Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 705/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 705/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 10-11-2014 în dosarul nr. 705/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIA PENALĂ Nr. 705/2014
Ședința publică de la 10 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. E. C.
Judecător A. P.
Grefier E. A.
Pe rol fiind pronunțarea apelurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria P. și inculpatul Droanță C. G. împotriva sentinței penale nr. 34 din data de 14.03.2014 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul penal nr._, având ca obiect delapidarea (art. 215 ind.1 C.p.).
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 21 octombrie 2014, în ședință publică (cu participarea din partea Ministerului Public a doamnei procuror L. D. E. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Iași), susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru 30 octombrie 2014 când, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, 10 noiembrie 2014.
Ulterior deliberării:
C. DE A.
Asupra apelului penal de față, C. constată următoarele:
P. sentința penală nr. 34/14.03.2013 a Judecătoriei P., pronunțată în dosarul cu nr._ s-au dispus următoarele:
„În baza art. 386 C.p.p., respinge schimbarea încadrării juridice dată faptei reținute în sarcina inculpatului Droanță C. G. din 2151 alin. 1 C.p. – 1969 în infracțiunea prev. de art. 295 C.p. raportat la 308 C.p., cu aplicarea art. 5 C.p.
În baza art. 396 alin. 5 C.p.p. raportat la art.18 din Legea 255/2013 coroborat cu art. 181 C.p. 1969 achită inculpatul Droanță C. G. fiul lui V. și al E., născut la data de 12.02.1979 în Mun. P., jud. Iași, domiciliat în Mun. P., . ., ., studii superioare de scurtă durată, fără antecedente penale, CNP_, sub aspectul comiterii infracțiunii de delapidare prev. de art. 2151 alin. 1 C.p. – 1969 în dauna părții civile . Iași.
În baza art. 25 C.p.p., admite acțiunea civilă promovată de partea civilă . cu sediul în Iași, . nr. 18, jud. Iași și obligă inculpatul să achite părții civile suma de_,48 lei cu titlu de daune materiale.
În baza art. 275 alin. 1 pct. 1 lit. c C.p.p., obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 1323,49 lei”.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria P. a reținut următoarele:
P. rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria P. nr. 2552/P/2013 înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpatul Droanță C. G., pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prev. de art. 215 ind. 1 alin. 1 C.p.
Pentru a se dispune astfel, s-a reținut in esență următoarele:
În dimineața zilei de 17.06.2013 învinuitul Droanță C. G. s-a prezentat la sediul societății S.C. O. – G. S.A. din mun. P., unde a întocmit borderoul de depunere în care au fost evidențiate chitanțele emise în cursul zilei de 15.06.2013 pentru sumele încasate de la clienți. Astfel, au fost menționate un nr. de 12 chitanțe, în valoare totală de_,48 lei După întocmirea borderoului, acesta a fost predat împreună cu chitanțierele și chitanțele emise, dar fără predarea sumei de_,48 lei, învinuitul părăsind sediul societății.
Situația de fapt descrisă în actul de sesizare a fost reținută pe baza coroborării următoarelor mijloace de probă: proces verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare; declarațiile reprezentantului părții vătămate; copie contract individual de muncă al învinuitului; copie act adițional nr. 505/01.04.2011 de modificare al contractului de muncă al învinuitului; copie fișă de post nr. 506 din 01.04.2011; copie borderoul din 17.06.2013 încheiat de către învinuitul Droanță G. și în care sunt evidențiate un nr. de 12 chitanțe ce au fost emise; 12 chitanțe emise de învinuit în ziua de 15.06.2013 cu aceeași ._ și nr._,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_ și_, în copie, copie fișă de magazie a formularelor cu regim special, adresa . nr. 1254 din 21.08.2013, declarațiile martorilor C. D. și N. M., declarațiile învinuitului Droanță C. G..
În cursul urmării penale s-a constituit parte civilă în cauză S.C. O. G. S.A. prin reprezentant C. C., cu suma de_,48 lei, reprezentând încasările efectuate și nedepuse la casieria societății de către învinuit.
Din oficiu instanța a dispus atașarea la dosar a fișei de cazier a inculpatului.
La termenul din data de 20.11.2013 instanța a verificat și constatat regularitatea actului de sesizare si a dispus citirea acestuia de către grefierul de ședință.
La același termen s-a procedat la audierea inculpatului Droanță C. G., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar la fila 32. Tot la același termen instanța a încuviințat, pentru inculpat, proba cu martori și proba cu înscrisuri, iar pentru reprezentantul Ministerului Public a încuviințat proba cu martorii din lucrări.
La termenul din data de 18.12.2013 instanța a audiat sub prestare de jurământ martorii din lucrări N. M., C. D. și martorii propuși de inculpat: I. M. A. și A. Ș. V..
La același termen, instanța a încuviințat, pentru reprezentantul Ministerului Public, proba cu martorul C. C. și a dispus, din oficiu, emiterea unor adrese către Direcția Generală a Finanțelor Publice P., CNAS Iași, Casa Națională de Pensii Iași și ..A.
La data de 10.01.2014 CNAS Iași, Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași – Serviciul Fiscal Mun. P. au depus înscrisuri, iar la data de 13.01.2014 C.N.P.P. Iași a comunicat că inculpatul nu figurează în evidențe ca fiind persoană asigurată (salariată), plătitoare de contribuții sociale și nu figurează cu drepturi de pensie în plată.
La data de 28.01.2014, S.C. O. G. S.A. a depus înscrisuri intitulate „Stat de plată”.
La termenul din data de 29.01.2014 instanța a audiat sub prestare de jurământ martorii C. C. – propus de reprezentantul Ministerului Public, O. O. I. – propus de inculpat. La același termen, inculpatul a depus înscrisuri.
Din oficiu, instanța a dispus atașarea la dosar a fișei de evidențe veniturilor declarate a fi realizate de inculpatul Droanță, atât de la Direcția de finanțe, cât și de la Casa de Asigurării de Sănătate Iași. Înscrisurile au fost depuse la filele 118-120, 127-143.
La termenul din 26.02.2014, inculpatul a depus la dosar decizii de impunere privind veniturile realizate pe anii 2010, 2011, 2012 și 2013.
Analizând probele administrate în cauză, instanța a reținut următoarele:
În fapt, la data de 01.03.2010, între inculpatul Droanță și O. G. SA s-a încheiat contractul de muncă înregistrat la ITM Iași, cu nr._. Potrivit acestui contract, salariul de bază brut era de 1785 lei, plătibil la datele de 10 și 25 ale lunii. La data de 01.04.2014 a intervenit un act adițional al contractului de muncă, prin care salariul tarifar al inculpatului a fost redus de la 1785 lei la 1365 lei, funcția fiind modificată de la supervizor vânzări la agent comercial. Contractul de muncă și actul adițional se regăsesc în dosarul de urmărire penală la filele 17-19. Contractul de muncă a fost desfăcut pe motive disciplinare la data de 17.06.2013, conform deciziei aflate la fila 23 dosar de urmărire penală. Motivul desfacerii disciplinare a contractului de muncă l-a constituit lipsa nejustificată de la locul de muncă.
La data de 18.06.203 numitul C. C., director de vânzări de la . a formulat plângere penală împotriva inculpatului, sub aspectul comiterii infracțiunii de delapidare, constând în aceea că acesta a efectuat încasări de la clienții societății în valoare de 11.086,48 lei, sumă pe care ș-a însușit-o și a folosit-o în interes personal. Totodată, societatea, prin reprezentant, s-a constituit parte civilă cu suma anterior menționată.
Audiat atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, inculpatul a recunoscut că și-a însușit suma respectivă, susținând că banii reprezintă în fapt, contravaloarea bonusurilor din vânzări la care era îndreptățit și pe care angajatorul, în mod nelegal, a refuzat să o plătească, precum și contravaloarea reparațiilor necesitate de autoturismul de serviciu. A dat declarații detaliate cu privire la desfășurarea evenimentelor, arătând că în calitatea sa de agent de vânzări la ., în ziua de 15.06.2013 a emis către clienții societății un nr. de 12 chitanțe pentru care a întocmit borderou de predare la data de 17.06.2013, în care a evidențiat, integral, suma primită.
Inculpatul și-a motivat gestul pe împrejurarea că pe lângă bonusurile ce i se cuveneau ca urmare a vânzărilor realizate, . îi datora și contravaloarea reparațiilor autoturismului pe care l-a folosit în vederea îndeplinirii sarcinilor de serviciu și care i-au fost reținuți în mod nejustificat de angajator. La dosarul cauzei s-a depus borderoul întocmit de inculpat la data de 17.06.2013, aflat la fila 27 dosar și chitanțele ._ cu numere de la_ –_ și de la_ –_
La fila 46 dosar de urmărire penală există o adresă emisă de . P.. Mun. P., din care reiese că inculpatului nu i s-au achitat drepturi bănești sub formă de bonusuri, întrucât angajatorul nu acordă astfel de bonusuri.
În cursul cercetării judecătorești, instanța a dispus, din oficiu, ca . depună la dosar statele de plată privind veniturile realizate de inculpat pe perioada cât a fost angajat al societății. Partea civilă a depus la dosar înscrisurile aflate la filele 61-102 care însă, în opinia instanței, nu reprezintă state de plată, ci tabele privind plata unor sume fixe de bani întrucât nu cuprind mențiunile specifice privind nr. de ore/zile efectiv lucrate, taxele și impozitele calculate și reținute, salariul de încadrare, venitul brut efectiv realizat și venitul net datorat. De asemenea, se constată că, deși în contractul de muncă se precizează că plata salariilor se va face la data de 10 și 25 ale lunii, angajatorul a depus un singur tabel de plată pentru salarii pentru fiecare lună.
În cursul cercetării judecătorești au fost audiați martori având calitatea de angajați ai . au declarat, în mod concordant, că drepturile salariale se plătesc de angajatorul . două tranșe, respectiv o sumă fixă reprezentând salariul înscris în contractul de muncă și o sumă variabilă, denumită bonus, stabilit de angajator în raport de vânzările realizate de agent.
Instanța a mai reținut din aceleași declarații că politica de salarizare a angajatorului era în sensul că partea variabilă a venitului era stopată la plată în situația în care clienți ai societății de care se ocupa agentul de vânzări respectiv nu își achitau facturile în termenul de plată.
Pe baza declarațiilor concordante date de inculpat și de martorii N. M., I. M. A., A. Ș. D., instanța a reținut că această politică de salarizare constituie un fapt real, iar pentru a evita blocarea bonusului, agenții de vânzări întocmeau chitanțe ce atestau în mod nereal achitarea facturilor de către clienții restanțieri, sumele înscrise în chitanțe fiind reținute de angajator din valoarea bonusului. Această politică de salarizare este confirmată, de altfel și de fișa postului semnată de inculpat, aflată la fila 20-22 dosar de urmărire penal, în care la pag. 2 pct. 18 și 19 se prevede că agentul de vânzări respectă politica de credite a firmei și răspunde de achitarea facturilor pe credit. La pag. 3, în capitolul „drepturi” se prevede că salariatul are dreptul să beneficieze de o salarizare corespunzătoare muncii depuse, firma se obligă să asigure un salariu cel puțin egal cu salariul minim pe economie și să beneficieze de prime bănești în cazul depășirii obiectivelor de vânzare sau în cazul îndeplinirii unor criterii de apreciere prestabilite.
În ceea ce privește drepturile bănești cuvenite inculpatului și care nu i-au fost achitate, instanța a reținut că martorul O. O. I., șeful direct și persoana prin intermediul căreia se făceau plățile salariale, a declarat, sub prestare de jurământ, că i s-ar fi cuvenit lunar între 600-700 lei, bonusuri care, deși erau calculate, nu erau plătite. Nu s-a putut stabili modul de calcul al acestor bonusuri, sumele cuvenite cu acest titlul fiind comunicate angajaților fără a se face public și algoritmul de individualizare. Același martor a precizat că nu i-a plătit inculpatului sume cu titlu de bonus, deși îi erau comunicate de către angajator astfel de sume, nu însă și banii aferenți plății. A depus martorul la dosar, în acest sens, două înscrisuri olografe aflate la filele 109 și 110, în care sunt evidențiate diverse sume despre care martorul susține că reprezintă totalul drepturilor salariale cuvenite inculpatului care, însă, nu au fost plătite, fiind achitate doar sumele cu titlu de avans. Pe înscrisul olograf aflat la fila 110 se consemnează, aferent lunii decembrie, suma de 1176 lei reprezentând „auto”. Pentru fiecare lună, pe aceste înscrisuri se consemnează diverse sume de bani cu titlu de „CASCO”. Reiese, așadar, că susținerile inculpatului privind reținerea la plata unor drepturi salariale stabilite cu titlu de bonus de către angajator, sunt dovedite dincolo de orice dubiu rezonabil.
În ceea ce privește suma de_,48 lei încasată de la clienți în data de 15.06.2013, atât chitanțele depuse la dosarul de urmărire penală, cât și borderoul întocmit de inculpat și predat către ., dovedesc fără dubiu că reprezintă contravaloarea unor mărfuri livrate clienților de către partea civilă. Această sumă a fost încasată în mod direct de inculpat, iar acesta și-a însușit-o, folosind-o în scopuri personale.
În drept, fapta inculpatului care, în data de 15.06.2013 a încasat, pe bază de chitanțe de la clienții . suma totală de_,48 lei, pe care și-a însușit-o, folosind-o în scopuri personale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare prev. de art. 2151 alin. 1 C.p. – 1969. Elementul material al laturii obiective s-a concretizat în însușirea sumelor de bani pe care le-a primit în numele și pentru angajatorul .>
Potrivit fișei postului, acesta avea obligația de încasare și de predare către angajator, obligația de a suporta lipsurile bănești constatate la verificarea borderourilor, aspecte din care reiese calitatea de gestionar a inculpatului cu privire la sumele încasate.
Sub aspectul laturii subiective, instanța a reținut că inculpatul a acționat cu intenție directă, respectiv a prevăzut rezultatul socialmente periculos – prejudicierea angajatorului și a urmărit producerea acestui rezultat. Sub acest aspect, se impune a face precizarea că, deși scopul – mobilul acțiunii frauduloase a inculpatului l-a constituit recuperarea unor sume de bani datorate de angajator cu titlul de drepturi bănești, acesta nu afectează latura subiectivă.
Potrivit art. 17 C.p. – 1969, pentru ca o faptă să constituie infracțiune, este necesar ca aceasta să prezinte pericol social. Art. 18 definește pericolul social ca fiind acea faptă pentru sancționarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse.
Deși sub aspectul condițiilor preexistente, a laturii obiective și a laturii subiective, așa cum s-a reținut anterior, acțiunile inculpatului se circumscriu infracțiunii de delapidare prev. de art. 215 ind. 1 alin. 1 C.p – 1969, sub aspectul gradului de pericol social al faptei, instanța a reținut că fapta nu poate fi calificată ca infracțiune. Astfel, inculpatul a urmărit recuperarea unor sume de bani care, așa cum reiese probatoriul administrat, îi erau datorate de către angajator. În mod neîndoielnic, calea aleasă de inculpat pentru recuperarea acestor drepturi nu este cea legală, însă instanța nu poate trece cu vederea justificarea prezentată de inculpat pentru gestul său.
Inculpatul nu a încercat nici un moment să își inducă angajatorul în eroare cu privire la acțiunile sale, a încasat sumele de la clienți pe bază de chitanțe, a întocmit borderou și a predat acest borderou la casieria unității precizând, în mod expres, de la bun început, că refuză predarea acestor sume pe motivele arătate și motivele care l-au determinat să acționeze astfel. În acest context, instanța a apreciat că faptei îi lipsește gradul de pe pericol social necesar pentru a atrage sancționarea ca infracțiune. Nu se poate reține o conduită nesinceră, nu se poate reține o intenție de a ascunde gestul făcut, de a frauda, acțiunile inculpatului putând fi calificate prin sintagma „și-a făcut singur dreptate”.
Potrivit art. 18 ind. 1 C.p. – 1969 o faptă prevăzută de legea penală nu constituie infracțiune atunci când datorită atingerii minime pe care o aduce uneia dintre valorile apărate de lege si ținând seama de conținutul ei concret, este în mod vădit, lipsită de importanță.
Obiectul juridic al infracțiunii de delapidare îl constituie relații sociale care asigură desfășurarea normală și corectă a serviciului unității publice sau private - în cazul de față.
Desfășurarea normală a serviciului în cadrul unei unități publice sau private, presupune, pe lângă respectarea strictă a legilor și regulamentelor interioare și existența unor relații reciproc corecte între angajat și angajator. Atitudinea angajatorului față de inculpat, de a-i bloca la plată sume de bani calculate de altfel și care i-au fost comunicate (vezi înscrisurile de la filele 109-110 dosar și declarațiile martorului O.) a fost cea care l-a determinat pe inculpat să acționeze de această manieră.
A observat instanța că aceste drepturi bănești nu erau în mod clar cuantificate în contractul de muncă. Algoritmul de calcul nu a fost făcut public, iar în fața organelor judiciare, partea civilă în mod constat a negat dreptul inculpatului la bonusuri. Regimul probator specific procesului penal permite instanței să aibă în vedere în dovedirea unei situații de acest gen și declarațiile unor martori.
În acest context, acțiunea inculpatului de însușire, în mod public și asumat, a sumelor de bani încasate, nu poate avea conotațiile specifice unei activități infracționale.
A reținut instanța, cu privire la persoana inculpatului, că acesta este perfect integrat social, nu a fost sancționat anterior, angajatorul nu a invocat aplicarea unor sancțiuni disciplinare anterioare, este căsătorit și are un copil minor în întreținere.
Față de toate aceste considerente, instanța nu a putut reține în sarcina inculpatului comiterea unei infracțiuni.
Pentru aceste motive, în baza art. 396 alin. 5 C.p.p. raportat la art.18 din Legea 255/2013 coroborat 181 C.p. 1969 instanța a achitat inculpatul Droanță C. G., sub aspectul comiterii infracțiunii de delapidare prev. de art. 2151 alin. 1 C.p. – 1969 în dauna părții civile . Iași.
De la data comiterii infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului și până la momentul pronunțării prezentei sentințe a intervenit o succesiune de legi penale, respectiv a fost abrogat codul penal din 1969, în vigoare la data săvârșirii faptei, în prezent fiind în vigoare legea 286/2009 care, prin art. 5 impune aplicarea legii penale mai favorabile.
Instanța a apreciat că legea penală mai favorabilă în acest caz este legea veche, în vigoare la data comiterii faptei. S-a avut în vedere faptul că în noul cod penal existența infracțiunii nu mai este condiționată de gradul concret de pericol social al faptei.
Sigur, în art. 7 alin. 2 C.p.p. este consacrat în mod expres principiul oportunității care prevede că în cazurile și în condițiile prevăzute expres de lege, procurorul poate renunța la exercitarea acțiunii penale dacă, în raport cu elementele concrete ale cauzei, nu există un interes public în realizarea obiectului acesteia.”
Totodată, renunțarea la urmărirea penală este prevăzută la art. 17 ca o cauză de stingere a acțiunii penale iar la art. 314 ca una dintre soluțiile de neurmărire și netrimitere în judecată care pot fi dispuse de procuror, la propunerea organului de urmărire penală sau din oficiu, prin ordonanță, când nu există interes public în urmărirea penală a inculpatului.
S-a constatat însă că doar procurorul are posibilitatea a aprecia situațiile de incidență ale acestui principiu, nu și judecătorul. Cauza de față se află în faza de judecată, caracterul mai favorabil al vechii reglementări sub acest aspect fiind evident.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a reținut că partea civilă . s-a constituit parte civilă cu suma de_,48 lei reprezentând suma însușită de inculpat. Inculpatul nu a negat nici însușirea sumei și nici cuantumul acesteia – stabilit de altfel și pe baza chitanțelor aflate în copie la dosar.
Constatând că în cauză s-a dovedit dincolo de orice dubiu comiterea unei fapte ilicite de către inculpat, prejudiciul cauze părții civile și legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta comisă, vinovăția inculpatului, instanța a admis acțiunea civilă exercitată în cauză și a obligat inculpatul la plata către partea civilă . a sumei de_,48 lei cu titlu de daune materiale.
***
În termenul prev. de art. 410 C. proc. pen., hotărârea Judecătoriei P. a fost apelată atât de către inculpatul Droanță C. G., cât și de către P. de pe lângă Judecătoria Iași.
În motivarea cererii de apel, inculpatul Droanță C. G. a arătat că în minută s-a precizat că a fost achitat, însă în temeiul dispozițiilor art. 396 alin. 5 Cod procedură penală ”raportat la art. 18 din Legea nr. 255/2013 coroborat cu art. 181 Cod penal din 1969”.
În minută s-au strecurat erori materiale privind temeiul de drept al achitării, astfel încât inculpatul a arătat că nu cunoaște care a fost cazul de achitare reținut de instanță și prevăzut de art. 16 lit. a-d Cod procedură penală.
În motivarea scrisă a cererii de apel, la rândul său, P. de pe lângă Judecătoria P. a arătat că sentința apelată este netemeinică. S-a dovedit cu certitudine existența faptei și vinovăția inculpatului.
De asemenea, deși este adevărat că atitudinea angajatorului față de inculpat, de a-i bloca la plată sume de bani calculate și comunicate acestuia a fost cea care l-a determinat pe inculpat să acționeze, însă blocarea bonusului avea la bază un fapt obiectiv, respectiv neachitarea facturilor de către firmele cărora numitul Droanță C. G. le livrase mărfurile aparținând .. Atitudinea . de a nu achita primele bănești până la momentul achitării facturilor de către clienții restanțieri este de înțeles în contextul economic al perioadei 2010-2014. Astfel, nu se poate susține că nu existau relații reciproc corecte între angajat și angajator, că a existat o culpă majoră a angajatorului, care să favorizeze săvârșirea faptei de către inculpat.
Fapta prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și este aptă să atragă condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu suspendarea executării.
La termenul de judecată din 21.10.2014 s-au depus la dosar 2 declarații notariale autentice - . și Droanță C. G..
Analizând cauza prin prisma motivelor invocate de apelant, precum și, din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prevăzute de art. 417 alin. 2 Cod proc. pen., C. constată că apelurile declarate sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Situația de fapt a fost corect reținută de prima instanță, încadrarea în drept a faptei dovedit a fi comisă de către inculpat fiind legală. C. achiesează la toate considerentele instanței de fond cu privire la aspectele arătate, probele administrate dovedind vinovăția inculpatului apelant.
Cu privire la apelul inculpatului, C. reține că este nefondat, temeiul de drept al achitării acestuia fiind foarte clar, art. 19 din Legea nr. 255/2013 raportat la art. 18 indice 1 Cod penal din 1968 – fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni – cu aplicarea art. 5 Cod penal.
Alte critici nu au fost aduse de inculpatul achitat soluției instanței de fond, astfel încât declarațiile autentice depuse în apel vizând latura civilă a cauzei vor putea fi invocate de acesta doar în situația unei eventuale executări silite pornită la cererea părții civile ..
În ceea ce privește motivele de apel ale Parchetului de pe lângă Judecătoria P., vizând aprecierea de către instanța de fond a gradului de pericol social al faptei dovedit a fi comisă de inculpat, C. reține că sunt neîntemeiate.
Corect a statuat prima instanță că fapta inculpatului întrunește în abstract elementele constitutive ale infracțiunii de „delapidare”, prevăzute de art. 215 indice 1 Cod penal din 1968, însă, în concret, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, ținând seama de toate circumstanțele comiterii ei, precum și de persoana inculpatului.
Situația bonusurilor de achitat de către . angajaților săi a fost dovedită prin întregul material probator administrat în fața primei instanțe, susținerile inculpatului Droanță fiind reale. Instanța de fond nu a apreciat că în mod corect inculpatul Droanță și-a făcut singur dreptate, ci a apreciat doar că, față de politica de salarizare a firmei, față de lipsa de transparență a modului de plată a bonusurilor, față de împrejurarea că inculpatul și-a asumat în mod public, la momentul predării borderoului și al chitanțelor către ., dar și față de circumstanțele personale ale inculpatului, însușirea sumei de bani datorată lui, cu titlu de bonusuri și contravaloare reparații autoturism, de către angajator nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Nu se poate justifica o astfel de politică de plăți a angajatorului, astfel cum susține P., prin prisma crizei economice, întrucât este evident că această criză economică a afectat în egală măsură agenții economici, dar și angajații acestora, persoane care au în întreținere familii, cum este și cazul inculpatului.
Corect a fost avută în vedere și atitudinea procesuală a inculpatului, care a manifestat o atitudine de cooperare cu organele judiciare, a expus aceeași versiune cu privire la modul de desfășurare a evenimentelor, instanța de fond constatând și caracterul accidental al acestei faptei prin raportare la circumstanțele ce caracterizează persoana inculpatului, acesta neavând antecedente penale, având o familie, un copil minor în întreținere.
C. reține că, în cauza de față, în raport de toate circumstanțele arătate, inculpatul a conștientizat pe deplin fapta sa și va respecta întru totul pe viitor legea.
Pentru aceste motive, C., în conf. cu disp. art. 421 pct. 1 lit. b C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de către inculpatul Droanță C. G. și de către P. de pe lângă Judecătoria P. împotriva sent. pen. nr. 34/14.03.2014 a Judecătoriei P., sentință care va fi menținută ca legală și temeinică.
În baza disp. art. 275 alin. 2 C. proc. pen., va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel, incluzând și onorariul avocatului din oficiu.
În baza disp. art. 275 alin. 3 C. proc. pen., cheltuieli judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării apelului Parchetului rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria P. și inculpatul Droanță C. G. împotriva sentinței penale nr. 34 din data de 14.03.2014 pronunțate de Judecătoria P. în dosarul penal nr._, pe care o menține.
Obligă inculpatul apelant la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat, în care s-a inclus și suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu, ce va fi avansată inițial din fondurile M.J..
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul procurorului rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.11.2014.
Președinte, Judecător,
I. E. CiobanuAlina P.
Grefier,
E. A.
Redactat/tehnoredactat P.A.
2 ex./20.11.2014
Judecătoria P.
Judecător – C. A. N.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Sentința nr. 199/2014. Curtea de... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Hotărâre din... → |
|---|
