Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 64/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 64/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 17-10-2014 în dosarul nr. 64/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
SENTINȚA PENALĂ Nr. 64/2014
Ședința publică de la 17 Octombrie 2014
Completul compus din:
Președinte A. C.-C.
Grefier L. R.-C.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. Iași
Reprezentat prin procuror C. I.
Pe rol judecarea contestația la executare formulată de condamnat C. G. (art.598 NCPP).
La prima strigare a cauzei la apelul nominal făcut în ședința publică se constată prezența condamnatului C. G. asistat de apărătorul desemnat din oficiu pentru acesta - av. Abd Elaziz C..
Procedura de citare completă legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează stadiul dosarului și modul de îndeplinire a procedurii de citare după care:
Instanța pune în vedere apărătorului să ia legătura cu condamnatul și să indice clar și neechivoc obiectul cererii și temeiul de drept al acesteia.
Av. Abd Elaziz C., pentru condamnatul C. G., arată că acesta nu își însușește această cerere/contestație.
Instanța arată că persoana condamnata C. G. a avut înregistrate pe rolul Curții de A. Iași numeroase cauze și, în fiecare dintre acestea, face aceeași susținere cum ca nu a formulat cererea adresata instanței.
Instanța, din oficiu la acest moment, invocă excepția de necompetență materială a Curții de A. Iași dată fiind hotărârea de condamnare în a cărei executare se află petentul condamnat C. G., o hotărâre pronunțată de C. de A. București într-o procedură de recunoaștere a unei hotărâri străine de condamnare și infracțiunile pentru care instanțele de Italia au pronunțat hotărârea de condamnare, infracțiuni care potrivit normelor de procedura penală române sunt de competența de judecată în prima instanță a judecătoriei.
Reprezentantul parchetului, față de dispozițiile art. 597 Cod procedură penală actual și art. 23 din Legea 255/2013, C. de A. ar fi competentă într-o procedură nepublică și fără citarea părților. Conform dispozițiilor arătate este competentă instanța care a emis formele de executare și în această cauză singura hotărâre românească este hotărârea de recunoaștere a Curții de A.. Din această perspectivă C. de A. ar avea competență de plano în această materie dar în altă procedură nepublică.
Av. Abd Elaziz C., pentru condamnatul C. G., arată că formulează aceleași concluzii de competență a Curții de A. având în vedere hotărârea de condamnare.
Instanța solicită apărătorului să indice motivele de fapt care susțin punctului său de vedere.
Av. Abd Elaziz C., pentru condamnatul C. G., arată că nu a studiat dosarul având în vedere că petentul nu își însușește cererea.
Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru ca av. Abd Elaziz C., să studieze dosarul și astfel să acorde petentului o apărarea efectivă.
La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședința publică se constată prezența condamnatului C. G. asistat de apărătorul desemnat din oficiu pentru acesta - av. Abd Elaziz C..
Instanța pune în discuția contradictorie a părților excepția de necompetență materială a Curții de A. Iași.
Reprezentantul parchetului menține concluziile formulate în sensul că apreciază competența de soluționare a prezentei instanțe în baza dispozițiilor art. 597 Cod procedură penală care fac referire la procedura aplicabilă cererilor de intervenire a legii penale mai favorabile, această contestație se judecă de instanța de executare, hotărârea în baza căreia execută condamnatul pedeapsa este C. de A. București într-o procedură de recunoaștere a unei hotărâri străine nefiind relevante infracțiunile pentru care a fost condamnat ci nivelul organului de executare care a emis formele de executare. Apreciază reprezentantul parchetului că este competentă această instanță să judece dar în procedură nepublică, fără citare și fără participare procuror.
Reprezentantul parchetului apreciază că se impune a fi luată o declarație condamnatului cu privire la faptul că acesta nu își asumă că a depus în scris o astfel de cerere, că nu și-o însușește, să existe un suport scris că declarația nu este a dumnealui.
Instanța apreciază că primează a fi stabilită competența înainte de manifestarea de voință a condamnatului, însușirea sau nu a cererii.
Av. Abd Elaziz C., pentru condamnatul C. G., apreciază că în baza dispozițiilor art. 23 din Legea 255/2013 este competentă să soluționeze prezenta cerere instanța egală în grad cu instanța care a dispus condamnarea, în speța de față C. de A..
Condamnatul C. G., arată că dacă este competentă C. de A. București este competentă și C. de A. Iași, nu dorește să mai fie dus și la București.
Instanța rămâne în pronunțare cu privire la excepția invocată.
C. de A.,
Deliberând asupra cauzei penale de fata, constata următoarele:
Prin cererea formulată la data de 14.04.2014, adresată și înregistrată inițial pe rolul Tribunalului B. sub numărul de dosar_, condamnatul C. G., fiul lui G. și M., născut la data de 01.04.1987 în localitatea Rădăuți, jud. Suceava, cu domiciliul în ., jud. Suceava, CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul Iași, a contestat executarea pedepsei de 8 ani, 2 luni și 12 zile închisoare ce i-a fost aplicată prin sentințele penale nr. 517/29.12.2005 a Tribunalului pentru minori din R., nr. 285/09.05.2007 a Tribunalului pentru minori din R., nr. 1214/09.10.2009 a Tribunalului din Frosino și nr. 12/13.01.2010 a Tribunalului din Treviso, hotărâri judecătorești ce au fost recunoscute prin sentința penală nr. 580/F/20.12.2011 a Curții de A. București – Secția a II-a penală, pentru infracțiunile de tentativa la furt agravat, tâlhărie agravată și deținere și port ilegal de arme de foc.
Prin sentința penală nr. 337/13.05.2014, Tribunalul B. a declinat competența de soluționare a contestației formulata de condamnatul C. G. în favoarea Curții de A. Suceava.
În motivarea soluției de declinare s-a reținut faptul că persoana condamnata C. G. se află în executarea unei pedepse cu închisoarea ce i-a fost aplicata prin sentința penală nr. 580/F/20.12.2011 a Curții de A. București – Secția a II-a penală, fapt în considerarea căruia s-a apreciat ca aceasta instanță judecătorească are calitatea de instanță de executare. S-a apreciat ca potrivit dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, competența de soluționare a contestației la executare revine instanței de executare sau instanței egală în grad în a cărei raza teritorială se afla locul de deținere în care este încarcerată persoana condamnată, în opinia judecătorului de la Tribunalul B. aceasta fiind C. de A. Suceava, instanță în circumscripția căreia se afla Penitenciarul B..
Cauza a fost trimisă și înregistrată sub numărul de dosar_ pe rolul Curții de A. Suceava care, prin sentința penală nr. 78/14.07/.2014, a dispus declinarea competenței de soluționare în favoarea Curții de A. Iași cu argumentul că, la momentul formulării cererii, condamnatul C. G. se afla încarcerat în Penitenciarul Iași, loc de deținere aflat în circumscripția Curții de A. Iași, instanță egală în grad Curții de A. București.
Cauza a fost primită și înregistrată pe rolul Curții de A. Iași la data de 25.07.2014 sub numărul de dosar_ .
Examinând actele si lucrările dosarului prin prisma competentei materiale a instanței, aspect care primează în raport cu fondul cererii, C. constată următoarele:
Prin sentințele penale nr. 517/29.12.2005 a Tribunalului pentru minori din R., nr. 285/09.05.2007 a Tribunalului pentru minori din R., nr. 1214/09.10.2009 a Tribunalului din Frosino și nr. 12/13.01.2010 a Tribunalului din Treviso nr.517/2005, contestatorul C. G. a fost condamnat la pedepsele de 2 luni închisoare și 100 euro amenda pentru comiterea unei infracțiuni de tentativă la furt agravat; 4 ani închisoare și 600 euro amenda pentru comiterea infracțiunilor de tâlhărie agravată și deținere și port ilegal de arme de foc; 1 ani, 15 zile închisoare și 500 euro amenda pentru comiterea unei infracțiuni de tentativă la furt agravat; 3 ani închisoare și 300 euro amenda pentru comiterea infracțiunii de furt calificat. Prin ordonanța de cumulare a pedepselor nr. SIEP 286/2010 emisa la data de 31.03.2011 de către P. Republicii de pe lângă Tribunalul din Treviso, s-a stabilit ca persoana condamnata C. G. să execute pedeapsa finală de 8 ani, 2 luni și 12 zile închisoare și amenda în cuantum de 1500 euro.
Hotărârile de condamnare străine sus menționate, in conformitate cu dispozițiile art. 162 al.4 din Legea nr. 302/2004 republicata, în forma în vigoare la acel moment, au fost recunoscute prin sentința penala nr. 580/F/20.12.2011 a Curții de A. București, Secția a II-a Penala, rămasă definitiva prin nerecurare la data de 27.01.2012. Prin aceasta din urma sentința penala s-a dispus si transferarea persoanei condamnate C. G. . Romania in vederea continuării executării pedepsei de 8 ani, 2 luni și 12 zile închisoare.
Contestatorul C. G., prin cererea ce formează obiectul prezentului dosar, a contestat executarea pedepsei de 8 ani, 2 luni și 12 zile închisoare ce i-a fost aplicata în condițiile sus prezentate.
Instituția procesual penală contestației la executare este reglementată în cuprinsul art. 597 și următoarele din Codul de procedură penală român în vigoare; aliniatul 2 al articolului 598 prevăzând care este instanța competentă să soluționeze o astfel de cerere.
Astfel, potrivit textul de lege anterior menționat, competentă să dispună asupra contestației la executare este instanța de executare sau instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere.
Potrivit dispozițiilor art. 553 alin. (1) Cod procedură penală, instanța de executare este instanța de judecată care a judecat cauza în primă instanță.
Pentru a lămuri care este, în cauza supusă analizei de față, instanța de executare, C. reține, pe de o parte, că se contestă executarea unei hotărâri judecătorești pronunțată în primă instanță de C. de A. București prin care au fost recunoscute hotărâri de condamnare străine, iar pe de altă parte că, condamnările dispuse prin hotărârile străine au fost pronunțate pentru comiterea unor infracțiuni care, potrivit normelor procesual penale române în vigoare, intră în competența de judecată în primă instanță a judecătoriei - furt calificat, tâlhărie calificată și port ilegal de armă.
În raport de aceste două elemente, C. apreciază că, din punct de vedere material, competența de a soluționa prezenta contestație la executare revine instanței care, potrivit legii române, ar fi judecat în primă instanță cauzele penale pentru care s-a dispus condamnarea în străinătate a contestatorului C. G..
Aceasta deoarece, potrivit dispozițiilor înscrise în art. 163 cu referire la art. 162 din Legea nr. 302/2004 cu modificările și completările ulterioare, dispoziții în vigoare la 20.12.2011, C. de A. București era instanța competentă exclusiv, teritorial și material, să soluționeze cererea de transferare a unui resortisant român condamnat în alt stat însă, această competență, reglementată în dispozițiile legale menționate, prin derogare de la regulile generale referitoare la executarea hotărârilor penale, competență reglementată în prezent de art. 135 din Legea nr. 302/2004 modificată și completată, nu poate opera, în lipsa unei prevederi legale exprese, în alte componente ale executării, între care și contestația la executare de față, pentru aceasta fiind aplicabile dispozițiile privitoare la competență înscrise în art. 598 alin. (2) Cod procedură penală.
Cu alte cuvinte, în opinia instanței, fiind vorba de hotărâri de condamnare străine, recunoscute printr-o hotărâre pronunțată de C. de A. București, în cadrul procedurii transferării persoanei condamnate din străinătate, instanța competentă să soluționeze contestația la executare este instanța care, potrivit legii române, are competența să judece în primă instanță infracțiunile pentru a căror săvârșire s-a dispus condamnarea în străinătate.
Față de aceasta, se reține că sub aspect material și teritorial, competența de a soluționa prezenta cerere revine Judecătoriei Iași întrucât, potrivit normelor de competență române, judecătoria judecă în primă instanță infracțiunile pentru a căror săvârșire a fost condamnat contestatorul C. G. prin sentințele penale nr. 517/29.12.2005 a Tribunalului pentru minori din R., nr. 285/09.05.2007 a Tribunalului pentru minori din R., nr. 1214/09.10.2009 a Tribunalului din Frosino și, respectiv nr. 12/13.01.2010 a Tribunalului din Treviso (furt calificat, tâlhărie calificată și port ilegal de armă) și, în prezent, contestatorul este încarcerat în Penitenciarul Iași.
C. constată că, sub aspect material, nu are competența de a soluționa prezenta contestație la executare, urmând să-și decline competența în favoarea Judecătoriei Iași, instanța judecătorească competentă material.
Pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 598 alin. (2) Cod procedură penală cu referire la art. 50 Cod procedură penală, se va dispune declinarea competenței de soluționare a cererii ce formează obiectul cauzei de față, în favoarea Judecătoriei Iași.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (3) Cod procedură penal care reglementează plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Hotărăște:
În temeiul dispozițiilor art. 598 alin. (2) Cod procedură penală cu referire la art. 50 Cod procedură penală, declină competența de soluționare a contestației la executare formulată de condamnatul C. G., fiul lui G. și M., născut la data de 01.04.1987 în localitatea Rădăuți, jud. Suceava, cu domiciliul în com. A., ., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul Iași, în favoarea Judecătoriei Iași.
În baza dispozițiilor art. 272 Cod procedura penală, suma de 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu (delegația nr. 5343/13.08.2014 emisă de Baroul Iași) va fi avansata Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând a fi inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (3) Cod procedura penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în care este inclus și onorariu avocat oficiu, rămân în sarcina statului.
Definitiva.
Pronunțată în ședință publica azi, 17.10.2014.
Președinte,
A. C.-C.
Grefier,
L. R.-C.
Red și tehnored jud. C.C.A.
2 exemplare/07.11.2014
Jud fond G. I. A.
| ← Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr.... | Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 636/2014. Curtea de... → |
|---|
