cazurile persoanelor condamnate și transferate pentru a executa o pedeapsă din străinătate în România și celor cărora li s-a recunoscut pe teritoriul României o hotărâre judecătorească penală străină, cum este cazul contestatorului .
Dispozițiile art. 461 alin. 1 lit. d) Cod procedură penală referitoare la contestația la executare, invocate de contestator privind o cauză de micșorare a pedepsei aplicate anterior și în a cărei executare se găsește, nu sunt aplicabile, întrucât aceste dispoziții legale se aplică doar asupra executării pedepsei și nu asupra modului în care aceasta se execută de către condamnat.
La stabilirea duratei executării pedepsei, prin sentința penală nr. 554/2011 a Curții de A. București se deduce din durata pedepsei, durata de executare a acesteia din data de 14.07.2007 și până în prezent, deci, inclusiv durata detenției din Italia a contestatorului, conform disp. art. 15 alin. 1 din Legea 302/2004.
Pentru persoanele care au fost condamnate în străinătate și care execută în tot sau în parte pedeapsa aplicată printr-o hotărâre judecătorească a acelei țări, în România, executarea pedepsei are loc conform legii române, în baza art. 137 alin. 1 din Legea 302/2004.
Totodată, potrivit art. 137 alin. 2 Legea 302/2004, hotărârile penale străine recunoscute și executate în România, produc aceleași efecte ca și hotărârile pronunțate de instanțele din România.
Executarea pedepselor, inclusiv a celor privative de libertate este guvernată de legea statului de executare a acestora, deci Legea 275/2006, Codul penal și Codul de procedură penală român.
Liberarea condiționată este stabilită potrivit art. 59-60 Cod penal, iar modul de executare al pedepsei închisorii de Legea 275/2006.
În aceste condiții, cele 450 de zile de muncă câștigate în timpul detenției din Italia, ar putea fi avute în vedere doar la o eventuală discutare a unei cereri de liberare condiționată a acestuia, neputând fi deduse din durata pedepsei de 20 de ani închisoare aplicată de C. de A. București.
Hotărârea astfel pronunțată a rămas definitivă, prin nerecurare.
Instanța constată că noua contestație la executarea sentinței penale nr. 554/2011 a Curții de A. București – Secția a II-a Penală, rămasă definitivă, prin nerecurare, la data de 30.01.2012. formulată de condamnatul M. V. și care face obiectul prezentei cauze se întemeiază pe aceleași motive pe care acesta și-a întemeiat contestația ce a făcut obiectul dosarului nr._ .
Potrivit art. 599 alin. 5 Cod procedură penală, „cererile ulterioare de contestație la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări”.
Având în vedere că prezenta contestație la executare este formulată de aceeași persoana privată de libertate, respectiv M. V., are același temei legal, aceleași motive și aceleași apărări (deducerea din pedeapsa de 20 ani de închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 554/5.12.2011 a Curții de A. București – Secția a II-a penală, rămasă definitivă, prin nerecurare, la data de 30.01.2012. a unei perioade de 450 de zile câștigate în urma activităților desfășurate în regimul penitenciar din Italia) cu cele invocate în contestația la executare deja soluționată definitiv prin sentința penală nr. 172/2013 a Tribunalului V., instanța urmează ca, în baza art. 599 alin. 5 Cod de procedură penală, să o respingă ca inadmisibilă.
Tribunalul arată suplimentar că potrivit Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, există posibilitatea câștigării de zile prin muncă, dar, în condițiile în care legea privind executarea pedepselor conține norme de drept procesual, se poate aplica doar pe teritoriul țării noastre, nu și pe teritoriul altui stat, conform principiului teritorialității legii de procedură penală.
Astfel, în materie procesuală, nu se aplică dispozițiile din dreptul penal în legătură cu acțiunea legii penale în spațiu. Legea procesuală este în principiu strict teritorială și pentru aceasta nu se pune problema personalității, realității sau universalității, așa cum aceste reguli sunt aplicabile legii penale.
Față de considerentele anterior expuse, în baza art. 599 alin. 5 Cod de procedură penală, va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de către condamnatul M. V. privind executarea pedepsei de 20 ani de închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 554/5.12.2011 a Curții de A. București – Secția a II-a penală, rămasă definitivă, prin nerecurare, la data de 30.01.2012.
Constatând culpa procesuală contestatorului, în baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală, va obliga contestatorul la plata către stat a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului de Justiție.”
Deliberând asupra cauzei penale de față, C. constată următoarele:
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnatul M. V., criticând-o oral pentru aceleași motive expuse în cererea inițială, arătând totodată că instanțele din țară nu i-au luat în calcul beneficiul de 450 zile câștigat în urma activităților desfășurate în regimul penitenciar din Italia.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile legale aplicabile și la susținerile contestatorului, C. constată că în mod corect instanța de fond a respins în baza art. 599 alin. 5 Cod de procedură penală ca inadmisibilă contestația condamnatului M. V. formulată la data de 30.01.2012 privind executarea pedepsei de 20 ani de închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 554/5.12.2011 a Curții de A. București – Secția a II-a penală, rămasă definitivă, prin nerecurare, având în vedere că obiectul cauzei se întemeiază pe aceleași motive (deducerea din pedeapsa de 20 ani de închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 554/5.12.2011 a Curții de A. București – Secția a II-a penală, rămasă definitivă, prin nerecurare, la data de 30.01.2012. a unei perioade de 450 de zile câștigate în urma activităților desfășurate în regimul penitenciar din Italia) pe care acesta și-a întemeiat și contestația ce a făcut obiectul dosarului nr._ - contestație la executare deja soluționată definitiv prin sentința penală nr. 172/2013 a Tribunalului V..
Pentru aceste motive, constatând că, sentința Tribunalului V. este legală și temeinică, C. va respinge contestația ca nefondată.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat contestatorul condamnat M. V. la plata sumei de 200 de lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care suma de 100 de lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, va fi înaintată din fondurile speciale ale Ministerului de Justiție către Baroul Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul dispozițiilor art. 597 alin. 8 Cod procedură penală raportat la art. 425 indice 1 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul condamnat M. V., fiul lui V. și M., născut la 25.03.1951, în prezent deținut în Penitenciarul V., împotriva sentinței penale nr. 41/11.03.2015 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă contestatorul condamnat M. V. la plata sumei de 200 de lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care suma de 100 de lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu (delegația nr._/08.04.2015 emisă de Baroul Iași), va fi înaintată din fondurile speciale ale Ministerului de Justiție către Baroul Iași.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.04.2015.
Președinte,
D. A.
Grefier,
L. R.-C.
Red jud AD_
Tehnored gref RCL_
4 exemplare
Jud fond C. A.
| ← Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Sentința... | Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 316/2015.... → |
|---|
