Tăinuirea. Art. 221 C.p.. Decizia nr. 825/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 825/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 18-12-2014 în dosarul nr. 825/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI – NCPP
Ședința publică din 18.12.2014
Completul constituit din:
Președinte T. C. G.
Judecător S. E.
Grefier R. E.
Decizia penală nr. 825
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de către P. de pe lângă Judecătoria Iași împotriva sentinței penale nr. 2175/24.07.2014, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc în data de 15.12.2014, în ședință publică (cu participarea din partea Ministerului Public a domnului procuror C. I. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Iași), susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 18.12.2014.
C. de A.,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 2175/24.07.2014, Judecătoria Iași a hotărât următoarele:
„Condamnă inculpații:
1. H. I., fiul lui I. și M., născut la data de 12.10.1994 în mun. B., domiciliat în mun. B., ., jud. B., în prezent deținut în P. B., arestat în altă cauză, CNP_, cetățenie română, studii 7 clase, fără ocupație, necăsătorit, fără persoane în întreținere, necunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „tâlhărie calificată”, prevăzută și pedepsită de art. 233 Cod penal – art. 234 alin. 1 lit. d Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală (comisă la data de 09.10.2013).
Descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani și 10 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2387/13.12.2013 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._/180/2013, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 221/27.03.2014 a Curții de A. B., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor:
-2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „tâlhărie”, prevăzută și pedepsită de art. 233 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală (comisă la data de 17.04.2013);
-2 (doi) ani și 10 (zece) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „tâlhărie”, prevăzută și pedepsită de art. 233 Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. d Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală (comisă la data de 01.04.2013).
În baza art. 36 alin. 1 Cod penal din 1969, art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal din 1969, art. 10 din Legea nr. 187/2012, contopește pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta sentință cu pedepsele de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare și de 2 (doi) ani și 10 (zece) luni închisoare mai sus arătate și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare la care se adaugă un spor de 6 (luni) închisoare.
Pedeapsă de executat: 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.
Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 65 raportat la art. 66 lit. a și b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.
Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a și b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 4 ani.
În baza art. 40 alin. 3 Cod penal scade din durata pedepsei închisorii pronunțate perioada executată începând cu data de 14.10.2013 la zi.
Retrage mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 2792/28.03.2014 emis de Judecătoria B. în baza sentinței penale nr. 2387/13.12.2013 și dispune emiterea unui nou mandat la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
2. M. R., fiul lui D. și N.-A., născut la data de 06.08.1993 în mun. B., domiciliat în mun. B., .. 11, ., jud. B., CNP_, cetățenie română, studii 12 clase, student, necăsătorit, fără persoane în întreținere, necunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „tăinuire”, prevăzută și pedepsită de art. 221 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală (comisă la data de 09.10.2013).
În baza art. 85 Cod penal din 1969 anulează suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de „complicitate la efectuarea de operațiuni cu produse susceptibile a avea efect psihoactiv”, prev. de art. 26 Cod penal din 1969 raportat la art. 16 alin. 1 din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 și art. 3201 Cod procedură penală din 1968 aplicată prin sentința penală nr. 24/D/23.01.2014 a Tribunalului B., modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 260/10.04.2014 a Curții de A. B..
În baza art. 36 alin. 1 Cod penal din 1969, art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal din 1969, art. 10 din Legea nr. 187/2012, contopește pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta sentință cu pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare mai sus arătată și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 8 (opt) luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal din 1969 dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 8 luni, conform art. 82 Cod penal, termen care se calculează, conform art. 85 alin. 3 Cod penal din 1969 de la data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 24/D/23.01.2014 a Tribunalului B..
Atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal din 1969 în conformitate cu care comiterea unei noi infracțiuni intenționate înăuntrul termenului de încercare va conduce la revocarea suspendării executării pedepsei.
Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal din 1969 ce va fi suspendată în condițiile prev. de art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969.
Constată că partea vătămată Viriveș M.-D., domiciliată în . seacă, jud. Iași, nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art. 272 Cod procedură penală onorariul apărătorului din oficiu din cursul urmăririi penale, în cuantum de 200 lei (delegație nr. 8900/2013 – av. Amironoaie G.) va fi plătit Baroului de Avocați Iași din fondurile speciale ale Ministerului Public.
În baza art. 272 Cod procedură penală onorariul apărătorului din oficiu din cursul judecății, în cuantum de 200 lei (delegație nr. 1392/2014 – av. D. E.) va fi plătit Baroului de Avocați Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
În baza art. 398 raportat la art. 274 alin. 2 Cod procedură penală obligă inculpatul H. I. să plătească statului suma de 700 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 398 raportat la art. 274 alin. 2 Cod procedură penală obligă inculpatul M. R. să plătească statului suma de 400 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare.”
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
„În data de 09 octombrie 2013, inculpații H. I. și M. R., împreună cu martorul V. O. și cu o persoană neidentificată numită „T.” s-au deplasat din mun. B. în mun. Iași cu autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare_ aparținând martorului, pentru a se plimba prin magazinele din Palas Mall. În jurul orei 19.00, cei patru au hotărât să se întoarcă la B., iar când au ajuns pe Bld. Independenței, martorul V. a oprit autoturismul pe . biserica „Mitocul Maicilor”, pentru ca „T.” să-și cumpere un suc. în acest timp, inculpatul H. I., care rămăsese fără bani, a luat hotărârea infracțională de a sustrage un telefon mobil și a coborât din autoturism, fără a comunica celorlalți intențiile sale.
Inculpatul s-a deplasat pe stradă dinspre biserică spre Cinematograful Republica și a observat-o pe partea vătămată Viriveș M., care se deplasa în aceeași direcție cu el, vorbind la telefonul mobil. Inculpatul a depășit-o și a așteptat-o în apropierea cinematografului, iar după ce partea vătămată a trecut de el a lovit-o cu palma peste ceafă și i-a smuls telefonul mobil din mână, după care a fugit prin spatele cinematografului înspre parcul de lângă biserică.
Inculpatul a urcat în autoturismul BMW unde îl așteptau prietenii săi, fără a le spune acestora despre fapta comisă și împreună au plecat înspre B.. În autoturism, inculpații H. și M. au călătorit pe bancheta din spate, iar la un moment dat inculpatul H. a scos telefonul mobil sustras, marca Samsung Galaxi Mini și i l-a arătat inculpatului M., căruia i-a relatat modul în care telefonul a ajuns în posesia sa. În acest context, inculpatul M. R. s-a oferit să îl ajute pe inculpatul H. I. să vândă telefonul sustras, punându-l în legătură cu un prieten de-al său care se ocupa cu vânzarea – cumpărarea telefoanelor mobile. În acest sens, inculpatul M. l-a contactat telefonic pe martorul C. M. căruia i-a spus că are un telefon de vânzare, convenind să se întâlnească în aceeași zi. Pe drumul spre B., inculpații au scos din telefon cartela Cosmote aparținând persoanei vătămate și au aruncat-o.
Când au ajuns în B., inculpații H. I. și M. R. au mers la domiciliul martorului C. C. M. căruia, fără a-i spune că telefonul este obținut prin comiterea unei infracțiuni, i-au vândut telefonul sustras contra sumei de 300 de lei.
După primirea sumei de bani, inculpatul H. l-a contactat telefonic pe martorul V. O. A. căruia i-a cerut să se întâlnească pentru a-i da bani pentru motorina consumată cu ocazia vizitei la Iași. Martorul, care nu a cunoscut proveniența telefonului pe care inculpatul H. îl avea asupra sa, a primit suma de 100 de lei, iar restul sumei de bani a fost cheltuită de cei doi inculpați, aceștia cumpărând produse alimentare pe care le-au consumat împreună.
Telefonul mobil marca Samsung Galaxi Mini a fost vândut de martorul C. C. M. în data de 01.12.2013 martorului M. A. S. contra sumei de 400 de lei, ulterior telefonul fiind făcut cadou martorei B. L. E., de la care a fost ridicat de organele de poliție pe bază de dovadă.
Audiați fiind în ambele faze procesuale, inculpații au recunoscut săvârșirea faptei în modalitatea mai sus-reținută, declarațiile acestora coroborându-se cu restul probatoriului administrat în cauză.
Situația de fapt astfel cum a fost reținută rezultă din întreg materialul probator administrat în cauză, respectiv cu: plângerea și declarația persoanei vătămate; procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică; procesul verbal de examinare a cutiei telefonului sustras; declarațiile martorilor B. L. E., M. A. S., C. C. M., V. O. A.; dovada de ridicare a telefonului și predare către partea vătămată; declarațiile inculpaților.
Raportat la faptele descrise instanța constată că s-a făcut pe deplin dovada vinovăției inculpaților H. I. și M. R. în săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală, nejustificate și imputabile inculpaților, vinovăție sub forma intenției directe, prev. de art. 16 alin. 3 lit. a Cod penal, inculpații prevăzând rezultatul faptelor lor și urmărind producerea lui prin săvârșirea acestor fapte.”
În termen legal procurorul a apelat sentința penală sus menționată, criticând-o sub aspectul legalității și temeiniciei, în ceea ce îl privește pe inculpatul H. I. respectiv: pedeapsa prea blândă pentru inculpatul H. I., aplicarea greșită a legii pe instituții autonome și greșita obligare a Ministerului Public la plata cheltuielilor judiciare către stat; nu s-au solicitat probe în susținerea apelului.
Inculpații intimați au fost legal citați; inculpatul H. I. a fost reprezentat de avocat și nu a solicitat să dea declarații, nici să fie administrate probe.
C. a analizat sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 417 Cod procedură penală, reținând:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului H. I. pentru săvârșirea infracțiunii de „tâlhărie” prev. și ped. de disp. art. 211 alin. 1 și alin. 2 lit. b, c Cod penal și a inculpatului M. R. pentru săvârșirea infracțiunii de „tăinuire” prev. și ped. de disp. art. 221 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 211 alin. 1 și alin. 2 lit. b, c Cod penal.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că, la data de 09.10.2013, în jurul orei 19.50, în loc public, respectiv pe . apropierea cinematografului Republica din mun. Iași, inculpatul H. I. a exercitat acte de violență asupra persoanei vătămate Viriveș M. pe care a deposedat-o de un telefon mobil marca „Samsung Galaxi Mini” în valoare de 1100 lei, iar inculpatul M. R., cunoscând faptul că telefonul provine din comiterea infracțiunii de tâlhărie, a înlesnit valorificarea acestuia.
Instanța de fond a analizat probatoriul administrat în cursul urmăririi penale întrucât inculpații au declarat că recunosc în totalitate faptele reținute în sarcina lor prin actul de sesizare a instanței, exprimându-și acordul ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe pe care inculpații au declarat că și le însușesc.
Instanța de fond a reținut fără dubiu vinovăția inculpaților și a dispus condamnarea acestora, anume că fapta inculpatului H. I. care, în seara de 09.10.2013, în jurul orei 19.50, în loc public, respectiv pe . apropierea cinematografului Republica din mun. Iași, inculpatul H. I. a exercitat acte de violență asupra persoanei vătămate Viriveș M. pe care a deposedat-o de un telefon mobil marca „Samsung Galaxi Mini” în valoare de 1100 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „tâlhărie calificată” și că Fapta inculpatului M. R. care, în data de 09.10.2013, a înlesnit valorificarea telefonului mobil marca „Samsung Galaxi Mini” în valoare de 1100 lei, despre care cunoștea faptul că a fost sustras din mun. Iași de către inculpatul H. I., care a exercitat acte de violență asupra persoanei vătămate Viriveș M. în seara aceleiași zile, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „tăinuire”.
Instanța de apel a reevaluat probatoriile administrate (plângerea și declarația persoanei vătămate; procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică; procesul verbal de examinare a cutiei telefonului sustras; declarațiile martorilor B. L. E., M. A. S., C. C. M., V. O. A.; dovada de ridicare a telefonului și predare către partea vătămată; declarațiile inculpaților) constatând că situația de fapt reținută de prima instanță este legală și temeinică, anume că Fapta inculpatului H. I. care, în seara de 09.10.2013, în jurul orei 19.50, în loc public, respectiv pe . apropierea cinematografului Republica din mun. Iași, inculpatul H. I. a exercitat acte de violență asupra persoanei vătămate Viriveș M. pe care a deposedat-o de un telefon mobil marca „Samsung Galaxi Mini” în valoare de 1100 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „tâlhărie calificată”.
Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate față de criteriile generale prev. de art. 74 Cod penal, C. a raportat limitele de pedeapsă fixate în partea specială, reduse cu o treime în conformitate cu dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală cu gravitatea infracțiunilor săvârșite de către fiecare inculpat în parte, caracterizată de împrejurările și de modul de comitere, precum și de mijloacele folosite și cu gradul de participare a inculpatului H. I. (întrucât apelul procurorului îl vizează). Inculpatul H. a acționat pe timp de noapte, a profitat de faptul că era venit din altă localitate și își putea asigura scăparea mai ușor, a exercitat acte de agresiune împotriva unei persoane evident inferioară fizic, starea de pericol creată pentru societate, iar prin acțiunea lor inculpații au atentat la dreptul de proprietate; inculpatul H. a creat o stare de temere pentru integritatea fizică a persoanelor care se deplasează prin locuri publice, de urmările produse, crearea unui prejudiciu care a fost recuperat doar prin intervenția organelor de poliție, scopul urmărit de inculpați a fost acela de a face rost de bani în scopuri personale repede, în mod ilicit. De asemenea, au fost coroborate circumstanțele personale ale inculpatului, nefiind cunoscut cu antecedente penale, dar fiind condamnat definitiv pentru fapte comise în concurs de infracțiuni, atitudinea procesuală de recunoaștere a comiterii faptelor (inculpatul H. I. executând o pedeapsă în regim de detenție pentru comiterea unor infracțiuni de tâlhărie, constatându-se astfel o perseverență infracțională), vârsta tânără a inculpatului.
I.Față de aprecierea circumstanțelor reale ale săvârșirii faptei și cele personale ale inculpatului, C. constată că orientarea pedepsei spre minimul prevăzut de lege pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 233 Cod penal (dispozițiile noului Cod penal fiind corect identificate de prima instanță ca fiind mai favorabile).
În argumentarea individualizării pedepsei aplicate, C. constată că reeducarea, reinserția socială a inculpatului se va putea realiza prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea, orientate spre minimul special prevăzut de lege, astfel cum acesta a fost redus cu o treime. În ceea ce-l privește pe inculpatul H. I., corect instanța a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani și 10 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2387/13.12.2013 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._/180/2013, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 221/27.03.2014 a Curții de A. B., în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor: 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „tâlhărie”, prevăzută și pedepsită de art. 233 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală (comisă la data de 17.04.2013); 2 (doi) ani și 10 (zece) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „tâlhărie”, prevăzută și pedepsită de art. 233 Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. d Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală (comisă la data de 01.04.2013).
Sub acest aspect critica procurorului nu este întemeiată.
II. În continuare, în aplicarea dispozițiilor Deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014 (aplicarea globală a legii penale mai favorabile) instanța de control judiciar constată că, identificându-se că legea penală mai favorabilă inculpatului H. I. – Noul Cod penal, urmează a fi aplicate dispozițiile art. 38, 39 lit. b Cod penal privind concursul de infracțiuni (și respectiv înlăturate dispozițiile art. 33, 34 Cod penal 1969).
D. sub acest considerent critica procurorului este întemeiată, urmând a fi reformată sentința penală apelată.
III.Din punctul de vedere al criticii procurorului ce a vizat nelegala obligare a Ministerului Public la plata cheltuielilor judiciare către stat, C. reține ca fiind întemeiată critica, sentința penală urmând a fi reformată și sub acest aspect.
Într-adevăr, printr-o dispoziție neechivocă cuprinsă într-o lege organică – art. 82 alin. 1 din Legea nr. 51/1995, s-a decis că pentru asistența judiciară acordată, avocatul desemnat are dreptul la un onorariu stabilit de organul judiciar, potrivit naturii și volumului activității desfășurate, în limitele sumelor stabilite prin protocolul încheiat între U.N.B.R. și Ministerul Justiției, iar în textele următoare a fost reglementată procedura de plată efectivă a acestor onorarii. De asemenea, prin art. 85 alin. 1 din Legea nr. 51/1995 s-a stipulat că onorariile pentru asistența juridică acordată în oricare dintre formele prevăzute de prezentul capitol se stabilesc prin protocolul încheiat între .N.B.R. și Ministerul Justiției, în condițiile legii. În baza acestor dispoziții ale legii organice, între Ministerul Justiției și UNBR a fost încheiat Protocolul nr._ (nr. MJ), respectiv nr. 1693/2008 (nr. UNBR), prin care s-au stabilit cuantumurile onorariilor și a fost detaliată procedura de plată a onorariilor cuvenite avocaților desemnați din oficiu să acorde asistența juridică obligatorie în faza de urmărire penală și în cursul judecății.
Ansamblul normelor cuprinse în acest protocol indică faptul că toate onorariile, indiferent de etapa procesuală, se plătesc de către Ministerul Justiției, prin tribunale, ca ordonatori terțiari de credite. Astfel, Ministerul Public și Înalta Curte de Casație și Justiție, ca entități judiciare ce beneficiază de asistența apărătorilor desemnați din oficiu, nu suportă în mod direct aceste onorarii, chiar dacă au bugete distincte de cel al Ministerului Justiției. De altfel, obligația de a suporta anumite sume cu titlu de onorarii este de natură contractuală, ceea ce înseamnă că Ministerul Public, fiind terț față de Protocol, nu poate fi silit să plătească sumele negociate între Ministerul Justiției și UNBR.
Față de toate considerentele expuse, apelul procurorului este în parte întemeiat și va fi admis, sentința penală apelată urmând a fi desființată, în parte, în latură penală – în conformitate cu dispozițiile art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală. În rejudecare, se vor descontopi pedeapsa rezultantă și sporul aplicat inculpatului, care va fi înlăturat, se va înlătura aplicarea dispozițiilor art. 36 alin. 1, art. 33 și cele ale art. 34 Cod penal 1969 privind contopirea pedepselor, precum și dispozițiile art. 272 Cod procedură penală privind plata onorariului avocatului din oficiu din fondul Ministerului Public.
Vor fi contopite pedepsele aplicate inculpatului H. I. în baza dispozițiilor Noului Cod penal – art. 38, 39 lit. b Cod penal – inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani, 9 (nouă) luni și 10 (zece) zile închisoare.
Onorariul avocatului din oficiu desemnat inculpatului H. I. în cursul urmăririi penale, în sumă de 200 lei va fi plătit Baroului Iași din fondurile Ministerului Justiției.
În baza dispozițiilor art. 275 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare efectuate în apelul procurorului vor rămâne în sarcina statului, inclusiv onorariul avocatului din oficiu desemnat inculpatului H. I., în cuantum de 300 lei ce va fi înaintat Baroului Iași din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Iași împotriva sentinței penale nr. 2175/24.07.2014, pronunțată în dosarul nr._, pe care o desființează în latură penală.
Rejudecând:
Descontopește în pedeapsa rezultantă și sporul aplicat inculpatului, pe care îl înlătură.
Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 36 alin. 1, art. 33 și cele ale art. 34 Cod penal 1969 privind contopirea pedepselor, precum și dispozițiile art. 272 Cod procedură penală privind plata onorariului avocatului din oficiu din fondul Ministerului Public.
În baza dispozițiilor art. 38, 39 Cod penal contopește pedeapsa aplicată inculpatului H. I., fiul lui I. și M., născut la data de 12.10.1994, prin sentința penală apelată de 3 ani închisoare, cu pedepsele de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare, respectiv de 2 (doi) ani și 10 (zece) luni închisoare, stabilite prin sent. pen. nr. 2387/13.12.2013 a Judecătoriei B., modificată și rămasă definitivă prin dec. P.. nr. 221/27.03.2014 a Curții de A. B., inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani închisoare la care se adaugă un spor de 1 an, 9 luni și 10 zile închisoare, pedeapsa rezultantă de executat fiind de 4 (patru) ani, 9 (nouă) luni și 10 (zece) zile închisoare.
Onorariul avocatului din oficiu desemnat inculpatului H. I. în cursul urmăririi penale, în sumă de 200 lei va fi plătit Baroului Iași din fondurile Ministerului Justiției.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Cheltuielile judiciare efectuate în apelul procurorului rămân în sarcina statului, inclusiv onorariul avocatului din oficiu desemnat inculpatului H. I., în cuantum de 300 lei ce va fi înaintat Baroului Iași din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.12.2014.
Președinte,Judecător,
T. C. G. S. E.
Grefier,
R. E.
Red. S.E.
Tehnored. R.E.
2 ex. + 7 ex./14.01.2015
Judecătoria Iași
Judecător C. F.
| ← Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Hotărâre din... | Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
