Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Hotărâre din 19-12-2014, Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2016

Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 19-12-2014 în dosarul nr. 846/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

C. DE A. IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP

DECIZIA PENALĂ Nr. 846/2014

Ședința publică de la 19 Decembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE I. E. C.

Judecător A. G. O. M.

Grefier E. A.

Pe rol fiind pronunțarea apelului declarat de inculpatul A. R. împotriva sentinței penale nr. 200 din 27.08.2014 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, având ca obiect vătămarea corporală (art. 181 C.p.).

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 18 noiembrie 2014, în ședință publică (cu participarea din partea Ministerului Public a doamnei procuror L. D. E. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Iași), susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru, 3 decembrie 2014 când, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru, 10 decembrie 2014 când, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru, 18 decembrie 2014 când din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, 19 decembrie 2014.

Ulterior deliberării:

C. de A.

Asupra apelului penal de față:

Prin sentința penală nr. 200 din 27.08.2013 pronunțată de Judecătoria P., s-au dispus următoarele:

” Recalifică infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 cu aplicarea art. 99 alin. 3 C.p. 1969 reținută în sarcina inculpatului minor A. R. în infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 C.p. cu aplicarea art. 113 C.p. și aplicarea art. 5 C.p.

Constată că infracțiunea ce formează obiectul prezentei cauze este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat definitiv prin:

1) sentința penală nr. 399/2012 a Judecătoriei P. definitivă prin nerecurare la data de 04.01.2013,

2) sentința penală nr. 91/2013 a Judecătoriei P. definitivă prin nerecurare la data de 15.03.2013, pentru care, prin sentința penală nr. 130/2014 a Tribunalului Iași, definitivă prin decizia penală nr. 436/2014 a Curții de A. Iași a fost revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 11 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sp.399/2012 a Judecătoriei P. și beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin Sp.91/2013 a Judecătoriei P. și, în baza art. 22, alin. 4 din Legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a legii 286/2009 privind Codul penal raportat la art.22 alin.2 din același act normativ și cu referire la art.129 alin.1 C.p .i-a fost aplicată măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 1 an,

3) sentința penală nr. 130/2014 a Tribunalului Iași, definitivă prin decizia penală nr. 436/2014 a Curții de A. Iași prin care inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare, 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. la art. 66 alin. 1 lit. a, b, f, n și o C.p. și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, f, n, o C.p. pe durata și în condițiile art.65 alin.3 C.p.

Descontopește pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare, 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. la art. 66 alin. 1 lit. a, b, f, n și o C.p. și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b, f, n, o C.p. pe durata și în condițiile art.65,alin.3 C.p. în:

- pedeapsa de 12 ani și 8 luni închisoare, 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. la art. 66 alin. 1 lit. a, b, f, n și o C.p. și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, f, n, o C.p. pe durata și în condițiile art.65 alin.3 C.p:

- măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 1 an,

- înlătură sporul de 4 luni aplicat conform art. 129 alin. 2 și 4 C.p.

În baza art. 129 alin. 1 C.p. aplică inculpatului A. R. zis „ M.”, fiul lui I. și L., născut la data de 29.07.1994, în mun. P., studii 5 clase, necăsătorit, cunoscut cu antecedente penale, domiciliat în ., jud. Iași, CNP_ măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 1 an și 3 luni pentru comiterea, în perioada minoratului, a infracțiunilor ce formează obiectul prezentei cauze și infracțiunile de la punctele 1 și 2.

În baza art. 129 alin. 2 lit. b și 4 C.p. aplică inculpatului A. R. pedeapsa de 12 ani și 8 luni închisoare pe care o majorează cu 5 luni, inculpatul urmând să execute 13 ani și 1 lună închisoare, 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. la art. 66 alin. 1 lit. a, b, f, n și o C.p. și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66,alin.1,lit. a,b,f,n,o C.p. pe durata și în condițiile art.65 alin.3 C.p.

Dispune anularea formelor de executare emise anterior și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

Admite cererea de constituire parte civilă formulată de S. C. Județean de Urgențe Sf. S. Iași și obligă inculpatul să achite acestei unități medicale suma de 1696,23 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare pentru persoana vătămată M. D. V. (internat în perioada 22.06- 27.06.2012), la care se adaugă dobânda de referință a BNR până la achitarea efectivă a prejudiciului.

Constată că persoana vătămată M. D. V. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art.274 alin.1 C.p.p. obligă pe inculpat să plătească suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

În baza art.272 C.p.p. raportat la art.274,alin.1, teza finală C.p.p. suma de 200 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în cursul urmării penale (delegație nr.0187/2013) se va suporta din bugetul Ministerului Public și se va plăti către Baroul Iași iar suma de 200 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în cursul judecății (delegație nr.0537/2014) se va suporta din bugetul Ministerului Justiției și se va plăti către Baroul Iași.

Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.08.2014.”

Pentru a dispune în sensul celor de mai sus, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:

” La data de 18.12.2013 pe rolul acestei instanțe s-a înregistrat sub nr._ rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria P. nr. 2648/P/2013 din 17.12.2013, prin care s-a dispus trimiterea în judecată, a inculpatului A. R., pentru infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 C.p., cu aplicarea art. 99 alin. 3 C.p.

Pentru a se dispune astfel, s-a reținut în actul de sesizare că în fapt, în seara de 21.06.2012, în jurul orei 23, persoana vătămată M. D. V. a ieșit în stradă pentru a-l conduce pe vărul său C. C. care fusese în vizită la acesta. I-a văzut venind spre locuința sa pe inculpatul A. R. și A. I., cu care persoana vătămată se afla în conflict mai vechi. Când au ajuns în apropierea persoanei vătămate, fără a fi provocat, inculpatul A. R. i-a aplicat persoanei vătămate lovituri cu pumnii în zona maxilarului. Acesta s-a dezechilibrat, a căzut continuând să fie lovită și de către numitul A. I., dar nu în zona maxilarului. Incidentul a fost aplanat la intervenția numitului A. S. și C. C.. Persoana vătămată M. D. V. a fost condusă la domiciliul său și simțindu-se rău, a fosta anunțată ambulanța are l-a transportat mai întâi la S. Mun. P. și apoi la S. C. de Urgențe Sf. S. Iași. Inițial, persoana vătămată a susținut că a fost lovită și de numitul A. V., dar din probatoriul administrat în cauză nu rezultă participația acestuia la săvârșirea infracțiunii. A. I., în declarațiile date recunoaște că a împins-o pe aceasta pentru a reuși să îl determine pe fiul său A. R. să nu îl mai lovească pe M. D. V..

Din certificatul medico-legal nr. 1413 eliberat de IML Iași la data de 27.06.2012 rezultă că M. D. prezintă excoriații, fractură de mandibulă laterală stânga, leziuni care s-au putut produce prin loviri cu obiecte contondente, urmate posibil de cădere și pot data din 22.06.2012, necesitând 45-50 zile de îngrijiri medicale.

Din procesul verbal încheiat de reprezentanții Secției 6 Poliție Rurală P. rezultă că în noaptea de 21/22.06.2012 inculpatul A. R. și numitul A. I. se aflau sub influența alcoolului, s-au comportat violent, motiv pentru care au fost sancționați contravențional pentru tulburarea liniștii publice.

Din declarațiile martorilor C. C., M. S. M. G., B. cornel, cât și din declarațiile inculpatului A. R. și ale numitului A. I. rezultă că inculpatul minor A. R. a aplicat persoanei vătămate lovituri cu pumnul în zona maxilarului, cauzându-i leziunile concluzionate de certificatul medico-legal.

Situația de fapt mai sus menționată se susține cu următoarele mijloace de probă: sesizarea și declarațiile persoanei vătămate M. D. V.; certificat medico legal nr. 1413/27.06._; proces verbal încheiat de către organele de cercetare penală la data de 22.06.2012, în jurul orei 02:00; bilet de externare al persoanei vătămate; adresa nr._ a Spitalului C. Județean de Urgențe Sf. S. Iași privind cheltuielile de spitalizare; declarațiile martorilor M. G., A. S. I., A. O., C. C., A. I.; ancheta socială efectuată la domiciliul părinților inculpatului minor A. R.; declarațiile inculpatului minor.

Din oficiu, instanța a dispus atașarea cazierului judiciar al inculpatului A. R..

La data de 13.01.2014 S. C. Județean de Urgențe Sf. S. Iași a depus la dosar cerere de constituire parte civilă pentru suma de 1696,23 lei, anexând decont de cheltuieli.

Din oficiu s-a dispus atașarea sentinței penale nr. 91/2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei P., privind pe inculpatul A. R., sentință rămasă definitivă prin nerecurare la data de 15.03.2013.

La data de 15.01.2014 S. de Ambulanță Județean Iași a depus precizări, învederând că persoana vătămată M. D. V. nu figurează în evidențe la data de 21/22.06.2013.

La termenul din data de 12.02.2014, raportat la modificările legislative intervenite, respectiv Noul Cod de procedură penală, instanța, constatând că în cauză nu a fost declanșată cercetarea judecătorească, a comunicat inculpatului copia certificată a rechizitoriului nr. 2648/P/2012 din 17.12.2013, aducându-i la cunoștință obiectul procedurii de cameră preliminară, drepturile și obligațiile pe care le are.

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu de la data de 10.04.2014 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.

La termenul din data de 07.05.2014 instanța a procedat la audierea inculpatului A. R., declarația acestuia fiind semnată și atașată la dosarul cauzei la fila 65 dosar și a dispus emiterea unei adrese către S. de Probațiune de pe lângă Tribunal Iași în vederea efectuării referatului de evaluare psihosocială a inculpatului.

În declarația dată în fața instanței, inculpatul a arătat că recunoaște comiterea faptelor în modalitatea descrisă în actul de sesizare, că își însușește probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și nu dorește administrarea de probe suplimentare.

Din oficiu, instanța a dispus atașarea cazierului judiciar al inculpatului A. R., depus la dosar la data de 20.05.2014, la fila 72.

La data de 04.06.2014 S. de Probațiune de pe lângă Tribunal Iași a depus la dosar, prin C. Registratură, referatul de evaluare psihosocială a inculpatului A. R. (filele 83 – 85 dosar).

La termenul din data de 04.06.2014 instanța a declarat terminată cercetarea judecătorească și a acordat cuvântul asupra fondului cauzei, rămânând în pronunțare.

La termenul de pronunțare din data de 27.06.2014 instanța a repus cauza pe rol, în vederea punerii în discuție a sesizării din oficiu privind înlocuirea pedepselor închisorii aplicate inculpatului A. R. prin sentința penală nr. 399/2012 pronunțată în dosarul nr._ de către Judecătoria P., rămasă definitivă prin nerecurare și prin sentința penală nr. 91/2013 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei P., rămasă definitivă prin nerecurare, în măsura educativă a internării într-un centru de detenție, în conformitate cu prevederile art. 21 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 și art. 6 C.p..

Din oficiu s-a atașat sentința penală nr. 399/2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei P., sentință rămasă definitivă prin nerecurare la data de 04.01.2013, precum și sentința penală nr. 130/2014 pronunțată în dosarul nr._/99/2013* al Tribunalului Iași.

Analizând probele administrate în cauză instanța reține că recunoașterea inculpatului se coroborează cu ansamblul probator administrat în cauză, situația de fapt fiind identica cu cea reținută în actul de sesizare. Astfel, instanța reține că inculpatul A. R., în data de 21.06.2012, în jurul orelor 23:00 a aplicat multiple lovituri cu pumnul persoanei vătămate M. D. V., cauzându-i acestuia o fractură de mandibulă laterală stânga și excoriații care au necesitat pentru vindecare 45-55 zile.

În drept, fapta inculpatului A. R., comisă în modalitatea descrisă anterior întrunește elementele constitutive de vătămare corporală prev de art 181 alin. 1 cu aplicarea art. 99 alin. 3 C.p. 1969.

Între momentul comiterii faptei și momentul pronunțării prezentei sentințe a intervenit o succesiune de legi penale în timp, instanța având obligația de a aplica inculpatului legea penală mai favorabilă. Infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este incriminată în Noul Cod Penal la art. 193 alin. 2 sub denumirea marginală de loviri sau alte violențe. La stabilirea legii penale mai favorabile instanța va avea în vedere regimul sancționator al minorilor, reglementat în Noul Cod Penal, inculpatul fiind minor la data comiterii faptei. Reține instanța că în noua reglementare minorilor le sunt aplicabile doar măsuri educative, nu și pedepse, sub acest aspect legea fiind, în mod evident, mai favorabilă.

Pentru aceste motive, instanța va recalifica infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 cu aplicarea art. 99 alin. 3 C.p. 1969 reținută în sarcina inculpatului minor A. R. în infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 C.p. cu aplicarea art. 113 C.p. și aplicarea art. 5 C.p.

În cauza de față s-a făcut pe deplin dovada vinovăției inculpatului cu privire la fapta cercetată. Cu privire la persoana acestuia, instanța reține că este cunoscut cu antecedente penale, are doar cinci clase, în momentul de față fiind analfabet, nu are o calificare profesională care să îi permită obținerea mijloacelor de subzistență. Imaginea familiei de proveniență în comunitate este una negativă, iar inculpatul nu beneficiază de sprijin din partea mediului de proveniență. Concluziile referatului de evaluare psihosocială sunt în sensul că este necesară o intervenție specializată într-un mediu de detenție în vederea reintegrării în societate a inculpatului.

Analizând fișa de cazier a inculpatului instanța reține că fapta ce formează obiectul prezentei cauze, comisă la data de 21.06.2012 este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat definitiv prin:

1) sentința penală nr. 399/2012 a Judecătoriei P. definitivă prin nerecurare la data de 04.01.2013,

3) sentința penală nr. 130/2014 a Tribunalului Iași, definitivă prin decizia penală nr. 436/2014 a Curții de A. Iași prin care inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare, 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. la art. 66 alin. 1 lit. a, b, f, n și o C.p. și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66,alin.1,lit. a,b,f,n,o C.p. pe durata și în condițiile art.65 alin.3 C.p.

În vederea rezolvării integrale a situației infracționale a inculpatului, instanța urmează a descontopi pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare, 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. la art. 66 alin. 1 lit. a, b, f, n și o C.p. și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66,alin.1,lit. a,b,f,n,o C.p. pe durata și în condițiile art. 65 alin.3 C.p. în:

- pedeapsa de 12 ani și 8 luni închisoare, 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. la art. 66 alin. 1 lit. a, b, f, n și o C.p. și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66,alin.1,lit.a,b,f,n,o C.p. pe durata și în condițiile art.65 alin.3 C.p:

- măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 1 an,

- va înlătura sporul de 4 luni aplicat conform art. 129 alin. 2 și 4 C.p.

În baza art. 129 alin. 1 C.p. instanța va aplica inculpatului A. R. zis „ M.”, măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 1 an și 3 luni pentru comiterea, în perioada minoratului, a infracțiunilor ce formează obiectul prezentei cauze și infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat definitiv prin: sentința penală nr. 399/2012 a Judecătoriei P. definitivă prin nerecurare la data de 04.01.2013 și prin sentința penală nr. 91/2013 a Judecătoriei P. definitivă prin nerecurare la data de 15.03.2013.de la punctele 1 și 2.

În baza art. 129 alin. 2 lit. b și 4 C.p. se va aplica inculpatului A. R. pedeapsa de 12 ani și 8 luni închisoare pe care o majorează cu 5 luni, inculpatul urmând să execute 13 ani și 1 lună închisoare, 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. la art. 66 alin. 1 lit. a, b, f, n și o C.p. și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66,alin.1,lit. a,b,f,n,o C.p. pe durata și în condițiile art.65 alin.3 C.p.

Se va dispune anularea formelor de executare emise anterior și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța reține că în cauză s-a constituit parte civilă S. C. Județean de Urgențe Sf. S. Iași cu suma de 1696,23 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare pentru persoana vătămată M. D. V. (internat în perioada 22.06- 27.06.2012), la care se adaugă dobânda de referință a BNR până la achitarea efectivă a prejudiciului.

Având în vedere că vinovăția inculpatului a fost stabilită dincolo de orice dubiu instanța va admite cererea de constituire parte civilă formulată de S. C. Județean de Urgențe Sf. S. Iași.

În baza art.274 alin.1 C.p.p. se va obliga pe inculpatul să plătească suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

În termen legal, hotărârea astfel pronunțată a fost apelată de inculpatul A. R., fiind criticată pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a sancțiunii stabilite, solicitând aplicarea unei pedepse mai blânde, având în vedere poziția de recunoaștere a faptelor comise, precum și vârsta sa.

C. examinând sentința penală apelată, în temeiul dispozițiilor art. 417 Cod procedură penală raportat la temeiurile invocate de inculpatul apelant, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, constată că:

Instanța de fond a reținut în mod corect și complet situația de fapt și a realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză în cursul procesului penal, din care rezultă atât existența faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, cât și săvârșirea acestora cu vinovăție în forma cerută de lege.

Starea de fapt reținută prin sentința penală apelată este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale, prima instanță procedând la o analiză completă a probelor administrate și o încadrare juridică corespunzătoare a faptelor pentru care inculpatul apelant a fost trimis în judecată, aspecte ce nu au fost criticate de către apelant, situația de fapt fiind însușită în mod expres de către inculpat care a accesat procedura simplificată reglementată de dispozițiile art. 396 alin. 10 cod proc. pen.

Cât privește individualizarea judiciară a pedepselor, criticile formulate de către apelant nu sunt întemeiate.

Corect a fost individualizata sancțiunea aplicata pentru infracțiunea dedusă judecății, avându-se în vedere gradul de pericol social al faptei, modalitatea de săvârșire a acesteia, dar și circumstanțele personale ale inculpatului apelant care este cunoscut cu antecedente penale, acesta având în antecedență alte condamnări, pentru infracțiuni de violență, de viol, lipsire de libertate, astfel cum rezultă din cazierul judiciar al acestuia.

La data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 prin care a fost adoptat un nou Cod penal, care reglementează și sancționează, într-o concepție unitară și într-o modalitate diferită persoanele aflate în situația inculpatului, respectiv infractorii minori.

Modificările legislative care au intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014 au schimbat radical sancțiunile aplicabile faptelor comise în timpul minorității. Astfel, potrivit art.114 din Codul penal, minorilor nu li se mai pot aplica pedepse, ci doar măsuri educative privative sau neprivative de libertate.

Astfel, se constată că, noua reglementare și legea de punere în aplicare a acesteia a statuat cu privire la faptele săvârșite de minori sub imperiul Codului penal anterior și judecate ulterior modificărilor legislative din 1 februarie 2014, precum și referitor la condamnările suferite de aceștia anterior datei menționate și care se execută sau produc efecte juridice ulterior acestei date.

Întrucât Noul Cod penal nu a mai prevăzut posibilitate a sancționării minorilor cu pedepse, consacrând un sistem sancționator bazat exclusiv pe măsuri educative, în mod corect prima instanță a dispus sancționarea inculpatului în baza acestor din urmă dispoziții legale, la alegerea sancțiunii având în vedere dispozițiile art. 115 alin. 1 pct. 2 cod penal raportate la prevederile art. 114 alin. 2, precum și art.74 cod penal.

Astfel, instanța de fond a avut în vedere în planul individualizării sancțiunii pentru care a optat, fapta concretă pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, gravitatea acesteia, prin prisma împrejurărilor și a modului în care a operat inculpatul și a rezultatului produs, de caracterul repetat al încălcării legii penale, de lipsa de educație și supraveghere a inculpatului și de situația actuală a acestuia, cercetat și arestat preventiv într-o altă cauză penală, multiplele antecedente penale ale acestuia.

Raportat acestor criterii, cât și dispozițiilor părții generale a Codului penal, precum și limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a legii penale identificate a fi mai favorabile, respectiv legea nouă, ținând cont și de întreaga situație de fapt reținută în sarcina inculpatului, instanța de fond, în mod just, a optat pentru o măsură educativă privativă de libertate.

Astfel, se apreciază că dintre măsurile educative privative de libertate, internarea inculpatului apelant într-un centru de educativ răspunde scopului reintegrării sociale a inculpatului - minor la data săvârșirii faptei din prezenta cauză. De asemenea, și durata pentru care a fost dispusă măsura privativă de libertate aplicată inculpatului apelant – de 1 an și 3 luni – a fost circumscrisă criteriilor de individualizare enunțate și raportate dispozițiilor art. 124 alin. 2 cod penal, fiind orientată spre minimul special prevăzut de aceste dispoziții.

Potrivit art.74 Cod penal - aplicabil ți pentru individualizarea sancțiunilor aplicabile infractorilor minori - la stabilirea pedepselor se ține seama, printre altele, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana făptuitorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pentru ca pedeapsa să-și realizeze funcțiile și scopul definite de legiuitor, aceasta trebuie să corespundă sub aspectul duratei și naturii sale gravității faptei comise, potențialului de pericol social pe care, în mod real, îl prezintă persoana inculpatului, dar și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii, astfel că sancțiunea aplicată de prima instanță se impune cu necesitate, nefiind identificate în analiza prezentului apel nici un criteriu/împrejurare care să conducă la concluzia că se impune o reducere a răspunderii penale.

C. reține că în cadrul procesului de individualizare a pedepsei, instanța de judecată a analizat toate aceste împrejurări de natură a caracteriza atât circumstanțele reale, împrejurările în care s-a comis infracțiunea, cât și circumstanțele personale ce privesc persoana infractorului și să dea eficiență acestora, instanța de fond conformându-se acestor exigențe atât în procesul de cuantificare a sancțiunii aplicate, cât și al modalității de executare al acesteia.

Operațiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse/sancțiuni în limitele prevăzute de lege.

Codul penal consacră o categorie de circumstanțe atenuante, denumite facultative sau judiciare, care pot constitui împrejurări atenuante dacă instanța le consideră ca atare. Organul de judecată poate să recunoască unele situații, împrejurări, stări ca circumstanțe atenuante, în funcție de aprecierea de ansamblu a faptei, a condițiilor ei de existență. Pe de altă parte, instanța poate să constate existența lor, dar, în același timp, poate aprecia că, având în vedere ansamblul împrejurărilor ce caracterizează fapta comisă, reținerea acestora nu este compatibilă cu condițiile concrete în care a fost săvârșită, iar reducerea pedepsei sub minimul special nu se justifică.

Reținerea uneia sau alteia din împrejurările cu caracter atenuant urmează a fi apreciată de către instanță drept circumstanță atenuantă doar în măsură în care, raportat la persoana inculpatului și la pericolul social concret al infracțiunii, se relevă la speța concretă un pericol redus fie al faptei, fie al făptuitorului, care să justifice aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de norma de încriminare, ceea ce nu se relevă în prezenta cauză. Recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei. ( în acest sens, a apreciat în mod constant și I.C.C.J., a se vedea, exemplificativ, secția penală, decizia nr. 1227 din 2 aprilie 2009).

Astfel, nici persoana inculpatului din prezenta cauză nu relevă o periculozitate mai redusă, raportat atât la conduita avută anterior prezentei fapte, cât și cu privire la aceasta, și nici fapta, care prin urmările, prin modul și mijloacele de săvârșire, deci prin conținutul său intrinsec și extrinsec, relevă o periculozitate socială intensă, periculozitate căreia i se poate adăuga un spor de pericol și din frecvența categoriei de fapte săvârșite, din amploarea și răspândirea unei comportări într-o anumită sferă de activitate, făcând necesară, pentru reducerea frecvenței, intervenția legii penale.

C. observă perseverența infracțională manifestată constant de către inculpat, prin raportare la atât la istoricul său infracțional, față de care s-au reținut antecedențe penale, cât și la situația actuală a acestuia, arestat preventiv într-o altă cauză penală, aspecte de natură să releve personalitatea acestuia cu privire la valorile sociale lezate.

Atitudinea procesuală corespunzătoare adoptată de către inculpat, care a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, a fost valorificată la individualizarea judiciară a sancțiunii, ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 396 alin. 10 cod proc. pen..

De asemenea, instanța de fond în mod corect a constatat că infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză a fost comisă în concurs real cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentințele penale anterioare, cum se reține în cazierul judiciar al acestuia, pluralitate de infracțiuni față de care a făcut aplicarea art. 129 alin. 2 lit. b cod penal. Astfel, potrivit acestor dispoziții: ”în cazul săvârșirii a două infracțiuni, dintre care una în timpul minorității și una după majorat, pentru infracțiunea comisă în timpul minorității se ia o măsură educativă, iar pentru infracțiunea săvârșită după majorat se stabilește o pedeapsă, după care:

b) dacă măsura educativă este privativă de libertate, iar pedeapsa este închisoarea, se aplică pedeapsa închisorii, care se majorează cu o durată egală cu cel puțin o pătrime din durata măsurii educative ori din restul rămas neexecutat din aceasta la data săvârșirii infracțiunii comise după majorat.”

Având în vedere că infracțiunile pentru care inculpatul apelant a fost condamnat prin sentința penală nr. 130 din 04.03.2014 a Tribunalului Iași, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 436 din 01.07.2014 a Curții de A. Iași, au fost comise de către acesta după ce a devenit major, și pentru care i-a fost aplicată o pedeapsă rezultantă cu închisoarea, în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor menționate cu privire la situația infracțională a inculpatului apelant.

Însă, având în vedere că inculpatul apelant a fost arestat în cauza menționată, instanța de fond urma să facă și aplicarea dispozițiilor art. 129 alin. 3 cod penal, potrivit cărora: ”în cazul prevăzut în alin. (2) lit. b), din durata pedepsei aplicate se scade ceea ce s-a executat din momentul săvârșirii infracțiunii comise după majorat până la data judecării.

Așa fiind, pentru motivul analizat din oficiu și găsit întemeiat, C. urmează ca, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a cod proc. pen., să admită apelul declarat de inculpatul A. R. împotriva sentinței penale nr. 200 din 27.08.2013 pronunțate de Judecătoria P., pe care o va desființa, în parte, în latura penală.

În rejudecare, va face aplicarea dispozițiilor art. 129 alin. 3 cod penal și va dispune deducerea din pedeapsa aplicată inculpatului A. R. a perioadei executată de la 01.07.2014 la zi.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei, va fi avansat din fondurile M.J.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul declarat de inculpat rămân, potrivit disp. art. 275 alin. 3 cod proc. pen., în sarcina statului.

Pentru aceste motive,

În numele legii

Decide:

Admite apelul declarat de inculpatul A. R. împotriva sentinței penale nr. 200 din 27.08.2013 pronunțate de Judecătoria P., pe care o desființează, în parte, în latura penală

Rejudecând:

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului A. R. perioada executată de la 01.07.2014 la zi.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Cheltuieli judiciare prilejuite de soluționarea prezentului apelul, în care s-a inclus și suma de 200 lei onorariu apărător oficiu, ce va fi avansată inițial din fondurile M.J., rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 19.12.2014

Președinte Judecător

I. E. C. A. G.

O. M.

Grefier,

E. A.

Red./tehn. C.I.E

06.01.2015 – 2 ex.

Jud. P. – jud. A. C.

← Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Sentința nr. 1749/2014....		Tăinuirea. Art. 221 C.p.. Decizia nr. 825/2014. Curtea de Apel... →

Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Hotărâre din 19-12-2014, Curtea de Apel IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Hotărâre din 19-12-2014, Curtea de Apel IAŞI