Furt. Art.228 NCP. Sentința nr. 1607/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1607/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 05-11-2014 în dosarul nr. 679/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIE PENALĂ Nr. 679/2014
Ședința publică de la 05 Noiembrie 2014
Completul compus din:
Președinte D. A.
Judecător A. C.-C.
Grefier L. R.-C.
Pe rol judecarea apelului formulat de inculpat M. C. împotriva sentinței penale nr. 1607/04.07.2014 pronunțată de Judecătoria V. în dosar_, având ca obiect furtul (art.228 NCP).
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de_, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
C. DE A.,
Deliberând asupra apelului penal de față, reține următoarele:
P. sentința penală nr. 1607 din 04 Iulie 2014 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, s-a dispus condamnarea inculpatului METERCĂ C., fiul lui G. și P., porecla „C.”, născut la 05.10.1948, în ., CNP_, domiciliul în ., aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarului V., cetățenie română, stare civilă – văduv, situație militară – stagiu militar satisfăcut, studii - 10 clase, pensionar, cu antecedente penale – recidivist postexecutoriu, la următoarele pedepse:
-3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b din Noul Cod penal pe o durată de 2 ani în condițiile prevăzute de art. 68 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.228 alin.1, art. 229 alin.1 lit. b, alin.2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, art. 35 alin. 1 Cod penal, art. 41 alin. 1 raportat la art.43 alin. 5 Cod penal (persoană vătămată Cărărușa N.), și
-2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b din Noul Cod penal pe o durată de 2 ani în condițiile prevăzute de art. 68 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzute de art. 228 alin.1, art. 229 alin.1 lit. b, d Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, art. 35 alin. 1 Cod penal, art. 41 alin. 1 raportat la art. 43 alin. 5 Cod penal (persoană vătămată B. G.), ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.
În temeiul art. 38 alin. 1 Cod penal, art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, au fost contopite cele două pedepse aplicate inculpatului METERCĂ C. în pedeapsa cea mai mare de 3 ani închisoare, care a fost sporită cu 8 luni închisoarea, inculpatul urmând a executa în final, în regim de detenție, pedeapsa rezultantă de 3 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea celor două infracțiuni în concurs.
În temeiul art. 38 alin. 1 Cod penal și art. 45 alin. 1, alin. 3 lit. a Cod penal, i-a fost aplicată inculpatului METERCĂ C., alături de pedeapsa rezultantă de 3 ani și 8 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b din Noul Cod penal pe o durată de 2 ani în condițiile prevăzute de art. 68 Cod penal.
I s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 Cod penal.
Conform art. 399 alin. 1 și art. 404 alin. 4 lit. b Cod procedură penală, raportat la art. 202 și art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului, iar în temeiul art. 404 alin. 4 lit. a Cod procedură penală și art. 72 alin. 1 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive cu începere de la data de 17.02.2014 la zi.
În temeiul art. 23 alin. 3 și art. 397 Cod procedură penală, art. 1349, art. 1357 Cod civil, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă CĂRĂRUȘA N., cu domiciliul în ., jud. V., iar inculpatul a fost obligat la plata către aceasta a sumei de 680 lei cu titlu de daune materiale.
În temeiul art. 23 alin. 3 și 397 Cod procedură penală, art. 1349, art. 1357 Cod civil, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă B. G., cu domiciliul în Bârlad, ., jud. V., iar inculpatul obligat la plata către aceasta a sumei de 3.000 lei cu titlu de daune materiale.
S-a făcut aplicarea di9spozițiilor legale referitoare la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție, în considerentele hotărârii date instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
”P. rechizitoriul nr. 722/P/2014 din 10.03.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria V., s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului METERCĂ C. pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prevăzute de art.228 alin.1, art. 229 alin.1 lit. b, alin.2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 228 alin.1, art. 229 alin.1 lit. b, d Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal și art. 41 alin. 1 Cod penal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.03.2014 sub nr._ .
În actul de sesizare a instanței este reținută următoarea situație de fapt:
Persoana vătămată Cărărușa N. domiciliază în satul Tanacu, ., unde deține în proprietate o locuință amplasată în centrul satului.
Pe parcursul a două nopți din luna februarie 2014, și anume 7/8 și 8/9.02.2014, inculpatul a pătruns pe poartă în curtea locuinței părții vătămate Cărărusa N. din satul Tanacu, apoi pe o ușă de acces, al cărei lacăt era deteriorat, într-un beci de unde a sustras mai multe bunuri, respectiv: borcane cu brânză și compot, un sfredel, un topor și un bidon cu 20 litri vin, iar dintr-o poiată a mai sustras 11 păsări.
Persoana vătămată B. G. domiciliază în mun. Bârlad, iar soția acestuia deține o locuință în coproprietate moștenită de la părinți pe raza aceluiași . 10 ani, persoana vătămată se află în posesia gospodăriei menționate, lucrează via și terenul aferent iar vinul îl depozitează în beci.
Pe parcursul a încă două nopți, inculpatul a pătruns pe poartă în curtea locuinței persoanei vătămate B. G. și apoi în beciul anexă prin forțarea sistemului de închidere a ușii de acces cu ajutorul unei țevi metalice. Din beciul respectiv a sustras mai multe bunuri: 60-70 litri vin, o butelie de aragaz cu ceasul acesteia, un reșou, o oală și un capac din inox, o oală de culoare roșie, o mașină de tocat carne, un vermorel, găleți din plastic, o pâlnie, cești de cafea și pahare.
P. comiterea faptelor s-a cauzat un prejudiciu în valoare totală de 4262,7 lei.
Pentru dovedirea situației de fapt expusă în rechizitoriu sunt menționate următoarele mijloace de probă: procese-verbale de consemnare a plângerilor părților vătămate; procese-verbale de reconstituire și planșe foto; procese-verbale de cercetare la fața locului și planșe foto, declarațiile părților vătămate, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor A. P., Pester C. și M. G., dovezi de restituire către părțile civile a bunurilor, dovezi de predare-primire bunurilor sustrase.
În cursul judecății, înainte de începerea cercetării judecătorești, respectiv la termenul de judecată din data de 11.06.2014, inculpatul METERCĂ C. s-a prezentat în fața instanței și, asistat de apărător, a declarat că înțelege să se prevaleze de dispozițiile art. 375 din Codul de procedură penală privind procedura în cazul recunoașterii învinuirii. Inculpatul a recunoscut în totalitate faptele reținute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței, exprimându-și acordul ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Cererea formulată în temeiul art. 375 Cod procedură penală a fost încuviințată de instanță, după ce a fost pusă în discuția contradictorie a părților.
În baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, instanța reține aceeași situație de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută de inculpat.
În drept, faptele inculpatului METERCĂ C. constând în aceea că în nopțile de 7/8 și 8/9.02.2014 a pătruns, fără drept, pe poarta de acces în curtea gospodăriei persoanei vătămate Cărărusa N., apoi pe ușa neasigurată într-un beci de unde a sustras mai multe bunuri, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.228 alin.1, art. 229 alin.1 lit. b, alin.2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, art. 41 alin. 1 Cod penal.
Faptele inculpatului METERCĂ C. constând în aceea că în intervalul 1.10.2013 – 14.02.2014 a pătruns, fără drept, pe timp de noapte, în curtea casei deținute de persoana vătămată B. G. din satul Tanacu, a forțat cu ajutorul unui levier metalic sistemul de închidere al ușii de acces în beci de unde a sustras mai multe bunuri, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzute de art. 228 alin.1, art. 229 alin.1 lit. b, d Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, art. 41 alin. 1 Cod penal.
Elementul material este întrunit și constă în acțiunea de luare a bunurilor mobile din posesia persoanelor vătămate Cărărusa N. și B. G. fără consimțământul acestora. Bunurile au fost scoase din sfera de stăpânire a persoanelor în posesia cărora se aflau și trecute în sfera de stăpânire a inculpatului.
Urmarea imediată constă în pricinuirea pagubei. P. comiterea faptelor s-a produs un prejudiciu în valoare totală de 4262,7 lei.
Raportul de cauzalitate există și a fost dovedit prin mijloacele de probă administrate în cauză.
Sub aspectul laturii subiective, cele două infracțiuni au fost săvârșite cu intenție directă, bunurile fiind luate în scopul însușirii lor pe nedrept de către inculpat.
În ceea ce privește circumstanța agravantă specială prevăzută de art. 229 alin.1 lit. b Cod penal, reținerea acesteia se impune întrucât infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată au fost săvârșite în timpul nopții.
În ceea ce privește circumstanța agravantă specială prevăzută de art. 229 alin.2 lit. b Cod penal, reținerea acesteia se impune întrucât faptele săvârșite în dauna persoanei vătămate Cărărusa N. au avut loc prin violare de domiciliu – prin pătrunderea fără drept în curtea și beciul ce aparțin de locuința acesteia, infracțiunea prevăzută de art. 224 Cod penal fiind absorbită în cea de furt calificat. Circumstanța nu poate fi reținută și în privința infracțiunii săvârșite în dauna persoanei vătămate B. G. întrucât din materialul probator administrat rezultă că aceasta nu locuiește în casa situată în satul Tanacu, din al cărei beci au fost sustrase bunurile.
În ceea ce privește circumstanța agravantă specială prevăzută de art. 229 alin. 1 lit. d Cod penal, reținerea acesteia se impune întrucât faptele săvârșite în dauna persoanei vătămate B. G. au avut loc prin efracție, respectiv prin distrugerea sistemului de închidere a ușii de acces în beci, infracțiunea prevăzută de art. 253 Cod penal fiind absorbită în cea de furt calificat.
În privința reținerii formei continuate cu privire la ambele infracțiuni, potrivit art. 35 alin. 1 Cod penal infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții și împotriva aceluiași subiect pasiv, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni. Din materialul probator administrat rezultă că faptele inculpatului METERCĂ C. săvârșite în nopțile de 7/8 și 8/9.02.2014, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în dauna persoanei vătămate Cărărusa N., întrunesc elementele constitutive ale aceleiași infracțiuni. De asemenea, faptele inculpatului METERCĂ C. săvârșite în intervalul 1.10.2013 – 14.02.2014 (momentul epuizării infracțiunii), în baza aceleiași rezoluții infracționale, în dauna persoanei vătămate B. G. întrunesc elementele constitutive ale aceleiași infracțiuni. În consecință, ambele infracțiuni au fost săvârșite în formă continuată.
În privința stării de recidivă, instanța reține că inculpatul a fost condamnat anterior prin sentința penală nr. 1189/15.10.2009 a Judecătoriei V., definitivă prin Decizia penală nr. 1/A/06.01.2010 a Tribunalului V., la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
Potrivit art. 41 alin. 1 Cod penal, există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare.
Pedeapsa stabilită de lege pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.228 alin.1, art. 229 alin.1 lit. b, alin.2 lit. b Cod penal este închisoarea de la 2 la 7 ani.
Pedeapsa stabilită de lege pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzute de art. 228 alin.1, art. 229 alin.1 lit. b, d Cod penal este închisoarea de la 1 la 5 ani.
Rezultă așadar că se impune reținerea stării de recidivă cu privire la ambele infracțiuni săvârșite, nefiind împlinit termenul de reabilitare în privința condamnării anterioare.
*
Constatând așadar că sunt îndeplinite condițiile cumulativ prevăzute de art. 396 alin. 2 din Codul de procedură penală, întrucât s-a stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune, sub aspectul laturii obiective și subiective, și a fost săvârșită de către inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța va dispune condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor astfel cum au fost acestea reținute în sarcina sa.
Instanța va avea în vedere că funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă proporționare a acesteia, ținând seama și de persoana căreia îi este destinată în vederea reintegrării în societate. Se va urmări formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.
La individualizarea pedepsei vor fi avute în vedere dispozițiile art. 74 Cod penal, în temeiul cărora stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Având în vedere că în cauză sunt incidente atât cauze de reducere a pedepselor, cât și de agravare, instanța urmează să aibă în vedere dispozițiile art. 79 alin. 3 Cod penal, în temeiul cărora atunci când în cazul aceleiași infracțiuni sunt incidente una sau mai multe cauze de reducere a pedepsei și una sau mai multe cauze de majorare a pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc conform alin. 1, după care limitele de pedeapsă rezultate se majorează conform alin. 2 (prin aplicarea succesivă a dispozițiilor privitoare la circumstanțe agravante, infracțiune continuată, concurs sau recidivă).
Pedeapsa stabilită de lege pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.228 alin.1, art. 229 alin.1 lit. b, alin.2 lit. b Cod penal este închisoarea de la 2 la 7 ani.
Pedeapsa stabilită de lege pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzute de art. 228 alin.1, art. 229 alin.1 lit. b, d Cod penal este închisoarea de la 1 la 5 ani.
Față de împrejurarea că inculpatul a solicitat să fie judecat în procedura simplificată prevăzută de art. 375, art. 377 Cod procedură penală, judecata în cazul recunoașterii învinuirii, instanța va avea în vedere și dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală care prevăd că limitele de pedeapsă se reduc cu 1/3 în cazul pedepsei închisorii.
Potrivit art. 36 alin. 1 Cod penal, infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii, respectiv cu cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii.
Limitele stabilite prin aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și art. 36 alin. 1 Cod penal se majorează cu jumătate conform art. 43 alin. 5 Cod penal.
Instanța reține pericolul social concret al infracțiunilor, care este unul ridicat, împrejurarea că inculpatul nu este la prima încălcare al legii penale, are antecedente penale care atrag starea de recidivă. Inculpatul a mai fost condamnat anterior pentru fapte similare. Vârsta inculpatului nu poate fi reținută ca o circumstanță atenuantă, ci din contră se presupune că odată cu trecerea timpului conștiința umană se dezvoltă, o persoană ajunsă la o anumită vârstă conștientizează faptele pe care le săvârșește și consecințele pe care acestea le poate avea, mai ales că inculpatul nu se află la primul contact cu legea penală.
Din fișa de cazier judiciar reiese că inculpatul este recidivist, a suferit mai multe condamnări anterior, parte din ele pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt, inculpatul dovedind adevărate deprinderi în săvârșirea de infracțiuni contra patrimoniului.
Inculpatul, cetățean român, văduv, are stagiul militar satisfăcut, studii - 10 clase și este pensionar. Acesta a manifestat sinceritate în fața organelor judiciare cu privire la întreaga activitatea infracțională desfășurată.
Instanța are în vedere că doar o pedeapsă justă și proporțională este de natură să creeze aptitudinea subiectivă a inculpatului de a se corija și elibera de deprinderile antisociale care l-au antrenat pe calea săvârșirii de infracțiuni. P. raportare la cele prezentate, respectiv pericolul social concret al infracțiunii, atitudinea inculpatului, circumstanțele reale și personale reținute de instanță, cuantumul prejudiciului cauzat, precum și la împrejurarea că prejudiciul cauzat a fost parțial recuperat, prin restituire, instanța va stabili în sarcina inculpatului următoarele pedepse principale:
-3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.228 alin.1, art. 229 alin.1 lit. b, alin.2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, art. 35 alin. 1 Cod penal, art. 41 alin. 1 raportat la art.43 alin. 5 Cod penal (persoană vătămată Cărărușa N.), și
-2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzute de art. 228 alin.1, art. 229 alin.1 lit. b, d Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, art. 35 alin. 1 Cod penal, art. 41 alin. 1 raportat la art. 43 alin. 5 Cod penal (persoană vătămată B. G.).
Având în vedere dispozițiile art. 66-67 Cod penal, instanța urmează să analizeze oportunitatea și necesitatea aplicării de pedepse complementare inculpatului.
În cauza C. și M. împotriva României, C. Europeană a statuat că interdicția tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 Cod penal anterior (actualul art. 66 Cod penal) ca pedeapsă nu poate fi aplicată în mod automat oricărei persoane condamnate la pedeapsa închisorii, indiferent de infracțiunea pentru care se aplică pedeapsa principală și fără a fi supusă controlului instanțelor în ceea ce privește necesitatea, nefiind adecvată și nu se justifică în raport cu natura infracțiunilor pentru care s-a angajat răspunderea penală a reclamanților din cauza respectivă.
În hotărârea pronunțată de C. Europeană a Drepturilor Omului în cauza C. împotriva României, instanța europeană și-a exprimat dubiul față de eficiența recurgerii la interdicția de a vota pentru a atinge scopurile indicate de Guvern (de prevenire a infracțiunilor, de pedepsire a infractorilor și de respectare a statului de drept, persoanele care au încălcat regulile societății fiind lipsite de dreptul de a-și exprima opinia asupra elaborării acestor reguli în timpul executării pedepsei lor cu închisoarea), și a arătat că aceste scopuri nu pot fi calificate ca incompatibile prin ele însele cu dreptul garantat de art. 3 din Protocolul nr. 1. C. a reamintit că art. 3 din Protocolul nr. 1, care consfințește capacitatea individului de a influența compunerea corpului legislativ, nu exclude aplicarea unor restricții ale drepturilor electorale unui individ care, de exemplu, a comis grave abuzuri în exercitarea funcțiilor publice sau al cărui comportament a amenințat să submineze statul de drept sau fundamentele democrației. Cu toate acestea, nu trebuie să se recurgă cu ușurință la măsura extrem de severă pe care o constituie lipsirea de dreptul de vot. Pe de altă parte, principiul proporționalității impune existența unei legături perceptibile și suficiente între sancțiune și comportament, precum și față de situația persoanei afectate. Aceste aspecte pot fi regăsite și în hotărârea dată în cauza Hirst contra Marii Britanii.
În hotărârea pronunțată în cauza S. și P. împotriva României, s-a stabilit că în ceea ce privește interzicerea exercitării drepturilor părintești trebuie să se demonstreze că retragerea absolută a drepturilor părintești corespunde unei necesități primordiale privind interesele copilului și că, în consecință, urmărește un scop legitim, anume protecția sănătății, moralei sau a educației minorilor.
Față de toate acestea, instanța trebuie să analizeze în concret dacă se impune interzicerea unor drepturi inculpatului și care anume dintre cele prevăzute de lege.
Natura faptelor comise de inculpat denotă o atitudine de sfidare a valorilor sociale importante, ceea ce relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 66 lit. a și b din Noul Cod penal. P. urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat îi vor fi interzise inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară pe o durată de 2 ani.
În schimb, în ceea ce privește dreptul de a alege, instanța apreciază că în raport cu natura concretă a faptelor comise de către inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exercițiul acestui drept.
Totodată, ținând cont de împrejurarea că fapta în discuție nu a fost săvârșită de inculpat folosindu-se de funcția sau profesia lui în scopul săvârșirii infracțiunii, neavând nicio legătură cu exercitarea autorității părintești, instanța față de criteriul necesității într-o societate democratică, în lumina jurisprudenței CEDO, apreciază că nu se impune interzicerea pentru inculpat a exercitării drepturilor celorlalte drepturi prevăzute de art. 66 din Noul Cod penal.
Potrivit art. 68 alin. 1 lit. c din Noul Cod penal, executarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi începe după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.
În consecință, instanța urmează să îl condamne pe inculpatul METERCĂ C. la următoarele pedepse:
-3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b din Noul Cod penal pe o durată de 2 ani în condițiile prevăzute de art. 68 Cod penal - pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.228 alin.1, art. 229 alin.1 lit. b, alin.2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, art. 35 alin. 1 Cod penal, art. 41 alin. 1 raportat la art.43 alin. 5 Cod penal (persoană vătămată Cărărușa N.), și
-2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b din Noul Cod penal pe o durată de 2 ani în condițiile prevăzute de art. 68 Cod penal - pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzute de art. 228 alin.1, art. 229 alin.1 lit. b, d Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, art. 35 alin. 1 Cod penal, art. 41 alin. 1 raportat la art. 43 alin. 5 Cod penal (persoană vătămată B. G.), ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.
În temeiul art. 38 alin. 1 din Noul Cod penal (cu corespondent în art. 33 lit. a Cod penal anterior), există concurs real de infracțiuni când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană, prin acțiuni sau inacțiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele. Există concurs real de infracțiuni și atunci când una dintre infracțiuni a fost comisă pentru săvârșirea sau ascunderea altei infracțiuni.
Având în vedere că infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat în prezenta cauză au fost săvârșite în concurs, în temeiul art. 38 alin. 1 Cod penal și art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, instanța va contopi cele două pedepse aplicate inculpatului METERCĂ C. în pedeapsa cea mai mare de 3 ani închisoare, pe care o va spori cu 8 luni închisoarea (1/3 * 2 ani închisoare), inculpatul urmând a executa în final pedeapsa rezultantă de 3 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea celor două infracțiuni în concurs.
Atitudinea inculpatului, dublată și de împrejurarea că el nu se află la prima încălcare a legii penale, formează în opinia instanței, aprecierea că realizarea scopului pedepsei și schimbarea atitudinii față de valorile sociale ocrotite de legea penală pot fi obținute doar prin executarea efectivă a pedepsei închisorii aplicată prin hotărârea penală de față.
În temeiul art. 38 alin. 1 Cod penal și art. 45 alin. 1, alin. 3 lit. a Cod penal, având în vedere cele două pedepse complementare aplicate, alături de pedeapsa rezultantă de 3 ani și 8 luni închisoare stabilită în prezenta cauză, va stabili în sarcina sa pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b din Noul Cod penal pe o durată de 2 ani în condițiile prevăzute de art. 68 Cod penal.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, potrivit art. 65 alin. 1 din Noul Cod penal, pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) - o), a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară.
P. decizia nr. 74/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că dispozițiile art.71 Cod penal anterior referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a (teza I) - c din Codul penal anterior nu se face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite de art. 71 alin. 3 Cod penal anterior. Instanța apreciază că această decizie și are aplicabilitatea chiar și după . Noului Cod penal.
Față de considerentele expuse mai sus cu privire la pedeapsa complementară stabilită în sarcina inculpatului, instanța îi va aplica acestuia pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b din Noul Cod penal, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 Cod penal.
Instanța constată că inculpatul a fost reținut de la data de 17.02.2014 ora 18:30 de către Poliția mun. V. – Secția 2 Poliție rurală, pentru 24 de ore, până la data de 18.02.2014 ora 18:30.
P. Încheierea de ședință nr. 1/NCPP/18.02.2014 a Judecătoriei V. în dosarul nr._ (dosar urmărire penală nr. 722/P/2014), s-a dispus, în baza art.202, art. 223 alin. 2 și art.233 Cod procedură penală, arestarea preventivă a inculpatului M. C. pe o durată de 30 de zile, de la 18.02.2014 la 19.03.2014, inclusiv. A fost emis Mandatul de Arestare Preventivă nr. 1/U/NCPP/18.02.2014.
P. Încheierea de Camera preliminară din data de 14 martie 2014 a Judecătoriei V., a fost verificată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și menținută în temeiul art. 207 alin. 4, art.202 și art. 223 alin. 2 Cod procedură penală.
P. Încheierea de ședință nr. 28/C. din data de 11.04.2014 a Tribunalului V. în dosarul nr._ /a3, admițând contestația Parchetului de pe lângă Judecătoria V. împotriva încheierii Judecătoriei V. din data de 07.04.2014, prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar, a fost menținută arestarea preventivă față de inculpatul METERCĂ C..
Arestarea preventivă a fost verificată și menținută prin încheierile de ședință din 30.04.2014 și 21.05.2014 ale Judecătoriei V. în dosarul nr._ .
Temeiurile care au condus la arestarea preventivă a inculpatului se mențin. Lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în sensul că prin cercetarea inculpatului în stare de libertate s-ar genera un sentiment de insecuritate în rândul societății civile, s-ar produce temerea că justiția nu acționează suficient de ferm și ar putea încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare.
Întrucât temeiurile care au stat la baza luării și menținerii măsurii arestării preventive a inculpatului în sensul existenței unui pericol concret pentru ordinea publică și asigurarea unei bune administrări a justiției subzistă în prezent, neintervenind schimbări din acest punct de vedere, instanța apreciază că în cauză se justifică menținerea arestării preventive, ținându-se seama de scopul măsurii, de natura și gravitatea faptei, precum și de persoana inculpatului. În consecință, potrivit art. 399 alin. 1 și art. 404 alin. 4 lit. b Cod procedură penală, raportat la art. 202 și art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, va menține starea de arest preventiv a inculpatului.
În temeiul art. 404 alin. 4 lit. a Cod procedură penală și art. 72 alin. 1 Cod penal, deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 17.02.2014 la zi.
*
Sub aspectul laturii civile, instanța reține că răspunderea civilă a inculpatului este întemeiată pe dispozițiile art. 1349 alin. 1 și 2 cod civil potrivit cărora orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
De asemenea, art. 1357 Cod civil prevede că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
În cauză faptele ilicite constând în infracțiunile de furt calificat au fost dovedite și au cauzat prejudicii persoanelor vătămate.
În cursul urmăririi penale persoana vătămată CĂRĂRUȘA N. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 680 lei. Persoana vătămată B. G. s-a constituit parte civilă în cursul judecății cu suma de 3.000 lei.
Părții civile B. G. i-au fost restituite următoarele bunuri: 1 pâlnie din plastic roșie, 1 pâlnie metalică albă, 1 găleată albastră din plastic, 3 găleți din plastic de 25 litri, 1 ibric emailat, o cană emailată de 1 litru, 1 găleată albastră de 5 litri, 2 oale din inox de 20 litri și 6 litri, butelie de aragaz, furtun și aragaz tip reșou, 1 bidon din plastic de 120 litri, vermorel din plastic verde, găleată din plastic de 15 litri, 4 cești cafea, 4 pahare de sticlă, 3 lighene de plastic, 80 litri vin roșu și alb.
Părții civile CĂRĂRUȘA N. i-au fost restituite următoarele bunuri: 22 borcane a 0,8 litri cu brânză, 2 borcane cu compot de vișine, un topor, 2 cocoși (unul porumbac și unul negru), 6 găini (2 negre, 1 albă, 2 pestrițe), 1 sfredel de pământ de culoare albastru, 1 bidon din plastic de 20 litri cu vin alb.
La termenul din data de 04.07.2014, inculpatul a declarat că este de acord să achite părților civile sumele solicitate de acestea, respectiv 680 lei persoanei vătămate CĂRĂRUȘA N. și 3.000 lei persoanei vătămate B. G..
Conform art. 23 alin. 3 Cod procedură penală, în cazul recunoașterii pretențiilor civile, instanța obligă la despăgubiri în măsura recunoașterii. Cu privire la pretențiile civile nerecunoscute pot fi administrate probe.
Având în vedere manifestarea de voință a inculpatului, în temeiul art. 23 alin. 3 și art. 397 Cod procedură penală, art. 1349, art. 1357 Cod civil, instanța va admite acțiunea civilă formulată de partea civilă CĂRĂRUȘA N. și va obliga inculpatul la plata către aceasta a sumei de 680 lei cu titlu de daune materiale.
În temeiul art. 23 alin. 3 și 397 Cod procedură penală, art. 1349, art. 1357 Cod civil, admite acțiunea civilă formulată de partea civilă B. G. și va obliga inculpatul la plata către aceasta a sumei de 3.000 lei cu titlu de daune materiale.
Conform art. 272 alin. 1 și art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, având în vedere soluția de condamnare a inculpatului, acesta urmează a fi obligat la plata sumei de 1.200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Potrivit art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cursul urmăriri penale (av. A. C. E., delegație nr. 201/17.02.2014) va rămâne în sarcina statului și va fi avansată din fondul Ministerului Public
Potrivit art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu în fața instanței (av. A. C. E., delegație nr. 407/18.03.2014) va rămâne în sarcina statului și va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.”
În termen legal, împotriva sentinței penale sus menționate, inculpatul M. C. a promovat calea ordinara de atac a apelului criticând hotărâre atacata sub aspectul temeiniciei.
În motivarea apelului promovat, inculpatul M. C. a solicitat o diminuare a pedepselor aplicate de instanța de fond pentru fiecare dintre cele doua infracțiuni de furt calificat reținute în sarcina sa. În justificarea acestei solicitări, inculpatul a invocat faptul ca a recuperat parte din prejudiciile cauzate persoanelor vătămate și ca a adoptat o poziție procesuală de recunoaștere a comiterii infracțiunilor imputate.
Examinând sentința penală apelată, pe baza tuturor lucrărilor și a materialului probator existent la dosarul cauzei, atât prin prisma motivului de apel invocat, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele conferite de dispozițiile art. 417 alin. (2) Cod procedura penală, C. constată următoarele:
P. rechizitoriul procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria V. din 10.03.2014 dat în dosarul de urmărire penală numărul 722/P/2014, Judecătoria V. a fost investită cu judecarea în primă instanța a inculpatului M. C. pentru comiterea, în concurs real, a doua infracțiuni de furt calificat, în variantele normative prevăzute de art.228 alin.1 - art. 229 alin.1 lit. b, alin.2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și respectiv art. 228 alin.1 - art. 229 alin.1 lit. b, d Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal și art. 41 alin. 1 Cod penal, constând în aceea că, în nopțile de 07/08.02.2014 și 08/09.02.2014, inculpatul a pătruns, fără drept, pe poarta de acces în curtea gospodăriei persoanei vătămate Cărărusa N., apoi pe ușa neasigurată într-un beci de unde a sustras mai multe bunuri, iar în intervalul o1.10.2013 – 14.02.2014, același inculpat a pătruns, fără drept, pe timp de noapte, în curtea casei deținute de persoana vătămată B. G. din satul Tanacu, a forțat cu ajutorul unui levier metalic sistemul de închidere al ușii de acces în beci de unde a sustras mai multe bunuri, cauzând astfel pagube materiale în dauna fiecăreia dintre cele două persoane vătămate.
Fiind investită cu judecarea cauzei, instanța de fond, pe baza unei judicioase analize și evaluări a întregului material probator strâns în cursul urmăririi penale, a reținut o situație de fapt corectă, conformă cu realitatea practică dovedit petrecută în nopțile de 07/08.02.2014, 08/09.02.2014 și respectiv în intervalul 01.10.2013 – 14.02.2014, pe care, de altfel, și inculpatul M. C. a recunoscut-o în totalitate în condițiile prevăzute de art. 374 alin. (4) coroborat cu art. 396 alin. (10) Cod procedură penală.
Judecătorul fondului a dat eficiență dispozițiilor art. 103 Cod de procedură penală, făcând o apreciere și o interpretare corecta a probelor administrate în cauza, după prealabila examinare a tuturor mijloacelor de proba existente la dosar.
În considerentele sentinței penale supusa prezentei analize, sunt prezentate, într-o manieră dezvoltată, argumentele care au stat la baza soluției de condamnare dispusa, fiind explicitată vinovăția, sub forma intenției, reținută în sarcina inculpatului M. C. în comiterea fiecăreia dintre cele doua infracțiuni de furt calificat.
Pe baza situației de fapt relevata de probatoriu strâns în cauză, prima instanță a procedat la o corecta încadrare în drept a faptelor dovedit comise de către inculpatului M. C., stabilind că faptele comise în dauna persoanei vătămate Cărărusa N. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, în varianta normativa prevăzută de art.228 alin.1 - art. 229 alin.1 lit. b, alin.2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, în timp ce faptele comise în dauna persoanei vătămate B. G. se circumscriu conținutului normativ al infracțiunii de furt calificat, în forma prevăzuta de art. 228 alin.1 - art. 229 alin.1 lit. b, d Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal.
Referitor la încadrarea în drept a faptelor ce formează obiectul judecății de față, în contextul intrării în vigoare la data de 01 februarie 2014 a unui nou Cod penal, ținând seama de faptul că activitatea infracționala a inculpatului M. C. a debutat anterior datei de 01 februarie 2014, C. ține să arate că infracțiunea de furt calificat din vechiul Cod penal are corespondent în Codul penal actual, în textul de incriminare prevăzut la art. 228 – art. 229 care a preluat în mare parte condițiile de incriminare din norma corespondenta din vechea lege penală generală, în timp ce în privința regimului sancționator a adus o atenuare semnificativa. În raport de această din urmă împrejurare, făcând și un examen global a situației inculpatului M. C., se reține că legea penală mai favorabilă este legea noua, opinie reținuta de altfel și de instanța de fond.
La stabilirea regimului sancționator, prima instanță a avut în vedere și a dat eficiență criteriilor generale de individualizare judiciara înscrise la art. 74 Cod penal, respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, care au fost evaluate după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Rezultă din considerentele sentinței penale analizate că, în operațiunea de individualizare judiciara au fost avute în vedere, pe lângă circumstanțele reale, și circumstanțele ce caracterizează persoana inculpatului M. C., reținându-se că acesta este recidivist, anterior suferind mai multe condamnări definitive, inclusiv pentru comiterea unor infracțiuni de același gen, dovedind persistență infracționala și o anumită specializare în materia comiterii de infracțiuni contra patrimoniului, că a manifestat o conduita procesuală corecta, recunoscând comiterea infracțiunilor sub care a fost pus sub acuzare.
Se reține astfel că elementele referitoare la conduita procesuală a inculpatului invocate de acesta în motivarea căii de atac de față au fost avute în vedere și ”cântărite” de judecătorul fondului atunci când a stabilit cuantumul pedepselor principale.
În condițiile în care, judecata în primă instanță s-a desfășurat potrivit procedurii simplificate a recunoașterii vinovăției, limitele de pedeapsa prevăzute de textul de incriminare au fost reduse cu o treime, iar pedeapsa concret aplicata a fost dozată peste minimul special redus cu o treime proporțional cu gravitatea faptei, dar mai ales cu periculozitatea socială sporita a inculpatului relevata de trecutul sau infracțional.
Pedepsele de 3 (trei) ani închisoare și respectiv 2 (doi) ani închisoare aplicate inculpatului apelant Metercă C. de către prima instanță, analizate în raport cu urmarea produsă prin infracțiunea comisă, respectiv câte o paguba materială în patrimoniul a două persoane vătămate, cu forma de vinovăție sub care a acționat inculpatul, aceea a intenției directe, cu caracterul repetat al acțiunilor ilicite comise, apar ca fiind proporționale cu gravitatea, cu împrejurările concrete în care a fost comisa fiecare infracțiune și cu rezultatul produs, cât și cu circumstanțele ce caracterizează persoana inculpatului.
În considerarea argumentelor sus redate, C. reține ca pedepsele aplicate inculpatului sunt proporționale cu gravitatea concreta a faptei și cu elementele referitoare la persoana inculpatului, iar critica acestuia referitoare la cuantumul pedepselor principale aplicate de instanța de fond apare ca fiind nejustificată, hotărârea examinata fiind legală și temeinică sub acest aspect.
Referitor las recuperarea parțială a pagubelor produse, instanța de control judiciar ține să arate faptul că restituirea unora dintre bunurile sustrase de inculpat către persoanele vătămate este rezultatul anchetei penale efectuata de către organele judiciare și nu este consecința vreunor diligențe ale inculpatului în aceasta privință.
Analizând actele și lucrările dosarul și sub celelalte aspecte de fapt și de drept, C. constată că judecata în primă instanță s-a desfășurat cu respectarea tuturor normelor de procedura penală incidente în cauză, iar sentința penală pronunțata la finele acestei prime judecăți, a fost data în deplină consonanță cu materialul probator administrat în cauză și în acord cu dispozițiile de drept material și procesual incidente în speță, neexistând motive de modificare a acesteia.
Pentru toate considerentele prezentate, în temeiul dispozițiilor art. 421 pct. 1 lit.b Cod procedură penală, C. urmează să dispună respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de inculpatul apelant Metercă C., împotriva sentinței penale nr. 1607 din 04 Iulie 2014 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, sentință pe care o va menține întrucât este legală și temeinică.
În conformitate cu dispozițiile art. 424 alin. (4) Cod procedura penală, se va dispune deducerea din pedeapsa stabilita a perioadei preventiei de dupa data de 04.07.2014, la zi.
Se va face aplicarea dispozițiilor art. 272 și art. 275 alin. (2) Cod procedură penală care reglementează plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cazul respingerii unei căi de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M. C., fiul lui G. și P., porecla „C.”, născut la 05.10.1948, în ., CNP_, domiciliul în ., jud. V., aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarului V., cetățenie română, stare civilă – văduv, situație militară – stagiu militar satisfăcut, studii - 10 clase, pensionar, cu antecedente penale – recidivist postexecutoriu, împotriva sentinței penale nr. 1607 din 04 Iulie 2014 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, sentință pe care o menține.
Deduce din pedeapsa stabilita perioada preventiei de dupa data de 04 Iulie 2014, la zi.
În baza dispozițiilor art. 272 Cod procedura penală, suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu (delegația nr. 5046/29.07.2014 emisă de Baroul Iași) va fi avansata Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând a fi inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) Cod procedura penală, obligă pe inculpatul apelant M. C. să plătească statului suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate cu ocazia judecării prezentului apel, din care suma de 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.11.2014.
Președinte,Judecător,
D. A. A. C.-C.
Grefier,
L. R.-C.
Redactat/Tehnoredactat jud. C.C.A.
2 exemplare/13.01.2015
Jud. fond: C. A. C.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 682/2014. Curtea de... | Verificare măsuri preventive. Art.207 NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
