Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 316/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 316/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 20-04-2015 în dosarul nr. 316/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIE Nr. 316/2015
Ședința publică de la 20 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. A.
Judecător A. C.-C.
Grefier C. L.
Ministerul Public - P. de pe lângă C. de A. Iași – a fost reprezentat la termenul din 01.04.2015 prin procuror S. C.
S-au luat în examinare apelurile promovate de inculpatul H. A. G. și P. de pe lângă Judecătoria Bârlad împotriva sentinței penale nr. 429 din 21.10.2014 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._ având ca obiect vătămarea corporală (art. 183 C.p.).
La apelul nominal lipsesc părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra apelului penal de față au avut loc în ședința publică din data de 01 aprilie 2015, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, în conformitate cu prevederile art. 391 al. 1 Cod procedură penală, s-a stabilit termen pentru pronunțare pentru data de 15.04.2015, când, având în vedere că unul dintre membrii completului de judecată se află în imposibilitate obiectivă de a îndeplini atribuțiile specifice funcției de judecător, aflându-se în concediu medical, în conformitate cu disp. art. 391 alin. 2 Cod procedură penală, pronunțarea a fost amânată pentru azi, când,
C. DE A.,
Deliberând asupra apelurilor penale de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 429 din 21.10.2014 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._ s-a dispus condamnarea inculpatului H. A.-G., fiul lui A. și D., născut la data de 20.04.1986 în Suceava, jud. Suceava, CNP –_, cetățean român, necăsători, un copil minor, cu antecedente penale –recidivist, domiciliat în comuna și ., și cu reședința în ., jud. V. la familia C. A., la pedeapsa de 1 ( un) an și 2 ( două ) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii devătămare corporală, prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal anterior, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal anterior, cu aplicarea art. 5 Cod penal actual și cu referire la art. 349 alin. 2, art. 375 alin. 1, 2, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
În temeiul art. 86 4 raportat la art. 83 Cod penal anterior cu referire la art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a noului Cod penal, s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare (termen de încercare 6 ani) la care a fost condamnat inculpatulH. A.-G. prin sentința penală nr. 1151 din 30.05.2011 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosar_, rămasă definitivă la data de 31.10.2011.
A fost cumulată pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare la care a fost condamnat inculpatul pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare la care a fost condamnat prin sentința penală nr. 1151 din 30.05.2011 pronunțată de Judecătoria Focșani, dispunându-se ca inculpatul să execute în întregime pedeapsa de 4 (patru ani și 8 (opt) luni închisoare.
Pe durata prevăzută de art.71 Cod penal anterior cu aplicarea art. 5 Cod penal actual, i-a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal anterior, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.
În baza art. 4 lit. b, art. 5 alin. 1 și art. 7 din Legea nr. 76/2008. inculpatul H. A.-G. a fost obligat la prelevarea de probe biologice în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.
A fost admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. I.-G., domiciliat în ., jud. V..
A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. Județean de Urgență „Sf. A. A. ” G. cu sediul în G., ., jud. G..
Inculpatul H. A.-G. a fost obligat să plătească, după cum urmează:
- părții civile S. I.-G., suma de 1.200 lei reprezentând daune morale.
- părții civile S. C. județean de Urgență „Sf. A. A. ” G. suma de 750,76 lei, reprezentând cheltuieli de asistență medicală de specialitate a persoanei vătămate S. I.-G..
S-a făcut aplicarea dispozițiilor legale ce reglementează plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în caz de condamnare, sens în care inculpatul a fost obligat la plata sumei de 300 lei cu acest titlu.
Pentru a hotărî astfel, în considerentele hotărârii pronunțate, instanța de fond a reținut următoarele:
”Sub nr._ din 27.11.2013 a fost înregistrat la instanță dosarul nr. 2621/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, împreună cu Rechizitoriul din 01.11.2013, prin care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale si trimiterea în judecată, în stare de liberate , a inculpatului major:
- H. A. G. - fiul lui A. si D., nascut la data de 20.04.1986, in mun. Suceava, judetul Suceava, domiciliat in comuna I., ., CNP_, cetatean roman, necasatorit, are un copil minor, stagiul militar nesatisfacut, recidivist, sub aspectul comiterii infractiunii de vatamare corporala, prev. de art. 181 alin. 1 cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal anterior– Legea nr. 15 din 1968. persoanei vătămate S. I.-G..
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține următoarele:
La data de 11 iunie 2013, persoana vătămata S. I.- G. a sesizat organele de cercetare penala din cadrul Postului de Politie I., cu privire la faptul ca, la data de 07.05.2013, a fost lovita, cu pumnul, in zona fetei, de catre numitul H. A.-G..
La data de 07.05.2013, inculpatul H. A. G. s-a deplasat la locuința partii vătămate S. I.-G., solicitându-i sa îl contacteze telefonic pe numitul S. G., pentru ca acesta din urma sa il transporte cu autovehiculul in satul Calimanesti.
Intre părți, a izbucnit o discuție contradictorie, pe fondul careia, inculpatul H. A. G. i-a aplicat persoanei vătămate S. I.-G., o singura lovitura, cu pumnul, in zona fetei. Ca urmare a loviturii aplicate, partea vătămata s-a dezechilibrat si a căzut la sol, in stare de inconștienta.
Ulterior, partea vătămata a fost transportata cu autoturismul aparținând nepotului sau, S. G., la S. Municipal Bârlad.
Ca urmare a agresiunilor exercitate de inculpat, partea vătămata a prezentat . dubla de mandibula subcondiliana stanga si laterala dreapta 45/46, care a putut fi produsa prin lovire cu mijloace contondente, la data de 7.05.2013 si care a necesitat pentru vindecare un număr de 50 - 55 de zile de îngrijiri medicale de la data producerii, aspect care rezulta din certificatul medico-legal nr. 182/ 20 mai 2013, emis de Cabinetul Medico- Legal Bârlad – Județul Vaslui ( fila nr. 9 dosar).
Cu ocazia audierii, în cursul urmăririi penale:
Inainte de a i se lua prima declaratie, conform art. 6 alin. 5 cod procedura penala, rap. la art. 70 cod procedura penala, inculpatului i s-au adus la cunostință invinuirea, incadrarea juridica a faptei si dreptul la apărare ( file nr. 17, 18 ),
Prin rezoluția din data de 09.09.2013, lucrătorii din cadrul Sectiei Nr. 8 Politia Rurala I. au dispus începerea urmăririi penale față de inculpat, masura fiind confirmata de catre procuror la aceeasi data.
La data de 27.09.2013, învinuitului i-a fost prezentat materialul de urmărire penala efectuat in cauza, aducându-i-se la cunoștință încadrarea juridica a faptei, precum si dreptul de a formula cereri noi si de a da declarații suplimentare, moment procesul in care, inculpatul nu a formulat cereri noi, nu a facut declarații suplimentare si nici nu a solicitat noi probatorii.
În cursul urmăririi penale, față de învinuit nu s‑au luat măsuri asiguratorii si nici masuri preventive. Inculpatul, in faza actelor premergătoare, a recunoscut si regretat comiterea faptei. De asemenea, prin declarație, si-a manifestat disponibilitatea achitării cuantumului despăgubirilor civile către părțile civile, doar in măsura in care va avea resursele financiare necesare.
Dupa inceperea urmariri penale, inculpatul s-a prevalat de dreptul sau de a nu face declaratii, mentinandu-si declaratiile date initial.
Inculpatul a recunoscut comiterea faptei in modalitatea mai sus- descrisa, prin declaratia data in faza actelor premergatoare. Dupa inceperea urmarii penale, inculpatul s-a prevalat de dreptul la tacere, mentinandu-si declaratia din faza actelor premergatoare. De mentionat este faptul ca recunoasterea inculpatului se coroboreaza cu declaratiile martorilor audiati in cauza, mai precis: Tachi C., martor ocular, care atesta ca la data de 07.05.2013, l-a vazut pe inculpat lovind-o pe partea vatamata cu pumnul in fata, acesta din urma, cazand la sol. In continuare, este de mentionat si depozitia martorului S. V. C..
În cursul urmăririi penale, învinuitul nu a fost supus măsurilor preventive și nu s‑au luat măsuri asiguratorii.
Cu privire la latura civilă, în cursul urmăririi penale:
1. Persona vatamata S. I.- G. s-a constituit parte civila impotriva inculpatului cu suma de 6.000 lei ( fila nr. 8 verso).
2. S. C. Judetean de Urgenta „ Sf. A. A.” Galati s-a constituit parte civila impotriva inculpatului cu suma de 750, 76 lei. (fila nr. 15 ).
Fapta descrisa mai sus a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă declaratia partii vatamate - file nr. 8; certificat medico-legal nr. 182 din data de 20 mai 2013 - fila nr. 9; declaratii martor Tachi C.- file nr. 10,11;declaratii martor S. V. – C. – file nr. 12, 13-14; adresa emisa de S. C. Judetean de Urgenta Sf. A. A. Galati – fila nr. 15 ;; actele dosarului.
Inculpatul H. A. G. a fost cercetat în stare de libertate.
La data de 04.03.2014 , în aplicarea dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 255/2013 ca urmare a intrării în vigoare a noului Cod penal și Cod de procedură penală, conform căruia :
(1) Cauzele aflate în curs de judecată în primă instanță la data intrării în vigoare a legii noi în care nu s-a început cercetarea judecătorească se soluționează de către instanța competentă conform legii noi, potrivit regulilor prevăzute de aceeași lege.
(2) În situația prevăzută la alin. (1), instanța pe rolul căreia se află cauza o trimite judecătorului de cameră preliminară, pentru a proceda potrivit art. 342 - 348 din Codul de procedură penală, ori, după caz, o declină în favoarea instanței competente.", prezenta cauză a fost trimisă Judecătorului de Cameră Preliminară.
A)- În procedura de Cameră preliminară, conform art. 432 Cod procedură penală, a fost verificată după trimiterea în judecată, competența și legalitatea sesizării instanței, și a fost verificată legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.
Judecătorul de Cameră preliminară a constat următoarele:
- rechizitoriul cuprinde datele referitoare la faptă, încadrarea juridică, la profilul moral și de personalitate al inculpatului, la actele de urmărire penală efectuate, la trimiterea în judecată și cheltuielile judiciare.
- nu au fost formulate cereri și excepții de către apărătorul inculpatului, iar din oficiu nu se impun a fi invocate.
- în temeiul art. 346 alin. 2 Cod procedură penală a constatat legalitatea rechizitoriului cu nr. 2607/P/2012 emis de P. de pe lângă Judecătoria Bârlad, fiind respectate dispozițiile art. 328 Cod procedură penală, a administrării probelor, respectiv proba cu înscrisuri, cu respectarea dispozițiilor art. 114-123 din același Cod, precum și actelor de urmărire penală, respectiv proba testimonială.
Prin încheierea din 04.04.2014 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Bârlad, în baza art. 346 alin. 2 Cod procedură penală, Judecătorul de Cameră Preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr.. 2621/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, din 01.11.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală privind pe inculpatul H. A. G. trimis în judecată pentru infracțiunile mai sus menționate în actul de sesizare al instanței.
B)- Judecătorul de Cameră preliminară a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul H. A. G. .
La judecarea cauzei în primă instanță, conform art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, având în vedere că acțiunea penală nu vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață, instanța a pus în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, referitor la faptul că în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.
S-a adus la cunoștință inculpatului dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i-se atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
La termenul de judecată din 09.09.2014 ,inculpatul H. A. G. a declarat personal că recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa și solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, în aplicarea dispozițiilor art. 349 alin. 2, art. 375 alin. 1, 2, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii .
InculpatulH. A. G. , a declarat că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată și a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște, nu le contestă și le însușește.
Audiat fiind inculpatulH. A. G. , a recunoscut în totalitate faptele cu privire la săvârșirea cărora au fost trimis în judecată, în modalitatea reținută în rechizitoriu, aspect confirmat și de probele administrate în cursul urmării penale..
Inculpatul personal și prin apărător ales a declarat că nu contestă probele administrate la urmărirea penală.
Instanța, având în vedere cererea formulată de inculpatul H. A. G. , de soluționare a cauzei în baza recunoașterii vinovăției, a apreciat că față de modalitatea de săvârșire a faptei, așa cum a fost reținută în rechizitoriu, raportat la declarația inculpatului și la elementele constitutive ale infracțiunii, inculpatul recunoaște în totalitate faptele pentru care a fost trimis în judecată, necontestând nicio probă din cursul urmăririi penale., iar probele administrate în cursul urmăririi penale și necontestate sunt suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.
În temeiul art. 349 alin. 2 Cod procedură penală instanța a apreciat că poate soluționa cauza numai pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale, deoarece inculpatul solicită aceasta și recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa și instanța a apreciat că probele sunt suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, iar acțiunea penală vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață.
În consecință, instanța, a dat eficiență cererii inculpatului, apreciind că îndeplinește condițiile prevăzute de art. 349 alin. 2, art. 375 alin. 1, 2, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii, a admis cererea și a trecut la judecarea cauzei numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, trecând la soluționarea laturii penale motivat de faptul că, din probele administrate, rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse, faptele pentru care este trimis în judecată inculpatul având un regim sancționator care exclude pedeapsa detențiunii pe viață.
F. de probatoriul administrat în cauză, rezultă ca faptele penale mai sus descrise există, au fost săvârșite de către inculpat, existând probele necesare si legal administrate.
Instanța de judecată a procedat la soluționarea laturii penale, constatând că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.
* Prin actul de sesizare al instanței, procurorul a apreciat că încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpat este următoarea:
- Fapta inculpatului H. A. G. - care, la data de 11 iunie 2013, i-a aplicat partii vatamate S. I. - G., o lovitura cu pumnul, in zona fetei, cauzandu-i leziuni, care au necesitat pentru vindecare 50-55 zile de ingrijiri medicale intruneste elementele constitutive ale infractiuniiinfractiunii de vatamare corporala, prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal anterior.
Prin Sentinta penala nr. 115/ 30 mai 2011, pronuntata de Judecatoria Focsani, definitiva prin decizia penala nr. 1766/ 31 mai 2011, a Curtii de A. Galati, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsa de 3 ani si sase luni inchisoare pentru comiterea infractiunii de talharie, prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c, alin. 21 lit. a cod penal, cu aplicarea art. 861 cod penal.
In aceste conditii, se constata ca prezenta infractiune a fost comisa inlauntrul termenului de incercare al suspendarii sub supraveghere, situatie in care, in cauza, devin incidente disp. art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal anterior privind recidiva poscondmnatorie.
* * Faptele mai sus descrise sunt prevăzute și de actuala lege penală, intrată în vigoare la data de 01.02.2014, fiind incriminate ca infracțiune și a fost săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă inculpatului H. A. G..
Soluționând acțiunea penală:
În baza art. 396 alin. 2 Cod procedură penală instanța va condamna pe inculpatul H. A. G. la pedeapsa închisorii, constatând, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat.
În baza textelor de lege enunțat mai sus și a dispozițiilor art. 396 alin. 2 Cod Procedura Penala, instanța urmează sa aplice inculpatului câte o pedeapsa la individualizarea căreia sub aspectul categoriei de pedeapsă și a duratei se vor avea in vedere limitele de pedeapsă fixate de lege, criteriile generale prev. de art. 74 Cod penal, respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, care se evaluează după împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Pericolul sporit pentru ordinea publică al faptelor săvârșite de inculpat este accentuat prin comportamentul violent al acestuia, ușurința cu care inculpatul recurge la gesturi violente, intensitatea loviturii, motivația gestului și nu în ultimul zona vizată pentru lovire - zona feței, mandibulei și consecințele agresiunii prin gravitatea leziunilor produse de inculpat părții vătămate cu intenție directă.
Fapta săvârșită de inculpat, a avut ca urmare imediată crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale ocrotite, privind integritatea corporală sau sănătatea, rezultând din materialitatea activității desfășurate efectiv de inculpat.
În ceea ce privește forma de vinovăție, în cauză, inculpatul a acționat cu intenția directă de a periclita valorile mai sus menționate, ocrotite de legiuitor.
Cunoașterea caracteristicilor unui infractor prezentă o deosebită importanță pentru determinarea gradului concret de pericol social a acestuia și pentru stabilirea unei pedepse eficiente, deoarece de multe ori, modul de comportare în societate, caracterizat prin disciplină în muncă și o viață conformă cu regulile de conviețuire socială, poate determina concluzia că un inculpat nu a comis infracțiunea datorită înclinației sale pentru comiterea unor fapte antisociale, ci ca urmare a unui complex de împrejurări care au contribuit ca inculpatul să se abată de la conduita sa obișnuită.
Inculpatul H. A. G. are vârsta de 27 de ani, are un copil minor in întreținere.
Din fi;a de cazier emisă de IPJ Suceava rezultă că inculpatul este recidivist, fiind condamnat anterior prin sentinta penala nr. 115/ 30 mai 2011, pronuntata de Judecatoria Focsani, definitiva prin decizia penala nr. 1766/ 31 mai 2011, a Curtii de A. Galati, inculpatul fiind condamnat la o pedeapsa de 3 ani si 6 luni inchisoare pentru comiterea infractiunii de talharie, prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c, alin. 21 lit. a cod penal, cu aplicarea art. 861 cod penal.
Antecedentele penale ale inculpatului privesc infracțiuni de violență asupra persoanei.
Față de modalitatea de săvârșire a faptei, gravitatea acesteia, rezultatul faptei concretizat în numărul mare de zile de îngrijiri medicale, instanța apreciază că scopul de prevenire si reeducare poate fi atins prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, cu o durată proporțională cu gravitatea faptei, pedeapsa amenzii fiind neîndestulătoare pentru reeducarea inculpatului.
Prin aplicarea pedepsei amenzii instanța apreciază că nu se stinge scopul pedepsei de reeducarea inculpatului și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiunii, în primul rând raportat la gravitatea faptelor, dar și față de ineficiența unei astfel de pedepse pecuniare .
Fapta ce formează obiectul prezentului dosar nu reprezintă prima sa abatere de natura penala, inculpatul săvârșind infracțiunea în stare de recidiva postcondamnatorie.
Antecedentele penale de la o vârstă tânără raportat la vârsta inculpatului, formează instanței convingerea că acesta nu este o persoană integrată social, care a reiterat comportamentul infracțional și se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins doar prin executarea acesteia, aplicarea imediată a unei pedepse fiind necesară, în condițiile în care inculpatul a săvârșit fapta în termenul de încercare al suspendării sub supraveghere a executării unei pedepse anterioare și în stare de recidivă.
Având în vedere persoana și conduita inculpatului , lipsa de ocupație, antecedentele de violență, formează convingerea instanței că în lipsa unor valori sociale, a săvârșit cu ușurință fapte penale, instanța apreciază că este oportună pentru reeducarea acestuia, aplicarea unei pedepse severe ca durată și modalitate de executare.
Față de modalitatea de săvârșire a faptelor, gravitatea acestora, rezultatul faptei, cât și reiterarea comportamentului, instanța apreciază că scopul de prevenire si reeducare poate fi atins prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, cu o durată proporțională cu gravitatea faptei, pedeapsă care să-și atingă scopul de reeducare și care să sancționeze aceste manifestări în mod corespunzător, cu consecințe de reeducare și responsabilizare a inculpatului acesta beneficiind cu privire la pedeapsa ce va fi aplicată de instanță, de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, având în vedere că sunt aplicabile dispozițiile prev. de art. art. 349 alin. 2, art. 375 alin. 1, 2, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii.
Instanța va soluționa cauza numai pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale, deoarece inculpatul a solicitat aceasta și a recunoscut în totalitate faptele reținute în sarcina sa și instanța a admis cererea acestuia, apreciind că probele sunt suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, acțiunea penală nu vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață., nefiind propuse pentru administrare de probe cu înscrisuri., urmând ca în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii să fie reduse cu o treime.
Față de probatoriul administrat în cauză, conform prevederilor din Codul penal intrat în vigoare la data de 01.02 2014 raportat la reglementările din Codul penal anterior, în baza cărora inculpatul a fost trimis în judecată, în aplicarea legii penale mai favorabile ce rezultă din compararea acelorași fapte care constituie infracțiuni și a instituțiilor de drept penal, instanța apreciază că în modalitatea descrisa mai sus:
În aplicarea legii penale mai favorabile instanța constată că faptele săvârșite de inculpat, în modalitatea reținută mai sus din probe, întrunesc în continuare elementele constitutive ale unei infracțiuni prevăzute și în noua reglementare.
Într-adevăr, faptele se regăsesc incriminate în continuare sub aceeași denumire sau sub o altă denumire în noul Cod penal (Legea nr. 286/2009), sau în conținutul altei infracțiuni.
Conform art. 5 Cod penal, În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Conform art. 4 Cod penal, Legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative și a măsurilor de siguranță, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte încetează prin . legii noi.
Conform art. 3 din Legea nr. 187/2012
(1) Dispozițiile art. 4 din Codul penal privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile și în situațiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii, inclusiv a formei de vinovăție, cerută de legea nouă pentru existența infracțiunii.
(2) Dispozițiile art. 4 din Codul penal nu se aplică în situația în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire."
În aplicarea rațiunii acestor texte de lege, cu privire la fapta săvârșită de inculpatul H. A. G. instanța reține următoarele:
* Legea penală anterioară datei de 01.02.2014:
- Conform art. 181 alin. 1 Cod penal anterior – Legea nr. 15 din 1968 constituie infracțiunea de Vătămarea corporalăFapta prin care s-a pricinuit integrității corporale sau sănătății o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 60 de zile și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. În cazul faptelor prevăzute la alin. 1^1 acțiunea penală se pune în mișcare și din oficiu. Împăcarea părților înlătură răspunderea penală, producându-și efectele și în cazul în care acțiunea penală a fost pusă în mișcare din oficiu.
* * Legea penală ulterioară datei de 01.02.2014:
- Conform art. 193 alin. 2 Cod penal actual - Legea nr. 286 din 2009 constituie infracțiune de Lovirea sau alte violențe Fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă.
În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, instanța urmează să analizeze și să compare limitele de pedeapsă prevăzute atât de legea veche cât și de legea nouă pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, regimul și tratamentul sancționator privind recidiva.
Instanța pornește de la premiza că în procesul de individualizare, raportat la gravitatea faptelor și persoana făptuitorului, instanța a apreciat oportună pedeapsa închisorii, iar cuantumul pedepsei proporțional cu gravitatea infracțiunii de vătămare corporală, care urmează să fie redusă cu 1/3 ca efect al aplicării art. 349 alin. 2, art. 375 alin. 1, 2, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii.
În aplicarea legii penale mai favorabile, instanța urmează să analizeze și să compare limitele de pedeapsă prevăzute atât de legea veche cât și de legea nouă pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, regimul și tratamentul sancționator privind reținerea stării de recidivă, posibilitatea pedepselor alternative închisoare/amendă penală, posibilitatea încetării procesului penal prin împăcarea părților/retragerea plângerii penale.
În acest sens, instanța va avea în vedere și împrejurarea că la individualizarea cuantumului pedepsei se va reține cauza legală de reducere a pedepsei prevăzută de dispozițiile art. 349 alin. 2, art. 375 alin. 1, 2, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii.
Cu privire limitele de pedeapsă, deși aparent legea nouă este mai favorabilă pentru că prevede și pedeapsa alternativă a amenzii, instanța apreciază că vechile reglementări sunt mai favorabile atât sub aspectul limitelor de pedeapsă închisorii, limite identice în ambele coduri, prin prisma modului de calcul privind recidiva, având în vedere că instanța a optat în individualizare pentru pedeapsa închisorii, dar și ca efect al unei posibile împăcări, prevăzută numai de codul penal anterior.
Cu privire la instituția recidivei , instanța apreciază că sunt mai favorabile dispozițiile Codului penal anterior, deoarece tehnica de calcul a pedepsei rezultante duce la o rezultantă a duratei pedepsei finale mai reduse, și implicit mai favorabil, în condițiile în care apreciază că nu este necesară aplicarea unei pedepse orientate spre limita maximă și nici mărirea acesteia prin adăugarea unui spor. .
- Conform art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal anteior Există recidivă pentru persoana fizică când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracțiune este închisoarea mai mare de un an.
În cazul recidivei prevăzute în art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvârșită ulterior și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea anterioară se contopesc potrivit dispozițiilor art. 34 și 35. Sporul prevăzut în art. 34 alin. 1 lit. b) se poate mări până la 7 ani, conform art. 39 alin. 1 Cod penal anterior.
Conform art. 41 alin. 1 Cod penal actual Există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare.
Dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta conform art. 43 alin. 1 Cod penal.
De menționate că față de antecedentele penale ale inculpatului, de 3 ani și 6 luni închisoare, există recidivă și conform noului cod penal, deși prevederile acestuia cu privire la starea de recidivă sunt mai favorabile față de codul penal anterior, sub aspectul condiției cuantumului pedepsei anterioare, ca prim termen al recidivei.
În aplicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 265 din 06 mai 2014 publicată în Monitorul Oficial nr. 372 din 20 .05.2014 instanța apreciază că vechile reglementări prevăzute în Codul penal anterior - Legea nr. 15 din 1968, în vigoare la data săvârșirii faptei, sunt mai favorabile, atât sub aspectul limitelor de pedeapsă în condițiile în care pentru infracțiunea de vătămare corporală limitele pedepsei închisorii sunt identice în ambele reglementări, iar instanța a optat la o pedeapsă cu închisoarea, fiind nerelevantă în acest context de individualizare existența alternativa a pedepsei amenzii penale prevăzută de actualul Cod penal, cât și prin prisma existenței stării de recidivă, modul de calcul privind recidiva fiind favorabil inculpatului în tehnica Codului penal anterior și în consecință, se va păstra încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare al instanței, ca fiind favorabilă inculpatului.
În consecință, instanța:
Va condamna pe inculpatul H. A. - G. ,la pedeapsa de:
- 1 ( un) an și 2 ( două ) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal anterior, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal anterior – Legea nr. 15 din 1968, cu aplicarea art. 5 Cod penal actual - Legea nr. 286 din 2009 și cu referire la art. 349 alin. 2, art. 375 alin. 1, 2, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală actual, împotriva persoanei vătămate S. I.-G..
În cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 15 din conform cărora Legea nr. 187/2012
(1) Măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969 se menține și după . Codului penal.
(2) Regimul suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute la alin. (1), inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969."
Inculpatul a săvârșit faptele deduse judecății în prezenta cauză în cursul termenului de încercare de 6 ani stabilit prin Sentința penală nr. 1151 din 30.05.2011 pronunțată de Judecătoria Focșani .
Infracțiunile pentru care este cercetat și judecat inculpatul în prezenta cauză, au fost săvârșită cu intenție, de către inculpat, în intervalul de timp de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare anterioară și până la împlinirea termenului de încercare fixat de instanță ( care s-ar fi împlinit la data de 31.10.2017) - faptele deduse judecății în prezenta cauză fiind săvârșite în data de 07.05.2013, infracțiunea săvârșită ulterior fiind descoperită înainte de expirarea termenului de încercare.
Instanța apreciază că sunt aplicabile dispozițiile imperative ale art. 86 4 raportat la art. 83 Cod penal anterior privind revocarea suspendării sub executare a executării pedepsei, care prevede că, în situația în care, în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune, dispoziții asupra cărora, de altfel, a fost atrasă atenția inculpatului, fiindu-i puse în vedere prin hotărârea anterioară.
Revocarea suspendării condiționate și sub supraveghere a executării pedepsei închisorii este obligatorie, conform art. 83 alin. (1) Cod penal, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune intenționată pentru care s-a pronunțat o hotărâre de condamnare.
În acest caz, instanța nu poate dispune o nouă suspendare condiționată a executării pedepsei, indiferent dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 81 alin. (1) lit. b) privind durata pedepsei aplicate pentru infracțiunea anterioară, întrucât, potrivit art. 83 alin. (3) Cod penal, numai dacă infracțiunea ulterioară este săvârșită din culpă - nu și atunci când aceasta este săvârșită cu intenție - Decizia I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 212 din 22 ianuarie 2008.
Obligativitatea revocării suspendării condiționate exclude posibilitatea aplicării art. 81 alin. (1) lit. b) Cod penal, chiar dacă pedeapsa a cărei suspendare se revocă nu este mai mare de 6 luni. Acceptând această posibilitate ar însemna să se dispună o a doua suspendare pentru aceeași pedeapsă.
Inculpatul a pierdut beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei anterioare prin comportamentul său de săvârșire de noi fapte în timpul termenului de încercare, iar față de persistența infracțională a inculpatului instanța apreciază că este benefică izolarea acestuia de societatea, scopul de reeducare și prevenție urmând a fi atins prin aplicarea unei pedepse privative de libertate, în condițiile în care modalitate de executare a pedepsei anterioare nu și-a atins scopul.
În consecință, în temeiul art. 86 4 raportat la art. 83 Cod penal anterior cu referire la art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a noului Cod penal, va revoca suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare ( termen de încercare 6 ani) la care a fost condamnat inculpatul H. A. - G. prin Sentința penală nr. 1151 din 30.05.2011 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosar_ – rămasă definitivă la data de 31.10.2011
Va cumula pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin prezenta sentință cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare la care a fost condamnat prin Sentința penală nr. 1151 din 30.05.2011 pronunțată de Judecătoria Focșani .
Va dispune ca inculpatul să execute în întregime pedeapsa de 4 (patru ani și 8 (opt) luni închisoare.
Pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal anterior cu aplicarea art. 5 Cod penal actual, interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal anterior, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.
Instanța nu va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza I Cod Penal, deși art. 71 reglementează obligația instanței de a interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a-c Cod Penal.
Interzicerea dreptului de a vota contravine art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale, astfel cum a statuat CEDO prin Hot. din 30.03.2004 privind cauza Hirst contra Marii Britanii.
În motivarea acestei hotărâri s-a reținut că indiferent de durata pedepsei si de natura infracțiunii care a atras-o, nu se justifică excluderea celor condamnați din câmpul persoanelor cu drept de vot neexistând nicio legătura intre interdicția votului si scopul pedepsei, de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni si de a asigura re-inserția socială a infractorului.
De asemenea, instanța nu va interzice nici exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.c Cod penal, deoarece inculpatul nu s-au folosit de o profesie sau activitate in comiterea infracțiunii, astfel ca nu se justifică interzicerea drepturilor prev. de lit. c.
Prin Legea nr. 76 din 8 aprilie 2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare a fost înființat acest sistem național de date pentru crearea cadrului legal intern aplicării Deciziei nr. 2008/6 15/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 23 iunie 2008 privind intensificarea cooperării transfrontaliere.
Scopul acestui sistem este potrivit art. 1… “constituirea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, denumit în continuare S.N.D.G.J., pentru prevenirea și combaterea unor categorii de infracțiuni prin care se aduc atingeri grave drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei, în special dreptului la viață și la integritate fizică și psihică, precum și pentru identificarea cadavrelor cu identitate necunoscută, a persoanelor dispărute sau a persoanelor decedate în urma catastrofelor naturale, a accidentelor în masă, a infracțiunilor de omor sau a actelor de terorism.”
Art. 3 menționează că infracțiunile pentru care pot fi prelevate probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J. sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege, printer care este prevăzută și infracțiunea de vătămare corporală, dedusă judecății în prezenta cauză.
Astfel, în baza art. 4 lit. b, art. 5 alin. 1 și art. 7 din Legea nr. 76/2008 obligă pe inculpatul H. A. - G. la prelevarea de probe biologice în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.
Inculpatul va fi informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.
Cu privire la latura civilă, în faza de judecată instanța a reținut următoarele :
1. Persona vătămata S. I.- G. s-a constituit parte civila împotriva inculpatului cu suma de 6.000 lei, compusă din 4.800 lei daune materiale și 1.200 lei daune morale.
2. S. C. Judetean de Urgenta „ Sf. A. A.” Galati s-a constituit parte civila impotriva inculpatului cu suma de 750, 76 lei.
Analizând cererea formulată de partea civilă S. I.- G. - instanța apreciază, față de ansamblul materialului probator, că este dovedită în parte.
a) Cu privire la daunele morale:
În privința stabilirii cuantumului despăgubirilor acordate pentru repararea daunelor morale urmează ca instanța să facă o analiză în concreto a existenței și întinderii prejudiciului precum și corelarea despăgubirii cu realitatea măsurată a suferințelor îndurate de victimă.
Indiferent de numărul de îngrijiri medicale, intensitatea suferinței este la fel de mare la început, doar durata de vindecare diferă, ceea ce se reflectă în cuantumul unei zile de suferințe înmulțit cu numărul de zile de îngrijiri medicale.
Daunele morale nu trebuie să constituie nici amenzi excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificate pentru victimele daunelor, iar sumele acordate trebuie să poată fi calificate numai ca despăgubiri.
Ca urmare a agresiunilor exercitate de inculpat, partea vătămata a prezentat . dubla de mandibula subcondiliana stanga si laterala dreapta 45/46, care a putut fi produsa prin lovire cu mijloace contondente, la data de 7.05.2013 si care a necesitat pentru vindecare un număr de 50 - 55 de zile de îngrijiri medicale de la data producerii, aspect care rezulta din certificatul medico-legal nr. 182/ 20 mai 2013, emis de Cabinetul Medico- Legal Bârlad – Județul Vaslui .
Astfel, partea vătămată a fost internat în unități spitalicești din G. în perioada 13.05.2013 – 16.05.2013, ocazie cu care i-au fost acordate îngrijiri medicale, s-a practicat reducerea și imobilizarea prin blocaj intermaxilar rigid pentru6 săptămâni.
Instanța apreciază că leziunile rezultate în urma agresării de către inculpat, au produs părții vătămate suferințe fizice, având în vedere zona afectată, durere, traumele necesitând îngrijiri medicale, imobilizare, izolare de mediul normal de viață prin internare în spital, partea vătămată a suferit fizic și psihic, a avut dureri în zona lezată, a fost nevoie de administrarea medicamentoasă .
Această perioadă îndelungată a fost apreciată ca fiind necesară recuperării funcționale, partea vătămată având dificultăți într-o alimentare normală .
Aceste suferințe fizice s-au reflectat și într-o stare psihica de disconfort, la care s-a adăugat suferința psihică determinata de izolarea părții vătămate de mediul sau normal de viață, prin perioada de spitalizare.
În perioada de convalescență, care s-a prelungit pe o perioadă lungă de timp, partea vătămată a acuzat dureri și nu a mai fost apt să desfășoare o viață normală socială decât printr-un efort psihic suplimentar de adaptare, . suferită producându-i părții vătămate pe lângă suferințele fizice, dureri în zona lezată, o stare de depresie, recuperarea sa fiind parțială și în timp.
Daunele morale la care este îndreptățită partea vătămată, reprezintă o satisfacție echitabilă suficientă, în raport de suferințele fizice deosebite, cauzate de vătămarea sănătății sale și afectarea condițiilor obișnuite de viață, precum și de suferințele psihice cauzate de nevoia de a suporta îngrijiri medicale spitalicești, cât și administrare medicamentoasă ulterioară.
Față de probele administrate în cauză instanța apreciază că inculpatul prin fapta sa, a creat o pagubă, echivalent al suferinței morale a părții vătămate, constând în suferința fizică și psihică resimțită de partea vătămată în urma leziunilor suferite, ducând la deprecierea stării psiho-emoțională, post traumatic.
Instanța apreciază că există legătură de cauzalitate între fapta inculpatului și traumele fizice si psihice produse părții vătămate prin săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, partea vătămată fiind îndreptățită să fie despăgubită cu contravaloarea acestora.
Daunele acordate părții civile trebuie să fie direct proporționale cu prejudiciul material și moral produs acesteia, o concordanță între aceste daune, prejudiciul efectiv suferit raportat la vătămările produse și urmările acestora, reținându-se în mod distinct faptul că aceste vătămări au fost produse cu intenție.
Instanța apreciază că acordarea daunelor morale, reprezintă o compensație pecuniară firească, iar la stabilirea cuantumului acestora, s-a avut în vedere suferințele fizice și psihice de excepție la care a fost supusă partea vătămată, durata îndelungată de timp în care partea vătămată a fost privată de posibilitatea de a duce o viață normală corespunzătoare vârstei sale, privațiune care are un caracter cert în prezent, daunele morale fiind o compensare echitabilă a prejudiciului moral suferit, fără a constitui o sursă de îmbogățire fără justă cauză. pentru a compensa aceste suferințe, în mod justificat i se v-a acordat această sumă cu titlu de pretium dolores .
În absența unor criterii științifice, exacte, pentru evaluarea cuantumului despăgubirilor destinate reparării prejudiciilor morale, determinate de incompatibilitatea între caracterul nepatrimonial al daunelor și caracterul patrimonial al despăgubirii, instanța, având în vedere circumstanțele faptei, de urmările produse, de persoana în favoarea căreia au fost acordate daunele, instanța apreciază cuantumul acestor daune la suma de 1.200 lei reprezentând daune morale, având în vedere și achiesarea părților civile la cuantumul mediu propus de asigurător, calculat în limita petitului cu care a fost învestită instanța de partea civilă.
Și aceasta, nu pentru a acoperi suferințele, care au un preț inestimabil, ci pentru a diminua consecințele negative ale faptelor și ale implicațiilor produse de acestea pe toate planurile vieții sociale ale părții vătămate.
Pentru toate aceste suferințe, partea vătămată este îndreptățită să fie despăgubită de inculpat, cu echivalentul bănesc al acestora, așa cum a fost dovedit de partea vătămată.
b) Cu privire la daunele materiale solicitate de partea civilă S. I.- G. instanța apreciază aceste cheltuieli nu au fost dovedite, nerezultând din actele dosarului că persoana vătămată a efectuat cheltuieli medicale pentru refacerea sănătății.
Sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile conform art. 19 și art. 20 Cod procedură penală, art. 397 Cod procedură penală raportat la art. 998 cod civil - art. 1357 Cod civil ( Legea nr. 287 din 2009 privind Codul Civil ), fiind stabilită legătura de cauzalitate dintre prejudiciu, fapta făptuitorului și acțiunea culpabilă a acestuia, instanța apreciind că inculpatul este răspunzători de producerea pagubei în patrimoniul părții vătămate .
Aceeași legătură de cauzalitate este apreciată de instanță ca existând între fapta inculpatului și cheltuielile medicale efectuate de: - partea civilă S. C. județean de Urgență- „ Sf. A. A. ” G. reprezentând cheltuieli de asistență medicală de specialitate a părții vătămate.
Instanța apreciază că cererile părților civile, instituții sanitară, sunt întemeiate și dovedite, fiind dovedită legătura de cauzalitate dintre prejudiciu, făptuitor și acțiunea culpabilă a acestuia, cu privire la îngrijirile medicale acordate părții vătămate în calitate de pacient al unității spitalicești, pentru leziunile suferite.
În consecință, instanța:
Va admite în parte acțiunea civilă, formulată de partea civilă S. I.-G., domiciliat în ..
Va admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. județean de Urgență- „ Sf. A. A. ” G. cu sediul în G., ., jud. G.. .
Va obliga pe inculpatul H. A. – G. să plătească:
- părții civile S. I.-G. suma de 1.200 lei reprezentând daune morale.
- părții civile S. C. județean de Urgență- „ Sf. A. A. ” G. suma de 750,76 lei, reprezentând cheltuieli de asistență medicală de specialitate a persoanei vătămate S. I.-G..
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală obligă pe inculpatul H. A. - G. la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. .
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în faza de judecată în sumă de 200 lei rămâne în sarcina statului și va fi plătită Baroului V. din fondurile Ministerului Justiției.”
În termen legal, împotriva sentinței penale sus menționate, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad și inculpatul H. A.-G. au promovat calea ordinara de atac a apelului.
Critica Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad a vizat legalitatea hotărârii atacate. În concret, procurorul apelant a arătat că, în condițiile în care prin hotărârea pronunțată a fost cumulată la pedeapsa stabilita pentru infracțiunea dedusa judecății și pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare ce i-a fost aplicata anterior inculpatului H. A.-G. prin sentința penală nr. 1151/30.05.2011 a Judecătoriei Focșani, rămasă definitivă la data de 31.10.2011, ținând seama de faptul că în cauza penală soluționata prin sentința penală anterior menționata, inculpatul a fost reținut și apoi arestat preventiv în perioada 05.04._11, în conformitate cu dispozițiile art. 72 Cod penal și art. 404 alin. 4 Cod procedura penală, se impunea ca din durata pedepsei totale aplicate să fie dedus intervalul de timp cât au fost executate masurile preventive ale reținerii și arestului preventiv.
A solicitat P. de pe lângă Judecătoria Bârlad admiterea apelului declarat, desființarea în parte a sentinței penale apelate, rejudecarea cauzei, ocazie în care să se dispună deducerea din durata pedepsei aplicate inculpatului a perioadei cuprinsă de la 05.04.2011 până la 30.05.2011.
Apelul declarat de inculpatul H. A.-G. a vizat temeinicia hotărârii apelate, mai exact individualizarea judiciara a pedepsei. Susține inculpatul apelant că față de minimul special redus cu o treime ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 396 alin. (10) Cod procedura penală, pedeapsa concret aplicata de 1 an și 2 luni închisoare este prea mare, solicitând reducerea cuantumului acesteia.
Motivează inculpatul că la individualizarea judiciară, instanța fondului ar fi trebuit să rețină în favoarea sa și circumstanțe atenuante constând în împrejurările comiterii faptei, conduita procesuală adoptată, vârsta frageda, împrejurarea că are un copil minor în întreținere și ca muncește ca ziler pentru a-și întreține familia.
Susține inculpatul că instanța de fond nu a motivat de o maniera convingătoare individualizare judiciara, motivarea realizata fiind una succinta, în care nu sunt reținute aspecte importante.
A solicitat inculpatul H. A.-G., admiterea apelului declarat, desființarea hotărârii atacate cu consecința unei reindividualizări a pedepsei aplicate.
Examinând sentința penală apelată, pe baza tuturor lucrărilor și a materialului probator existent la dosarul cauzei, atât prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele conferite de dispozițiile art. 417 alin. (2) Cod procedura penală, C. constată următoarele:
Prin rechizitoriul procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad din 01.11.2013 dat în dosarul de urmărire penală numărul 2621/P/2013, Judecătoria Bârlad a fost investită cu judecarea în primă instanța a inculpatului H. A.-G. pentru comiterea infracțiunii de ”vatamare corporala”, în varianta normativă prevăzută de art. 181 alin. (1) din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) din Codul penal din 1969, constând în aceea că, în ziua 07.05.2013, inculpatul s-a deplasat la locuința persoanei vătămate S. I.-G. și, în cadrul unui conflict izbucnit spontan, H. A.-G. i-a aplicat persoanei vătămate o lovitura, cu pumnul, in zona fetei. Ca urmare a loviturii primite, persoana vătămata s-a dezechilibrat si a căzut la sol, suferind . dubla de mandibula subcondiliana stanga si laterala dreapta 45/46, care a necesitat pentru vindecare un număr de 50 - 55 de zile de îngrijiri medicale.
Fiind investită cu judecarea cauzei, instanța de fond, pe baza unei judicioase analize și evaluări a întregului material probator strâns în cursul urmăririi penale, a reținut o situație de fapt corectă, conformă cu realitatea obiectiva dovedit petrecută în ziua de 07.05.2013, pe care, de altfel, și inculpatul H. A.-G. a recunoscut-o în totalitate în condițiile prevăzute de art. 374 alin. (4), art. 375 și art. 396 alin. (10) Cod procedura penală.
Judecătorul fondului a dat eficiență dispozițiilor art. 103 Cod de procedură penală, făcând o apreciere și o interpretare corecta a probelor administrate în cauza, după prealabila examinare a tuturor mijloacelor de proba existente la dosar.
În considerentele sentinței penale supusa prezentei analize, sunt prezentate, într-o manieră dezvoltată, argumentele care au stat la baza soluției de condamnare dispusa, fiind explicitată vinovăția, sub forma intenției directe, reținută în sarcina inculpatului H. A.-G. în comiterea infracțiunii de vătămare corporală.
Pe baza situației de fapt dovedita, dincolo de orice îndoială, de probatoriu strâns în cauză, prima instanță a procedat la o corecta încadrare în drept a faptei dovedit comisă de către inculpatului H. A.-G., stabilind că aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală, în varianta normativa prevăzută de art. 181 alin.(1) din Codul penal din 1969.
Referitor la încadrarea în drept a faptei ce formează obiectul judecății de față, în contextul intrării în vigoare la data de 01 februarie 2014 a unui nou Cod penal, C. ține să arate că infracțiunea de vătămare corporală, în varianta normativa prevăzută de art. 181 alin.(1) din Codul penal din 1969 are continuitate de incriminare, norma corespondenta din Codul penal actual fiind cea înscrisă în art. 193 alin. (2) cu denumirea marginală ”loviri sau alte violențe”, text care a preluat condițiile de incriminare din norma corespondenta din vechea lege penală, iar în ceea ce privește regimul sancționator noua lege penală a adus o atenuare în sensul că prevede alternativ cu pedeapsa închisorii, care a păstrat limitele speciale din legea veche (6 luni – 5 ani), și pedeapsa amenzii.
Față de aceasta împrejurare, instanța de fond a efectuat o analiza comparativa și globala a celor doua legi penale generale (Codul penal din 1969 și Codul penal actual), în deplin acord cu cele statuate prin Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale, analiza la finele căreia, în mod corect, a identificat ca fiind mai favorabila pentru inculpatul H. A.-G., legea penala veche. Astfel, chiar daca din perspectiva pedepsei prevăzute de lege, Codul penal actual pare ca fiind legea mai favorabilă, caracterul mai favorabil al acestei legi este doar aparent întrucât prin luarea în analiza a tuturor instituțiilor de drept penal incidente în cauză (starea de recidiva, modalitățile de executare ale pedepsei închisorii, pedepsele accesorii, pedepsele complementare), în ansamblu, mai favorabilă este legea penală veche.
La stabilirea regimului sancționator, prima instanță a avut în vedere și a dat eficiență criteriilor generale de individualizare judiciara înscrise la art. 74 din Codul penal din 1969, respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, care au fost evaluate după împrejurările și modul de comitere a infracțiunii. Totodată, judecătorul fondului a avut în vedere și o . elemente ce caracterizează persoana inculpatului (nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială, antecedența penală), precum și atitudinea procesuală adoptata de acesta în raport cu infracțiunea imputată și comportamentul avut pe tot parcursul procesului penal.
Rezultă din considerentele sentinței penale analizate că, în operațiunea de individualizare judiciara au fost avute în vedere, pe lângă circumstanțele reale, și circumstanțele ce caracterizează persoana inculpatului H. A.-G., reținându-se că acesta are vârsta de 27 de ani, are în întreținere un copil minor, că a manifestat o conduita procesuală corecta, dar s-a ținut seama și de trecutul său infracțional, reținându-se ca a comis fapta de vătămare corporală în condițiile în care se afla înlăuntrul unui termen de încercare stabilit în sarcina sa printr-o hotărâre anterioara de condamnare.
Se reține astfel că elementele referitoare la persoana inculpatului invocate de acesta în motivarea căii de atac de față au fost avute în vedere și ”cântărite” de judecătorul fondului atunci când a stabilit cuantumul pedepsei principale.
Cât privește critica inculpatului referitoare la nereținerea de circumstanțe atenuate, C. ține să arate că acesta reprezintă o facultate a instanței și nu o obligație, iar la analiza oportunității reținerii unor asemenea circumstanțe, judecătorul are în vedere toate elementele ce caracterizează fapta penală și pe infractor, realizând o analiză de ansamblu, nefiind permis un examen trunchiat a unui/unor aspecte cu ignorarea celorlalte.
În concret, față de modalitatea în care s-a dovedit ca a fost comisă infracțiunea de vătămare corporală, respectiv în locuința persoanei vătămate, fără o motivație interioara aptă să justifice adoptarea unui comportament violent, prin aplicare unei lovituri de o mare intensitate și duritate, prin abandonarea victimei după ce a fost doborâtă la pământ și și-a pierdut cunoștința, prin producerea unei leziuni grave ce a necesitat pentru vindecare un număr relativ mare de îngrijiri medicale și care a impus și alte consecințe negative pentru victima (imobilizarea prin blocaj intermaxilar rigid pentru o perioada de 6 săptămâni), reținând și faptul că la momentul comiterii faptei, inculpatul se afla într-un termen de încercare, situație în care o dată în plus avea obligația de a se abține și de a-și înfrâna orice conduită infracțională, C. apreciază că nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuate în favoarea inculpatului H. A.-G..
Față de acestea, se constată neîntemeiata critica inculpatului apelant referitoare la nereținerea în favoarea sa de circumstanțe atenuate.
În condițiile în care, judecata în primă instanță s-a desfășurat potrivit procedurii simplificate a recunoașterii vinovăției, limitele de pedeapsa prevăzute de textul de incriminare au fost reduse cu o treime, astfel că minimul special a atins nivelul de 4 luni, în timp ce maximul special este de 3 ani și 4 luni închisoare.
Pornind de la limita minima redusa cu o treime ca urmarea incidenței cauzei de reducere a pedepsei aplicabilă în situația procedurii simplificate a recunoașterii vinovăției, aceea de 4 luni închisoare, instanța de control judiciar apreciază ca pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare aplicata inculpatului pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală nu răspunde unei proporționalități cu gravitatea faptei și cu periculozitatea socială a inculpatului, existând un dezechilibru în sensul că pedeapsa aplicata este puțin prea aspra raportat la toate elementele ce caracterizează infracțiunea și la cele care sunt specifice persoanei inculpatului și conduitei procesuale adoptate de acesta.
În considerarea argumentelor sus redate, C. reține ca pedeapsa aplicată inculpatului nu este proporțională cu gravitatea concreta a faptei și cu elementele referitoare la persoana acestuia, iar critica referitoare la cuantumul pedepsei principale aplicate de instanța de fond apare ca fiind justificată, hotărârea examinata impunându-se a fi modificată în aceasta privință.
Realizând propriul examen prin prisma criteriilor legale de individualizare judiciară, C. apreciază ca o pedeapsa corecta, proporțională cu gravitatea faptei si cu periculozitatea infractorului, în măsura să asigure reeducarea inculpatului și să determine schimbarea atitudinii acestuia față de valorile sociale ocrotite de legea penală este pedeapsa de 1 an închisoare.
Analizând actele și lucrările dosarul și sub aspectul modului în care a fost rezolvata antecedența penală a inculpatului H. A.-G., C. constată că prima instanță a făcut o corecta aplicare a dispozițiilor legale incidente în speță. În condițiile în care infracțiunea ce formează obiectul prezentei judecăți a fost comisă în termenul de încercare stabilit în sarcina inculpatului prin sentința penală nr. 1151/30.05.2011 a Judecătoriei Focșani, devin incidente dispozițiile art. 86 indice 4 raportat la art. 83 din Codul penal anterior referitoare la revocarea suspendării sub supraveghere acordata anterior.
Verificând sentința penală supusa prezentului examen și din perspectiva aplicării normelor juridice care prevăd obligația de a se deduce din pedeapsa închisorii aplicate, perioada de timp cât cel condamnat s-a aflat sub puterea unei măsuri preventive privative de libertate, C. constată faptul că în dosarul penal soluționat prin sentința penală nr. 1151/30.05.2011 a Judecătoriei Focșani, rămasă definitivă la data de 31.10.2011, inculpatul H. A.-G. a fost inițial reținut, iar apoi, în continuare s-a aflat sub puterea măsurii arestării preventive, măsura care a încetat la momentul pronunțării hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate. În concret, se constată că în dosarul penal numărul_ al Judecătoriei Focșani, inculpatul H. A.-G. a fost reținut și arestat preventiv în perioada 05.04.2011 – 30.05.2011, perioada care în temeiul dispozițiilor art. 88 Cod penal anterior se impune a fi dedusa din pedeapsa stabilita prin noua hotărâre de condamnare, pedeapsa care are în compunerea sa și pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicata prin sentința penală nr. 1151/30.05.2011 a Judecătoriei Focșani.
Față de acestea, se constată întemeiata critica procurorului apelant, hotărârea instanței de fond impunându-se a fi corectata sub acest aspect.
În considerarea tuturor argumentelor anterior redate, în temeiul dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit.a) Cod procedură penală, C. urmează să dispună admiterea apelurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria Bârlad și de inculpatul H. A.-G., împotriva sentinței penale nr. 429 din 21.10.2014 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, sentință pe care o va desființa în parte, în latura penală.
Procedând la rejudecarea cauzei, instanța de control judiciar va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani și 8 (opt) luni închisoare ce i-a fost aplicată inculpatului H. A.-G. prin sentința penală apelată și va repune în individualitatea lor pedepsele componente, respectiv pedeapsa de 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii de "vătămare corporală" prev. și ped. de art. 181 alin, (1) din Codul penal clin 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a) din Codul penal din 1969, cu referire la art. 349 alin. (2), an. 375 alin. (1), (2) și art. 396 alin. (10) Cod procedură penală (faptă comisă la data de 07.05.2013) și pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1151/30.05.2011 a Judecătoriei Focșani, rămasă definitivă la data de 31.10.2011. pentru comiterea infracțiunii de "tâlhărie" prev. și ped. de art. 211 alin. (1), (2) lit. b), c), alin. (2) indice 1 lit. a) din Codul penal din 1969 (faptă comisă la data de 04/05.04.2011).
Pentru argumentele mai sus dezvoltate, C. va reduce cuantumul pedepsei aplicate inculpatului prin sentința penală apelată pentru săvârșirea infracțiunii de "vătămare corporală" prev. și ped. de art. 181 alin. (1) din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a) din Codul penal din 1969, cu referire la ari. 349 alin. (2), art. 375 alin. (1), (2) și art. 396 alin. (10) Cod procedură penală, de la 1 (uri) an și 2 (două) luni închisoare la 1 (un) an închisoare.
În baza dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 86 indice 4 și art. 83 din Codul penal din 1969, va cumula pedeapsa de 1 (un) an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de "vătămare corporală" prev. și ped. de art. 181 alin. (1) din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a) din Codul penal din 1969, cu referire la art. 349 alin. (2), art. 375 alin. (1), (2) și art. 396 alin. (10) Cod procedură penală la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1151/30.05.2011 a Judecătoriei Focșani, rămasă definitivă la data de 31.10.2011, pedeapsă a cărei suspendare sub supraveghere a fost revocată prin sentința penală apelată.
Se va stabili ca pedeapsă totală de executat pentru inculpatul H. A.-G., pedeapsa de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare.
În temeiul dispozițiilor art. 88 din Codul penal din 1969, pentru motivele sus explicitate, se va dispune deducerea din durata pedepsei de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare aplicată inculpatului H. A.-G. prin prezenta hotărâre, a perioadei reținerii și a arestului preventiv, respectiv perioada de la 05.04.2011 pană la 30.05.2011.
Toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate se impun a fi menținute, neexistând motiv pentru modificarea lor.
Se va face aplicarea dispozițiilor art. 272 și art. 275 alin. (3) Cod procedură penală care reglementează plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Bârlad și de inculpatul H. A.-G. (fiul lui A. și D., născut la data de 20.04.1986 în mun. Suceava, jud. Suceava, domiciliat în com. I., ., CNP_), împotriva sentinței penale nr. 429 din 21.10.2014 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, sentință pe care o desființează în parte, în latura penală.
Rejudecând cauza:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani și 8 (opt) luni închisoare ce i-a fost aplicată inculpatului H. A.-G. prin sentința penală apelată și, repune în individualitatea lor pedepsele componente, după cum urmează:
- pedeapsa de 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii de "vătămare corporală" prev. și ped. de art. 181 alin, (1) din Codul penal clin 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a) din Codul penal din 1969, cu referire la art. 349 alin. (2), an. 375 alin. (1), (2) și art. 396 alin. (10) Cod procedură penală (faptă comisă la data de 07.05.2013);
- pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1151/30.05.2011 a Judecătoriei Focșani, rămasă definitivă la data de 31.10.2011. pentru comiterea infracțiunii de "tâlhărie" prev. și ped. de art. 211 alin. (1), (2) lit. b), c), alin. (2) indice 1 lit. a) din Codul penal din 1969 (faptă comisă la data de 04/05.04.2011);
Reduce cuantumul pedepsei aplicate inculpatului prin sentința penală apelată pentru săvârșirea infracțiunii de "vătămare corporală" prev. și ped. de art. 181 alin. (1) din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a) din Codul penal din 1969, cu referire la ari. 349 alin. (2), art. 375 alin. (1), (2) și art. 396 alin. (10) Cod procedură penală, de la 1 (uri) an și 2 (două) luni închisoare la 1 (un) an închisoare.
În baza dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 86 indice 4 și art. 83 din Codul penal din 1969, cumulează pedeapsa de 1 (un) an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de "vătămare corporală" prev. și ped. de art. 181 alin. (1) din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a) din Codul penal din 1969, cu referire la art. 349 alin. (2), art. 375 alin. (1), (2) și art. 396 alin. (10) Cod procedură penală la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1151/30.05.2011 a Judecătoriei Focșani, rămasă definitivă la data de 31.10.2011. pedeapsă a cărei suspendare sub supraveghere a fost revocată prin sentința penală apelată.
Total pedeapsă de executat pentru inculpatul H. A.-G., pedeapsa de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare.
În temeiul dispozițiilor art. 88 din Codul penal din 1969, deduce din durata pedepsei de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare aplicată inculpatului H. A.-G. prin prezenta hotărâre, perioada reținerii și a arestului preventiv, respectiv perioada de la 05.04.2011 pană la 30.05.2011.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu sunt contrare prezentei hotărâri.
În baza dispozițiilor art. 272 Cod procedura penală, suma de 100 lei reprezentând 50% din onorariu avocat oficiu (delegația nr. 8776/19.12.2014 emisă de Baroul Iași) va fi avansata Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urinând a fi inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (3) Cod procedura penală, cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia judecării prezentelor apeluri, în cuantum de 400 lei, din care suma de 100 lei, reprezintă onorariu avocat oficiu, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.04.2015.
Președinte,Judecător,
D. A. A. C.-C.
Grefier,
C. L.
Redactat/Tehnoredactat C.C.A.
6 exemplare/10.06.2015
Judecătoria Bârlad: R. M. G.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 26/2015.... | Trafic de minori. Legea 678/2001, art. 13. Decizia nr. 322/2015.... → |
|---|
