Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup. Legea 39/2003 art. 7. Decizia nr. 233/2015. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 233/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 233/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP

DECIZIA PENALĂ NR.233/2015

Ședința publică de la 17 Martie 2015

Completul compus din:

Președinte: E. S.

Judecător: C.-G. T.

Grefier: L. A.

S-au luat în examinare apelurile declarate de D.I.I.C.O.T – S. T. Iași și de inculpații T. C., A. D. M., C. R. C., R. V. și P. G., împotriva sentinței penale nr.1151 din data de 14.10.2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, având ca obiect -traficul de minori (art.211 NCP).

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dezbaterile asupra apelurilor au avut loc în ședința publică din data de 23 februarie 2015, cu participarea, la acea dată, din partea Ministerului Public – D. – S. T. Iași, a doamnei procuror M. C., cele declarate fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în baza dispozițiilor art.391 alin.1 Cod procedură penală, a stabilit termen de pronunțare data de 12 martie 2015 și, apoi, pentru astăzi.

CURTEA DE APEL,

Asupra apelurilor penale de față:

Prin sentința penală nr.1151 din data de 14.10.2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, s-a hotărât:

„Condamnă inculpații:

1. C. R. C., fiul lui C. și Cocuța, născut la data de 24.12.1987 în mun. P., jud. Iași, domiciliat în .. Iași, CNP_, fără antecedente penale, deținut în P. Iași, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, la pedeapsa de 3 ani și 3 ani interzicerea drepturilor prev de art. 66 lit. a, b și f Cod penal;

- act sexual cu un minor faptă prevăzută și pedepsită de art. 220 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin.1 și art. 5 Cod penal, la pedeapsa de 2 ani închisoare;

- trafic de minori, faptă prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 35 alin.1 Cod penal și art. 5 Cod penal, la pedeapsa de 6 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev de art. 66 lit. a, b și f Cod penal;

În temeiul art. 38 rap. la art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani închisoare la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv de 3 ani și 8 luni, în final inculpatul având de executat pedeapsa unică de 9 ani și 8 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev de art. 66 lit. a, b și f Cod penal.

În temeiul art. 65 Cod penal, interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev de art. 66 lit. a, b și f Cod penal, pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 399 alin. 1 Cod proc. pen. menține măsura arestării preventive a inculpatului C. R. C., iar în baza art, 72 Cod penal scade din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 19.06.2013.

2.T. C., fiul lui C. și L., născut la data de 02.11.1986 în Oraș. Hîrlău, jud. Iași, domiciliat în ., jud. Iași, CNP_, fără antecedente penale, deținut în P. Iași, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- act sexual cu un minor faptă prevăzută și pedepsită de art. 220 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.35 alin.1 și art. 5 Cod penal, la pedeapsa de 2 ani închisoare;

- trafic de minori, faptă prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 35 alin.1 Cod penal și art. 5 Cod penal, la pedeapsa de 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev de art. 66 lit. a, b și f Cod penal;

În temeiul art. 38 rap. la art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv de 3 ani și 4 luni, în final inculpatul având de executat pedeapsa unică de 8 ani și 4 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev de art. 66 lit. a, b și f Cod penal.

În temeiul art. 65 Cod penal, interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev de art. 66 lit. a, b și f Cod penal, pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 399 alin. 1 Cod proc. pen. menține măsura arestării preventive a inculpatului Topița C., iar în baza art, 72 Cod penal scade din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 19.06.2013.

3. R. V., fiul lui G. și M., născut la data de 26.12.1988 în mun. R., jud. N., domiciliat în ., jud. N., CNP_, fără antecedente penale, deținut în P. Iași, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- act sexual cu un minor faptă prevăzută și pedepsită de art. 220 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.35 alin.1 și art. 5 Cod penal, la pedeapsa de 2 ani închisoare;

În temeiul art. 65 Cod penal, interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev de art. 66 lit. a, b și f Cod penal, pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 399 alin. 1 Cod proc. pen. menține măsura arestării preventive a inculpatului R. V., iar în baza art. 72 Cod penal scade din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 19.06.2013

4. P. G., fiul lui T. și I., născut la data de 22.10.1967 în ., domiciliat în ., jud. Iași, CNP_, fără antecedente penale, deținut în P. Iași, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- act sexual cu un minor faptă prevăzută și pedepsită de art. 220 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, la pedeapsa de 2 ani închisoare;

- trafic de minori, faptă prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin.1 și art. 5 Cod penal, la pedeapsa de 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev de art. 66 lit. a, b și f Cod penal;

În temeiul art. 38 rap. la art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv de 8 luni, în final inculpatul având de executat pedeapsa unică de 5 ani și 8 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev de art. 66 lit. a, b și f Cod penal.

În temeiul art. 65 Cod penal, interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev de art. 66 lit. a, b și f Cod penal, pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 399 alin. 1 Cod proc. pen. menține măsura arestării preventive a inculpatului P. G., iar în baza art. 72 Cod penal scade din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 19.06.2013.

5. A. D. M., fiul lui G. și M., născut la data de 05.08.1984 în mun. P., jud. Iași, domiciliat în mun. P., ., jud. Iași, CNP_, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de „act sexual cu un minor” prevăzută și pedepsită de art. 198 alin. 1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 13 Cod penal din 1969, la pedeapsa de 3 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a, b și e Cod penal pe o durată de 5 ani.

Aplică inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și b, Cod penal din 1969 pe durata și în condițiile art. 71 alin. 1, 2 Cod penal din 1969.

În baza art. 399 alin.1 C.p.p. rap. la art. 241 alin.1 lit. b Cod proc. pen. constantă încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar a inculpatului.

În baza art. 86¹ alin. 2 Cod penal din 1969 dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 6 ani stabilit conform art. 86² Cod penal din 1969 .

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969 dispune suspendarea executarii pedepsei accesorii pe durata suspendării executarii pedepsei principale.

În baza art.86³ C.p. din 1969 inculpatul este obligat, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor masuri de supraveghere:

- sa se prezinte la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași, organul desemnat cu supravegherea, conform programului stabilit de S. de Probatiune

- sa anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu,reședință sau locuință și orice deplasare care depașește 8 zile precum si întoarcerea

- sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca

- sa comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele sale de existență

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.86 ind. 4 C.p. din 1969 a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendarii executarii pedepsei.

În baza disp. art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare dispune prelevarea probelor biologice de la inculpații C. R. C., Topița C., R. V., P. G. și A. D. M., în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare (S.N.D.G.J.).

Conform art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare aduce la cunoștința inculpaților că probele biologice care vor fi recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În baza disp. art. 25 rap. la art. 397 alin.1 Cod procedură penală rap. la art. 1357 Cod civil, admite în parte acțiunea civilă pornită și exercitată din oficiu pentru partea vătămată S. F. G. și obligă inculpații C. R. C., Topița C., R. V., în solidar, să plătească părții civile S. F. G. (domiciliată în ., jud. Iași), suma de 45.000 lei, cu titlul de despăgubiri civile, daune morale.

În temeiul dispozițiilor art. 112 alin. 1 lit. e Cod penal, dispune confiscarea de la inculpații C. R. C., Topița C., R. V. a sumei de 2800 lei de la fiecare, reprezentând sumele obținute în urma traficării părții vătămate A. A.-C..

În temeiul art. 112 alin.1 lit. b Cod penal dispune confiscarea de la inc. C. R. C. a telefonului mobil marca Nokia N 95, IMEI:_ și a cartelei Cosmote_/D/P/5513, a telefonului mobil marca Nokia 6300, IMEI_ și a cartelei S. Orange_5P07G14 cu card memorie MICRO SD 128MB cu ., de la inc. R. V. a telefonului mobil NOKIA model 1661, IMEI:_, cu artele S. COSMOTE seria_6132590, de la inc. T. C. a telefonului mobil NOKIA model 1208, IMEI:_ și cartele S. ORANGE_P05G5, de la inc. P. G., telefon mobil NOKIA 1200 IMEI:_ și a cartelei S. Cosmote_1282206, bunuri ridicate de organele judiciare cu ocazia perchezițiilor, bunuri folosite la săvârșirea infracțiunilor, aflate la prim-grefierul Tribunalului Iași din data de 11.10.2013 în plicul inscripționat: Conține telefoane mobile, cartele S..

În baza art. 249 alin. 7 Cod procedură penală dispune luarea măsurii asigurătorii constând în indisponibilizarea, prin instituirea sechestrului, a bunurilor mobile și imobile ale inculpaților C. R. C.,Topița C. și R. V., până la concurența sumei de 45.000 lei, în vederea reparării pagubei produse prin infracțiuni, precum și până la concurența sumei de 2800 lei pentru fiecare dintre acești inculpați, în vederea confiscării conf. art. 112 lit. e Cod penal.

În baza art. 397 alin. 4 Cod procedură penală, dispozițiile privind luarea măsurilor asiguratorii, din paragraful anterior al prezentei sentințe penale, sunt executorii.

Dispune luarea inscripției ipotecare asupra bunurilor imobile sechestrate, sens în care se dispune a se face adresă la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Iași.

Menține măsura sechestrului asigurător asupra sumei de 14 944 lei rezultată din valorificarea autoturismului marca AUDI A4, cu nr._, aparținând inc. C. R. C., conform procesului –verbal din data de 30.07.2014 încheiat de MFP-ANAF DGRFP Iași- S. Fiscal Municipal P., măsură dispusă prin ordonanța din data de 19.06.2013 a D. - S. T. Iași.

În baza art. 404 alin.4 lit. e Cod procedură penală rap. la art. 274 Cod procedură penală, suma totală de 400 lei reprezentând onorarii pentru avocații din oficiu, în faza de judecată (200 lei reprezentând ½ din onorariul stabilit prin delegația nr._/20.11.2013, pentru inculpatul T. C. și 200 lei reprezentând ½ din onorariul stabilit prin delegația nr._/20.11.2013, pentru inculpatul A. D.-M.), va fi suportată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.

În baza art. 404 alin.4 lit. e Cod procedură penală rap. la art. 274 Cod procedură penală, în raport cu măsura determinării acestora de către fiecare inculpat, obligă pe inculpații C. R. C., Topița C., R. V., P. G., A. D. M. la plata sumei de 2942,85 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în ambele faze ale procesului penal.

În baza art. 404 alin.4 lit. e Cod procedură penală rap. la art. 274 alin.1 Cod procedură onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul P. G., in faza de judecată, in cuantum de 200 lei (delegație nr. 312/2014 – avocat L. C.) rămâne in sarcina statului, urmând a fi suportat din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.

În baza art. 404 alin.4 lit. e Cod procedură penală rap. la art. 274 alin.1 Cod procedură onorariul apărătorului din oficiu pentru partea vătămată S. F. G., in faza de judecată, in cuantum de 150 lei (delegație nr._/24.10.2013 – avocat H. L.) rămâne in sarcina statului, urmând a fi suportat din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:

„Prin rechizitoriul nr. 219D/P/_ din data de 09.10.2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-D.I.I.C.O.T.-S. T. Iași, înregistrat pe rolul Tribunalului Iași sub nr._/99/2013, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților:

- C. R. C., fiul lui C. și Cocuța, născut la data de 24.12.1987 în mun. P., jud. Iași, domiciliat în . Seacă, jud. Iași, CNP_ pentru săvârșirea infracțiunilor de „inițierea sau constituirea unui grup” faptă prevăzută și pedepsită de art. 8 din Lg. 39/2003, ,,act sexual cu un minor” faptă prevăzută și pedepsită de art. 198 alin.1 C.P, „trafic de minori”, faptă prevăzută și pedepsită de art. 13 al. 1-3 din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., toate cu aplicarea art. 33 lit.a C.p.;

- T. C., fiul lui C. și L., născut la data de 02.11.1986 în Oraș. Hîrlău, jud. Iași, domiciliat în ., jud. Iași, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunilor de ,,constituirea unui grup” faptă prevăzută și pedepsită de art. 8 din Legea nr. 39/2003, ,,act sexual cu un minor” faptă prevăzută și pedepsită de art. 198 alin.1 C.P, „trafic de minori”, faptă prevăzută și pedepsită de art. 13 al. 1-3 din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., toate cu aplicarea art. 33 lit.a C.p.;

- R. V., fiul lui G. și M., născut la data de 26.12.1988 în mun. R., jud. N., domiciliat în ., jud. N., CNP_ pentru săvârșirea infracțiunilor de ,,constituirea unui grup” faptă prevăzută și pedepsită de art. 8 din Legea nr. 39/2003, ,,act sexual cu un minor” faptă prevăzută și pedepsită de art. 198 alin.1 C.P, „trafic de minori”, faptă prevăzută și pedepsită de art. 13 al. 1-3 din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., toate cu aplicarea art. 33 lit.a C.p.;

- P. G., fiul lui T. și I., născut la data de 22.10.1967 în ., domiciliat în ., CNP_ pentru săvârșirea infracțiunilor de ,,act sexual cu un minor” faptă prevăzută și pedepsită de art. 198 alin.1 C.P și „trafic de minori”, faptă prevăzută și pedepsită de art. 13 al. 1-3 din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p, toate cu aplicarea art. 33 lit.a C.p.;

- R. I., fiul lui G. și M., născut la data de 06.03.1994 în mun. Petroșani, jud. Hunedoara, domiciliat în . Seacă, jud. Iași, CNP_ pentru săvârșirea infracțiunilor ,,act sexual cu un minor” faptă prevăzută și pedepsită de art. 198 alin.1 C.P „trafic de minori”, faptă prevăzută și pedepsită de art. 13 al. 1-3 din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., toate cu aplicarea art. 33 lit.a C.p.;

Totodata, prin acelasi act de sesizare, s-a dispus trimiterea in judecata, in stare de libertate, a inculpatului A. D. M., fiul lui G. și M., născut la data de 05.08.1984 în mun. P., jud. Iași, domiciliat în mun. P., ., jud. Iași, CNP_ pentru săvârșirea infracțiunilor de „act sexual cu un minor” faptă prevăzută și pedepsită de art. 198 alin. 1 Cod penal si punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului M. C.-N., fiul lui N. și L., născut la data de 05.02.1977 în mun. P., jud. Iași, domiciliat în mun. P., ale. 1 Decembrie 1918 nr. 2, ., . jud. Iași, CNP_ pentru săvârșirea infracțiunilor de „act sexual cu un minor” faptă prevăzută și pedepsită de art. 198 alin. 1 Cod penal.

Pentru a dispune astfel, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-D.I.I.C.O.T.-S.T. Iași a reținut, în esență, că în perioada septembrie-noiembrie 2012, inculpații C. R. C., T. C. si R. V. s-au asociat în vederea exploatării sexuale a două minore, respectiv S. F. G. și A. A. C.. De asemenea, aceeasi inculpați au racolat, cazat, transportat și exploatat prin obligarea la practicarea prostituției pe părțile vătămate minore S. F. G. și A. A. C..

De asemenea, s-a retinut in actul de sesizare ca inculpații R. I. și P. G. au cazat, transportat și exploatat prin obligarea la practicarea prostituției pe partea vătămată minoră A. A. C..

Totodata, s-a mai retinut ca inculpații C. R. C., T. C., R. V., R. I., P. G., A. D. M. și M. C. N. au întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată A. A. C., când aceasta avea vârsta doar de 14 ani.

Din probele administrate în cauză, s-a stabilit faptul că începând cu luna septembrie a anului 2012 inculpatul C. R. C. a pus bazele unei grupări infracționale având drept scop exploatarea sexuală a mai multor tinere minore.

Cei care se ocupau în special de racolarea tinerelor, erau inculpații P. G. și R. I. (în plus acesta avea și rolul de a găzdui părțile vătămate la domiciliul lui), iar inculpații T. C. și R. V. cei care se ocupau de supravegherea tinerelor, recrutarea clienților pentru acestea și colectarea sumelor de bani câștigate, bani care ajungeau in mare parte la inculpatul C. R. C.. Tinerele provin din familii cu situație materială precară, iar vârsta mică a acestora (14, respectiv 15 ani) a constituit un avantaj pentru inculpați, care au profitat de naivitatea și vulnerabilitatea acestora.

Printre clienții cu care tinerele au fost nevoite să întrețină raporturi sexuale se numără și inculpatul A. D. M. și învinuitul M. C. N. (ambii agenți de poliție), deși cunoșteau faptul că tinerele sunt victime ale traficului de minori.

Din cercetările efectuate în cauză a rezultat faptul că, în perioada septembrie-noiembrie 2012, inculpatul C. R. C. împreună cu inculpații T. C. și R. V. au exploatat sexual pe părțile vătămate minore S. F. G. și A. A. C., după ce în prealabil au fost cazate la domiciliul inculpatului R. I. din . determinate de acesta și de către inculpatul P. G. să întrețină raporturi sexuale cu diverși clienți.

Toate sumele câștigate de tinere în acest mod erau însușite de inculpați, ele primeau doar hrană și uneori câte un articol vestimentar. În situația în care tinerele nu câștigau suficienți bani sau refuzau să meargă cu vreun client, erau amenințate și lovite de către inculpatul C. R. C. și uneori de către inculpații R. V. și T. C.. De asemenea inculpatul P. G. folosea frecvent amenințările și uneori chiar violența fizică pentru a o determina pe partea vătămată minoră S. F. G. să întrețină cu el raporturi sexuale.

Prin încheierea de ședință din data de 21.01.2014, pronunțată in dosarul nr._/99/2013 al Tribunalului Iași, după ce a fost verificată regularitatea actului de sesizare, a fost admisă cererea inc. R. I. și M. C.-N. privind aplicarea procedurii simplificate în cazul recunoașterii vinovăției, s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la ceilalți coinculpați și astfel a fost format dosarul_ care ulterior a fost repartizat aleatoriu la completul D4.

Prin aceeași încheiere, în temeiul art. 17 Cod proc. pen. din 1969, instanța a pornit și exercitat din oficiu acțiunea civilă cu privire la cele două părți vătămate minore, constatând că ambele sunt persoane cu capacitate de exercițiu restrânsă, la același termen, având în vedere cererile formulate de părțile vătămate, s-a procedat la audierea acestora în procedura prev. de art. 77 ind. 1 Cpp din 1969.

La termenul de judecată din data de 03.12.2013, interpelați fiind de către instanță, cu excepția inc. P. G., care a precizat că dorește să dea declarație la termenul următor, ceilalți inculpați au declarat, în prezența apărătorilor aleși, că nu doresc să dea declarații în prezenta cauză.

Audierea inc. P. G. s-a realizat la termenul de judecată din data de 08.04.2014, iar la sfârșitul cercetării judecătorești, respectiv la termenul de judecată din data de 23.09.2014, pentru asigurarea dreptului la apărare, instanța a admis cererile și a procedat la audierea celorlalți inculpați care și-au manifestat dorința de a da declarații, depozițiile lor fiind consemnate în procese verbale atașate la dosar. Prin sentința penală nr. 59 din 28 Ianuarie 2014, pronunțată în dosarul_/99/2013 al Tribunalului Iași, modificată și rămasă definitivă prin dec. pen. nr. 230/29.04.2014 a Curții de Apel Iași, au fost condamnați inc. R. I. la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și inc. M. C.-N. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

Prin aceeași hotărâre, în baza disp. art. 14, art. 15, art. 16/1 alin. 3, art. 17 și art. 348 Cod procedură penală rap. la art. 1357 Cod civil, a fost admisă acțiunea civilă pornită și exercitată din oficiu și a fost obligat inculpatul R. I. să plătească părții civile A. A.-C. (domiciliată în .. Hărmănești, jud. Iași), suma de 50.000 lei, cu titlul de despăgubiri civile, pretenții civile recunoscute expres de către inculpat, care a achiesat la acestea.

În baza disp. art. 14, art. 15, art. 17 și art. 348 Cod procedură penală rap. la art. 1357 Cod civil, a fost admisă acțiunea civilă pornită și exercitată din oficiu și a obligat inculpatul M. C.-N. să plătească părții civile A. A.-C. (domiciliată în .. Hărmănești, jud. Iași), suma de 10.000 lei, cu titlul de despăgubiri civile, daune morale.

Prin încheierea de ședință din data de 13.03.2014, în temeiul art. 211 rap. la art. 202 al. 1 Cod proc. pen., art. 214 Cpp., a dispus luarea măsurii arestării preventive a controlului Judiciar față de inc. A. D. M..

Pe parcursul cercetării judecătorești, inculpații au formulat aproape la fiecare termen de judecată cereri de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar sau a arestului la domiciliu, cererile lor fiind respinse prin hotărâri rămase definitive.

Părțile vătămate SavaFlorentin -G. și A. A.-C. s-au constituit părți civile în prezenta cauză cu suma de 50 000 lei, din care 45 000 lei reprezintă daune morale, iar 5000 lei reprezintă daune materiale, pretenții civile pentru dovedirea cărora instanța a admis probele cu înscrisuri și cu un martor pentru fiecare.

Pentru inculpații C. R.-C., Topița C., R. V., P. G. și A. D.-M., instanța a admis probele cu martori și înscrisuri și a procedat la audierea martorilor T. B. –fila 149, G. C., f. 151, G. A., f. 153, Tuicaru M.-V.. La dosar au fost depuse acte în circumstanțiere pentru inculpați, filele 45-50 vol.2, 221-228 vol.2,286-296, 416.

La termenul de judecată din data de 08.04.0214, în temeiul disp. art. 252 ind. 1 alin. 2 N Cod proc. pen., inculpatul C. R.-C., prin a părătorul ales, a formulat o cerere de valorificare a bunurilor sechestrate, cu referire la autoturismul marca AUDI cu nr. de înmatriculare_, cerere care a fost admisă prin încheierea de ședință din data de 30.04.2014.

Cu adresa nr._/07.08.2014, ANAF-DGFP Iași, AJFP Iași- S. Fiscal Municipal Iași a înaintat procesul-verbal privind distribuirea sumei de 19.096 lei rezultată din valorificarea bunului, sumă din care, 14.944 lei a fost consemnată la dispoziția organului care a luat măsura sechestrului, D. Iași, pentru inc. C. R. C..

Fiind declarată terminată cercetarea judecătorească conform art.387 Cod procedură penală, analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat următoarele:

Activitatea infracțională derulată de către inculpați, în raport cu fiecare parte vătămată, s-a concretizat în următoarele:

Partea vătămată minoră S. F. G.

Din cercetările efectuate în cauză, respectiv din declarațiile părții vătămate minore S. F. G., coroborată cu interceptările efectuate în cauză și cu restul probatoriului administrat (interceptări telefonice, declarațiile de martor, declarații de inculpat) rezultă că aceasta a fost racolată la începutul anului 2012, de către inculpatul R. I., pe care l-a cunoscut prin intermediul inculpatului P. G..

Acesta din urmă a abuzat-o sexual de mai multe ori pe minoră, pe motiv că avea o datorie la el, în cuantum de 100 lei. Ulterior pentru a o determina să nu relateze nimănui ceea ce i se întâmplă, partea vătămată primea de la inculpatul P. G. sume de bani cuprinse între 30 lei și 50 de lei. De multe ori era amenințată că dacă spune cuiva, ”va avea el grijă de ea”. O dată chiar a venit la domiciliul ei pentru a o lua cu el, rezultând o altercație între inculpatul P. G. și martorul S. V. (tatăl minorei), acesta din urmă cerându-i inculpatului să îi părăsească proprietatea.

De multe ori inculpatul P. G. o lua pe partea vătămată S. F. G. de pe stradă, uneori în timp ce stătea la ocazie, oferindu-se să o transporte unde are nevoie.

Conform declarației victimei, prima dată, în luna februarie-martie a anului 2012, a întreținut un raport sexual împotriva voinței victimei chiar în mașina lui, în apropierea localității Topile, jud. Iași, lovind-o cu palma peste față și amenințând-o că dacă relatează cuiva cele întâmplate, va da cu mașina peste ea. A fost doar începutul, deoarece ulterior inculpatul P. G. o contacta frecvent la telefon și amenințând-o îi cerea să se întâlnească cu el. De frica inculpatului, partea vătămată a acceptat să se întâlnească cu acesta. Inculpatul P. G. o transporta fie într-o casă bătrânească din localitatea Conțești ce aparțina soției lui, fie într-un imobil unde funcționase anterior o moară, imobil situat la ieșirea din mun. P., pe . care aparține martorului B. D.. Aici partea vătămată S. F. G. a fost abuzată în repetate rânduri de către inculpatul P. G.. În alte situații a obligat-o să întrețină cu el raporturi sexuale în incinta unei rulote, rulotă ce aparține tot martorului B. D..

Dacă refuza să întrețină raporturi sexuale cu el, partea vătămată era lovită și amenințată că dacă nu face ce vrea el va fi bătută de fiecare dată.

Ulterior, după ce l-a cunoscut pe inculpatul R. I., sub pretextul relației de prietenie pe care a legat-o cu minora, acesta o vizita deseori la domiciliul acesteia și ulterior o transporta la domiciliul lui din . Seacă, unde de cele mai multe ori partea vătămată rămânea peste noapte.

Chiar și aici, partea vătămată S. F. G. a fost obligată să întrețină raporturi sexuale cu inculpatul P. G., acesta motivând că i-a plătit inculpatului R. I. suma de 100 de lei. Ulterior partea vătămată a aflat de la inculpatul R. I. că el a fost cel care și-a dat acordul tacit pentru ca inculpatul P. G. să întrețină raporturi sexuale cu ea, prin faptul că nu s-a împotrivit ca inculpatul P. G. să vină să îl viziteze seara târziu și să îl lase singur cu minora.

De cele mai multe ori partea vătămată S. F. G., zisă ,,L.”, era transportată la domiciliul inculpatului R. I. cu autoturismul marca BMW, de culoare neagră, condus de către inculpatul C. R. C.. Uneori acesta venea singur și o lua pe minoră pentru a o transporta la domiciliul inculpatului R. I.. Acesta a încercat în repetate rânduri să o abuzeze pe minoră, pe timpul deplasării cu autoturismul, în final reușind acest lucru, folosind violența, respectiv lovind-o pe aceasta până i-a curs sânge din nas.

Partea vătămată relatează că într-o seară, inculpatul R. I. i-a cerut să îl însoțească pe inculpatul C. R. C. într-o plimbare, dar ea l-a refuzat, spunându-i că inculpatul C. R. C. a abuzat-o sexual, inculpatul R. I. neavând însă nici o reacție, ca și cum ar fi știut ce i s-a întâmplat.

Partea vătămată S. F. G. mai precizează că inculpatul R. I. avea permanent bani, deși nu muncea nicăieri, iar o dată chiar s-a lăudat părții vătămate că ,,are fete”, eleve la Școala Specială din orașul P. care practică prostituția în folosul lui. Partea vătămată nu exclude posibilitatea ca inculpatul R. I. să fi primit bani de la inculpatul C. R. C. în schimbul ei.

La mijlocul lunii septembrie a anului 2012, pe fondul unor certuri pe care minora le-a avut cu părinții săi (aceștia nefiind de acord cu relația pe care o avea cu inculpatul R. I.), partea vătămată a plecat de la domiciliu, solicitându-i ajutorul inculpatului C. R. C., despre care știa că are o garsonieră închiriată în mun. P., jud. Iași.

Împreună cu partea vătămată minoră, pe care inculpatul C. R. C. o recrutase între timp, respectiv A. A. C., partea vătămată S. F. G., a fost transportată la Pensiunea ,,Claudio”, situată în oraș. Tg. F., jud. Iași.

Transportul părții vătămate S. F. G. s-a realizat cu autoturismul marca Mercedes, condus de Ș. M., aflat în prezent în Marea Britanie, iar partea vătămată A. A. C. a fost transportată cu autoturismul marca BMW condus de inculpatul C. R. C.,

Aici partea vătămată S. F. G. împreună cu cealaltă parte vătămată au fost găzduite timp de aproximativ trei zile și determinată de către inculpatul C. R. C. să întrețină raporturi sexuale cu el și cu Ș. M..

După cele trei zile petrecute la pensiune, partea vătămată S. F. G., împreună cu partea vătămată A. A. C. au fost transportate în localitatea Conțești, . domiciliul numiților I. S.-V. și I. A.-I.. Aici, inculpatul C. R. C. a trimis-o pe partea vătămată A. A. C. în locuința celor doi frați pentru a întreține raporturi sexuale cu aceștia, inculpatul împreună cu cealaltă minoră rămânând să aștepte în mașină. În timp ce o așteptau în autoturism, inculpatul C. R. C. i-a spus părții vătămate S. F. G. că și ea va trebui să facă același lucru ca și cealaltă parte vătămată, deoarece el a plătit pentru ea cazarea la pensiunea ,,Claudio”. În momentul în care partea vătămată i-a spus că refuză să facă acest lucru, a fost lovită cu palma de către inculpat.

După ce partea vătămată A. A. C. a ieșit din locuința fraților I., inculpatul C. R. C. a trimis-o și pe partea vătămată S. F. Georgiană să întrețină raporturi sexuale cu cei doi. A întreținut raporturi sexuale doar cu numitul I. A., moment după care a putut obseva că cei doi frați i-au înmânat inculpatului o sumă de bani, fără a putea preciza cât.

Ulterior partea vătămată S. F. G. împreună cu partea vătămată A. A. C. au fost transportate de către inculpatul C. R. C. la o garsonieră, situată la adresa din mun. P., ., ., ., despre care părțile vătămate știau că este închiriată de către inculpatul C. R. C. de la martorii P. T. P. și P. G., cu care părțile vătămate au fost obligate să întrețină raporturi sexuale sub pretextul achitării chiriei.

Tot atunci inculpatul C. R. C. i-a spus părții vătămate S. F. G. a aflat de la C. R. C., că va fi nevoită să practice prostituția pentru a face bani.

Partea vătămată S. F. G. nefiind de acord cu propunerea inculpatului C. R. C., refuzând să facă acest lucru, a fost lovită cu palmele și cu pumnii de acesta, și amenințată că dacă nu va face ce zice el, o va omorî în bătaie.

După aproximativ două zile, cele două părți vătămate au fost transportate de către inculpatul Căciun R. C., la Pensiunea ,,M.”, situată în localitatea Secuienii Noi, jud. N..

Aici au fost date în grija a doi agenți de pază, angajați ai pensiunii, inculpații T. C. și R. V. care le găseau clienți, din rândul șoferilor de tir care opreau în parcarea pensiunii. În permanență erau supravegheate de către cei doi inculpați, neavând nici o posibilitate de comunicare cu familia deoarece telefoanele le fuseseră luate de către inculpatul C. R. C..

Așa cum rezultă din actul înaintat de către administrația pensiunii ,,M.”, camera unde cele două părți vătămate au fost cazate, a fost închiriată de către inculpatul R. V. pe numele lui, părțile vătămate fiind minore.

Tariful impus de către inculpatul C. R. C., era de 50 lei, raportul sexual complet și 100 lei ora, iar șoferii de tir plăteau direct inculpaților T. C. și R. V., bani care ulterior erau predați inculpatului C. R. C..

Pentru sprijinul lor în supravegherea părților vătămate și recrutarea clienților, inculpații T. C. și R. V. erau remunerați cu o sumă de bani de către inculpatul C. R. C.. Părțile vătămate nu primeau nimic, doar alimente și uneori câte un articol vestimentar, partea vătămată S. F. G. declarând că a primit de la inculpatul C. R. C. o bluză și o pereche de blugi.

Uneori, pentru a evita să îi plătească pe cei doi agenți de pază, inculpatul C. R. C. le determina pe cele două părți vătămate să întrețină raporturi sexuale cu inculpații T. C. și R. V..

În cazul în care clienții plăteau direct tinerelor, acestea predau ulterior banii inculpatul C. R. C. dacă se afla la pensiune, în caz contrar unuia dintre ceilalți doi inculpați, T. C. sau R. V., depinde care era de serviciu în acel moment. Când au încercat să ascundă o parte din bani, au fost bătute de către inculpatul C. R. C.. Inculpatul T. C. le amenința la rândul lui să nu relateze nimănui ceea ce se întâmplă, deoarece riscă să își piardă slujba.

Partea vătămată S. F. G. declară că avea în medie cinci clienți pe noapte, uneori chiar mai mult, iar partea vătămată A. A. C. ajunsese chiar la 17 clienți pe noapte.

Când nu erau cazate la Pensiunea ,,M.”, inculpatul C. R. C. le ducea seara în jurul orelor 2000 și le lua a doua zi dimineața, în jurul orelor 0500. Transportul se realiza cu autoturismul marca BMW de culoare neagră, condus de către inculpat, iar atunci când acesta s-a stricat cu autoturismul marca Audi de culoare albastră cu numărul de înmatriculare_ .

Timp de două săptămâni, părțile vătămate S. F. G. și A. A. C. au fost exploatate de către cei trei inculpați în parcarea pensiunii ,,M.” Ulterior pentru că nu au mai fost primite să locuiască în garsoniera folosită de martorii P. din mun. P., jud. Iași, cele două părți vătămate au fost transportate de către inculpatul C. R. C. la o altă pensiune situată pe raza jud. N. (rămasă neidentificată).

Aici au fost încuiate de către inculpatul C. R. C. în cameră, el revenind a doua zi, îngrijorat de faptul că partea vătămată S. F. G. este căutată de poliție în urma sesizării făcute de părinții acesteia cu privire la dispariția ei de la domiciliu.

Acesta a fost și motivul pentru care inculpatul C. R. C., le-a transportat pe cele două părți vătămate la domiciliul martorului B. I. din mun. P., jud. Iași.

Înainte de a le lăsa acolo, inculpatul le-a comunicat că trebuie să întrețină raporturi sexuale cu acesta. Același lucru le-a spus și martorul care plătise inculpatului C. R. C. pentru serviciile sexuale ale tinerelor.

Pe numitul B. I., cele două părți vătămate îl cunoscuseră anterior de a fi transportate la cea de-a doua pensiune din jud. N., deoarece inculpatul C. R. C. le duseseră pentru a întreține raporturi sexuale cu acesta. Atunci a întreținut raporturi sexuale doar partea vătămată A. A. C..

A doua zi, după ce au fost lăsate la locuința martorului B. I., partea vătămată S. F. G. a plecat la poliția din mun. P., cunoscând că părinții sesizaseră dispariția ei de la domiciliu.

Aceste aspecte se coroborează cu declarația martorului B. I., care prin intermediul unei persoane (rămasă neidentificată), a apelat la inculpatul C. R. C., despre care auzise că ,,are mai multe fete” care practică prostituția. Astfel martorul i-a achitat lui C. R. C. suma de 100 de lei pentru o oră de servicii sexuale prestate de partea vătămată A. A. C.. Raporturile sexuale s-au consumat în apartamentul pe care martorul B. I. îl deține în mun. P., locație indicată de partea vătămată A. A. C. organelor de anchetă în data de 27.06.2013, conform procesului verbal de identificare în teren din aceeași dată.

De asemenea martorul confirmă și faptul că inculpatul C. R. C. a apelat la el pentru a le caza pe părțile vătămate pentru o noapte deoarece nu avea unde să le ducă. Martorul B. I. a fost de acord cu propunerea inculpatului și a mai precizat că în acea noapte a întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată S. F. G..

Partea vătămată S. F. G. a mai precizat că a fost transportată de către inculpatul C. R. C. și-n alte locații pentru a întreține raporturi sexuale cu diverși clienți, respectiv în parcarea pensiunii ,,I.”, situată tot în localitatea Secuienii Noi, jud. N. (la mică distanță de pensiunea ,,M.”) și în parcarea fabricii de zahăr din localitatea R., jud. N., aspecte confirmate și de către partea vătămată A. A. C.. În ambele locații inculpatul C. R. C. era cel care negocia cu clienții, iar sumele de bani pe care le încasa de la aceștia variau între 50 de lei și 100 de lei.

Într-una din seri, neavând unde să le cazeze, inculpatul C. R. C. le-a transportat pe cele două părți vătămate la domiciliul numitului Mormeci P. din . doar partea vătămată A. A. C. a întreținut raporturi sexuale cu el.

Despre inc. M. C. N., partea vătămată S. F. G. a afirmat că, în calitatea pe care o avea - de agent de poliție la postul de poliție din .-o în repetate rânduri la sediul poliției din comună pentru o a audia cu privire la un aparat foto pe care ea îl luase de acasă și îl vânduse unde prietene.

Ultima dată când s-a prezentat pentru a da o declarație, inc. M. C. N. a încuiat ușa de la . cu o încuietoare montată deasupra clanței de la ușă. Întrebându-l de ce a procedat în acest mod, inc. i-a răspuns părții vătămate că dorea să nu fie deranjat de altcineva.

După ce i-a solicitat părții vătămate cartea de identitate pentru a îi face o copie xerox, i-a înapoiat-o imediat, constatând că aparatul nu funcționează. În momentul în care partea vătămată S. F. G. a dorit să părăsească incinta clădirii, inc. M. C. N. a luat-o în brațe și a așezat-o pe un birou. A început să o sărute pe gură, partea vătămată încercând să îl evite, iar ulterior i-a introdus mâna sub tricou și i-a pipăit sânii. Partea vătămată i-a cerut să se oprească, iar el a întrebat-o dacă nu dorește să întrețină raporturi sexuale cu el. Ea l-a refuzat categoric, iar inc. M. C. N. i-a dat voie să plece.

De asemenea, partea vătămată S. F. G. a mai precizat că a aflat atât de la inculpatul R. I., cât și de la partea vătămată A. A. C. că aceasta din urmă a întreținut raporturi sexuale cu inc. M. C. N., în incinta postului de poliție din . acolo de către inculpatul P. G..

Despre cei doi, partea vătămată S. F. G. a precizat că aveau o relație strânsă de prietenie și deseori consumau băuturi alcoolice împreună.

Numita S. F. G., pe fondul perioadei nefaste prin care fusese nevoită să treacă, a suferit o cădere psihică, motiv pentru care părinții au luat decizia de a o interna la Spitalul de Psihiatrie Socola din mun. Iași, unde a urmat un tratament, biletul de externare din spital și scrisoarea medicală fiind atașate dosarului cauzei. Minora a fost diagnosticată cu ”tulburare mixtă emoțională și de conduită”.

Din caracterizarea psihologică întocmită de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului a rezultat că minora S. F. G. ”prezintă o inteligență sub medie, comunicând pe un ton efectiv trist și coerență pierdută. Are dificultăți de adaptare la viața socială și la activitățile școlare, dispoziție predominant depresivă cu gânduri recurente”.

Declarația părții vătămate este susținută și de declarația martorilor S. R. I. și S. V..

Conform declarației martorului S. R. I., în jurul datei de 10.10.2013, sora sa, partea vătămată S. F. G. a dispărut de la domiciliu, ulterior aflând că aceasta se află la domiciliul inculpatului R. I..

În urma unei discuții mai aprinse pe care martora a avut-o cu sora sa, aceasta din urmă a dispărut din nou de la domiciliu, la începutul lunii noiembrie a anului 2012, fiind sesizată dispariția acestei de la domiciliu.

Revenită la domiciliu, partea vătămată S. F. G. i-a relatat surorii sale, martorul S. R. I., situația prin care a trecut, cum l-a cunoscut pe inculpatul C. R. C. prin intermediul inculpatului R. I. și cum a ajuns împreună cu partea vătămată A. A. C. să fie exploatate sexual la pensiunea ,,M.” de către inculpatul C. R. C. cu sprijinul inculpaților T. C. și R. V..

De asemenea partea vătămată S. F. G. i-a relatat surorii sale cum a fost în repetate rânduri obligată de către inculpatul P. G. să întrețină raporturi sexuale cu el în diverse locații.

Martorul S. V., tatăl minorei, precizează că la un moment dat s-a iscat o altercație între el și inculpatul P. G., în momentul când acesta din urmă a venit la domiciliul martorului pentru a o lua pe partea vătămată S. F. G..

Partea vătămată minoră A. A. C.

Din declarațiile părții vătămate A. A. C. coroborate cu restul probatoriului, a rezultat că, la sfârșitul lunii septembrie a anului 2013, în jurul datei de 23-25 septembrie, în timp ce aștepta ”la ocazie” în zona cunoscută sub denumirea ,,Peștișorul” din mun. P., pentru a merge acasă în localitatea Hărmănești, a oprit lângă ea un autoturism marca BMW de culoare neagră, cu numere străine, condus de către inculpatul C. R. C..

Pe acesta îl cunoștea de mai demult și intrând în discuție cu el, i-a spus că este fugită de acasă și că nu are unde să locuiască, iar atunci inculpatul C. R. C. i-a zis că are el un loc unde ar putea să o găzduiască. Tânăra a fost de acord, iar inculpatul a transportat-o în . domiciliul inculpatului R. I.. C. a lăsat-o pe minoră în grija acestuia, iar el a plecat.

În aceeași seară, inculpatul R. I. a obligat-o pe partea vătămată să întrețină raporturi sexuale normale cu el, spunându-i că dacă nu face acest lucru nu o va mai lăsa să plece de el. De frică, aceasta a întreținut raporturi sexuale cu R..

Ulterior, inculpatul R. I. l-a chemat la domiciliul lui și pe martorul D. A. zis ,,J.” și i-a cerut părții vătămate să întrețină raporturi sexuale și cu el. Aceste aspecte sunt confirmate și de declarația martorului D. A. și a inculpatului R. I..

A doua zi, la domiciliul inculpatului R. I. a venit inculpatul P. G.. Acesta a luat-o pe partea de la domiciliul inculpatului R. I. și, cu autoturismul primului, a fost transportată la postul de poliție din . afla învinuitul M. C. N., ajutor de șef de post în comună.

Înainte de a intra în incinta postului de poliție, inculpatul P. G. a cumpărat două sticle de bere de la un bar din apropiere.

Partea vătămată A. A. C. intrase în panică atunci când s-a văzut la sediul postului de poliție, deoarece auzise de la diverse persoane că dacă va fi găsită de organele de poliție va fi dusă la ,,școala de corecție”, unde era un regim de tip penitenciar. Acesta a fost și motivul pentru care atunci când a fost întrebată de inc.M. C. N. cum se numește, i-a spus D. A..

În incinta postului de poliție cei doi inculpați au stat de vorbă despre o amendă pe care inculpatul P. G. trebuia să o plătească și despre piese pentru o mașină, în timp ce serveau berea cumpărată anterior de către inculpatul P. G.. După ce au consumat băutura, inculpatul P. G. i-a spus părții vătămate că merge să mai cumpere niște bere și i-a dat de înțeles că ea trebuie să rămână în incinta postului de poliție și să întrețină raporturi sexuale cu inc. M. C. N..

După plecarea inculpatului P. G., inc. M. C. N. i-a cerut părții vătămate A. A. C. să întrețină raporturi sexuale cu el, spunându-i că îi dă 20 de lei. Partea vătămată i-a răspuns că nu are nevoie de banii lui, dar inc.i-a băgat în buzunar mai mult forțat două bancnote a câte 10 lei.

Aceasta i-a spus că nu dorește să întrețină cu el raporturi sexuale și i-a adus la cunoștiință organului de poliție că are doar 14 ani. Conform celor declarate de partea vătămată, inc. M. C. N., i-ar fi spus că dacă nu dorește să întrețină raporturi sexuale cu el, îl va determina pe inculpatul P. G., să o abandoneze în localitatea Tătăruși.

În timp ce inc. M. C. N. întreținea raporturi sexuale normale cu partea vătămată, a venit și inculpatul P. G., iar datorită faptul că ușa de la intrare în sediu era încuiată a început să bată în ușă, iar ulterior să se uite printr-un colț al geamului care rămasese neacoperit.

După finalizarea actului sexual, aproximativ 15 minute, inc.M. C. N. i-a deschis ușa inculpatului P. G., iar atunci partea vătămată a putut observa că ușa fusese încuiată cu un sistem aflat deasupra butucului, așa cum l-a descris și partea vătămată S. F. G..

Inculpatul P. G. mai cumpărase două sticle de bere și în timp ce consumau băutura alcoolică, inculpatul a fost sunat de către inculpatul R. I., care i-a cerut să o aducă pe partea vătămată Adăpscăliței A. C. la domiciliul lui.

Ulterior, inculpatul P. G. a transportat-o pe partea vătămată la domiciliul inculpatului R. I.. Aici, acesta din urmă i-a cerut părții vătămate să întrețină raporturi sexuale cu P. G.. În momentul în care partea vătămată i-a spus că nu dorește și că îi va relata inculpatului C. R. C. că a obligat-o să întrețină raporturi sexuale cu diverși bărbați, inculpatul R. I. i-a spus părții vătămate că dacă nu face ce zice el, nu o va mai lăsa să plece de la el. Sub presiunea acestui fapt, victima a acceptat să întrețină un raport sexual normal cu inculpatul P. G..

În acest timp, la domiciliul inculpatului R. I. a venit martorul B. D., fiind chemat de inculpații P. G. și R. I. pentru a întreține raporturi sexuale cu partea vătămată. Fiind mințită de către inculpatul R. I. că va fi transportată de către martorul B. D. la inculpatul C. R. C., partea vătămată s-a urcat în autoturismul acestuia marca Mitsubishi.

Martorul B. D. a transportat-o pe partea vătămată la imobilul pe care îl deține pe . ieșirea din mun. P.. Deși partea vătămată i-a cerut să oprească mașina și să o lase să coboare, martorul i-a spus că i-a plătit inculpatului R. I. pentru a întreține raporturi sexuale cu ea.

Conform celor relatate de partea vătămată, aceasta i-ar fi spus martorului că are 14 ani, dar acesta nu a crezut-o. A întreținut cu ea un raport sexual normal pe scaunul din față al autoturismului său, autoturism pe care l-a parcat în imediata apropiere a imobilului pe care îl deține. Ulterior a transportat-o pe partea vătămată la domiciliul inculpatului R. I..

Când a ajuns la domiciliul inculpatului R. I., în fața imobilului acestuia era parcat autoturismul inculpatului C. R. C. și autoturismul numitului Ș. M..

De aici, partea vătămată A. A. C. a fost transportată de către numitul Ș. M. la domiciliul său, unde a fost găzduită timp de o săptămână, perioadă în care a întreținut de mai multe ori raporturi sexuale cu numitul Ș. M. și cu frații I. A. și S., care la acea dată se ocupau de construcția casei numitului Ș. M.. Toate acestea partea vătămată a fost nevoită să le facă la presiunea lui Ș. M.. În fiecare seară, inculpatul C. R. C. venea la domiciliul lui Ș. M. pentru a vedea ce face partea vătămată.

După această perioadă, inculpatul C. R. C. a venit să o ia pe partea vătămată A. A. C. și să o transporte la Pensiunea ,,Claudio” din oraș Tg. F.. Între timp, o recrutase și pe partea vătămată S. F. G., care a fost transportată la pensiunea ,,Claudio” de către Ș. M..

Din acest moment situația celor două părți vătămate este aproape identică. După cele două zile cât au locuit la pensiunea ,,Claudio”, unde au fost nevoite să întrețină atât cu inculpatul C. R. C., cât și cu Ș. M., au fost transportate de către inculpatul C. R. C. la pensiunea ,,M.” din localitatea Secuienii Noi. Anterior inculpatul l-a condus pe amicul său Ș. M. la aeroportul din Bacău de unde a luat un avion cu direcția Marea Britanie.

Ulterior, partea vătămată A. A. C. împreună cu partea vătămată S. F. G. au fost exploatate sexual la pensiunea ,,M.”.

Acestea erau atent supravegheate de către inculpatul C. R. C., care încasa banii de la clienți. În perioada în care el lipsea de la pensiune, părțile vătămate erau supravegheate de cei doi agenți de pază, inculpații T. C. și R. V. și tot ei încasau banii de la clienții cu care acestea întrețineau raporturi sexuale.

Partea vătămată a precizat că inculpatul R. V. era mai violent, atât în limbaj, cât și în gesturi, lovind-o o dată pentru că a refuzat să întrețină raporturi sexuale cu unul din șoferii de tir, recrutați de el.

Într-o seară, aflându-se în mun. P., în perioada în care au fost găzduite în garsoniera ,,închiriată” de la frații P., inculpatul C. R. C. a transportat-o pe partea vătămată A. A. C. la ieșirea din mun. P. spre Valea Seacă, în zona cunoscută cu denumirea ,,Fîntînele”, unde la o stație de carburant s-a întâlnit cu doi polițiști, inculpatul A. D. M. și martorul Bodoașcă M. D.. Acesta din urmă a rămas în incinta benzinăriei, iar inculpatul A. D. M. s-a urcat în autoturismul marca BMW condus de inculpatul C. R. C..

Inculpatul C. R. C. a condus autoturismul la mică distanță de stația de carburant și a oprit pe partea dreaptă a șoselei care duce spre .>

În incinta autoturismului, pe bancheta din spate, inculpatul A. D. M. a întreținut un raport sexual normal cu partea vătămată, în timp ce inculpatul C. R. C., conform celor spuse de partea vătămată, ar fi stat chiar pe scaunul din față.

Inculpatul C. R. C. a determinat-o pe partea vătămată să întrețină rapotul sexual cu polițistul A. D. M., spunându-i că acesta o poate ajuta, convingându-i pe părinții ei să își retragă ,,plângerea de dispariție”. Inculpatul A. D. M. cunoștea faptul că părinții părții vătămate sesizaseră dispariția acesteia de la domiciliu, deoarece după cele afirmate de partea vătămată, chiar el i-ar fi spus că este căutată de organele de anchetă.

Martorul Bodoașcă M. D. confirmă faptul că fiind în timpul serviciului, a mers împreună cu inculpatul A. D. M. la acea benzinărie și că acesta s-a întâlnit cu o persoană, lipsind în jur de 15 min, dar nu a putut preciza persoana cu care s-a întâlnit inculpatul A. D. M..

Partea vătămată A. A. C. relatează că inculpatul C. R. a obligat-o în repetate rânduri să întrețină cu el raporturi sexuale normale, orale și anale, iar atunci când a refuzat să întrețină raport sexual anal a fost lovită cu palma peste față.

În cursul lunii noiembrie a anului 2012, împreună cu partea vătămată S. F. G., partea vătămată A. A. C. a reușit să plece de la inculpatul C. R. C., datorită și faptul că acesta, nemaiavând posibilitatea să le găzduiască le-a lăsat la domiciliul numitului B. I., aspecte relatate anterior.

La fel ca și partea vătămată S. F. G., partea vătămată A. A. C. a fost internată la spitalul de psihiatrie Socola, unde a urmat un tratament, documente doveditoare în acest sens fiind atașate dosarului cauzei.

Declarația părții vătămate A. A. C. se coroborează și cu declarația martorului B. D., din care rezultă că, la sfârșitul lunii octombrie a anului 2012, într-o seară, martorul a fost contactat telefonic de către inculpatul P. G. care i-a relatat că la domiciliul inculpatului R. I. din . Seacă, se află o tânără, partea vătămată A. A. C., cu care ar putea întreține raporturi sexuale contra cost.

Martorul B. D. a acceptat propunerea inculpatul P. G. și s-a deplasat la domiciliul inculpatului R. I., căruia i-a plătit suma de 50 de lei pentru a întreține un raport sexual cu partea vătămată.

Ulterior martorul a transportat-o pe partea vătămată în curtea imobilului pe care îl deține în mun. P., pe . în autoturism a întreținut cu aceasta raporturi sexuale. După aproximativ 15 minute, a transportat-o pe partea vătămată la domiciliul inculpatului R. I..

Declarațiile celor două părți vătămate se coroborează și cu declarația martorului C. M.-C., care, ca și șofer la compania Antibiotice S.A., se deplasa frecvent prin țară, iar de cele mai multe ori se oprea pentru a se odihni în parcarea pensiunii ,,M.”, unde frecvent erau tinere care practicau prostituția. Inculpații T. C. și R. V. îi indicau martorului care tânără era disponibilă pentru a întreține raporturi sexuale contra cost. Tarifele variau între 30 de lei și 50 de lei.

Martorul C. M. C. o indică pe partea vătămată S. F. G. ca fiind una dintre tinerele pe care le-a văzut în toamna anului 2012 în parcarea pensiunii, acostând clienți pentru a întreține raporturi sexuale.

De asemenea cele declarate de părțile vătămate sunt susținute și de declarațiile de martorilor P. G. și P. T. P..

Martorul P. G. precizează că sora sa P. G., fiind plecată în Spania, i-a cerut să se ocupe de întreținerea garsonierei pe care aceasta o deține în mun. P.. Martorul, împreună cu fratele său, P. T. P., rămânea deseori peste noapte în acest loc, ei având domiciliul în localitatea Conțești, .. Iași.

Martorul P. G. a mai relatat că, în toamna anului 2012, când a vrut să intre în garsonieră, a constatat că aceasta este încuiată pe interior. În acel moment l-a contactat telefonic pe fratele său, martorul P. T. P. pentru a îi cere explicații. Acesta din urmă i-a răspuns că i-a înmânat cheile de la garsonieră inculpatului C. R. C., care i-a zis că are acordul fratelui său, adică al martorului P. G., pentru a locui câteva zile în garsonieră. De fapt inculpatul nu avea acordul nimănui, dar s-a folosit de acest pretext pentru a obține cheile imobilului.

Martorul P. G. l-a contactat telefonic pe inculpatul C. R. C. și vădit indignat de cele întâmplate i-a cerut să vină să deschidă ușa garsonierei. Acesta a dat curs solicitării martorului, dar ușa a fost deschisă de cele două părți vătămate care se aflau în interior.

În cel moment, martorul le-a întrebat pe cele două tinere ce caută în garsonieră, iar ele i-au răspuns că inculpatul C. R. C. a fost cel care le-a adus acolo. Martorul a început să se certe cu inculpatul, reproșându-i că nu a procedat corect, dar acesta din urmă a insistat să le mai lase pe cele două tinere să locuiască în garsonieră, până le va găsi el altă locație. Martorul P. G. și-a exprimat acordul în acest sens.

A doua zi martorul s-a întâlnit cu inculpatul C. R. C. la o cafea, iar acesta i-a propus să întrețină raporturi sexuale cu cele două tinere, lucru care s-a și întâmplat în aceeași seară.

Martorul P. T. P. declară că în cursul lunii octombrie a anului 2012 a fost contactat telefonic de către inculpatul C. R. C. care i-a cerut să le primească în garsonieră pe cele două părți vătămate S. F. G. și A. A. C.. A fost de acord cu propunerea acestuia și chiar în acea zi, inculpatul C. R. C. s-a prezentat la imobil cu cele două tinere.

Martorul relatează că în jurul orelor 2200, inculpatul C. R. C. a plecat cu partea vătămată S. F. G., iar el a rămas în garsonieră cu partea vătămată A. A. C. cu care a întreținut în acea noapte raporturi sexuale.

A doua zi, martorul a plecat la cursuri, iar pe partea vătămată A. A. C. a încuiat-o în garsonieră, fără a îi lăsa vreo cheie. Inculpatul C. R. C. a fost cel care i-a cerut să procedeze în acest mod.

Martorul mai precizează că partea vătămată nu avea telefon mobil și nici nu avea vreo posibilitate de a ieși din garsonieră.

În seara aceleiași zile, martorul P. T. P. a fost contactat telefonic de către inculpatul C. R. C. care i-a cerut să meargă să deschidă garsoniera pentru a o lăsa și pe partea vătămată S. F. G. să locuiască acolo. Martorul s-a conformat solicitării inculpatului.

Cele două părți vătămate au rămas încuiate în garsonieră, iar cheia martorul i-a dat-o inculpatului C. R. C..

Ulterior, după aproximativ două zile, martorul P. G. s-a certat cu inculpatul C. R. C., iar acesta a fost nevoit să le ia pe cele două părți vătămate din garsonieră și să le transporte la pensiunea ,,M.”, unde a continuat să le exploateze sexual.

Situația de fapt astfel cum a fost prezentată mai sus a fost probată cu următoarele mijloace de probă:

- proces verbal de sesizare din oficiu;

- procese verbale de verificare în bazele de date metropolitane cu privire la identitatea persoanelor;

- declarațiile părților vătămate și civile;

- rapoartele de evaluare socială, fișele de examinare psihologică, documentația întocmită pentru fiecare parte vătămată la dispariția de acasă;

- declarații de martori S. R. I., D. S. M., C. C. A., D. E., P. G., P. T.-P., D. A., Bodoașcă M.-D., B. I., S. V., B. D., D. D., D. A.-F., M. D. B., Cihu G.-L., S. A.-N., A. M., A. R.-cristinel, D. I.-A., C. M.-C., C. V., P. C.-M., P. G., A. M. C., A. C.;

-procese verbale de transcriere a înregistrărilor convorbirilor și comunicărilor telefonice;

- procese verbale întocmite în urma activităților specifice efectuate de cadre ale poliției judiciare;

- formularele Western Union privind tranzacțiile financiare efectuate de către inculpatul C. R. C.;

- notele privind supravegherea operativă a inculpatului C. R. C. și planșa fotografică aferentă;

- procese verbale de percheziție domiciliară și percheziție informatică pentru inculpați dar și la sediul pensiunii M.;

- declarații ale inculpaților;

- copie conform cu originalul după registrul de cazare la pensiunea ,,M.” în perioada august-decembrie 2012;

- telefoanele mobile ale inculpaților C. R., T. C., R. V., R. I. și P. G..

Declarațiile părților vătămate atât din cursul urmăririi penale cât și din cursul judecății relevă în mod concordant aceeași modalitatea în care inculpații au acționat în vederea recrutării lor, prin captarea încrederii lor, specularea vulnerabilităților datorate vârstei, naivității, situaților familiale tensionate și problemelor financiare, în scopul exploatării sexuale. Totodată declarațiile părților vătămate se coroborează nu doar sub aspectul conținutului dar și ca repere temporale de derulare a activității infracționale, în care inculpații au acționat, actele de recrutare succedându-se la scurt timp. După care s-a realizat exploatarea concomitentă a celor două părți vătămate.

Toate declarațiile părților vătămate date în cursul urmăririi penale au fost menținute în cursul judecății iar omisiunea relatării unor detalii, în fața instanței este justificată atât de intervalul de timp scurs de la data săvârșirii faptelor și până la momentul audierii nemijlocite dar și de intenția vădită a părților vătămate de a-și proteja viața privată și de a nu rememora sau diminua impactul momentelor traumatizante suferite.

Din conținutul rapoartelor de evaluare socială a părților vătămate și din fișele de examinare psihologică rezultă că minorele prezintă simptome de stress posttraumatic ca urmare a unor experiențe de viață legate de mediul familial și de evenimente negative și de abuz, prezintă dificultăți de adaptare și de revenire la un ritm de viață obișnuit și trăsături dizarmonice emoționale - S. F.-G., care se află și într-o stare de negare și amorțire emoțională în urma unor agresiuni fizice și sexuale repetate.

Relevante sub aspectul împrejurărilor în care părțile vătămate au fost racolate de către inculpatul C. și au fost exploatate prin obligarea de a practica prostituția sunt și declarațiile martorilor audiați, atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, persoane care au perceput în mod direct, sau au aflat de la părțile vătămate că acestea sunt victimele traficului de persoane: S. R. –I., sora părții vătămate, care a văzut-o pe aceasta, după ce a fost adusă acasă de către lucrătorii de poliție, într-o stare fizică deplorabilă, slabă, plânsă, chinuită, cu tentative suicidale.

Despre activitățile cotidiene ale inc. C. R. C. din care acesta își asigura mijloacele de subzistență relatează și martorii D. S.-M., C. Cludia-A., D. E., D. A., B. I., M. D.-B., Ionoaia I., P. G., din declarațiile acestora rezultând că inculpatul avea mai multe fete pe care le ducea în baruri să danseze ca animatoare și care întrețineau raporturi sexuale cu clienții barurilor, sumele obținute revenindu-i inculpatului C..

Despre starea de vulnerabilitate fizică și psihică în care se aflau cele două părți vătămate, stare de care în mod evident au profitat inculpații, nicidecum nu le-au ajutat dintr-un sentiment de milă și compasiune, așa cum declară inc. C., inculpații neavând nicio obligație față de părțile vătămate, ci întrevăzând posibilitatea de a procura în mod facil sume de bani din exploatarea lor prin obligarea la practicarea prostituției, relatează martorii Acaticăi C. și A. M. C., lucrătorii de poliție care au înregistrat și au investigat cazurile de dispariție de la domiciliu a celor două părți vătămate minore, care menționează că partea vătămată A. A. C. a fost internată la Spitalul de Psihiatrie datorită antecedentelor sale suicidale.

În ceea ce privește susținerile inculpaților privind nevinovăția lor instanța le va înlătura fiind contrare tuturor probelor administrate în cauză.

Potrivit art. 103 C. proc. pen. „ probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege și sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză. În luarea deciziei asuprea existenței infracțiunii și a vinovăției inculpatului instanța hotărăște motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea se dispune doar atunci când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.’’

Sub acest aspect instanța reține următoarele:

Pe parcursul procesului penal, în ambele faze procesuale, inculpații au consimțit să dea declarații cu privire la învinuirile care li se aduc, depozițiile lor fiind contradictorii între ele, dar și față de declarațiile celorlalți inculpați, în special cu cele ale coinculpaților R. I. și M. C.-N., care au recunoscut integral faptele reținute în sarcina lor, precizând ca doresc judecarea cauzei pe baza probelor administrate in cursul urmăririi penale, probe pe care au arătat ca le cunosc și le însușesc, în declarațiile lor prezentând elemente de fapt definitorii cu privire la activitatea infracțională desfășurată și de ceilalți inculpați.

Astfel, inculpatul R. I. a precizat că a cazat-o la domiciliul lui pe partea vătămată A. A. C., dar a aflat că are 14 ani abia după ce tânăra a plecat de la el, partea vătămată A. A. C. fiind adusă de către numitul Ș. M., care i-ar fi dat voie să facă bani cu tânăra, aducându-i clienții în scopul întreținerii de raporturi sexuale, aceasta în schimbul găzduirii pe care i-o oferea minorei.

Inculpatul R. I. a confirmat și legătura infracțională cu coinculpatul P. G. precizând că l-a contactat pe acesta pentru a i-o ,,oferi” pe minoră și că a primit de la inculpatul P. G. suma de 20 de lei pentru raportul sexual pe care l-a avut cu partea vătămată A. A. C. și că ulterior, inculpatul i-a cerut voie să o ducă pe partea vătămată și la alții clienți, lucru cu care inculpatul R. I. a fost de acord.

Din declarația inculpatului R. I. mai rezultă că a aflat ulterior de la partea vătămată S. F. G. că victima A. A. C., pe care o găzduise el fusese transportată de către inculpatul P. G. la postul de poliție din . M. C. N. a întreținut raporturi sexuale cu ea.

Mai mult, acest aspect este confirmat și de faptul că tânăra plecase fără a avea bani la ea, iar ulterior s-a întors cu suma de 26 de lei.

De asemenea, inculpatul R. I. a recunoscut faptul că tot el l-a chemat pe martorul D. A. pentru a întreține raporturi sexuale cu partea vătămată A. A. C., dar că nu a primit nici o sumă de bani de la acesta, ci doar îi promisese că îi va oferi cândva de băut.

Aceste aspecte au fost confirmate și de declarația martorului D. A..

Inculpatul P. G. a arătat că tot ceea a declarat în prima fază a anchetei penale i-a fost indus de către inculpatul M. C. N., care l-a sfătuit în privința a ceea ce urma să declare în fața organelor de anchetă. În cea de-a doua declarație însă, acesta a recunoscut faptul că într-o zi, în toamna anului 2012, s-a deplasat la domiciliul inculpatului R. I. unde se afla partea vătămată A. A. C. pe care a luat-o și a transportat-o la postul de poliție din . M. C. N. i-ar fi adresat mai multe întrebări părții vătămate, iar ulterior i-ar fi spus inculpatului să îl lase singur cu partea vătămată.

De remarcat că declarațiile acestuia se contrazic cu cele ale inculpatului M. C. N. care a arătat că inculpatul P. G. i-ar fi propus să întrețină raporturi sexuale cu partea vătămată.

Rezultă din declarațiile inculpatului P. G. că după aproximativ 20 de minute a fost contactat de către inculpatul M. C. N. care i-a cerut să vină să o ia pe partea vătămată A. A. C., iar la plecare inculpatul M. C. N. i-ar fi spus inculpatului P. G. că i-a dat părții vătămate suma de 10 lei pentru că ,,a făcut treabă bună”, inculpatul P. G. înțelegând în acel moment că inculpatul M. C. N. a întreținut raport sexual cu partea vătămată A. A. C..

Același inculpat P. G. a confirmat că ulterior a transportat-o pe partea vătămată la domiciliul inculpatului R. I., care între timp îl contactase telefonic și îi ceruse să o aducă pe minoră la domiciliul lui, confirmând declarațiile celui din urmă inculpat, sub acest aspect.

Din declarațiile inculpatului P. G. mai rezultă că, odată ajuns la domiciliul inculpatului R. I., acesta a întrebat-o pe partea vătămată A. A. C. câți bani a făcut (aspect ce dovedește reprezentarea clară a împrejurării exploatării sexuale a victimei minore) iar aceasta a scos cei 10 lei pe care i-a înmânat inculpatului R. I..

Și inculpatul P. G. a confirmat că același inculpat R. I. i-a propus să întrețină cu partea vătămată A. A. C. raporturi sexuale normale și orale, ceea ce s-a și întâmplat.

Inculpatul M. C. N. a dat declarații în prezenta cauză, dar a încercat să inducă în eroare organele de anchetă, nerecunoscând cele reținute în sarcina sa.

În fond, declarația inițială a inculpatului M. C. N. și prima declarație a inculpatului P. G. se aseamănă în multe privințe, aspect ce reprezintă o dovadă clară că cei doi inculpați s-au pus anterior de acord în privința a ceea ce urmau să declare în fața organelor de anchetă.

Ulterior, inculpatul M. C. N. și-a revizuit poziția, recunoscând faptul că a întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată A. A. C. chiar în incinta postului de poliție din . desfășura serviciul ca și agent de poliție.

Același inculpat a recunoscut că minora i-a fost adusă de către inculpatul P. G. și tot el i-a propus să întrețină raporturi sexuale cu ea, recomandând-o drept o prostituată.

Conform declarațiilor inculpatului M. C.-N., partea vătămată A. A. C. ar fi întreținut raporturi sexuale cu el fără nici o împotrivire și chiar l-ar fi mințit cu privire la vârstă, spunându-i că are 18 ani și că nu i-a dat acesteia nici o sumă de bani, percepând-o ca un ,,cadou” din partea inculpatului P. G..

Inculpatul M. C.-N. a recunoscut că l-a atenționat pe inculpatul P. G. cu privire la ceea ce va urma să declare, dar că a procedat în acest fel numai după ce, ulterior a aflat de la colegii de la postul de poliție al comunei Hărmănești că de fapt minora A. A. C. are doar 14 ani și este fugită de la domiciliu, aspect care l-a alertat și l-a determinat să îi comunice prietenului său, P. G., să fie atent ce vorbește la telefon și ce să declare în eventualitatea că va fi ascultat de polițiștii sau procurorii de la serviciul de crimă organizată.

În fața instanței de judecată inc. P. G. a manifestat o poziției procesuală oscilantă, a încercat să acrediteze ideea că implicarea sa în această cauză a fost conjuncturală, datorită ofertei pe care i-a făcut-o inc. R. I. cu privire la partea vătămată A. A. C., dispusă se întrețină raporturi sexuale, dar și a presiunii puse asupra sa de către inc. M. C. N., care era șeful de post din comună.

Nu recunoaște că ar fi întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată A. A. C., și nici că ar fi dus-o pe aceasta inculpatului M. C. N. pentru a întreține raporturi sexuale, dar nici faptul că știa că aceasta are 14 ani.

Inculpatul R. V., după ce cu ocazia primelor declarații date în cursul urmăririi penale penal, atât cea olografă, cât și cele consemnate pe formulare de învinuit/inculpat, filele 331-345, a precizat că inc. C. a venit în toamna anului 2012 la pensiunea la care era el angajat, cu un autoturism BMW cu numere de Bulgaria, împreună cu două fete, rugându-l să le permită celor două să rămână în parcarea pensiunii, de unde să abordeze clienți dintre șoferii care erau in tranzit, și să întrețină raporturi sexuale cu ei, inc. R. V. urmând să le țină sub observație.

Despre fete i-a spus că ,,produc pentru el’’, iar daca se vor înțelege, o să-l plătească cu sume de bani din ceea ce câștigă fetele. C. a închiriat pe o perioadă mai mare de timp camera nr. 9 din pensiune, unde erau cazate fetele și unde aveau loc și raporturile sexuale, iar sumele de bani erau date inc. C. care era în parcare, în mașină și le supraveghea pe fete.

Recunoaște inc. că cele două au ,,produs’’ pentru inc. C., în parcarea pensiunii, cu consimțământul său, până în iarna anului 2012, el primind în repetate rânduri sume cuprinse între 10-30 de lei din banii pe care îi câștigau fetele. Acestea aveau tariful de 50 lei raport sexual normal și oral, stabilit de către inc. C., iar în relația cu acesta a observat că fetele erau temătoare, inc. C. fiind violent verbal.

De asemenea, precizează că’ inc. C. i-a promis favoruri sexuale din partea celor două fete, iar într-o discuție purtată cu una dintre ele ar fi aflat că acestea sunt minore, iar cu partea vătămată Adăscălitei A.-C. a întreținut raporturi sexuale orale cu încuviințarea inc. C., drept recompensă că îl tolera în parcare.

Aceleași avantaje le-a avut și inc. T. C., care era schimbul său de tură.

În declarația dată la ultimul termen de judecată, inc. R. V. a precizat că nu își menține declarațiile date în cursul urmăririi penale, nici măcar cea olografă, întrucât nu reflectă adevărul, fiindu-i dictate de către lucrătorii de poliție care l-au audiat. Cu această ocazie a declarat că cele două părți vătămate stăteau în parcarea publică care se afla vis a vis de pensiunea M., a intrat în vorbă cu ele, și astfel a aflat că practică prostituția, ca au peste 18 ani, sunt necăjite și vor să câștige bani.

Despre această situație l-a informat pe patronul pensiunii, care i-a spus să nu intervină atâta timp cât nu acostează clienții pensiunii.

Decalară ca nu le-a văzut niciodată pe cele două părți vătămate în compania inc. C. R. –C., iar cu partea vătămată A. a întreținut un raport sexual oral în afara orelor de program, în toaleta pensiunii.

În cursul urmăririi penale, în declarația olografă și cea consemnată pe formular, inc. T. C. declară aspecte care coincid sub aspectele esențiale cu declarațiile inc. R. V. din cursul urmăririi penale, ambii inc. fiind contactați de către inc. C. R.-C. cu solicitarea de a le permite fetelor să acosteze clienți din parcarea pensiunii în vederea practicării prostituției, ambele fete fiind sub protecția inc. C. și ,,producând’’ pentru acesta. De aceleași facilități ca si inc. R. V. s-a bucurat și inc. T., el având acceptul inc. C. de a întreține raporturi sexuale cu fetele ori de câte ori dorea.

De asemenea, inc. T. declară că a aflat că fetele erau bătute de inc. C. dacă plecau de sub supravegherea lui, astfel că el le-a sfătuit să fugă, dar lor le era teamă de inc. C.. Mai susținea inc. la acea dată că el obișnuia să țină banii câștigați de fete, bani pe care ulterior îi preda inc. C..

În fața instanței a declarat că își menține declarațiile date anterior, recunoaște faptele reținute în sarcina sa, dar nu în totalitate.

Astfel, precizează că nu a racolat niciodată clienți pentru cele două părți vătămate, a prezentat procedura de închiriere a camerelor din pensiune, cu mențiunea că persoanele minore nu aveau cum să închirieze camere singure, că le-a văzut pe cele două fete în compania inc. C. în restaurantul pensiunii, că a întreținut un raport sexual cu partea vătămată A., dar nu a efectuat niciodată serviciu de supraveghere a celor două fete.

Inc. C. R.-C. a precizat în cursul urmăririi penele că a cunoscut-o pe partea vătămată A. A. C. prin intermediul numitului Ș. M., care o luase anterior dintr-un cămin de nefamiliști și pe care ulterior a lăsat-o pentru o noapte la domiciliul inculpatului R. I.. De aici tânăra a fost preluată de către inculpat și de către Ș. M. și transportată împreună cu partea vătămată S. F. G. la o pensiune în orașul Tg. F. unde au rămas peste noapte. Inculpatul a recunoscut că a întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată A. A. C..

Inculpatul a căutat tot timpul să acrediteze ideea că tinerele se prostituau pe cont propriu, el nu a câștigat bani de pe urma acestei activități, ba mai mult a pierdut din banii proprii, deoarece tinerele nu câștigau prea mulți bani. El doar a avut doar grijă de ele, cumpărându-le în principal din banii câștigați de ele mâncare, haine, prezervative.

A hotărât să ducă fetele la pensiunea M. din R., unde îi cunoștea pe ci doi agenți de pază, T. și R., le-a închiriat o cameră din banii săi, urmând ca acestea să racoleze singure clienți dintre șoferii de camioane. Recunoaște că a vorbit cu cei doi agenți de pază, dar doar pentru a se asigura că cele două fete vor fi în siguranță, întrucât se simțea responsabil pentru soarta lor.

Cunoaște faptul că partea vătămată A. A. C. a întreținut raporturi sexuale cu inculpatul A. D. M., dar fără ca el să o oblige în vreun fel și fără să primească vreun ban de la acesta.

Aceleași presupuse acte de influențare a declarațiilor le invocă și inc. C. R.-C. atunci când își retrage declarațiile date inițial, cu precizarea că i s-a comunicat că nu are nicio șansă să mai fie liber dacă nu declară așa cum i se solicită.

În fața instanței inc. C. susține aceeași justificare a demersului său de a le ajuta din milă pe cele două părți vătămate, care nu aveau unde să locuiască, fiind fugite de acasă, așa fiind că le-a închiriat inițial o cameră la o pensiune din Tg. F., după care, la solicitarea lor, le-a lăsat în parcarea pensiunii M., unde erau mai multe fete care se prostituau.

Fetele și-au luat singure o cameră, după care inc. a plecat. A păstrat legătura cu ele, întrucât îl sunau zilnic și îi solicitau să le cumpere diferite lucruri, sau să le transporte în diferite locuri.

Inc. declară că a întreținut relații sexuale cu cele două părți vătămate doar la pensiunea din Tg. F., nu recunoaște că le-ar fi exploatat prin practicarea prostituției, nici că ar fi exercitat acte de violență împotriva acestora.

Inculpatul A. D. M. a dat declarație în prezenta cauză, recunoscând faptul că a întreținut un raport sexual cu partea vătămată A. A. C. și despre care a crezut că are în jur de 17-18 ani, neștiind că tânăra este exploatată sexual de inculpatul C. R. C., deși acesta i-o adusese la locul de întâlnire.

Inculpatul mai precizează că atunci când s-a întâmplat acest lucru, era în timpul serviciului, dar nu a cunoscut că tânăra este dispărută de la domiciliu, deși la intrare în serviciu, i s-a făcut instructajul cu privire la persoane dispărute.

Inculpatul a declarat că regretă fapta comisă și consideră că se face vinovat doar de săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor.

Concluziile apărării pe fondul cauzei, dar și ultimul cuvânt al inculpatului vin în contradicție cu situația de fapt reținută în actul de inculpare, recunoscută inițial de către inculpat, dar și cu ansamblul probatoriului administrat în cauză.

Din conținutul acestor declarații este evident că inculpații C. R.-C., R. V., dar parțial și inc. T. C., au realizat o înțelegere, în sensul de a prezentat aceeași apărare, invocând abuzuri exercitate asupra lor de către organele de anchetă, pentru a obține exonerarea de răspundere penală, demersul lor din finalul cercetării judecătorești, când, fără o justificare credibilă și verificabilă, au revenit asupra declarațiilor date inițial, fiind evident fără finalitate juridică.

Așa cum s-a arătat deja, apărarea inculpaților, expusă în variate forme pe parcursul procesului penal, a constat în încercarea de a acredita ideea că nu au traficat părțile vătămate, că acestea practicau prostituția de bună voie, obținând împreună venituri materiale de pe urma acestei activități, venituri pe care și le însușeau, că inculpații nu au avut nicio contribuție la comiterea faptelor, mai mult, ei făcându-le diferite servicii acestora, asigurându-se că sunt în siguranță.

Aliniindu-se legislațiilor moderne prin adoptarea Legii nr.300/2006, de ratificare a Convenției Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de ființe umane (publicată în M. Of. nr.622/19.07.2006), țara noastră a introdus în dreptul intern un instrument juridic extrem de util în conturarea infracțiunilor examinate mai sus.

Astfel, potrivit definițiilor date prin art.4 din Convenție „a) expresia trafic de ființe umane desemnează recrutarea, transportul, transferul, cazarea sau primirea persoanelor, prin amenințarea cu ori prin utilizarea forței sau a altor forme de constrângere, prin răpire, fraudă, înșelăciune, abuz de autoritate ori de o situație de vulnerabilitate. Exploatarea cuprinde cel puțin exploatarea prostituției celorlalți sau alte forme de exploatare sexuală.

b) consimțământul unei victime a traficului de ființe umane la exploatarea enunțată la lit. a) nu prezintă relevanță atunci când a fost utilizat unul dintre mijloacele enunțate la lit. a);

c) recrutarea, transportul, transferul, cazarea sau primirea unui copil în scopul exploatării se consideră trafic de ființe umane, chiar dacă nu implica nici unul dintre mijloacele enunțate la lit. a);

Instanța reține însă că, la nivel probator, sub aspectul stabilirii vinovăției inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, nu prezintă relevanță conduita anterioară a părților vătămate, ci conduita inculpaților față acestea, pe parcursul perioadei în care aceștia au săvârșit față de acestea acte specifice infracțiunii de trafic de persoane.

Astfel, instanța reține că părțile vătămate au susținut că nu au fost de acord să practice prostituția în folosul inculpaților, nefiind de acord cu condițiile impuse de inculpați care le-au restricționat libertatea de mișcare, supraveghindu-le îndeaproape, amenințându-le și agresându-le, rețineau toți banii obținuți, toate aceste acțiuni fiind specifice traficului de ființe umane.

Instanța apreciază că poziția părților vătămate în raport de inculpați trebuie privită și din altă perspectivă, a constrângerilor morale, sociale și economice în care acționau acestea, ambele fiind sub controlul și influența inculpaților în condițiile în care acestea erau lipsite de sprijin material, de resurse materiale proprii, fiind într-o relație de subordonare față de inculpați.

Chiar dacă s-ar reține că părțile vătămate au cunoscut ce activitate urmau să efectueze după ce au solicitat ajutorul inc. C. R. C. care le-a cazat inițial în apartamentul martorului P., iar ulterior la pensiunea ,,M.’’, nu se poate susține că acestea au achiesat și la exploatarea lor sexuală de către inculpați, exclusiv în folosul acestora și în condițiile impuse de aceștia.

Instanța reține că de esența traficului de persoane nu este eventualul consimțământ al victimei, acest consimțământ fiind presupus viciat de legiuitor, ci mijloacele utilizate de traficanți, care pot consta în: amenințare, violență, alte forme de constrângere, răpire, fraudă, înșelăciune, abuz de autoritate, profitarea de imposibilitatea unei persoane de a se apăra ori de a-și exprima voința, oferirea, darea acceptarea sau primirea de bani sau alte foloase pentru obținerea consimțământului unei persoane.

De cele mai multe ori, traficanții nu folosesc doar unul dintre aceste mijloace față de victime, amenințarea fiind însoțită de violență, acțiunile prin care se realizează traficarea săvârșindu-se de cele mai multe ori prin constrângerea (fizică sau psihică) victimelor care, datorită tratamentului aplicat de către traficanți, acționează împotriva voinței lor, acceptând și supunându-se cererilor acestora.

În speța de față, cele mai frecvente mijloace utilizate de inculpați erau amenințarea urmată de violență – ce se exercita prin acțiuni de lovire, izolare dar și prin controlul asupra bunurilor victimelor și impunerea unei dependențe materiale față de inculpați, dar și limitarea libertății de mișcare a acestora, toate acestea fiind menite să determine părțile vătămate să cedeze presiunilor, astfel încât să se supună pretențiilor inculpaților.

Cu privire la infracțiunea de act sexual cu un minor, prev. de art. 198 alin. 1 C.pen. apărările inculpaților referitor la faptul că se aflau în necunoștință de cauză cu privire la vârsta victimelor nu au nici un fundament, în special în ceea ce-l îi privește pe inc. A. D. M., polițist la acea dată, care avea îndatorirea de serviciu de a cunoaște care sunt persoanele minore dispărute de la domiciliu.

De altfel, atât A. D. M., cât și M. C. admit, până la un punct, că știau care sunt persoanele a căror dispariție s-a reclamat de familii, procedura presupunând studierea datelor de stare civilă și a fotografiilor persoanelor respective. Este ușor de înțeles presupusa influență a celor doi polițiști asupra victimelor (14, respectiv 15 ani, fără instrucție școlară și cu un intelect spre minim), mai ales după ce acestea fuseseră subordonate în totalitate de ceilalți inculpați, neopunând rezistență nici la alte persoane cu care fuseseră determinate să întrețină raporturi sexuale. Cu atât mai periculoasă este fapta reprezentantului ordinii de stat cu cât, afișând relațiile de prietenie cu inculpații, a determinat victimele să considere că oricum nu vor putea să se adreseze organelor de cercetare penală cu plângeri împotriva inculpaților, atât timp cât acestea procedau de aceeași manieră cu traficanții.

Despre faptul că au cunoscut vârsta reală a victimei A. A. C. relevante sunt declarațiile inițiale ale inculpaților R. V. și T. C., cărora părțile vătămate le-au spus ce vârstă au, dar și împrejurarea că inc. P. G. era prieten cu inc. M. C. N., polițistul care avea în lucru situația minorilor dispăruți, căruia i-a dus-o la sediul postului de poliție pe partea vătămată A. A. C. pentru a întreține un raport sexual.

Din oficiu, instanța a dispus audierea în calitate de martori a numiților R. I. și M. C. N., iar la termenul din data de 09.09.2014, cu respectarea disp. art. 118 Cod proc. pen. s-a procedat la audierea condamnatului R. I., din cercetările efectuate rezultând că M. C. N. se sustrage de le executarea pedepsei, astfel că instanța a constat incidența disp. at. 383 alin. 4 Cod proc. pen. respectiv imposibilitatea de administrare a acestei probe.

În declarația dată în calitate de martor, inc. R. I. menționează că își menține declarațiile date până în prezent, prin care a recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, pentru care a fost condamnat prin hotărâre definitivă. Cele două părți vătămate au stat la domiciliul său, iar el a inițiat o activitate de plasare a celor două unor bărbați pentru a întreține raporturi sexuale.

Relativ la situația celorlalți inculpați R. I. precizează că inc. P. G. era prieten de familie cu partea vătămată S. F., astfel că mai venea la domiciliul său în perioada în care fetele stăteau la el, și a întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată A. A. C..

În legătură cu această parte vătămată, martorul declară că inc. P. G. a venit la domiciliul său și i-a solicitat să-i permită să meargă împreună la sediul postului de poliției pentru a verifica situația acesteia, întrucât figura ca fiind fugită de acasă. A lipsit în jur de 2 ore, iar când a revenit acasă, partea vătămată i-a spus că a întreținut raporturi sexuale cu inc. M. C. N..

Despre inc. C. R. C. martorul declară că era prietenul său și că a adus-o de vreo 5 ori la domiciliul său cu mașina când era fugărită de părinți de acasă. I-a relatat partea vătămată S. F. că a fost lovită de inc. C. întrucât dorea să întrețină un raport sexual cu aceasta iar ea s-a opus.

Declarațiile martorilor audiați la propunerea inculpaților, în apărare, nu au reușit să probeze varianta susținută de către aceștia, fiind contrazise de celelalte probe care confirmă implicarea inculpaților în activitatea infracțională dedusă judecății.

Astfel, martorii T. B. –fila 149, G. C., f. 151, G. A., f. 153, Tuicaru M.-V., f. 155, patronul, respectiv angajații ai pensiunii ,,M.’’, relatează aspecte privind atribuțiile celor doi agenți de pază, inc. Topiți și R., modul în care aceștia își desfășurau activitatea, care erau regulile și procedura de cazare și politica firmei relativ la activitatea de prostituție pe care diferite femeile desfășurau în zona respectivă, niciodată în parcarea pensiunii, despere frecvența cu care inc. C. R. C. venea la pensiune și motivația acesteia, respectiv relațiile de afaceri cu cereale pe care le avea cu șoferii de camion care înnoptau la pensiune.

Aceste relatări vin în contradicție cu declarațiile părților vătămate, declarațiile inițiale ale inculpaților, dar și ale martorului C. M. C. f. 37 vol.2 care declară că atunci când ajungea cu camionul în parcare și nu vedea nicio fată dintre cele care se prostituau acolo de mai mult timp, uneori fiind chiar și 5 fete, îi întreba pe paznici, pe cei doi inculpați, dacă era vreo fată, iar ei îi indicau mașina în care se afla, fără a negocia nimic cu aceștia.

În drept, faptele inculpaților C. R. C., T. C., R. V., care în perioada septembrie-noiembrie 2012 s-au asociat în vederea exploatării sexuale a două minore, constituie infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea 39/2003.

Art. 8 din Legea nr. 39/2003 preciza că inițierea, constituirea ori aderarea la un grup în vederea săvârșirii de infracțiuni se pedepsea conform art. 167 sau 323 C.pen.

Ca atare art. 8 vorbea despre grup, iar asocierea trebuia făcută în scopul săvârșirii de infracțiuni .

Faptul că art. 2 lit. a) cuprindea și o definiție negativă, arătând că ”nu constituie grup infracțional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și care nu are continuitate sau structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului” a condus la ideea că aceasta este definiția dată de legiuitor ”grupului” și că o astfel de asociere este cea care comite infracțiunea reglementată la art. 8 din Legea nr. 39/2003.

Faptele acelorași inculpați care au racolat, cazat, transportat și exploatat prin obligarea la practicarea prostituției pe părțile vătămate minore S. F. G. și A. A. C. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori în formă calificată și continuată, prev de art.13 alin.1,2,3 din Lg.678/2001 cu 41 alin.2 C.pen.

Faptele inculpatului P. G. care a cazat, transportat și exploatat prin obligarea la practicarea prostituției pe partea vătămată minoră A. A. C. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori în formă calificată și continuată, prev de art.13 alin.1,2,3 din Lg.678/2001.

Faptele inculpaților C. R. C., T. C., R. V., P. G., A. D. M. care au întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată A. A. C., când aceasta avea vârsta doar de 14 ani, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de ,,act sexual cu un minor” prev. de art. 198 alin. 1 C.pen.

În aplicarea legii penale mai favorabile instanța constatată că faptele săvârșite de inculpați, în modalitatea reținută mai sus din probe, întrunesc în continuare elementele constitutive ale unor infracțiuni prevăzute și în noua reglementare.

Conform art. 5 Cod penal, În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Conform art. 4 Cod penal,Legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative și a măsurilor de siguranță, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte încetează prin . legii noi.

Conform art. 3 din Legea nr. 187/2012

(1) Dispozițiile art. 4 din Codul penal privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile și în situațiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii, inclusiv a formei de vinovăție, cerută de legea nouă pentru existența infracțiunii.

(2) Dispozițiile art. 4 din Codul penal nu se aplică în situația în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire."

În aplicarea rațiunii acestor texte de lege, cu privire la faptele săvârșite de către inculpați, instanța a reținut următoarele:

- Conform art. 8 din Legea 2003,"Inițierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni, care nu este, potrivit prezentei legi, un grup infracțional organizat, se pedepsește, după caz, potrivit art. 167 sau 323 din Codul penal."

Art. 323 din Codul penal din 1969

"Asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni

Fapta de a se asocia sau de a iniția constituirea unei asocieri în scopul săvârșirii uneia sau mai multor infracțiuni, altele decât cele arătate în art. 167, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 15 ani, fără a se putea depăși pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea ce intră în scopul asocierii.

Dacă fapta de asociere a fost urmată de săvârșirea unei infracțiuni, se aplică celor care au săvârșit infracțiunea respectivă pedeapsa pentru acea infracțiune în concurs cu pedeapsa prevăzută de alin. 1.

Nu se pedepsesc persoanele prevăzute în alin. 1, care denunță autorităților asocierea mai înainte de a fi fost descoperită și de a se fi început săvârșirea infracțiunii care intră în scopul asocierii."

Art. 367 din noul Cod penal

"Constituirea unui grup infracțional organizat

(1) Inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Când infracțiunea care intră în scopul grupului infracțional organizat este sancționată de lege cu pedeapsa detențiunii pe viață sau cu închisoarea mai mare de 10 ani, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

(6) Prin grup infracțional organizat se înțelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp și pentru a acționa în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni."

Conform deciziei 12 din 02.06.2014 a Î.C.C.J. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, faptele prevăzute de art. 323 din Codul penal anterior și art. 8 din Legea nr. 39/2003, în reglementarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, se regăsesc în incriminarea din art. 367 din Codul penal, nefiind dezincriminate.

Potrivit art.12 din Legea 678/2001 cu modificările ulterioare constituie infracțiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenințare, violenta sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, frauda ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi . Traficul de persoane săvârșit de doua sau mai multe persoane împreună constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 5 ani la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

Conform art. 13 din Legea 678/2001 (1) Recrutarea, transportarea, transferarea, gazduirea sau primirea unei persoane cu varsta cuprinsă între 15 și 18 ani, în scopul exploatării acesteia, constituie infracțiunea de trafic de minori și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.

(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a fost săvârșită asupra unei persoane care nu a împlinit varsta de 15 ani, pedeapsa este închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

(3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) și (2) sunt săvârșite prin amenințare, violenta sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, frauda ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apara sau de a-și exprima vointa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are control asupra altei persoane, pedeapsa este închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi, în cazul alin. (1), și închisoare de la 7 la 18 ani și interzicerea unor drepturi, în cazul alin. (2).

(4) În cazul în care faptele prevăzute la alin. (1), (2) și (3) sunt săvârșite în condițiile prevăzute la art. 12 alin. (2), pedeapsa este închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi, în cazul alin. (1), închisoare de la 5 la 17 ani și interzicerea unor drepturi, în cazul alin. (2), închisoare de la 5 la 18 ani și interzicerea unor drepturi, în cazul alin. (3) teza 1, și închisoare de la 7 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi, în cazul alin. (3) teza 2.

Conform art. 210 noul Cod penal, traficul de persoane constă în

(1)Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane în scopul exploatării acesteia, săvârșită:

a) prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate;

b) profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-și exprima voința ori de starea de vădită vulnerabilitate a acelei persoane;

c) prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase în schimbul consimțământului persoanei care are autoritate asupra acelei persoane, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

(2)Traficul de persoane săvârșit de un funcționar public în exercițiul atribuțiilor de serviciu se pedepsește cu închisoare de la 5 la 12 ani.

(3)Consimțământul persoanei victimă a traficului nu constituie cauză justificativă.

Conf. art. 211 noul Cod penal, traficul de minori constă în

(1)Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

(2)Dacă fapta a fost săvârșită în condițiile art. 210 alin. (1) sau de către un funcționar public în exercițiul atribuțiilor de serviciu, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

(3) Consimțământul persoanei victimă a traficului nu constituie cauză justificativă.

Conform disp. art. 35 noul Cod penal, infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții și împotriva aceluiași subiect pasiv, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.

Conform art. 198 alin. 1 Cod penal din 1969, actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de același sex, care nu a împlinit vârsta de 15 ani se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.

Art. 220 noul Cod penal prevede că raportul sexual, actul sexual oral sau anal, precum și orice alte acte de penetrare vaginală sau anală comise cu un minor cu vârsta între 13 și 15 ani se pedepsesc cu închisoarea de la 1 la 5 ani.

Cu privire la concursul de infracțiuni, conform art. 39 Cod penal, în caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și se aplică pedeapsa, după cum urmează: b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, spre deosebire de art. 34 Cod penal anterior conform căruia b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.

Evaluând criteriile legii mai favorabile, în situația de față, când legile penale succesive prevăd limite speciale diferite de pedeapsă ( pedepse asimetrice), mai favorabilă este legea care prevede un minim special mai redus dacă instanța, în procesul de individualizare judiciară a pedepsei, urmează a aplica, cum este cazul de față, o pedeapsă orientată către minimul special.

Comparând dispozițiile aplicabile din codul penal din 1969 și pe cele din noul Cod penal, prin prisma tuturor instituțiilor de drept penal incidente în cauză, instanța reține că aplicarea legii noi conduce la o soluție mai favorabilă inculpaților C. R. C., T. C., R. V. și P. G., având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de legea nouă dar și tratamentul sancționator prevăzut de noul Cod penal în situația concursului de infracțiuni care permite stabilirea unei pedepse rezultante mai mici. Reținând legea nouă ca lege mai favorabilă aceasta va fi aplicată în integralitatea ei.

Cu privire la inc. A. D. M., față de care instanța se va orienta la o modalitate de executare a pedepsei fără privare de libertate, conf. art. 5 Cod penal, mai favorabile sunt dispozițiile legii penale vechi, respectiv ale art. 86 ind. 1 Cod penal din 1969, care prevăd un conținut mai redus al obligațiilor impuse în perioada termenul de încercare.

Așa fiind, reținând că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art. 393 alin. 2 C.proc.pen., în sensul că faptele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată există, constituie infracțiuni și au fost comise de inculpați în modalitatea și cu contribuția anterior descrise, instanța, procedând la o evaluare globală, sensul celor statuate de Curtea Constituțională prin decizia nr.265 din 6 mai 2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate de dispozițiilor art.5 din Codul penal, instanța va dispune condamnarea inculpaților după cum urmează:

Inc. C. R. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal; act sexual cu un minor faptă prevăzută și pedepsită de art. 220 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 și art. 5 Cod penal; trafic de minori, faptă prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 35 Cod penal și art. 5 Cod penal – parte vătămată A. A.-C.; trafic de minori, faptă prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 35 Cod penal și art. 5 Cod penal – parte vătămată S. F. G..

Inculpatul R. V. pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal; act sexual cu un minor faptă prevăzută și pedepsită de art. 220 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 și art. 5 Cod penal; trafic de minori, faptă prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 35 Cod penal și art. 5 Cod penal – parte vătămată A. A.-C.; trafic de minori, faptă prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 35 Cod penal și art. 5 Cod penal – parte vătămată S. F. G..

Inculpatul T. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal; act sexual cu un minor faptă prevăzută și pedepsită de art. 220 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 și art. 5 Cod penal; trafic de minori, faptă prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 35 Cod penal și art. 5 Cod penal – parte vătămată A. A.-C.; trafic de minori, faptă prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 35 Cod penal și art. 5 Cod penal – parte vătămată S. F. G..

Inculpatul P. G. pentru săvârșirea infracțiunilor de act sexual cu un minor faptă prevăzută și pedepsită de art. 220 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal; trafic de minori, faptă prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 35 și art. 5 Cod penal;

Pentru acești inculpați, pluralitatea infracțională sub forma concursului va fi soluționată în conformitate cu prevederile art. 38 rap. la art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, în sensul că vor executa pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Inculpatul A. D. M. pentru săvârșirea infracțiunii de „act sexual cu un minor” prevăzută și pedepsită de art. 198 alin. 1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 13 Cod penal din 1969.

Instanța menționează că pedeapsa, ca măsură de constrângere, are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește persoana făptuitorului.

Pe de altă parte, pedeapsa trebuie să fie individualizată astfel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte penale similare.

Operațiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

În baza textelor de lege enunțat mai sus și a dispozițiilor art. 396 alin. 2 Cod procedura penala, instanța va aplica inculpaților C. R. C., T. C., R. V. și P. G. câte o pedeapsa la individualizarea căreia sub aspectul categoriei de pedeapsă și a duratei se vor avea in vedere limitele de pedeapsă fixate de lege, criteriile generale prev. de art. 74 noul Cod penal, respectiv gravitatea infracțiunilor săvârșite și periculozitatea infractorului, care se evaluează după împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Cunoașterea caracteristicilor unui infractor prezentă o deosebită importanță pentru determinarea gradului concret de pericol social a acestuia și pentru stabilirea unei pedepse eficiente, deoarece de multe ori, modul de comportare în societate, caracterizat prin disciplină în muncă și o viață conformă cu regulile de conviețuire socială, poate determina concluzia că un inculpat nu a comis infracțiunea datorită înclinației sale pentru comiterea unor fapte antisociale, ci ca urmare a unui complex de împrejurări care au contribuit ca inculpatul să se abată de la conduita sa obișnuită.

Se are în vedere faptul că pericolul concret pentru ordinea publica ține nu doar de domeniul sentimentelor care sunt resimțite de opinia publică, ci și de datele obiective care justifică plasarea inculpatului în detenție, avându-se în vedere: natura, modalitatea concretă de săvârșire, gravitatea infracțiunilor, împrejurările în care inculpatul a acționat, precum și consecințele produse.

Periculozitatea socială sporită a inculpaților derivă și din modalitățile folosite de aceștia pentru a înfrânge rezistența victimelor, recurgând nu doar la violențe de natură fizică, dar și psihică, dat fiind faptul că victimele se încadrau în categoria persoanelor vulnerabile.

De precizat este că un element de natură a particulariza gradul de pericol social al infracțiunilor, dar și periculozitatea socială ridicată și evidentă a inculpaților, rezidă în maniera în care aceștia au anihilat orice posibilitate a victimelor de a opune rezistență, aducându-le într-o stare de dependență față de aceștia, fiind conștiente că orice încercare de a se sustrage de sub influența inculpaților se va solda cu agresarea lor de către inc. C. R. C..

Toate aceste elemente - natura infracțiunilor comise, gravitatea, modalitatea concretă și efectivă de comitere, starea victimei, urmările produse, dar și cele potențiale, asupra dezvoltării fizico-psihice a minorelor, sunt suficiente pentru a genera, in rândul comunității, o stare vădită de neîncredere și insecuritate, dar și o rezonanță socială negativă, cu privire la comiterea unor asemenea fapte antisociale.

In atare condiții, prezervarea ordinii publice, care nu se poate realiza decât printr-o reacție ferma a organelor judiciare – devine un element pertinent și suficient pentru a priva de libertate persoana acuzată de comiterea faptelor - o măsură contrara fiind, în mod evident, de natură a tulbura în mod real ordinea publică.

Pe baza evaluării gravității faptelor, a gradului de implicare a inculpaților în activitatea infracțională concepută, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a mediului din care acesta provin inculpații, se constatat că privarea lor de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

În plus, din actele dosarului efectuate pe parcursul urmăririi penale, cât și în faza de judecată inculpații au încercat să îngreuneze aflarea adevărului, construind alibi-uri neveridice, în scopul exonerării de răspunderea penală.

F. de toate aceste aspecte, raportat la persoana făptuitorilor, instanța apreciază că scopul de prevenire si reeducare putând fi atins prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea, orientate spre limita specială minimă, ușor diferențiate ca durată și proporționale cu gravitatea faptelor, cuantum suficient în opinia instanței pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei, doar prin aplicarea pedepsei închisorii, cu executare, în regim de detenție.

Lipsa antecedentelor penale a inculpatului A. D. M., comportamentul anterior adecvat în familie și în comunitate, susținerea din partea membrilor familiei, atitudinea adecvată față de muncă și realizarea propriilor venituri în mod licit, reprezintă factori care pot influența pozitiv conduita inculpatului și conferă implicării infracționale a acestuia un caracter întâmplător. S-a considerat că acesta a avut o evoluție pozitivă în plan comportamental, atât înainte cât și după implicarea lui în faptă. Față de aceste constatări instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului, împrejurare care coroborată cu lipsa de antecedente penale și cu avertismentul pe care o astfel de condamnare îl constituie pentru inculpat ca pe viitor să nu mai comită infracțiuni, a dus la concluzia că executarea unei pedepse orientate către limita specială minimă poate fi suspendată sub supraveghere pe durata unui termen de încercare stabilit conform art. 86 ind. 2 C. pen.

Noul Cod penal limitează semnificativ sfera faptelor sau împrejurărilor ce ar putea fi reținute de instanță cu titlu de circumstanțe atenuante legale, respectiv la cele prev. de art. 74 alin. 2: eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii și împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului.

Spre deosebire de Codul penal anterior, potrivit noului Cod penal nu vor putea fi reținute drept circumstanțe atenuante împrejurările ce țin numai de persoana infractorului.

Și cu privire la efectele circumstanțelor atenuante au intervenit schimbări, noua reglementare prevede un regim unitar al efectelor circumstanțelor atenuante, fără a distinge aceste consecințe în funcție de minimul special al pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, art. 76 noul Cod penal prevede că limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime.

De asemenea, în ipoteza în care se optează pentru modalitatea de individualizare a executării pedepsei cu suspendarea sub supraveghere, conform disp. art. 91 alin. 1 lit. c noul Cod penal, infractorul trebuie să-și fi manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, atitudine care nu a fost manifestată de către inc. A. D. M..

Evaluând criteriile legii mai favorabile, în situația de față, mai favorabilă este legea care prevede măsuri de supraveghere și obligații mai blânde, în cazul legii noi, obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității fiind imperativă.

Așa fiind, în baza art. 86¹ alin. 2 Cod penal din 1969 va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inc. A. D. M. pe durata termenului de încercare stabilit conform art. 86² Cod penal din 1969 .

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969 va dispune suspendarea executarii pedepsei accesorii pe durata suspendării executarii pedepsei principale.

În baza art.86³ C.p. din 1969 inculpatul va fi obligat, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor masuri de supraveghere:

-sa se prezinte la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași, organul desemnat cu supravegherea, conform programului stabilit de S. de Probatiune

-sa anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu,reședință sau locuință și orice deplasare care depașește 8 zile precum si întoarcerea

-sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca

-sa comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele sale de existență

În baza art.359 alin.1 C.p.p. va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.86 ind. 4 C.p. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendarii executarii pedepsei.

În baza art. 65 noul C.pen. se va aplica inculpaților C. R. C., Topița C., R. V. și P. G., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și f noul C.pen.

În raport de prevederile art. 67 alin. 2 C.pen., instanța va interzice inculpaților doar drepturile prevăzute de art. 66 literele a,b și f Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, precum și dreptul de a fi tutore sau curator, reținând că natura faptelor săvârșite și profilul psihic al inculpaților relevat în cauză conduc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de textul de lege menționat, dar și a celor de a fi tutore sau curator.

Față de inc. A. D. M., instanța va aplica pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a, b și e Cod penal din 1969 drept pedeapsă complementară, motivat de natura infracțiunii comise, care îl face incompatibil pe inculpat cu exercițiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Va aplica inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și b, Cod penal din 1969 pe durata și în condițiile art. 71 alin. 1, 2 Cod penal din 1969.

Cu privire la măsura preventivă sub imperiul căreia se află inculpații C. R. C., Topița C., R. V. și P. G., instanța constată că aceștia au fost arestați preventiv prin încheierea de ședință din data de 20.06.2013 a Tribunalului Iași, stare de arest menținută până la data pronunțării sentinței de față.

Tribunalul constată că nu există date la acest moment pentru a reconsidera temeiurile ce stau la baza măsurii arestării preventive a inculpaților C. R. C., Topița C., R. V. și P. G., că temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă și în prezent, fiind consolidate prin constatarea vinovăției inculpaților prin prezenta hotărâre.

Pentru aceste motive, în baza art. 399 alin. 1, rap. la art. 208 C.proc.pen. instanța va menține măsura arestării preventive a inculpaților și, în baza art. 72 C.pen. va deduce din durata pedepsei cu închisoarea aplicată inculpaților perioada reținerii și a arestului preventiv.

Față de inculpatul A. D. M., în baza art. 399 alin.1 C.p.p. rap. la art. 241 alin.1 lit. b Cod proc. pen. va constantă încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar a inculpatului.

În baza disp. art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare instanța va dispune prelevarea probelor biologice de la inculpații C. R. C., Topița C., R. V., P. G. și A. D. M., în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare (S.N.D.G.J.).

Conform art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare va aduce la cunoștința inculpaților că probele biologice care vor fi recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

Cu privire la acțiunea civilă, în faza de judecată:

Prin încheierea de ședință din data de 21.01.2104, în temeiul art. 17 Cod proc. pen. din 1969, instanța a pornit și exercitat din oficiu acțiunea civilă cu privire la cele două părți vătămate minore, constatând că ambele sunt persoane cu capacitate de exercițiu restrânsă

Cu toate acestea, părțile vătămate S. F.-G. și A. A.-C., cărora instanța le-a desemnat apărători din oficiu, s-au constituit părți civile în prezenta cauză cu suma de 50 000 lei, din care 45 000 lei reprezintă daune morale, iar 5000 lei reprezintă daune materiale.

Prin sentința penală nr. 59 din 28 Ianuarie 2014, pronunțată în dosarul_/99/2013 al Tribunalului Iași, modificată și rămasă definitivă prin dec. pen. nr. 230/29.04.2014 a Curții de Apel Iași, în baza disp. art. 14, art. 15, art. 17 și art. 348 Cod procedură penală rap. la art. 1357 Cod civil, a fost admisă acțiunea civilă pornită și exercitată din oficiu și a fost obligat inculpatul M. C.-N. să plătească părții civile A. A.-C. (domiciliată în .. Hărmănești, jud. Iași), suma de 10.000 lei, cu titlul de despăgubiri civile, daune morale.

Cuantumul daunelor morale se stabilește, prin apreciere, ca urmare a aplicării de către instanța de judecata a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cel în cauza în plan fizic si psihic, importanta valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectata situația sociala.

La aprecierea cuantumului daunelor morale acordate instanța are în vedere vârsta părților vătămate, starea lor imaturitate și de dezvoltare fizico-psihică de care au profitat inculpații, suferința psihică cauzată aceștia prin exploatarea celor două victime, suferință reflectată în stările particulare de comportament manifestate-interiorizare, izolare, sentimentul de jenă resimțit, teama inițială de divulga ce li s-a întâmplat.

În urma faptelor inculpaților, părțile vătămate au suferit o puternică traumă psihică, determinată de suferința fizică și psihică produsă de inculpați, părțile vătămate fiind marcate și pe plan social și familial, prin rușinea resimțită cu privire la cele întâmplate.

După săvârșirea faptelor, martorii le-au văzut fiind într-o stare de panică, arătau deplorabil, erau înspăimântate, plângeau.

În ce privește aceste daune, ele nu pot fi cuantificate însa principiul reparării lor trebuie recunoscut în cazul infracțiunilor privitoare la traficul de persoane și la viața sexuala și la săvârșirea cărora s-a utilizat și violența, cum este cazul de față, și sunt apreciate de instanță prin raportare la gravitatea faptelor săvârșite și ținând cont de faptul ca aceste daune au ca scop a da o compensare și satisfacție victimelor infracțiunii.

Mai mult, ținând cont de faptul ca victimele infracțiunii sunt minore, ce locuiesc în mediul rural, instanța retine ca traumele psihice suferite de acestea au fost grave, iar faptele au fost de natura a afecta reputația de care victimele se bucurau în comunitate.

Este evident ca faptele ilicite săvârșite de inculpați le-au cauzat părților vătămate suferințe fizice și psihice, un prejudiciu moral, ce se impune a fi reparat bănește.

Răspunderea civilă delictuală a inculpaților este solidară, însă prin achiesarea inc. R. I. la pretențiile civile solicitate de partea vătămată A. A.-C., instanța l-a obligat pe acesta, prin hotărâre rămasă definitivă, la plata sumei de 50.000 lei, cu titlul de despăgubiri civile, pretențiile civile ale acestei părți civile fiind acoperite astfel integral.

Totodată și inc. M. C.-N. a fost obligat să-i plătească părții civile A. A.-C. suma de 10.000 lei, cu titlul de despăgubiri civile, daune morale.

Cu privire la partea vătămată S. F. G., în baza disp. art. 25 rap. la art. 397 alin.1 Cod procedură penală rap. la art. 1357 Cod civil, instanța va admite în parte acțiunea civilă pornită și exercitată din oficiu și va obligă inculpații C. R. C., Topița C., R. V., în solidar, să-i plătească acesteia, suma de 45.000 lei, cu titlul de despăgubiri civile, daune morale.

În absența unor criterii științifice, exacte, pentru evaluarea cuantumului despăgubirilor destinate reparării prejudiciilor morale, determinate de incompatibilitatea între caracterul nepatrimonial al daunelor și caracterul patrimonial al despăgubirii, instanța, având în vedere circumstanțele faptelor, de urmările produse, de persoana în favoarea căreia au fost acordate daunele, instanța apreciază cuantumul acestor daune la suma de 45.000 lei.

Și aceasta, nu pentru a acoperi suferințele, care au un preț inestimabil, ci pentru a diminua consecințele negative ale faptelor și ale implicațiilor produse de acestea pe toate planurile vieții sociale ale părții vătămate.

Cu privire la daunele materiale, în sumă de 5000 lei, instanța constată că partea civilă S. F. G. nu a administrat nicio probă pentru dovedirea acestor pretenții.

În temeiul dispozițiilor art. 112 alin. 1 lit. e Cod penal, potrivit cărora se confiscă bunurile dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubire acesteia, va dispune confiscarea de la inculpații C. R. C., Topița C., R. V. a sumei de 2800 lei de la fiecare, reprezentând sumele obținute în urma traficării părții vătămate A. A.-C..

La stabilirea acestui cuantum instanța a avut în vedere declarațiile părților vătămate, susținute de depozițiile martorilor dar și cele inițiale ale inc. R. V. și T. C., cu privire la tariful stabilit de inc. C. R. C. și la numărul de clienți avuți pe noapte, respectiv 8 clienți pe noapte, ori media de 75 lei pe raport sexual, ori 14 zile cât a fost exploatată partea civilă A. A.-C., rezultă suma de 8400 lei obținută de inculpați prin traficarea acestei părți vătămate, sumă care nu servește la despăgubirea acesteia, pretențiile civile ale acesteia fiind soluționate prin sent. pen. nr. 59 din 28 Ianuarie 2014, pronunțată în dosarul_/99/2013 al Tribunalului Iași, modificată și rămasă definitivă prin dec. pen. nr. 230/29.04.2014 a Curții de Apel Iași, astfel că se confiscă de la cei trei inculpați, câte 2800 lei de la fiecare.

În baza art. 249 alin. 7 Cod procedură penală dispune luarea măsurii asigurătorii constând în indisponibilizarea, prin instituirea sechestrului, a bunurilor mobile și imobile ale inculpaților C. R. C., Topița C., R. V., până la concurența sumei de 45.000 lei, în vederea reparării pagubei produse prin infracțiuni, precum și până la concurența sumei de 2800 lei pentru fiecare dintre acești inculpați, în vederea confiscării conf. art. 112 lit. e Cod penal.

În baza art. 397 alin. 4 Cod procedură penală, dispozițiile privind luarea măsurilor asiguratorii, din paragraful anterior al prezentei sentințe penale, sunt executorii.

Dispune luarea inscripției ipotecare asupra bunurilor imobile sechestrate, sens în care se dispune a se face adresă la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Iași.

Dispoziția de luare a măsurii asigurătorii este obligatorie și impusă de disp. art. 249 alin. 7 Cod proc. pen., raportat la vârsta părților vătămate, și se impune a fi dispusă și la acest moment procesual, asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpaților, dat fiind intervalul de timp scurs de la luarea acestei măsuri asigurătorii în cursul urmăririi penale, interval în care patrimoniul acestora ar fi putut cunoaște modificări.

Va menține măsura sechestrului asupra sumei de_ lei obținută în urma valorificării autoturismului marca AUDI A4, cu nr._, aparținând inc. C. R. C., măsură dispusă prin ordonanța din data de 19.06.2013 a D. - S. T. Iași, bun cu privire la care, prin încheierea de ședință din data de 30.04.2014 s-a admis cererea de valorificare.

În baza art. 404 alin.4 lit. e Cod procedură penală rap. la art. 274 Cod procedură penală, sumele reprezentând onorarii pentru avocații din oficiu, în faza de judecată (200 lei reprezentând ½ din onorariul stabilit prin delegația nr._/20.11.2013, pentru inculpatul T. C., 200 lei reprezentând ½ din onorariul stabilit prin delegația nr._/20.11.2013, pentru inculpatul A. D.-M., 200 lei delegație 312/2014 – avocat L. C. pentru inculpatul P. G. si 150 lei delegație_/24.10.2012 - avocat H. L. pentru partea vătămată S. F. ), vor fi suportate din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.

Respinge cererea d-lui av. Haucă C. privind majorarea cuantumului onorariului avocatului din oficiu; constată că onorariul în cuantum de 150 lei, delegație nr. nr._/24.10.2013, pentru partea vătămată A. A.-C. a fost acordat prin sent. pen. nr. 59/28.01.2014 a Tribunalului Iași, definitivă prin dec. pen. 230/29.04.2012 a Curții de Apel Iași, iar cuantumul acestui onorariu nu a fost stabilit de către instanță, fiind stabilit prin Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică în materie penală, semnat între Ministerul Justiției și UNBR nr._/26.11.2008.”

În termen legal, sentința penală a fost apelată de D.I.I.C.O.T – S. T. Iași, sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaților, solicitându-se majorarea acestora, și de inculpații T. C., A. D. M., C. R. C., R. V. și P. G., care au solicitat achitarea, iar în subsidiar, reindividualizarea pedepselor aplicate de instanța de fond, în sensul reducerii acestora și a modalităților de executare.

Inculpații-apelanți au fost asistați de avocați aleși/oficiu, au solicitat administrarea probatoriului, au depus înscrisuri în circumstanțiere.

Curtea a analizat sentința penală apelată, raportat la criticile formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în condițiile art.417 Cod procedură penală, reținând:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-D.I.I.C.O.T.- S. T. Iași, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

- C. R. C., pentru săvârșirea infracțiunilor de „inițierea sau constituirea unui grup” faptă prevăzută și pedepsită de art. 8 din Lg. 39/2003, ,,act sexual cu un minor” faptă prevăzută și pedepsită de art. 198 alin.1 C.P, „trafic de minori”, faptă prevăzută și pedepsită de art. 13 al. 1-3 din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., toate cu aplicarea art. 33 lit.a C.p.;

- T. C., pentru săvârșirea infracțiunilor de ,,constituirea unui grup” faptă prevăzută și pedepsită de art. 8 din Legea nr. 39/2003, ,,act sexual cu un minor” faptă prevăzută și pedepsită de art. 198 alin.1 C.P, „trafic de minori”, faptă prevăzută și pedepsită de art. 13 al. 1-3 din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., toate cu aplicarea art. 33 lit.a C.p.;

- R. V., pentru săvârșirea infracțiunilor de ,,constituirea unui grup” faptă prevăzută și pedepsită de art. 8 din Legea nr. 39/2003, ,,act sexual cu un minor” faptă prevăzută și pedepsită de art. 198 alin.1 C.P, „trafic de minori”, faptă prevăzută și pedepsită de art. 13 al. 1-3 din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., toate cu aplicarea art. 33 lit.a C.p.;

- P. G., pentru săvârșirea infracțiunilor de ,,act sexual cu un minor” faptă prevăzută și pedepsită de art. 198 alin.1 C.P și „trafic de minori”, faptă prevăzută și pedepsită de art. 13 al. 1-3 din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p, toate cu aplicarea art. 33 lit.a C.p.;

Totodată, prin acelasi act de sesizare, s-a dispus trimiterea in judecată a inculpatului A. D. M., pentru săvârșirea infracțiunilor de „act sexual cu un minor” faptă prevăzută și pedepsită de art. 198 alin. 1 Cod penal.

S-a reținut, în esență, că în perioada septembrie-noiembrie 2012, inculpații C. R. C., T. C. si R. V. s-au asociat în vederea exploatării sexuale a două minore, respectiv S. F. G. și A. A. C.. De asemenea, aceeasi inculpați au racolat, cazat, transportat și exploatat prin obligarea la practicarea prostituției pe părțile vătămate minore S. F. G. și A. A. C.; ca inculpații R. I. și P. G. au cazat, transportat și exploatat prin obligarea la practicarea prostituției pe partea vătămată minoră A. A. C.; ca inculpații C. R. C., T. C., R. V., R. I., P. G., A. D. M. și M. C. N. au întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată A. A. C., când aceasta avea vârsta doar de 14 ani.

Instanța de fond a administrat un amplu probatoriu, reținând, fără dubiu, vinovăția inculpaților, anume:

- faptele inculpaților C. R. C., T. C., R. V., care în perioada septembrie-noiembrie 2012 s-au asociat în vederea exploatării sexuale a două minore, constituie infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea 39/2003.

Art. 8 din Legea nr. 39/2003 preciza că inițierea, constituirea ori aderarea la un grup în vederea săvârșirii de infracțiuni se pedepsea conform art. 167 sau 323 C.pen.

Ca atare art. 8 vorbea despre grup, iar asocierea trebuia făcută în scopul săvârșirii de infracțiuni .

Instanța de apel a reanalizat probele administrate, respectiv: proces verbal de sesizare din oficiu;procese verbale de verificare în bazele de date metropolitane cu privire la identitatea persoanelor;declarațiile părților vătămate și civile;rapoartele de evaluare socială, fișele de examinare psihologică, documentația întocmită pentru fiecare parte vătămată la dispariția de acasă; declarații de martori S. R. I., D. S. M., C. C. A., D. E., P. G., P. T.-P., D. A., Bodoașcă M.-D., B. I., S. V., B. D., D. D., D. A.-F., M. D. B., Cihu G.-L., S. A.-N., A. M., A. R.-C., D. I.-A., C. M.-C., C. V., P. C.-M., P. G., A. M. C., A. C.;procese verbale de transcriere a înregistrărilor convorbirilor și comunicărilor telefonice;procese verbale întocmite în urma activităților specifice efectuate de cadre ale poliției judiciare;formularele Western Union privind tranzacțiile financiare efectuate de către inculpatul C. R. C.;notele privind supravegherea operativă a inculpatului C. R. C. și planșa fotografică aferentă;procese verbale de percheziție domiciliară și percheziție informatică pentru inculpați dar și la sediul pensiunii M.; declarații ale inculpaților;copie conform cu originalul după registrul de cazare la pensiunea ,,M.” în perioada august-decembrie 2012; telefoanele mobile ale inculpaților C. R., T. C., R. V., R. I. și P. G., susținerile și apărările inculpaților-apelanți, înscrisurile depuse, reținând:

Curtea reține că potrivit art. 103 C. proc. pen. „ probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege și sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză”.

Pe parcursul procesului penal, inculpații au consimțit dat declarații, parte din depozițiile lor fiind contradictorii între ele, dar și față de declarațiile celorlalți coinculpați, în special cu cele ale coinculpaților R. I. și M. C.-N., (care au recunoscut integral faptele reținute), în declarațiile lor prezentând elemente de fapt definitorii cu privire la activitatea infracțională desfășurată și de ceilalți inculpați.

Astfel, inculpatul R. I. (audiat ca martor în prezenta cauză), a precizat că a cazat-o la domiciliul lui pe partea vătămată A. A. C., dar a aflat că are 14 ani abia după ce tânăra a plecat de la el, partea vătămată A. A. C. fiind adusă de către numitul Ș. M..

Inculpatul R. I. a precizat că l-a contactat telefonic pe inculpatul P. G. pentru a i-o ,,oferi” pe minoră și că a primit de la inculpatul P. G. suma de 20 de lei pentru raportul sexual pe care l-a avut cu partea vătămată A. A. C. și că ulterior, inculpatul i-a cerut voie să o ducă pe partea vătămată și la alții clienți, lucru cu care inculpatul R. I. a fost de acord.

Din declarația inculpatului R. I. s-a reținut cert că acesta a aflat de la partea vătămată S. F. G. că victima A. A. C., pe care o găzduise el fusese transportată de către inculpatul P. G. la postul de poliție din . M. C. N. a întreținut raporturi sexuale cu ea.

Deși, inculpatul P. G. a arătat că tot ceea a declarat în prima fază a urmăririi penale i-a fost indus de către inculpatul M. C. N., care l-a sfătuit în privința a ceea ce urma să declare în fața organelor de anchetă, în cea de-a doua declarație, acesta a recunoscut că într-o zi, în toamna anului 2012, s-a deplasat la domiciliul inculpatului R. I. unde se afla partea vătămată A. A. C. pe care a luat-o și a transportat-o la postul de poliție din . M. C. N. i-ar fi adresat mai multe întrebări părții vătămate, apoi i-a spus inculpatului să îl lase singur cu partea vătămată, și ulterior, i-a cerut să vină să o ia pe partea vătămată A. A. C., iar la plecare inculpatul M. C. N. i-a spus inculpatului P. G. că i-a dat părții vătămate suma de 10 lei pentru că ,,a făcut treabă bună”, inculpatul P. G. înțelegând în acel moment că inculpatul M. C. N. a întreținut raport sexual cu partea vătămată A. A. C..

Apoi, inculpatul P. G. s-a întors cu partea vătămată la domiciliul inculpatului R. I., care între timp îl contactase telefonic și îi ceruse să o aducă pe minoră la domiciliul lui, acesta a întrebat-o pe partea vătămată A. A. C. câți bani a făcut (aspect ce dovedește reprezentarea clară a împrejurării exploatării sexuale a victimei minore) iar aceasta a scos cei 10 lei pe care i-a înmânat inculpatului R. I..

Inculpatul M. C.-N. a declarat că l-a atenționat pe inculpatul P. G. cu privire la ceea ce va urma să declare, dar că a procedat în acest fel numai după ce, ulterior a aflat de la colegii de la postul de poliție al comunei Hărmănești că de fapt minora A. A. C. are doar 14 ani și este fugită de la domiciliu, aspect care l-a alertat și l-a determinat să îi comunice prietenului său, P. G., să fie atent ce vorbește la telefon și ce să declare în eventualitatea că va fi ascultat de polițiștii sau procurorii de la serviciul de crimă organizată.

Deși inculpatul P. G. nu a recunoscut că ar fi întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată A. A. C., nici că ar fi dus-o pe aceasta inculpatului M. C. N. pentru a întreține raporturi sexuale, nici faptul că știa că aceasta are 14 ani, aceste susțineri au fost înlăturate de probele administrate

Inculpatul R. V. a precizat că inculpatul C. a venit în toamna anului 2012 la pensiunea la care era el angajat, cu un autoturism BMW cu numere de Bulgaria, împreună cu două fete, rugându-l să le permită celor două să rămână în parcarea pensiunii, de unde să abordeze clienți dintre șoferii care erau in tranzit, și să întrețină raporturi sexuale cu ei, iar cele două au ,,produs’’ pentru inc. C., în parcarea pensiunii, cu consimțământul său, până în iarna anului 2012, el primind în repetate rânduri sume cuprinse între 10-30 de lei din banii pe care îi câștigau fetele.

Inculpatul T. C. a declarat că a fost contactat de inculpatul C. R.-C. cu solicitarea de a le permite fetelor să acosteze clienți din parcarea pensiunii în vederea practicării prostituției, ambele fete fiind sub protecția inc. C. și ,,producând’’ pentru acesta; de aceleași facilități ca si inc. R. V. s-a bucurat și inc. T., el având acceptul inc. C. de a întreține raporturi sexuale cu fetele ori de câte ori dorea, și în fața instanței a declarat că își menține declarațiile date, recunoaște faptele reținute în sarcina sa, dar nu în totalitate.

Inculpatul C. R.-C. a precizat că a cunoscut-o pe partea vătămată A. A. C. prin intermediul numitului Ș. M., care o luase anterior dintr-un cămin de nefamiliști și pe care ulterior a lăsat-o pentru o noapte la domiciliul inculpatului R. I., iar de aici a fost transportată împreună cu partea vătămată S. F. G. la o pensiune în orașul Tg. F. unde au rămas peste noapte și a întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată A. A. C..

Inculpatul a declarat că a hotărât să ducă fetele la pensiunea M. din R., unde îi cunoștea pe ci doi agenți de pază (T. și R.), le-a închiriat o cameră din banii săi, urmând ca acestea să racoleze singure clienți dintre șoferii de camioane și cunoștea faptul că partea vătămată A. A. C. a întreținut raporturi sexuale cu inculpatul A. D. M., dar fără ca el să o oblige în vreun fel și fără să primească vreun ban de la acesta.

Inculpatul A. D. M. a recunoscut inițial că a întreținut un raport sexual cu partea vătămată A. A. C. și despre care a crezut că are în jur de 17-18 ani, neștiind că tânăra este exploatată sexual de inculpatul C. R. C., deși acesta i-o adusese la locul de întâlnire; ulterior a negat acuzațiile aduse.

Inculpatul a precizat că era în timpul serviciului, dar nu a cunoscut că tânăra este dispărută de la domiciliu, deși la intrare în serviciu, i s-a făcut instructajul cu privire la persoane dispărute, apoi a declarat că regretă fapta comisă și consideră că se face vinovat doar de săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor.

Curtea a reținut că, la nivel probator, sub aspectul stabilirii vinovăției inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, nu poate prezenta relevanță conduita anterioară a părților vătămate, ci conduita corectă a inculpaților față acestea, pe parcursul perioadei în care aceștia au săvârșit față de acestea acte specifice infracțiunii de trafic de persoane.

Constant părțile vătămate au susținut că nu au fost de acord să practice prostituția, nefiind de acord cu condițiile impuse de inculpați care le-au restricționat libertatea de mișcare, supraveghindu-le îndeaproape, amenințându-le și agresându-le, rețineau toți banii obținuți, toate aceste acțiuni fiind specifice traficului de ființe umane.

În ceea ce privește situația de fapt expusă și rezultată probator, susținerile inculpaților sub aspectul vinovăției săvârșirii faptelor nu s-au confirmat.

Analizând declarațiile martorilor audiați la propunerea inculpaților, în apărare, acestea nu au probat varianta susținută de către aceștia, fiind contrazise de celelalte probe care confirmă implicarea inculpaților în activitatea infracțională dedusă judecății.

În consecință, faptele inculpaților C. R. C., T. C., R. V., care în perioada septembrie-noiembrie 2012 s-au asociat în vederea exploatării sexuale a două minore, constituie infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea 39/2003.

Sub aspectul criticilor inculpaților-apelanți ce au vizat aplicarea legii penal mai favorabile,

Curtea reține că faptele săvârșite de inculpați, în modalitatea reținută mai sus din probe, întrunesc în continuare elementele constitutive ale unor infracțiuni prevăzute și în noua reglementare.

Conform art. 8 din Legea 2003, "Inițierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni, care nu este, potrivit prezentei legi, un grup infracțional organizat, se pedepsește, după caz, potrivit art. 167 sau 323 din Codul penal." (3-15 ani).

Art. 367 din noul Cod penal, prevede "Constituirea unui grup infracțional organizat (1) Inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.(2) Când infracțiunea care intră în scopul grupului infracțional organizat este sancționată de lege cu pedeapsa detențiunii pe viață sau cu închisoarea mai mare de 10 ani, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.(3) Prin grup infracțional organizat se înțelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp și pentru a acționa în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni."

Conform art. 13 din Legea 678/2001 (1) Recrutarea, transportarea, transferarea, gazduirea sau primirea unei persoane cu varsta cuprinsă între 15 și 18 ani, în scopul exploatării acesteia, constituie infracțiunea de trafic de minori și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.

(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a fost săvârșită asupra unei persoane care nu a împlinit varsta de 15 ani, pedeapsa este închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

Conform art. 210 noul Cod penal, traficul de persoane constă în

(1)Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane în scopul exploatării acesteia, săvârșită:

a) prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate;

b) profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-și exprima voința ori de starea de vădită vulnerabilitate a acelei persoane;

(2)Traficul de persoane săvârșit de un funcționar public în exercițiul atribuțiilor de serviciu se pedepsește cu închisoare de la 5 la 12 ani.

Conf. art. 211 noul Cod penal, traficul de minori constă în

(3) Consimțământul persoanei victimă a traficului nu constituie cauză justificativă.

Conform art. 198 alin. 1 Cod penal din 1969, actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de același sex, care nu a împlinit vârsta de 15 ani se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.

Art. 220 noul Cod penal prevede că raportul sexual, actul sexual oral sau anal, precum și orice alte acte de penetrare vaginală sau anală comise cu un minor cu vârsta între 13 și 15 ani se pedepsesc cu închisoarea de la 1 la 5 ani.

Astfel, comparând dispozițiile aplicabile din codul penal din 1969 și pe cele din noul Cod penal, prin prisma tuturor instituțiilor de drept penal incidente în cauză, Curtea reține că aplicarea legii noi a condus la o soluție mai favorabilă inculpaților C. R. C., T. C., R. V. și P. G., având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de legea nouă dar și tratamentul sancționator prevăzut de noul Cod penal în situația concursului de infracțiuni care permite stabilirea unei pedepse rezultante mai mici. Reținând legea nouă ca lege mai favorabilă aceasta va fi aplicată în integralitatea ei.

Cu privire la inc. A. D. M., față de care instanța s-a orientat la o modalitate de executare a pedepsei fără privare de libertate, conf. art. 5 Cod penal, mai favorabile sunt dispozițiile legii penale vechi, respectiv ale art. 86 ind. 1 Cod penal din 1969, care prevăd un conținut mai redus al obligațiilor impuse în perioada termenul de încercare, chiar dacă limitele de pedeapsă prev. de art.220 alin.1 Noul Cod penal sunt mai reduse.

Pluralitatea infracțională sub forma concursului a fost corect soluționată în conformitate cu prevederile art. 38 rap. la art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, în sensul că vor executa pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Dispozițiile Codului penal din 1969 sub aspectul executării pedepsei (art.86 ind.1), nu impun acordul pentru executarea unei munci neremunerate în folosul comunității, fiind mai favorabile decât obligațiile prev. de art.93 din Noul Cod penal.

Sub aspectul criticilor apelantului procuror, ce au vizat aplicarea legii penale mai favorabile, Curtea reține că acestea sunt fondate.

Atât timp cât față de inculpații T., P. și C. au fost identificate ca lege penală mai favorabilă dispozițiile Noului Cod penal, nu pot fi reținute și dispozițiile art.35 din Noul Cod penal, infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții și împotriva aceluiași subiect pasiv, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.

Actul de sesizare a reținut forma continuată – dispozițiile art.41 alin.2 Cod penal din 1969 față de infracțiunea de trafic de minori, însă instanța de fond reținând dispozițiile concursului de infracțiuni de trafic de minori (față de fiecare dintre cele două părți vătămate – subiect activ distinct) și a dispus condamnarea și aplicând dispozițiile art.38 alin.1 Cod penal, astfel încât nu mai putea reține la încadrarea juridică a celor două infracțiuni de trafic de minori (art.215 alin.2 Cod penal), și dispozițiile art.35 Cod penal (ce vor fi înlăturate ca fiind nelegale).

Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, aspect de critică formulată de apelanții-inculpați și procuror, Curtea a reevaluat circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor și cele personale ale fiecărui inculpat în parte, raportat la gravitatea faptelor, a gradului de implicare a inculpaților în activitatea infracțională concepută, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a mediului din care acesta provin inculpații, apreciindu-se că pedepsele și modalitățile de executare au fost temeinic individualizate, neexistând argumente fondate pentru modificarea acestora – criticile formulate nefiind întemeiate.

Față de toate argumentele expuse, în baza dispozițiilor art.421 pct.1 lit.a Cod procedură penală, vor fi respinse ca nefondate, apelurile declarate de Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - S. T. Iași și de inculpatul A. D. M., împotriva sentinței penale nr. 1151 din data de 14 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Iași, pe care o menține în ceea ce îl privește pe acesta și va fi obligat inculpatul A. D. M. la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art.274 Cod procedură penală.

În baza art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, vor fi admise apelurile declarate de inculpații C. R. C., T. C., P. G. și R. V. împotriva sentinței penale nr. 1151 din data de 14 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Iași, pe care o va desființa, în parte, cu privire la aceștia.

În rejudecare, se vor înlătura din sentința penală apelată reținerea dispozițiilor art.35 alin.1 Cod penal din încadrarea juridică a infracțiunilor de trafic de minori, prev. de art.211 alin. 2 din Codul penal pentru care au fost condamnați inculpații C. R. C., T. C., P. G. și R. V..

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Văzând dispozițiile art.275 alin.3 Cod procedură penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - S. T. Iași și de inculpatul A. D. M., împotriva sentinței penale nr. 1151 din data de 14 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Iași, pe care o menține în ceea ce îl privește pe acesta.

Admite apelurile declarate de inculpații C. R. C., T. C., P. G. și R. V. împotriva sentinței penale nr. 1151 din data de 14 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Iași, pe care o desființează, în parte, cu privire la aceștia.

Rejudecând:

Înlătură din sentința penală apelată reținerea dispozițiilor art.35 alin.1 Cod penal din încadrarea juridică a infracțiunilor de trafic de minori, prev. de art.211 alin. 2 din Codul penal pentru care au fost condamnați inculpații C. R. C., T. C., P. G. și R. V..

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 424 alin. 3 din Codul de procedură penală, deduce din pedeapsa de executat aplicată fiecăruia dintre inculpații C. R. C., P. G., T. C. și R. V., durata arestării preventive de după 14.10.2014 la zi.

Cheltuielile judiciare efectuate în apelul procurorului și în apelurile inculpaților C. R. C., T. C., P. G. și R. V. rămân în sarcina statului, în care sunt incluse onorariile avocaților din oficiu pentru inculpați (avocat P. R., 400 lei – delegația 8966/2014, pentru inculpatul T. C.; avocat B. R., 400 lei – delegația 8260/2014, pentru inculpatul R. V.; avocat C. C. E., 400 lei – delegația 8261/2014, pentru inculpatul P. G.), și pentru părțile vătămate, A. A. C. (avocat C. B., 150 lei – delegația nr.9417/2015) și S. F. G. (avocat C. A., 150 lei – delegația nr.9418/2015), ce vor fi avansate inițial către Baroul Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.

Obligă inculpatul A. D. M. la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 17.03.2015.

Președinte, Judecător,

E. S. T. C. G.

Grefier,

L. A.

Red.S.E.

Tehnored.A.L.

13 ex./17.04.2015

Tribunalul Iași

Judecător: I. D.

← Verificare măsuri preventive. Art.207 NCPP. Sentința nr....		Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Sentința... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup. Legea 39/2003 art. 7. Decizia nr. 233/2015. Curtea de Apel IAŞI