Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 22/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 22/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 22/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIA NR. 22/2015
Ședința publică de la 18 Martie 2015
Completul compus din:
Președinte D. D.
Grefier C.-M. Ș.
Ministerul Public reprezentat de procuror M. D.
din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Iași
Pe rol fiind judecarea contestației promovată de condamnatul Ș. A., împotriva sentinței penale nr.107/NCPP din 3 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă condamnatul, aflat în stare de deținere, asistat de avocat M. R., în calitate de apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Instanța procedează la identificarea condamnatului, prin compararea datelor de stare civilă existente la dosar cu datele relatate de acesta.
Interpelat de către instanță, condamnatul învederează acesteia că își menține contestația formulată.
Avocat M. R. pentru condamnat arată că nu are de formulat cereri prealabile și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Instanța, văzând că nu sunt de formulat cereri prealabile, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra contestației promovată de condamnatul Ș. A., împotriva sentinței penale nr.107/NCPP din 3 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul Iași.
Avocat M. R. pentru condamnat, având cuvântul solicită în baza dispozițiilor art. 595 Cod procedură penală admiterea contestației. În baza art. 6 alin. 1 Cod procedură penală solicită reducerea pedepsei închisorii de 28 ani aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 173 din 17.03.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, la pedeapsa închisorii de 25 ani, retragerea mandatului de executare a pedepsei și emiterea unui nou mandat.
Precizează că în cauza în care a fost condamnat contestatorul, unul dintre coinculpați a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 27 ani iar în urma contestației formulate i s-a redus din pedeapsă doi ani, urmând să executate 25 ani închisoare, față de aceste aspecte invocă la acest moment principiul egalității de tratament, sens în care solicită admiterea contestației. Oficiu neachitat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a contestației, menținerea soluției pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică. Precizează că instanța de fond în mod legal și temeinică a pronunțat hotărârea, apreciind că pedeapsa la care a fost condamnat contestatorul nu depășește maximul special prevăzut de noul Cod penal.
Cu privire la solicitarea apărătorului contestatorului de a se avea în vedere principiul egalității de tratament, arată că nu este de acord, motivat de faptul că instanța de fond la analizarea contestației la executare a avut în vedere circumstanțele agravante, sens în care precizează că Tribunalul Iași în mod corect a respins contestația ca fiind nefondată.
Condamnatul contestator solicită admiterea contestației.
C. DE A.
Deliberând asupra contestației penale de față:
Prin Sentința penală nr. 107/NCPP din 3 februarie 2015 Tribunalul Iași a dispus:
„Respinge ca nefondată contestația la executare formulată de contestatorul-condamnat Ș. A. , fiul lui I. și R., născut la data de 09.09.1983, aflat in prezent in Penitenciarul Iași, împotriva sentinței penale nr. 173 din 17.03.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, menținută prin decizia nr. 127/30.10.2008 a Curții de A. Iași și prin dec. pen. nr. 322 din 30.01.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.
În baza art. 275 alin. 2 din Noul Cod procedură penală obligă contestatorul-condamnat Ș. A. la plata sumei de 200 lei noi cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, în acestea incluzându-se și onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru contestator în sumă de 100 lei, care va fi plătit inițial către Baroul de Avocați Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției. „
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarea situația de fapt și de drept:
La data de 23.10.2014 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, sub numărul_, contestația la executare formulată de contestatorul-condamnat Ș. A., fiul lui I. și R., născut la data de 09.09.1983, aflat in prezent in Penitenciarul Iași, împotriva sentinței penale nr. 173 din 17.03.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, menținută prin decizia nr. 127/30.10.2008 a Curții de A. Iași și prin dec. pen. nr. 322 din 30.01.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.
Cererea nu a fost motivată însă pe parcursul judecării cauzei contestatorul a precizat că solicită aplicarea legii favorabile și reducerea pedepsei pe care o execută în prezent, solicitând egalitate de tratament cu situația condamnatului L. Wilhem C. care, deși a fost condamnat în același dosar pentru aceeași faptă, a beneficiat de reducerea pedepsei prin aplicarea legii favorabile, în schimb contestatorului, la sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale favorabile constituită în baza art. 2 din HG 836/2013, i-a fost respinsă această sesizare.
Față de cele precizate de contestator instanța a atașat la dosarul cauzei sentința penală nr. 593/NCPP din 22 mai 2014 prin care Tribunalul Iași.
În vederea soluționării cauzei, au fost atașate cererii fișa de evaluare a condamnatului, mandatul de executare a pedepsei nr. 189/2008, sentința penală nr. 173 din 17.03.2008 a Tribunalului Iași și fișa de cazier a persoanei condamnate.
S-a atașat de asemenea și decizia nr. 172 din 10.06.2014 a Curții de A. Iași prin care s-a desființat sentința penală nr. 79 din 25.02.2014 a Tribunalului Iași și prin care s-au dispus următoarele:
„Admite contestația declarată de condamnatul L. Wilhelm C. împotriva sentinței penale nr. 79/NCPP/25.02.2014 pronunțate de Tribunalul Iași, pe care o desființează integral.
Rejudecând:
În baza art. 595 Cod procedură penală, admite cererea privind aplicarea legii penale mai favorabile formulate de condamnatul L. Wilhelm C..
În baza art. 6 alin. 1 Cod penal reduce pedeapsa de 27 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 532/10.09.2007 a Tribunalului Iași, la 25 ani închisoare.
Deduce din pedeapsă durata executată de la data de 30.01.2006 la zi.
Menține celelalte dispoziții din sentința penală nr. 532/10.09.2007 pronunțată de Tribunalul Iași care nu sunt contrare prezentei decizii.
Dispune retragerea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 636/12.02.2008 emis de Tribunalul Iași și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii. „
Analizând actele dosarului prin prisma motivelor invocate și prin raportare la dispozițiile legale incidente în materie, Tribunalul a constatat următoarele:
Prin sentința penală nr. 173 din 17.03.2008 a Tribunalului Iași, menținută prin decizia penală nr. 127/30.10.2008 a Curții de A. Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 127/30.10.2008 a I.C.C.J – Secția Penală, a fost condamnat numitul Ș. A. la pedeapsa totală de 28 ani închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) Cod penal, pedeapsa principală fiind compusă din:
- pedeapsa de 25 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) din Codul penal din 1969 pe o perioadă de 8 ani, aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută în art. 174, 175 lit. a), b) și c) și 176 alin. (1) lit. a) și b) din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 75 lit. a) cu referire la art. 78 alin. (1) din Codul penal din 1969;
- sporul de pedeapsă de 5 ani închisoare.
La data de 02.02.2009, Tribunalul Iași a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 189/2008, perioada de executat fiind 19.01.2006 – 18.01.2034.
La data de 28.02.2014, după . dispozițiilor Noului Cod penal, Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile în cazul persoanelor aflate în executarea pedepselor în Penitenciarul Iași, constituită în baza art. 2 din HG nr. 836/2013, a formulat sesizare privind pe persoana condamnată Ș. A., fiul lui I. și R., născut la 09.09.1983, CNP_, deținut în Penitenciarul Iași, solicitând instanței să aprecieze dacă în cauză sunt incidente dispozițiile art. 6 din Noul Cod Penal.
Această sesizare a făcut obiectul dosarului nr._ al Tribunalului Iași care, prin sentința penală nr. 593/NCPP din 22 mai 2014 a dispus în mod definitiv următoarele:
„În temeiul art. 23 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, raportat la art. 595 Cod procedură penală, admite sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile în cazul persoanelor aflate în executarea pedepselor în Penitenciarul Iași, constituită în baza art. 2 din HG nr. 836/2013, sesizare privind pe persoana condamnată Ș. A., fiul lui I. și R., născut la 09.09.1983, CNP_, deținut în Penitenciarul Iași.
În baza dispozițiilor art. 6 alin. (6) Cod penal, dispune ca pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) din Codul penal din 1969, aplicată prin sentința penală nr. 173 din 17.03.2008 a Tribunalului Iași, menținută prin decizia penală nr. 127/30.10.2008 a Curții de A. Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 127/30.10.2008 a I.C.C.J – Secția Penală să fie executată în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă și stabilește ca pedeapsă complementară interzicerea exercitării pe o perioadă de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) Cod penal.”
Prin cererea formulată s-a solicitat din nou instanței să aprecieze dacă în cauză sunt incidente dispozițiile art. 6 din Noul Cod Penal, însă de această dată cererea nu a mai fost formulată de aceeași parte (respectiv Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile în cazul persoanelor aflate în executarea pedepselor în Penitenciarul Iași, constituită în baza art. 2 din HG nr. 836/2013), ci de către persoana condamnată Ș. A., care în plus a invocat și alte motive în susținerea contestației, ceea ce face inaplicabile în cauză dispozițiile art. 599 alin. 5 Cod procedură penală referitoare la inadmisibilitatea contestației la executare în cazul identității de persoană, de temei legal, de motive și de apărări.
Analizând cererea de față raportat la dispozițiile Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Tribunalul a reținut că fapta pentru care s-a dispus condamnarea numitului Ș. A. prin sentința penală nr. 173 din 17.03.2008 a Tribunalului Iași, este prevăzută ca infracțiune și de legea nouă, intrată în vigoare la data de 01.02.2014.
Conform dispozițiilor art. 6 alin. (1) din noul Cod penal, dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
În ceea ce privește limitele de pedeapsă mai favorabile, instanța a stabilit limita maximă de pedeapsă prevăzute de legea nouă pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat și să verifice dacă pedeapsa aplicată sub legea veche depășește maximul special din noua normă de incriminare.
Astfel, instanța a constatat că infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută în art. 174, 175 lit. a), b) și c) și 176 alin. (1) lit. a) și b) din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 75 lit. a) cu referire la art. 78 alin. (1) din Codul penal din 1969 era pedepsită cu detențiune pe viață sau închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.
Aceeași faptă este incriminată și în noul Cod penal în art. 189 alin. (1) lit. a), b), f) și h) cu referire la art. 199 ( fapta fiind săvârșită și asupra unui membru de familie, respectiv tatăl inculpatului Ș. A.), faptă pedepsită însă mai aspru în noua reglementare, respectiv cu detențiune pe viață sau închisoare de la 15 la 31 de ani și 3 luni, având în vedere că potrivit art. 199 din Noul Cod Penal, dacă fapta prevăzută în art. 189 din Noul Cod Penal este săvârșită asupra unui membru de familie maximul special al pedepsei prevăzute de lege pentru această infracțiune se majorează cu o pătrime.
În consecință pedeapsa de 28 ani închisoare aplicată persoanei condamnate Ș. A. prin sentința penală nr. 173 din 17.03.2008 a Tribunalului Iași, nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă, astfel încât în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 4 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal, conform cărora pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Relativ la aspectele invocate de către contestator referitoare la situația condamnatului L. Wilhem C. care a beneficiat de reducerea pedepsei prin aplicarea legii favorabile, instanța a reținut că situația acestui condamnat a fost diferită de cea a contestatorului din prezenta cauză întrucât L. Wilhem C., prin aceeași sentință penală nr. 173 din 17.03.2008 a Tribunalului Iași, nu a fost condamnat pentru o infracțiune de omor deosebit de grav comisă împotriva unui membru de familie ca în cazul contestatorului din prezenta cauză, sens în care nu se poate reține diferența de tratament invocată de contestator.
Față de cele reținute, Tribunalul a respins ca nefondată contestația la executare formulată de contestatorul-condamnat Ș. A., împotriva sentinței penale nr. 173 din 17.03.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, menținută prin decizia nr. 127/30.10.2008 a Curții de A. Iași și prin dec. pen. nr. 322 din 30.01.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.
Hotărârea primei instanțe a fost contestată de condamnatul Ș. A. ce a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile și reducerea pedepsei principale de 28 ani închisoare la maximul de 25 ani închisoare prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită, astfel cum s-a dispus și în cazul coinculpatului L. Wilhem C..
Verificând hotărârea contestată pe baza actelor și lucrărilor dosarului prin prisma motivelor invocate, C. constată următoarele:
Fiind sesizat de către condamnatul Ș. A. pentru a hotărî cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, din perspectiva prevederilor art. 6 din Noul Cod penal, în raport cu pedeapsa principală de 28 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 173 din 17.03.2008 a Tribunalului Iași, Tribunalul Iași a constatat corect că, în speță, condamnatul nu beneficiază de legea penală mai favorabilă în condițiile art. 6 Noul Cod penal.
Prima instanță a reținut corect că infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 174, 175 lit. a), b) și c) și 176 alin. 1 lit. a ) și b) din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 75 lit. a) cu referire la art. 78 alin. 1 Cod penal din 1969 pentru care a fost condamnat contestatorul Ș. A., se regăsește încriminată în art. 189 alin. 1 lit. a), b), f) și h) cu referire la art. 199 Noul Cod penal și este pedepsită cu detențiune pe viață sau închisoare de la 15 la 31 de ani și 3 luni, maxim special calculat conform art. 199 Noul Cod penal ce impune majorarea cu o pătrime a maximului special de 25 de ani închisoare în situația în care fapta este săvârșită asupra unui membru de familie, cerință îndeplinită în situația condamnatului Ș. A..
Art. 6 alin. 1 din Noul Cod penal prevede că atunci când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Rațiunea dispozițiilor art. 6 Noul Cod penal este de a garanta că pedeapsa aplicată în concret sub legea veche nu depășește ceea ce s-ar fi putut aplica sub legea nouă, înlăturând partea din pedeapsă care depășește maximul aplicabil sub legea nouă.
Ori, în speță, potrivit celor expuse anterior prin compararea pedepsei de 28 ani închisoare în a cărei executare se află condamnatul Ș. A., cu limita maximă la care se poate ajunge potrivit art. 189 alin. 1 lit. a), b), f) și h) cu referire la art. 199 Noul Cod penal, se constată că aceasta nu depășește maximul de 31 ani și 3 luni închisoare aplicabil conform legii noi, nefiind astfel incidente dispozițiile art. 6 din Noul cod penal.
În același timp, raportat criticii condamnatului privind egalitatea de tratament, în mod corect prima instanță a constatat că situația coinculpatului L. Wilhem C. este diferită în condițiile în care infracțiunea pentru care acesta a fost condamnat nu a fost săvârșită împotriva unui membru de familie.
Pentru considerentele arătate, C. constată ca neîntemeiată critica invocată de contestator, legalitatea și temeinicia sentinței contestate fiind verificate și neexistând vreun motiv de desființare în baza art. 425 indice 1 alin. 7 punctul 1 lit. b Cod procedură penală raportat la art. 595 Cod procedură penală, va fi respinsă ca nefondată contestația promovată de condamnatul Ș. A., împotriva sentinței penale nr.107/NCPP din 3 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre ce va fi menținută.
Potrivit art. 275 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care a fost inclus onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația promovată de condamnatul Ș. A. , fiul lui I. și R., născut la data de 09.09.1983, deținut în Penitenciarul Iași, împotriva sentinței penale nr.107/NCPP din 3 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul Iași, pe care o menține.
Obligă contestatorul să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare, în care a fost inclus onorariul de 100 lei pentru apărătorul desemnat din oficiu, ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 18.03.2015.
Președinte,
D. D.
Grefier,
C.-M. Ș.
Redactat D.D.
Tehnoredactat Ș.C.M.
4 ex./25.03.2015
Tribunalul Iași - S. C. C.
| ← Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice.... | Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 263/2015. Curtea de... → |
|---|
