Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Sentința nr. 1749/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1749/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 22-12-2014 în dosarul nr. 853/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIE Nr. 853/2014
Ședința publică de la 22 Decembrie 2014
Completul compus din:
Președinte I. E. C.
Judecător A. G. O. M.
Grefier C.-M. Ș.
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de inculpata T. C., împotriva sentinței penale nr. 1749/24.06.2014, pronunțată de Judecătoria Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 02.12.2014 (cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror L. D. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Iași), susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru data de 16.12.2014, când pentru aceleași motive s-a amânat pronunțarea pentru data de azi, când,
C.,
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1749/24.06.2014 Judecătoria Iași a hotărît:
În baza disp. art.396 alin.6 din Noul Cod de procedură penală rap. la art.16 alin.1 lit.h) din Noul Cod de procedură penală, cu referire la disp. art.741 alin.2 din Codul penal din 1969, completat și modificat prin Legea nr.202/2010, cu referire la art.13 din Codul penal din 1969, încetează procesul penal pornit împotriva inculpatei T. C.( nume purtat anterior J.), fiica lui V. și L., născută la data de 10.03.1961 în localitatea Brodina, jud.Suceava, domiciliată în ., jud.Iași, cu reședința în Italia, oraș Torino, Via Bernandino Luini nr.82, CNP_, cetățean român, studii medii, necunoscută cu antecedente penale, pentru infracțiunea de „delapidare”, prev. și ped. de art.215 ind.1 alin.1 din Codul penal din 1969, cu aplicarea disp. art.41 alin.2 din Codul penal din 1969 și art.5 din Codul penal.
În baza disp. art.741 alin.2 și art.91 lit.c) din Codul penal din 1969, aplică inculpatei T. C. (nume purtat anterior J.), cu datele de stare civilă anterior-menționate, sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 800 lei, sancțiune care se va înregistra în cazierul judiciar al inculpatei.
Constată că inculpata T. C. (nume purtat anterior J.), cu datele de stare civilă anterior-menționate, a achitat părții civile P. comunei V., județul Iași, cu sediul în ., ., prin reprezentanții săi legali, integral, prejudiciul efectiv cauzat prin comiterea faptei, respectiv suma de 27.857 lei.
Obligă pe inculpata T. C. (nume purtat anterior J.), cu datele de stare civilă anterior-menționate, să plătească părții civile P. comunei V., județul Iași, cu sediul în ., ., prin reprezentanții săi legali, dobânda legală aferentă sumei de 27.857 lei, începând de la data comiterii faptei – 31.12.2005 până la data la care prejudiciul a fost achitat integral, respectiv, până la data de 02.04.2014.
În baza disp. art.272 din Codul de procedură penală, suma de 100 lei reprezentând parte din onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpată, va fi achitată Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând ca această sumă să fie inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de către stat (delegație nr._ din 25.11.2013, emisă de Baroul Iași).
În baza disp. art.398 și art.275 alin.1 pct.2 lit.a) din Codul de procedură penală, obligă inculpata să plătească statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către acesta, suma de 1.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la 30.03.2006 P. C. V., jud. Iași, prin Consiliul Local, a sesizat P. de pe lângă Judecătoria Iași cu privire la constatarea unor fapte de serviciu ilegale desfășurate de angajați - casieri din cadrul instituției care, în perioada anului 2005, prin eludarea prevederilor legale, au cauzat prejudicii prin încasarea la Serviciul Public de Gospodărire Comunală al Primăriei V. taxei de ecologie și salubritate, de la autovehicule care tranzitau punctul vamal din Punctul de Trecere a Frontierei Sculeni, din România spre Republica M., concluzionând că prin nedepunerea în totalitate de numerar încasat din taxa de ecologie în gestiunea agentului încasator - casier T. C., fostă J. C., angajată la Serviciul public de salubritate și gospodărire comunală al Primăriei corn. V., a cauzat un prejudiciu de aproximativ 69.537 lei.
Dosarul penal a fost înregistrat inițial la P. de pe lângă Judecătoria Iași sub numărul 2558/P/2006 și, ulterior, a fost preluat de P. de pe lângă Tribunalul Iași unde a fost înregistrat sub numărul 3740/P/2010.
În perioada 16.01.-28.02.2006 s-a desfășurat un audit intern în cadrul Primăriei C. V., desfășurat, vizând activitatea agentului încasator T. C. fostă J.(inculpata din prezenta cauză penală) în perioada 01.01.-31.12.2005, precum și referitor la respectarea procedurilor de control preventiv intern pe acest segmente de activitate, aspectele cu privire la care s-a formulat plângerea penală, în finalul constatărilor (raportul de audit nr.1382 din 20.03.2006) recomandându-se ca:
1.- având în vedere conturarea elementelor constitutive ale unui prejudiciu
produs prin diminuarea patrimoniului rezultat din nedepunerea sumelor încasate cu
titlu de taxe de ecologie în Vama Sculeni și ale unor infracțiuni, ambele aspecte
rezultate din interpretarea, aplicarea eronată și nerespectarea actelor normative
precizate în raport, se recomandă primarului - în temeiul art. 52 din Regulamentul
operațiunilor de casă - răspund disciplinar, penal, sau civil, după caz și material sau
civil, conducătorul compartimentului cu atribuții financiar contabile, casierul,
precum și înlocuitorii acestora, fiecare potrivit vinovăției sale - ca tare, să sesizeze
organele de urmărire penală pentru recuperarea prejudiciului de 69 537 lei.
2.- să analizeze și să stabilească sancțiuni administrative atât pentru
personalul de specialitate, care nu a urmărit și nu a instruit respectarea prevederilor
legale de către personalul din subordine, cât și pentru personalul de execuție, care a
ignorat prevederile legale care reglementează activitatea pentru care au fost angajați,
precum și îndatoririle din fișa postului.
La Raportul de constatare al auditului intern nr.1382/20.03.2006, auditorul a anexat lista chitanțelor emise, registrelor de casă, evidență a numerarului încasat, documente centralizatoare și a sumelor predate de inculpata T. C. (fostă J.), din perioada ianuarie-decembrie 2005, analizând integral activitatea acesteia, concluzionând că inculpata a avut mai multe nereguli în desfășurarea activității, însă modalitatea principală de producere a prejudiciului este cea a încasării taxelor ecologice în punctul vamal și nedepunerea sumelor gestionate la casieria centrală a Primăriei Corn. Vitoria, în mod treptat, pe parcursul perioadei vizate, acumulând prejudiciul, fără a le justifică.
Din probatoriile administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: adresele solicitate și înscrisurile depuse de către P. ., documentele de serviciu, fișa postului inculpatei, declarațiile casierilor angajați pentru încasarea taxei la Vama Sculeni, conținutul constatării auditorului, expertiza contabilă, constatarea tehnico-științifică grafică, precum și declarațiile martorilor și persoanelor cercetate, instanța a reținut faptul că organizarea activității de colectare a taxei de ecologie din Vama Sculeni s-a făcut cu respectarea reglementărilor în vigoare - O.G. nr.87/2001, H.G. nr.433/2004. Rezultă și faptul că de activitatea Serviciului de gospodărire comunală din cadrul Primăriei V. era răspunzător numitul P. F., viceprimar în anul 2005 - a cărui fișă a postului i-a asigurat competențe în acest sens - activitatea de încasare a taxei la punctul vamal Sculeni fiind efectuată non stop de casieri angajați la P. V. doar în acest sens ( martorii R. G., C. M., Z. G., H. M., pe parcursul unei activități de încasare începută din anul 1992), printre aceștia fiind și inculpata T. C., care are carte de muncă în acest sens - angajată ca și casier din data de 01.11.1998, lucrând în această calitate până la data de 31.07.2006, când și-a încetat activitatea în vederea acordării pensiei de invaliditate, părăsind în fapt România la data de 25.08.2006, cu destinația Italia, unde se află și în prezent, așa cum a rezultat și din cercetarea judecătorească.
Conform fișei postului inculpatei, existentă încă din 18.11.1998, actualizată ultima la 01.12.2004, rezultă că cea mai importantă atribuție era: ”încasarea sumelor privind taxa de salubrizare precum și eliberarea chitanțelor aferente, în conformitate cu HCL V., pe tipuri de autovehicule;
- încasările obținute în fiecare tură de serviciu vor fi înregistrate în borderoul de casă, și vor fi predați la casieria unității la ieșirea din schimb, iar în cazul nedepunerii acestora, în termenul stabilit, serviciul contabilitate vor calcul penalități;”.
În fapt, ca mod de lucru, așa cum rezultă din probatoriile administrate în cursul urmăririi penale, fiecare casier sau persoană desemnată să încaseze aceste taxe în punctul vamal Sculeni, avea o gestiune individuală, având carnete cu chitanțe proprii, predând la finalul turei de serviciu de 12 ore toate sumele de bani încasate, la casieria centrală a Primăriei V., unde era casier central numitul H. G., pe baza unei file Registru de casă, Borderou centralizator pentru sume -chitanțe, predând cu acest prilej suma încasată și chitanțele tăiate – emise. Chiar și în situația în care, datorită epuizării imprimatelor sau a zilelor libere, concedii, etc, casierii își predau chitanțierele altor casieri sau persoanelor desemnate - aceștia au procedat la predarea sumelor încasate, nefiind constatate nereguli cu privire la alți casieri încasatori, cu excepția inculpatei T. C., rezultând că, pentru transportul valorilor monetare, în anul 2005 a fost pus la dispoziție un autoturism al Primăriei, care transporta casierii.
Primirea sumelor de bani la casieria centrală a Primăriei V. se făcea de către casierul central, numitul H. G., care a lucrat în perioada 2002-2005 în această calitate și care primea, emițând chitanță, sumele de bani pe care fiecare casier încasator la vama Sculeni le preda la finalul serviciului, respectiv suma încasată potrivit chitanțelor emise, o filă cu Registru de casă și un document centralizator pentru chitanțe/suma de bani, primind totodată și cotoarele chitanțierelor utilizate, așa cum erau predate și, implicit, însușite de casieri care, în mod evident aveau responsabilitatea gestiunii individuale, răspunzând eventual, ulterior administrativ, disciplinar sau penal, toți casierii predând sumele gestionate, cu excepția inculpatei T. C., care a comis fapta în modalitatea constatată, încasând sumele de bani pe bază de chitanțe, însușindu-și însă, în interes personal – în perioada ianuarie – decembrie 2005 – suma totală de 27.857 lei.
În cursul urmăririi penale, pentru elucidarea tuturor aspectelor privind activitatea inculpatei și pentru stabilirea prejudiciului cauzat, a fost dispusă o expertiză contabilă, expertul concluzionând următoarele:
1. organizarea activității de colectare a taxei ecologice în Vama Sculeni s-a făcut cu respectarea normelor legale în vigoare – O.G. nr.87/2001 și H.G. nr.433/2004 – dar nu au fost respectate modalitățile de aplicare a acestor reglementări, prin nedepunerea în totalitate a încasărilor din aceste taxe, nerespectarea operațiunilor Registrului de casă și neevidențierea documentelor cu regim special;
2. Inculpata T. C. nu a completat Registrul de casă pe zile, cu stabilirea soldului de casă, cu predarea Registrului de casă și documentele anexe la contabilitate, pe bază de semnătură, astfel încât depunerile de numerar să concorde cu încasările din ziua respectivă. Conform Decretului nr.209/1976, sectorul de contabilitate avea obligația să verifice, cel puțin o dată pe lună, documentele de încasare-plăți, să stabilească soldul casei pe bază de inventar și să stabilească eventualele plusuri/minusuri provenite din încasarea taxelor în cauză;
3.Inculpata T. C. avea în gestiune documentele cu regim special (chitanțiere), ce au fost completate preponderent de inculpată, însă sporadic, datorită diverselor cauze: zile libere, concedii, epuizarea carnetelor în timpul serviciului, când inculpata a fost înlocuită și de alți casieri-încasatori (Z. G., R. G., Ceaun M. și H. G. – persoane care figurează cu sume încasate și predate și cu chitanțe completate), chitanțierele fiind preponderent completate de către inculpată, așa cum rezultă din constatarea tehnico-științifică.
4. Inculpata T. C. avea în gestiune chitanțiere pe care le-a încasat și emis în perioada ianuarie-decembrie 2005, expertul constatând că inculpata a încasat în total, în punctul vamal Sculeni și în perioada menționată, suma de 164.953 lei, depunând din aceasta doar suma de 137.096 lei, rezultând o diferență încasată și nepusă de inculpată, de 27.857 lei, acesta fiind prejudiciul cauzat persoanei vătămate.
5. În perioada ianuarie-decembrie 2005 nu s-a organizat un control preventiv asupra operațiunilor de încasare/plăți pentru taxele ecologice și de salubrizare în Vama Sculeni, acest control fiind organizat prin Dispoziția primarului nr.181 din 03.02.2006.
În cursul urmăririi penale, inculpata T. C. nu a fost audiată, rezultând din actele dosarului că la data de 25.08.2006 aceasta a plecat în Italia, unde se află și în prezent.
Legal citată în cursul judecății, inclusiv la adresa de reședință din Italia, inculpata nu s-a prezentat, fiind însă reprezentată de apărătorul său ales. La termenul de judecată din data de 18.03.2014, apărătorul ales al inculpatei T. C. a depus la dosar declarația autentificată sub nr.310/C-3328 din 04.03.2014 de Consulatul General al României la Torino – Italia (fila 34, dosar instanță), prin care aceasta declară că recunoaște în totalitate comiterea infracțiunii pentru care este judecată în prezenta cauză penală, că solicită ca judecata să se facă doar în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale (pe care le cunoaște și le însușește), fără a solicita administrarea de probatorii, cu excepția celor în circumstanțiere. La același termen de judecată, instanța a admis cererea formulată de inculpată, prin apărătorul său ales, de judecare în baza procedurii prevăzută de art.374 alin.4 din Noul Cod de procedură penală rap. la art.396 alin.10 din Noul Cod de procedură penală (intrat în vigoare la datat de 01.02.2014). totodată, la același termen de judecată, apărătorul ales al inculpatei a solicitat termen pentru ca aceasta să achite prejudiciul cauzat prin comiterea faptei, cerere admisă de către instanță.
Din adresa nr.2019 din 08.04.2014 emisă de reprezentanții legali ai persoanei vătămate – P. . – rezultă că aceasta se constituie parte civilă cu suma de 27.850 lei – prejudiciul cauzat de către inculpată (la data de 31.12.2005) și cu dobânda legală aferentă perioadei 01.01.2006 – 31.03.2014, respectiv suma de 17.074,02 lei, în total – 44.931 lei (filele 40-41, dosar urmărire penală).
La termenul de judecată din data de 15.04.2014, apărătorul ales al inculpatei a depus la dosarul cauzei copie de pe extrasul de cont din 02.04.2014 și din care rezultă că s-a plătit în contul părții civile suma de 27.857,00 lei, reprezentând prejudiciul cauzat prin comiterea infracțiunii pentru care este judecată în prezenta cauză penală (fila 45, dosar). Cu adresa nr.2505 din 08.05.2014 emisă de P. ., partea civilă a confirmat încasarea sumei de 27.857,00 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat de către inculpată (filele 59-60, dosar instanță).
La data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr.286/2009 prin care a fost adoptat un nou Cod penal, care reglementează și sancționează, într-o concepție unitară și într-o modalitate diferită, activitatea desfășurată de inculpată, expusă în cadrul situației de fapt, ce are conotație penală în ambele reglementări penale. În Noul Cod penal nu au fost preluate dispozițiile art.74 ind. 1 din Codul penal din 1968: „În cazul săvârșirii infracțiunilor de delapidare (…) dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la soluționarea cauzei în primă instanță, învinuitul sau inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat (așa cum s-a făcut dovada în prezenta cauză penală, încă din cursul urmăririi penale, sesizarea instanței în speța de față fiind anterioară Legii nr.202/2010, care a intrat în vigoare la data de 25.11.2010 și prin care s-a modificat Codul penal, în sensul introducerii disp. art.74 ind.1 din Codul penal, dispoziții penale favorabile și aplicabile în cauza de față), limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate”, iar, potrivit alin.(2) al art. 74 ind.1 din Codul penal: „Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale (așa cum este cazul în speța de față), se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar”.
Din acest considerent, se impune a se da eficiență dispozițiilor art. 5 Cod penal, în conformitate cu care „în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.”
Prima instanță a reținut că, față de probele administrate în cursul urmăririi penale, fapta dedusă judecății se circumscrie formal, respectiv, ca incriminare, infracțiunii de „delapidare”, prev. de art.215 ind.1 alin.1 din Codul penal, cu aplicarea disp. art. 41 alin.2 din codul penal, faptă constând in aceea că inculpata T. C., în baza aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de casier la P. comunei V., jud. Iași, angajată pentru colectarea taxelor de ecologie și salubritate în Vama Sculeni, care erau organizate cu respectarea reglementărilor în vigoare – O.G. nr. 87/2001, H.G. nr.433/2004, în perioada 01.01.-31.12.2005, a încasat în total, din punctul vamal Sculeni în perioada menționată anterior, suma de 164.953 lei, reprezentând încasările taxelor ecologice și de salubritate, sumă pe care nu a predat-o integral la casieria centrală a primăriei, predând doar suma de 137.096 lei, însușindu-și în această modalitate la, diferite intervale de timp, în scopuri personale, suma de 27.857 lei și care reprezintă prejudicial cauzat părții civile P. .
Inculpata a recunoscut total și necondiționat, prin declarația autentică aflată la dosarul cauzei și până la începerea cercetării judecătorești în cauza penală de față, săvârșirea faptei reținută în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței, solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală (probe din analiza coroborată a cărora, așa cum s-a arătat anterior, a rezultat că fapta inculpatei este stabilită, în cauză fiind totodată suficiente date cu privire la persoana inculpatei în ceea ce privește tragerea acesteia la răspundere penală), probe pe care inculpata a declarat că le cunoaște și că și le însușește, fiind astfel îndeplinite cerințele prevăzute de art. 374 alin.4 din Codul de procedură penală.
În cauză s-a făcut dovada, prin adresa nr.2505 din 08.05.2014 emisă de P. . și aflată a filele 59-60, dosar instanță împreună cu copia ordinului de plată, a achitării integrale a prejudiciului cauzat părții civile P. ., respectiv a sumei de 27.857 lei.
Potrivit dispozițiilor art. 74 ind. 1 din Codul penal din 1968: „În cazul săvârșirii infracțiunilor de delapidare (…) dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la soluționarea cauzei în primă instanță, învinuitul sau inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat (așa cum s-a făcut dovada în prezenta cauză penală, încă din cursul urmăririi penale, sesizarea instanței în speța de față fiind anterioară Legii nr.202/2010, care a intrat în vigoare la data de 25.11.2010 și prin care s-a modificat Codul penal, în sensul introducerii disp. art.74 ind.1 din Codul penal, dispoziții penale favorabile și aplicabile în cauza de față), limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate”, iar, potrivit alin.(2) al art. 74 ind.1 din Codul penal: „Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale (așa cum este cazul în speța de față), se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar”.
Prin Decizia nr.573/2011 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr.363 din 25.05.2011, a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constatat faptul că disp. art.74 ind.1 din Codul penal sunt neconstituționale și că acest text de lege a fost introdus în Codul penal prin art.XX pct.2 din Lege anr.202/2010. Astfel, reține instanța faptul că de la data comiterii infracțiunii pentru care inculpata T. C. este judecată în prezenta cauză și până la soluționarea acestei cauze, respectiv, pe durata procesului penal desfășurat față de inculpată au subzistat, o perioadă de timp, dispozițiile art.74 ind.1 din Codul penal din 1968 care, raportat la speța de față, constituie o cauză de nepedepsire a inculpatei (prejudiciul cauzat bugetului de stat și achitat integral fiind de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale), astfel încât această dispoziție legală și, implicit Codul penal din 1968, au caracterul de lege penală favorabilă, în sensul art.5 din Noul Cod penal, chiar dacă la momentul actual, aceste dispoziții – care au fost declarate neconstituționale, așa cum s-a arătat anterior – nu mai sunt prevăzute de legea penală.
Prima instanță a reținut și împrejurarea că în cadrul procesului penal, prejudiciul efectiv îl constituie suma însușită de către inculpată din încasări, spre deosebire de prejudiciul stabilit în urma atragerii răspunderii civile delictuale, care este constituit din prejudiciul efectiv și dobânda legală. Efectul răspunderii civile delictuale constă în nașterea unui raport juridic obligațional între autorul faptei și victimă, autorul faptei fiind obligat în cadrul acestui raport la repararea prejudiciului. Răspunderea civilă delictuală este guvernată de principiul reparării integrale a prejudiciului, care include și dobânda legală.
Prejudiciul penal este cert stabilit la momentul săvârșirii faptei, pe când dobânda legală este calculată de partea civilă până în luna martie 2014, așa cum rezultă din adresa emisă de aceasta și aflată la dosarul cauzei, dobânda legală datorându-se până la achitarea integrală de către inculpată a prejudiciului, pe baza normelor specifice în materia executării silite prevăzute în Codul civil.
Având în vedere toate aceste motive, instanța a constatat faptul că prejudiciul penal cauzat bugetului Primăriei . prin comiterea infracțiunii prev. și ped. de 215 ind.1 alin.1 din Codul penal din 1968, cu aplicarea disp. art.41 alin.2 din Codul penal din 1968, constituit din suma însușită de către inculpată din încasări, însumează în speța de față 27.857 lei și a fost achitat integral de inculpată în cursul cercetării judecătorești, așa cum s-a arătat anterior.
În raport de aceste prevederi legale și de considerentele menționate anterior privind legea penală favorabilă, prima instanță a constatat că în cauza penală de față este incidentă o cauză de nepedepsire în ceea ce o privește pe inculpata T. C., care a achitat integral prejudiciul cauzat, prin fapta sa, persoanei vătămate, aspect în raport de care constată că nu mai sunt date suficiente cu privire la persoana inculpatei pentru a permite stabilirea față de acesta a unei pedepse, ci dimpotrivă, că a intervenit în favoarea acesteia o cauză legală de nepedepsire, prev. de art.74 ind.1 alin.(2) din Codul penal din 1968, aplicabil în prezenta cauză penală.
Ținând seama de faptul că acordarea beneficiului cauzei de nepedepsire este condiționată de achitarea integrală a prejudiciului în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la soluționarea cauzei în primă instanță - condiție îndeplinită în speța dată - instanța a apreciat că nu se (mai) impune analizarea pe fond a cauzei deduse judecății, sub aspectul elementelor constitutive ale infracțiunii cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei T. C., prin rechizitoriul sus-menționat, față de stadiul actual al procesului, față de împrejurarea achitării în totalitate a prejudiciului, ci aplicarea cu prioritate a dispozițiilor legale care reglementează încetarea procesului penal, în condițiile prevăzute de art.396 alin.6 din Noul Cod de procedură penală rap. la art.16 alin.1 lit. h) din Noul Cod de procedură penală (privind existența unei cauze de nepedepsire prevăzut de lege). În acest context, instanța arată că din conținutul textului legal al art.74 ind.1 din Codul penal din 1968, se desprinde concluzia evidentă că această reglementare a fost adoptată de legiuitor în interesul recuperării prejudiciilor cauzate diverselor societăți comerciale sau bugetului general consolidat al statului; cu alte cuvinte, legea recunoaște (tocmai în scopul sus-menționat - cel al recuperării prejudiciilor cauzate prin comiterea infracțiunilor menționate în cuprinsul art.74 ind.1 din Codul penal din 1968) dreptul inculpatului de a achita prejudiciul cauzat în schimbul acordării beneficiului cauzelor de nepedepsire sau, după caz, de reducere a pedepselor, la care se referă textul de lege menționat anterior.
Pe de altă parte, date fiind dispozițiile art.13 alin.(1) din Codul de procedură penală din 1968, instanța a observat că în cazul existentei unei cauze de nepedepsire (ca în speța dată), inculpata are posibilitatea de a cere continuarea procesului penal pentru a (se) dovedi că fapta imputată nu există sau nu constituie infracțiune sau nu a fost săvârșită de către dânsa etc.), situație în care instanța, după administrarea întregului probatoriu, poate să dispună achitarea inculpatei.
Or, în speța dată, inculpata T. C. a înțeles să facă dovada achitării integrale a prejudiciului (pretins de către persoana vătămată) și nu a solicitat continuarea procesului, în vederea obținerii unei eventuale soluții de achitare, ci din contră, a declarat că a comis fapta ce i se impută, în condițiile descrise anterior.
Față de toate datele dosarului, instanța a constatat că inculpata T. C. a achitat integral prejudiciul reclamat de persoana vătămată P. .. Raportând valoarea prejudiciului (pretins de către partea civilă) la dispozițiile art.74 ind.1 alin.(2) din Codul penal din 1968,care reglementează regimul juridic și efectele cauzelor de nepedepsire și de reducere a pedepselor, instanța a constatat că inculpatei îi sunt aplicabile dispozițiile textului legal sus-menționat, prejudiciul cauzat și recuperat integral fiind de până la 50.000 de euro, în echivalentul monedei naționale.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că inculpata T. C. (nume purtat anterior J.), cu datele de stare civilă anterior-menționate, a achitat părții civile P. comunei V., județul Iași, cu sediul în ., ., prin reprezentanții săi legali, integral, prejudiciul efectiv cauzat prin comiterea faptei, respectiv suma de 27.857 lei, așa cum s-a arătat anterior și va obliga pe inculpata T. C. (nume purtat anterior J.), cu datele de stare civilă anterior-menționate, să plătească părții civile P. comunei V., județul Iași, cu sediul în ., ., prin reprezentanții săi legali, dobânda legală aferentă sumei de 27.857 lei, începând de la data comiterii faptei – 31.12.2005 până la data la care prejudiciul a fost achitat integral, respectiv, până la data de 02.04.2014.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpata T. C. criticând, în latură civilă, obligarea sa la plata dobânzii legale.
În motivarea apelului s-a arătat că dobânda legală solicitată de partea civilă nu are caracter cert și că aceasta nu poate fi acordată decât de la data pronunțării hotărârii judecătorești, moment la care creanța devine lichidă și exigibilă.
C., verificând sentința apelată, în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu cu privire la celelalte chestiuni de fapt și de drept deduse judecății în raport de prevederile art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, însă numai cu privire la latura civilă a cauzei, constată că apelul nu este fondat.
Lipsa de folosință pe perioada 31.12._14 a sumei de bani însușită nelegal de inculpata T. C. a provocat părții civile un prejudiciu constând în cuantumul dobânzii legale datorate pentru această perioadă.
Existența, deci caracterul cert al acestui prejudiciu, este prezumată de legiuitor, creditorul nefiind obligat să facă dovada că prin întârzierea la executare i s-a cauzat un prejudiciu. Caracterul lichid și exigibil al creanței ce reprezintă echivalentul prejudiciului rezultând din executarea cu întârziere a obligației ce are ca obiect o sumă de bani decurge din lege, lipsa de folosință a sumei de bani fiind evaluată de legiuitor la nivelul dobânzii legale.
În cauză, dobânda legală trebuie acordată nu de la data pronunțării sentinței, așa cum susține inculpata, ci de la data săvârșirii infracțiunii, deoarece în materia răspunderii civile delictuale debitorul este de drept în întârziere. Dreptul persoanei vătămate de a pretinde despăgubiri se naște din momentul săvârșirii faptului prejudiciabil. Așa fiind, la sumele acordate ca despăgubiri civile, se va adăuga dobânda legală, conform dispozițiilor art. 1 alin. 39 raportat la art. 3 alin. 1, 2 și 4 din O.G. nr. 13/2011, începând cu data săvârșirii infracțiunii - 31.12.2005 - până la data achitării integrale a prejudiciului - 02.04.2014.
Acordarea dobânzii legale asigură o reparare integrală a prejudiciului, în acord cu dispozițiile art. 1084 din Codul civil anterior, respectiv art. 1531 din Noul Cod Civil.
Pentru aceste considerente, C., în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge apelul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpata T. C. împotriva sentinței penale nr. 1749/24.06.2014 pronunțate de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Obligă pe inculpată să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 250 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.12.2014.
Președinte, Judecător
I. E. C. A. G. O. M.
Grefier,
C.-M. Ș.
Redactat/tehnoredactat: OMAG/2 ex.
Judecătoria Iași-C. A.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Sentința nr. 141/2014. Curtea de... | Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Hotărâre din... → |
|---|
