Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 706/2014. Curtea de Apel IAŞI

Comentarii

0

Decizia nr. 706/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 10-11-2014 în dosarul nr. 706/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

C. DE A. IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP

DECIZIA PENALĂ Nr. 706/2014

Ședința publică de la 10 Noiembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE I. E. C.

Judecător A. P.

Grefier E. A.

Pe rol fiind judecarea apelurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria P. și inculpatul D. D. C. împotriva sentinței penale nr. 96 din 13.05.2014 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, având ca obiect conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe (art. 336 NCP).

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 21 octombrie 2014, în ședință publică (cu participarea din partea Ministerului Public a doamnei procuror L. D. E. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Iași), susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru 30 octombrie 2014 când, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi 10 noiembrie 2014.

Ulterior deliberării:

C. DE A.

Asupra apelurilor penale de față:

Prin sentința penală nr. 96 din 13.05.2014 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, s-au dispus următoarele:

„Condamnă inculpatul D. D. C., fiul lui G. si A., născut la 2.08.1959, domiciliat în Iași,., ., ., jud. Iași și f.f.l în Iași, ., ., ., CNP_, la pedepsele de 3500 (treimiicincisute) lei (50 zile amendă x70 lei) amendă penală pentru savarsirea infractiunii prev. de art.335 al.2 Cod pen și 3500 (treimiicincisute) lei (50 zile amendă x70 lei) amendă penală pentru savarsirea infractiunii prev. de art.336 al.1 Cod pen, ambele cu aplic.art.38 al.2 și 5 Cod pen, art.37 lit.b Cod pen din 1969 și art.396 al.10 Cod pr.pen, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prev.art.86 alin.2 și 87 al.1 din OUG 195/2002, cu aplic. art 33 lit.b și 37 lit.b Cod pen din 1969.

In temeiul art.39 al.1 lit.c C.pen. aplica inculpatului pedeapsa rezultantă de 4666, 60 lei amendă penală.

Atenționează inculpatul asupra disp.art.63 al.1 Cod pen. privind înlocuirea amenzii penale neachitate cu rea credință, cu pedeapsa închisorii.

În tem.art.274 al.1 Cod pr.pen, obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 500 lei, din care 311 lei-cheltuieli u.p.

Cu apel în 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 13.05.2014.”

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:

„Prin rechizitoriul nr.2298/P/2012 din 27.08.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria P. a fost pusă în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în judecată inculpatul D. D. C. privind săvârșirea infracțiunilor prev. de art.86 al.2 si 87 al.1 din OUG 195/2002, cu aplic.art.33 lit.b si 37 lit.b Cod pen din 1969.

În fapt, se reține că la data de 13.06.2012, în jurul orelor 17,28, in timp ce conducea autoturismul Mitsubishi cu nr._, pe DN 2 E 85, inculpatul a fost oprit de organele de politie pentru control.

Intrucat emana halena alcoolica, inculpatul a fost supus alcooltestului de catre organele de poliție, rezultatul fiind de 0,46 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Ulterior inculpatul a fost condus la Spitalul munic.P. unde i s-au recoltat probe de sânge in vederea stabilirii alcoolemiei, conform buletinului de analiză toxicologică, valoarea alcoolemiei fiind de 0,95 g%o la orele 18,20 și respectiv, de 0,80 g%o o oră mai târziu.

In urma verificarilor efectuate in baza de date a Serviciului Rutier s-a constatat ca initial inculpatul avusese retinut permisul de conducere in vedererea suspendarii, ca urmare a producerii in august 2004 a unui accident de circulatie soldat cu victime si conducerii autoturismului cu o alcoolemie peste limita legala. Ulterior, prin dec.pen.nr.337/13.05.2010 a Curtii de A. Iasi inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an si 6 luni inchisoare pentru savarisirea infractiunilor prev.de art. 87 al.1 din OUG 195/2002 si art.184 al.2,4 Cod pen din 1969, cu aplic.art.81 Cod pen din 1969.

Astfel, la data savarsirii prezentelor infractiuni pentru care acesta a fost trimis in judecata, inculpatul nu mai avea drept de circulatie.

La data de 1.02.2013 permisul de conducere al inculpatului figura ca fiind anulat.

Desi din cercetarile efectuate a rezultat ca autoturismul ii fusese incredintat inculpatului pentru a fi condus de catre proprietara bunului, Hurducas M. D., care avusese atunci o criza de colecist, nu se poate retine aplicabilitatea disp.art.45 Cod pen din 1969, persoanele cercatate avand posibilitatea de a solicita ajutorul organelor competente.

Atat in cursul urmaririi penale cat si al judecatii inculpatul a recunoscut savarsirea faptelor asa cum au fost mentionate in rechizitoriu. In cursul judecatii acesta a recunoscut invinuirea, solicitand aplicarea disp.art.375 si 396 al.10 Cod pr.pen.

Prin acelasi rechizitoriu s-a mai dispus scoaterea de sub urmarire penala a invinuitei Hurducas M. D. privind savarsirea infractiunii prev.de art.86 al.3 din OUG 195/2002 si si aplicarea unei amenzi administrative in cuantum de 800 lei.

Au fost administrate ca mijloace de probă: proces verbal de constatare, rezultatul probei alcooltest, buletin de analiză toxicologică alcoolemie, acte medicale, cazier auto, inscrisuri, note de concluzii scrise, declaratiile martorilor Hurducas M. D. si L. T., declarațiile inculpatului.

Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele:

La data de 13.06.2012, orele 17,25, organele de poliție au oprit pentru control autoturismul Mitsubishi cu nr._, care se deplasa pe DN 2 E 85 cu viteza peste limita legala.

Conducătorul auto a fost identificat în persoana inculpatului și întrucât acesta prezenta halenă alcoolică, a fost supus alcooltestului, rezultatul fiind de 0,46 mg/l alcool pur în aerul expirat. Cu acea ocazie inculpatul a recunoscut ca anterior consumase bauturi alcoolice.

Situația de fapt rezulta din procesul verbal incheiat coroborat cu depozitiile martorilor asistenti Hurducas M. D. si L. T., care confirma ca inculpatul a fost oprit in trafic pe segmentul de drum mentionat si, supus probei etilotest, rezultatul este cel mentionat în dovada de la dosar.

Se retine ca in aceste condiții, inculpatul a fost condus de organele de poliție la Spitalul munic.P. pentru a-i fi recoltate probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei. Din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr.1111-2/A din 29.06.2012 rezultă o valoare a alcoolemiei de 0,95 g%o la orele 18,20 și respectiv, de 0,80 g%o o oră mai târziu.

Se mai retine in cauza si declaratia martorei Hurducas M. D. din care rezulta rezulta ca anterior consumase bauturi alcoolice impreuna cu inculpatul, dupa care, din cauza unei crize de colecist, i-a incredintat autoturismul (care era proprietatea sa) inculpatului, pentru a-l conduce.

De asemenea, instanta mai retine ca in cursul cercetarilor, din datele Serviciului Rutier a rezultat ca initial inculpatul avusese retinut permisul de conducere in vedererea suspendarii, ca urmare a producerii in august 2004 a unui accident de circulatie soldat cu victime si conducerii autoturismului cu o alcoolemie peste limita legala. Ulterior, prin sen.pen.nr.1738/1.05.2009 a Judecatoriei Iasi (definitiva prin dec.pen.nr.337/13.05.2010 a Curtii de A. Iasi) inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an si 6 luni inchisoare pentru savarisirea infractiunilor prev.de art. 87 al.1 din OUG 195/2002 si art.184 al.2,4 Cod pen din 1969, cu aplic.art.81 Cod pen din 1969.

Astfel, din adresele SPCRPCIV Iasi si cazierul auto rezulta ca la 1.02.2013 permisul de conducere al inculpatul a fost anulat.

Insa, ca urmare a condamnarii sale definitive, permisul de conducere a fost anulat, conform disp.art.114 al.1 lit.c din OUG 195/2002.

Conf.art.116 al.1 lit.b din OUG 195/2002 persoana condamnată se poate prezenta la examen in vederea obtinerii din nou a permisului de conducere dupa 1 an de la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare cu suspendarea executarii pedepsei. Or, in cauza, nu s-a facut dovada ca inculpatul a parcurs aceasta procedura pentru a intra din nou in posesia permisului de conducere.

Prin urmare, la data surprinderii sale in trafic- 13.06.2012 inculpatul figura cu permis de conducere anulat, el conducand autoturismul pe drumul public in aceste conditii.

In ceea ce priveste pozitia inculpatului, se reține că prin toate declarațiile sale acesta a recunoscut că dupa ce a consumat o cantitate de băuturi alcoolice, a condus autoturismul pe drumul public mentionat, cunoscand ca, urmare a condamanrii sale anterioare, nu mai avea drept de conducere (el cunostea ca ii era suspendat permisul de conducere). Motivarea ca din cauza unei crize de colecist, proprietara Hurducas M. D. nu a putut conduce, incredintandu-i lui autoturismul in acest scop, nu poate exonera de raspundere inculpatul.

De asemenea, in cursul judecatii acesta a recunoscut invinuirea privind faptele pentru care a fost trimis in judecata.

Față de acestea, coroborand probatoriul adminstrat in cauza cu declaratia inculpatului de recunoastere a invinuirii in conditiile art.375 Cod pr.pen, instanța apreciază dovedită vinovăția inculpatului care a condus un autoturism pe drumurile publice, în condițiile in care avea anulat permisul de conducere si prezentand o îmbibație alcoolica de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, urmând a dispune condamnarea sa la pedepsele de 3500 (treimiicincisute) lei (50 zile amendă x70 lei) amendă penală pentru savarsirea infractiunii prev. de art.335 al.2 Cod pen și 3500 (treimiicincisute) lei (50 zile amendă x70 lei) amendă penală pentru savarsirea infractiunii prev. de art.336 al.1 Cod pen, ambele cu aplic.art.38 al.2 și 5 Cod pen, art.37 lit.b Cod pen din 1969 și art.396 al.10 Cod pr.pen, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prev.art.86 alin.2 și 87 al.1 din OUG 195/2002, cu aplic. art 33 lit.b și 37 lit.b Cod pen din 1969.

In temeiul art.39 al.1 lit.c C.pen. va aplica inculpatului pedeapsa rezultantă de 4666, 60 lei amendă penală.

Se va atenționa inculpatul asupra disp. art.63 al.1 Cod penal privind înlocuirea amenzii penale neachitate cu rea credința, cu pedeapsa închisorii.

La individualizarea pedepsei instanța reține împrejurările că inculpatul are antecedente penale însă este integrat în societate, absolvent de studii superioare și doctorat și a desfășurat activități în diverse domenii, inclusiv poziția de director tehnico-administrativ al Departamentului administrativ al Universității Aplonia Iași, unde a fost titularul unui curs, predând o disciplină în cadrul Facultății de Tehnică Dentară (așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar).

Se mai reține că inculpatul a recunoscut învinuirea ceea ce va determina aplicarea beneficiului reducerii cu o pătrime a limitelor de pedeapsa, conf.art.396 al.10 Cod pr. pen,

Văzând și disp. art. 274 al.1 Cod pr. P..”

În termen legal, hotărârea astfel pronunțată a fost apelată de procurorul de la P. de pe lângă Judecătoria P., fiind criticată pentru nelegalitate și netemeinicie, precum și de către inculpatul D. D. C..

Criticile formulate de procuror în apel vizează, în esență, următoarele aspecte de nelegalitate și netemeinicie:

- în mod greșit instanța a făcut aplicarea prev. art. 37 lit. b din codul penal din 1968, în cauză fiind aplicabile dispozițiile referitoare la recidiva postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a din codul penal din 1968, întrucât faptele din prezenta cauză au fost comise la data de 13.06.2012, respectiv în termenul de încercare al suspendării condiționate a pedepsei aplicate prin decizia nr.337 a Curții de A. Iași - de 3 ani și 6 luni, care a început să curgă de la data rămânerii definitive a acelei hotărâri de condamnare;

- în această situație în mod greșit i-a fost acordat beneficiul suspendării condiționate a executării acesteia, respectiv s-a făcut aplicația art. 81 din codul penal din 1968;

- instanța a reținut prevederile privitoare la recidivă din Codul penal anterior, pe care le-a apreciat ca fiind mai favorabile, deși în prezent, prin publicarea în M. of. a Deciziei nr. 265/6.05.2014 a Curții Constituționale, dispoziție din cele doua coduri nu mai pot fi combinate;

- instanța nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 83 din codul penal din 1968 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, deși conform art. 15 din Legea 187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii 286/2009 privind noul Cod Penal, măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza vechiului Cod Penal se menține și după . acestuia, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării ei.

- pedepsele cu amenda penală aplicate de prima instanță sunt nelegale, fiind stabilite în alte limite decât cele prevăzute de lege. Astfel, instanța a aplicat cele două pedepse a câte 35,00 lei amendă penală, rezultate din înmulțirea sumei corespunzătoare unei zile amendă de 70 lei cu un număr de 50 de zile amendă. Conform art. 61 alin. 4 lit. c din noul Cod Penal, limitele speciale ale zilelor amendă sunt cuprinse între 180 și 300 de zile amendă când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, ceea ce este cazul în speță - pentru infracțiunea prev. de art. 335 alin. 2 fiind de la 6 luni - 3 ani și pentru infracțiunea prev. de art. 336 alin. l cod penal, fiind de la 1-5 ani.

Ca și cauză de reducere a pedepsei instanța a reținut doar prev. art. 396 alin. 10 din C. pr. pen. conform cărora limitele de pedeapsă a amenzii se reduc cu 1/4, astfel că limita minimă era de 135 de zile amendă. Instanța nu a reținut și alte circumstanțe de atenuare !a pedepsei care să fi permis coborârea ei sub această limită.

- în cauză nu se impune reținerea unor astfel de circumstanțe atenuante ci, dimpotrivă, a unor circumstanțe de agravare a pedepsei. Instanța a reținut că inculpatul are antecedente penale, însă, aceasta nu s-a reflectat și în pedepsele aplicate, mai ales că infracțiunile comise anterior erau de aceeași natură, nefiind avute în vedere nici celelalte criterii de individualizare a pedepsei prev. de art. 74 din NCP.

În apelul formulat, inculpatul D. D. C. solicită instanței:

- 1. în temeiul dispozițiilor art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 lit. b din Noul Cod de Procedură Penală, achitarea pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 336 alin. 1 Noul Cod Penal (art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată), deoarece fapta nu este prevăzută de legea penală, fiind prevăzută de legea contravențională;

- 2. în temeiul dispozițiilor art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 lit. a din Noul Cod de Procedură Penală, achitarea pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 335 alin. 2 Noul Cod Penal (art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, republicată), deoarece fapta penală nu există.

C. examinând sentința penală apelată, în temeiul dispozițiilor art.417 Cod procedură penală raportat la temeiurile invocate de apelanți, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, constată:

Instanța de fond a reținut în mod corect și complet situația de fapt și a realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză în cursul procesului penal, din care rezultă atât existența faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, cât și săvârșirea acesteia cu vinovăție în forma cerută de lege.

Starea de fapt reținută prin sentința penală apelată este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale, prima instanță procedând la o analiză completă a probelor administrate și o corectă încadrare juridică a faptelor deduse judecății, aspecte ce nu au fost criticate de către apelant, situația de fapt fiind însușită în mod expres de către inculpat care a accesat procedura simplificată reglementată de dispozițiile art. 396 alin. 10 cod proc. pen.

Cu privire la poziția procesuală, de retractare a recunoașterii vinovăției, adoptată, nejustificat, în fața instanței de apel, C. reține:

Art. 6 parag. 3 lit. d) din Convenția europeană garantează acuzatului dreptul să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării. Acest drept are caracter relativ, acuzatul putând să renunțe la exercitarea sa în fața unei instanțe independente și imparțiale, și să aleagă să fie judecat în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. În acest sens C. de la Strasbourg a arătat că acuzatul are posibilitatea de a renunța la dreptul garantat de art. 6 parag. 3 lit. d) din Convenția europeană și, pe cale de consecință, nu poate pretinde că i-a fost încălcat acest drept, în cazul în care instanța își întemeiază hotărârea de condamnare pe declarația dată în cursul urmăririi penale de un martor (inclusiv anonim), la a cărui audiere acuzatul a renunțat.

Majoritatea statelor europene au prevăzut în dreptul intern elemente de justiție negociată (de exemplu, în Franța procedura denumită la comparution sur reconnaissance prealable de culpabilite, sau în Italia procedura patteggiamneto), sau procedurii simplificate de tipul pledoariilor de vinovăție (de pildă, procedurile anglo-saxone „plea guilty” sau „plea barganing”).

Procedura simplificată a judecării în cazul recunoașterii vinovăției, prevăzută atât de dispozițiile procedurale din codul de procedură penală din 1969 – art. 320 ind. 1 și următoarele, cât și în prevederile actuale - art. 374 alin. 4 și art. 375 Cod procedură penală, reprezintă de fapt o procedură abreviată ce are la bază o pledoarie de vinovăție și poate fi aplicată dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute în dispozițiile menționate, și care, astfel cum rezultă din hotărârea apelată, au fost aduse la cunoștință inculpatului, cu asigurarea tuturor garanțiilor procesuale privind dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare.

Din actele și lucrările dosarului, rezultă că instanța de fond a adus la cunoștința inculpatului dispozițiile care reglementează procedura în cazul recunoașterii de vinovăție, consecințele accesării acesteia, precum și efectele pe care le produce, în prezența apărătorului ales al inculpatului.

Astfel, instanța a atras atenția inculpatului prezent la judecată asupra tuturor consecințelor ce decurg din alegerea procedurii simplificate, dând citire actului de sesizare, procedând la ascultarea inculpatului sub aspectul recunoașterii faptelor descrise în rechizitoriu și însușirii probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Această ascultare a inculpatului cu privire la recunoașterea vinovăției, nu are natura juridică a unui mijloc de probă, ci reprezintă o activitate procesuală obligatorie în vederea stabilirii cadrului procesual, fiind plasată în momentul chestiunilor prealabile admiterii cererii de judecare potrivit procedurii prevăzute de art. 374 alin. 4 și art. 375 Cod procedură penală. Caracterul obligatoriu al acestei activități procesuale este corelativ dreptului inculpatului de a opta pentru procedura simplificată.

După ascultarea inculpatului, instanța admite cererea de judecare de judecare potrivit procedurii prevăzute de art. 374 alin. 4 și art. 375 Cod procedură penală. După acest moment inculpatul nu mai poate renunța pe parcursul procesului penal asupra opțiunii sale de a fi judecat potrivit procedurii simplificate (în cazurile în care legiuitorul a dorit să prevadă o asemenea posibilitatea de revenire a prevăzut-o în mod expres: de pildă, renunțarea la apel).

La termenul din 05.05.2014, după ce instanța a adus la cunoștință inculpatului apelant D. D. C., în prezența apărătorului ales, dispozițiile art. 374 alin. 4 și alin. 5 cod proc. pen., privind procedura în cazul recunoașterii vinovăției, acesta a declarat în mod expres – fila 33 dosar fond – că recunoaște învinuirea ce i se aduce, în sensul că „în data de 15.06.2012 a condus pe drumurile publice autoturismul, după ce consumase băuturi alcoolice și cunoscând că, la acel moment, avea permisul de conducere suspendat.” Urmare a declarației inculpatului de recunoaștere a vinovăției și de însușire a probelor administrate în cursul urmăririi penale, instanța de fond a admis cererea inculpatului de aplicare a dispozițiilor art. 374 cod proc. pen., privind procedura simplificată.

În consecință, nefiind prevăzută posibilitatea de revenire asupra declarației de recunoaștere, rezultă caracterul irevocabil al acesteia, astfel că nu poate fi primită critica formulată de inculpat în apel privind achitarea pe considerentul că fapta nu există – situația de fapt și, deci, implicit fapta în materialitatea sa obiectivă, fiind recunoscută in totalitate și însușită de către inculpat.

Se reține în actul de inculpare că inculpatul a fost descoperit in trafic, conducând un autoturism fără a poseda permis de conducere și întrucât emana halena alcoolica, inculpatul a fost supus alcooltestului de către organele de poliție, rezultatul fiind de 0,46 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Ulterior inculpatul a fost condus la Spitalul mun. P. unde i s-au recoltat probe de sânge in vederea stabilirii alcoolemiei, conform buletinului de analiză toxicologică, valoarea alcoolemiei fiind de 0,95 g%o la orele 18,20 și respectiv, de 0,80 g%o o oră mai târziu.

Instanța reține că norma legala incriminatoare - art. 87 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 - introduce in sfera ilicitului penal fapta persoanei care conduce pe drumurile publice un autovehicul având in sânge o îmbibație alcoolica de peste 0,80 g/l alcool pur. Din formularea textului legal rezulta ca pragul minimal al alcoolemiei trebuie sa exceadă valorii de 0,80 g/l alcool pur in sânge, in situația nedepășirii acestei valori fapta neconstituind infracțiune.

Potrivit art. 336 alin. (1) din Codul penal, constituie infracțiune conducerea pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoana care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolica de peste 0,80 g/l.

Or, in speță, inculpatul, la acel moment - atât al conducerii autoturismului, momentul avut în vedere de reglementarea anterioară, cât și al prelevării, moment avut în vedere de noile reglementări - avea o alcoolemie de peste 0,80 g/l, ceea ce a dus la concluzia ca fapta comisa de acesta constituie infracțiune, intrând în sfera ilicitului penal.

În consecință, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului – indiferent de încadrarea juridică ce se va reține cu privire la aceasta - nu poate fi primită nici critica formulată de inculpat privind achitarea pe considerentul că fapta nu constituie infracțiune, ci contravenție.

Față de considerentele anterior expuse, C. constată că nu sunt întemeiate criticile formulate de inculpat privind achitarea sa, astfel că, în temeiul disp. art. 421 pct. 1 lit. „b” cod proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpat inculpatul D. D. C. împotriva sentinței penale nr. 96 din 13.05.2014 pronunțată de Judecătoria P..

Cu privire la apelul declarat de către procuror, C. constată că motivele invocate sunt în totalitate întemeiate, apelul astfel declarat urmând a fi admis, pentru considerentele ce se vor expune:

Plecând de la aceste premise, instanța de control judiciar urmează a proceda, în apelul inculpatului, la o nouă individualizare a răspunderii penale a inculpatului, prin aprecierea globală a instituțiilor juridice. Astfel, în operațiunea de individualizare judiciară a pedepsei instanța de control va avea în vedere dispozițiile art. 74 Cod penal, în conformitate cu care stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea inculpatului, care se evaluează în funcție de: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale inculpatului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială, după cum s-a expus și anterior.

Totodată, urmează să evalueze și să sancționeze în mod corespunzător atât pluralitatea de infracțiuni reținută în sarcina inculpatului sub forma concursului de infracțiuni, cât și situația infracțională a acestuia, generată de starea de recidivă postcondamnatorie, potrivit deciziei menționate a Curții Constituționale.

În același sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, prin Decizia nr. 8/2008: "În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă, adică în ansamblul ei, iar nu doar anumite dispoziții mai favorabile rezultate din combinarea prevederilor mai multor legi succesive."

Analiza în concret a legii penale favorabilă inculpatului, conform art. 5 Cod penal, dar prin raportare și la decizia Curții Constituționale, impune examinarea succesivă a următoarelor aspecte:

1. condițiile de incriminare existente în legile succesive; se va constata că ambele legi penale reglementează și sancționează faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată;
2. condițiile de tragere la răspundere penală; se va constata că sub imperiul noilor dispoziții penale, încetarea procesului penal este posibilă, cu consecința înlăturării răspunderii penale a inculpatului, pentru infracțiunea de violare de domiciliu, ca urmare a împăcării părților. Din perspectiva acestui criteriu dispozițiile noului cod penal sunt evident mai favorabile inculpatului.
3. pedepsele prevăzute de legea penală.

Acest din urmă criteriu de determinare a legii penale mai favorabile, incident doar în situațiile în care, în ambele legi penale succesive, sunt întrunite condițiile de existență ale unor infracțiuni și condițiile de tragere la răspundere penală a inculpatului, se impune a se menționa că analiza acestora implică o evaluare în concret a tuturor circumstanțelor legate de faptă și de inculpat, în strânsă legătură cu operațiunea de individualizare judiciară pe care instanța este chemată să o realizeze, întrucât numai în această manieră se poate aprecia care este legea mai favorabilă pentru inculpat, căreia i se impune a i se da eficiență.

Altfel spus, chiar dacă în abstract, o anumită reglementare, prin limitele de pedeapsă prevăzute poate părea mai favorabilă inculpatului este posibil ca aceasta să nu fie în concret legea penală care acestuia îi este mai favorabilă, în condițiile în care, în temeiul unei alte reglementări, s-ar ajunge la aplicarea unei pedepse mai ușoare.

Prin art. 121 pct. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal a fost abrogat art. 87 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 195/2002.

Noul Cod penal, in art. 336 alin. (1), a incriminat fapta de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoana aflata sub influenta alcoolului.

Se remarcă faptul că legiuitorul nu a preluat pur si simplu textul din vechea reglementare, ci a modificat condițiile de incriminare in ceea ce privește momentul in care este necesara existenta îmbibației alcoolice in sângele conducătorului auto. Daca din reglementarea anterioara se desprindea concluzia ca îmbibația alcoolica peste limita prevăzuta de lege trebuie sa se găsească in sângele conducătorului auto la momentul conducerii autovehiculului, noua reglementare prevede ca momentul relevant este cel al prelevării mostrelor biologice.

Conform prevederilor art. 336 alin. (1) din Codul penal care sancționează „conducerea unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substanțe” se constata o schimbare a condițiilor de incriminare in ceea ce privește momentul la care este necesara existenta îmbibației alcoolice in sângele conducătorului auto pentru întrunirea elementului material al laturii obiective a infracțiunii, fata de reglementarea anterioara, prevăzuta de art. 87 alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 195/2002, articol ce a fost abrogat prin art. 121 pct. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal. Daca, conform reglementarii anterioare, se desprindea concluzia ca îmbibația alcoolica peste limita prevăzuta de lege trebuia sa se găsească in sângele conducătorului auto la momentul conducerii autovehiculului, noua reglementare prevede ca îmbibația alcoolica de peste 0,80 g/l alcool pur in sânge trebuie sa existe la momentul prelevării mostrelor biologice.

Condiția prevăzuta in art. 336 alin. (1) din Codul penal are o dubla semnificație:

- fixează, ca unic moment al determinării îmbibației de alcool in sânge, care prezintă relevanta pentru reținerea infracțiunii prevăzute in art. 336 alin. (1) din Codul penal, momentul prelevării mostrelor biologice;

- implica o singura prelevare a mostrelor biologice.

Prin modificarea conținutului infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului, așa cum rezulta din expunerea de motive a noului Cod penal, legiuitorul nu a urmărit excluderea legăturii intre acțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul si momentul la care se constata existenta îmbibației alcoolice de peste 0,80 g/l pur in sânge, ci eliminarea posibilității unei recalculări ulterioare a îmbibației de alcool in sânge, in scopul eliminării inconvenientelor create prin recalculare.

Potrivit art. 336 alin. (1) din Codul penal „conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoana care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolica de peste 0,80 g/l alcool pur in sânge se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani sau amenda”.

In aceasta noua forma de incriminare a faptei de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substanțe s-au schimbat condițiile de incriminare in ceea ce privește momentul la care este necesara existenta îmbibației alcoolice in sângele conducătorului auto, pentru a se putea constata întrunirea elementului material al laturii obiective a infracțiunii, față de reglementarea anterioara, prevăzuta de art. 87 alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 195/2002.

Conform reglementarii anterioare se desprindea concluzia ca îmbibația alcoolica peste limita prevăzuta de lege trebuia sa se găsească in sângele conducătorului auto la momentul conducerii autovehiculului, in timp ce noua reglementare prevede ca îmbibația alcoolica de peste 0,80 g/l alcool pur in sânge trebuie sa existe la momentul prelevării mostrelor biologice.

Elementul material al infracțiunii reținute rămâne, sub aspectul său esențial, același în noua ca și în vechea reglementare, respectiv acțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de o persoană cu o îmbibație alcoolică peste limita de 0,80g‰ alcool pur în sânge.

Schimbarea adusă de noua lege este una de nuanță și se referă la una din condițiile asociate elementului material, anume cea legată de momentul la care este necesară existența în sânge a îmbibației alcoolice: în vechea reglementare acest moment era cel al conducerii efective a autovehiculului, pe când în noua reglementare este cel al prelevării mostrelor biologice.

Din această perspectivă, legea penală mai favorabilă, în ceea ce privește condițiile de incriminare, este legea veche, în noua reglementare existând o extindere a încriminării, în sensul că aceasta nu mai privește doar un autovehicul/tramvai, ci orice vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, ceea ce înseamnă că Noul Cod penal are reglementări mai severe sub acest aspect.

Cât privește regimul sancționator, Noul Cod penal este mai favorabil, doar din perspectiva faptului că prevede alternativ pedeapsa amenzii ca posibilitate de sancționare a infracțiunii.

Din fișa de cazier a inculpatului D. D. C. rezultă că prin sentința penală nr. 1738/1.05.2009 a Judecătoriei Iași, definitiva prin dec.pen.nr.337/13.05.2010 a Curții de A. Iași, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 87 al.1 din OUG 195/2002 si art.184 al.2,4 Cod pen din 1969, cu aplic.art.81 Cod pen din 1969, fiindu-i stabilit termen de încercare de 3 ani și 6 luni și care se împlinea în decembrie 2015.

Conform art. 37 lit. a C. pen. din 1968, recidiva postcondamnatorie se retine atunci când după rămânerea definitiva a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție, înainte de începerea executării pedepsei, in timpul executării acesteia sau in stare de evadare, iar pedeapsa prevăzuta de lege pentru a doua infracțiune este închisoarea mai mare de un an. Printre condițiile privitoare la al doilea termen al recidivei se regăsește si cea referitoare la pedeapsa prevăzuta de lege pentru a doua infracțiune săvârșita, care trebuie sa fie închisoarea mai mare de un an.

Starea de recidiva postcondamnatorie se retine raportat la mențiunile din fisa de cazier judiciar, fapta inculpatului D. D. C. dedusă judecății în prezenta cauză fiind comisa in termenul de încercare al suspendării condiționate a pedepsei de 1 an si 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 1738/1.05.2009 a Judecătoriei Iași, tot pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. l O.U.G. 195/2002.

Având în vedere antecedența penală generată de pedeapsa aplicată prin sentința penală menționată, C. constată că se impunea reținerea la încadrarea juridică dată faptei inculpatului D. D. C. și a stării de recidivă prevăzută de art. 37 alin. a Cod penal din 1968.

În acest context, instanța de apel reține că în ceea ce privește tratamentul juridic al concursului de infracțiuni, este fără echivoc că legea penală mai favorabilă este reprezentată de dispozițiile art. 34 lit. b) Codul penal din 1969 în condițiile în care acest text de lege reglementează sistemul cumulului juridic cu spor facultativ de 5 (cinci) ani închisoare, iar prevederile art. 39 al. 2 din Noul Cod penal stabilesc că la pedeapsa cea mai grea se va adăuga un spor obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite.

În ceea ce privește tratamentul sancționator al recidivei postcondamnatorii, potrivit art. 43 alin. 1 cod penal, acesta este similar celui reglementat de dispozițiile art. 83 cod pen. din 1968, privind revocarea suspendării condiționate, în sensul că în ambele reglementări ”pedeapsa stabilită pentru noua infracțiune se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată sau la restul rămas neexecutat din aceasta.”

În ceea ce privește pedeapsa concretă ce va fi aplicată inculpatului, instanța de apel va avea că fapta inculpatului este socialmente periculoasă prin crearea unei stări de pericol cu privire la siguranța circulației pe drumurile publice. De asemenea, între fapta inculpatului și starea de pericol social există o legătură de cauzalitate. Instanța reține că sub aspectul laturii subiective inculpatul a săvârșit fapta sub formă de vinovăție a intenției directe, în sensul dispozițiilor art. 19 pct. 1 lit. a) C. pen. din 1968, deoarece el a prevăzut rezultatul faptei sale, relevante fiind în această privință declarațiile date de către inculpat în care a recunoscut că a condus autoturismul pe drumurile publice în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice. Mai mult, instanța de apel va avea în vedere că inculpatul a persistat în comportamentul antisocial, săvârșind infracțiuni de același fel de genul celor pentru care anterior a mai suferit o condamnare – infracțiuni la regimul circulației rutiere, aspect de natură să releve concluzia că sancțiunea aplicată anterior nu și-a atins scopul pentru care a fost aplicată, respectiv prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Astfel instanța de apel se va orienta spre aplicarea unor pedepse cu închisoarea – nefiind prevăzută alternativa amenzii în reglementarea conținută de O.U.G. nr. 195/2002, pe de o parte, iar pe de altă parte date fiind criteriile de individualizare mai sus expuse, și care în aprecierea instanței de apel afectează soluția instanței de fond din această perspectivă de netemeinicie, pedeapsa pentru care a optat aceasta neavând corespondent în datele ce caracterizează atât faptele din prezenta cauză, cât și inculpatul. Împrejurările la care instanța de apel a făcut referire exclud persoana inculpatului de la acordarea de circumstanțe atenuante, caracterizările pozitive privind statutul socio profesional al acestuia nefiind în măsură singure și prin ele însele să diminueze gradul de pericol social al infracțiunilor deduse judecății. Se impune a se remarca că motivul de apel privind nelegalitatea pedepselor aplicate de prima instanță invocat de procuror este întemeiat, pedepsele fiind stabilite în alte limite decât cele prevăzute de lege, dar având în vedere opțiunea instanței de apel pentru aplicarea unor pedepse cu închisoare, se apreciază că nu mai este necesar a se detalia asupra acestui motiv de apel.

În consecință, comparând pedepsele ce i-ar putea fi aplicate inculpatului prin prisma dispozițiilor Codului penal din 1968 – respectiv O.U.G. nr. 195/2002, respectiv a actualului Cod penal, raportat criteriilor de individualizare impuse de fiecare din cele două reglementări penale astfel cum au fost evidențiate anterior, rezultă că, în speță, legea penală mai favorabilă este reprezentată de Cod penal din 1968.

Având în vedere că prima instanță a identificat dispozițiile din noul cod penal ca fiind mai favorabile inculpatului din perspectiva limitelor de pedeapsă, procedând la schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în raport de aceste dispoziții, în baza cărora a dispus și condamnarea inculpatului, instanța de apel va proceda în apelul procurorului, prin agravarea răspunderii penale, la transpunerea în practică a deciziei Curții Constituționale, ceea ce va conduce la înlăturarea dispozițiile privind schimbarea condamnarea inculpatului D. D. C., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.335 al.2 Cod pen și de art.336 al.1 Cod pen.

Așa fiind, C. urmează ca, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a cod proc. pen., să admită apelul declarat de procurorul de la P. de pe lângă Judecătoria P., împotriva sentinței penale nr. nr. 96 din 13.05.2014 pronunțată de Judecătoria P., pe care o va desființa, în parte.

În rejudecare:

Va înlătura din sentința penală apelată dispoziția privind condamnarea inculpatului D. D. C. la pedepsele de 3500 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.335 al.2 Cod pen și 3500 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.336 al.1 Cod pen, ambele cu aplic.art.38 al.2 și 5 Cod pen, art.37 lit. b Cod pen din 1969 și art. 396 al.10 Cod pr. P..

Va înlătura din sentința penală apelată aplicarea art. 39 al.1 lit. c cod pen. și art.63 al.1 Cod pen.

Va dispune condamnarea inculpatului D. D. C. la pedepsele de:

- 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 86 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 republ. cu aplicarea art. 37 lit. „a” cod penal din 1968 și art. 5 Cod penal și art.396 al.10 Cod pr. pen., prin schimbarea încadrării juridice;

- 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 87 al.1 din O.U.G. nr.195/2002 republ. cu aplicarea art. 37 lit. „a” cod penal din 1968 și art. 5 Cod penal și art.396 al.10 Cod pr. pen., prin schimbarea încadrării juridice;

În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b cod penal din 1968 va contopi pedepsele aplicate inculpatului D. D. C. în pedeapsa cea mai grea de 8 (opt) luni închisoare.

În baza disp. art. 83 din Codul penal din 1968 va revoca suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an si 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1738/1.05.2009 a Judecătoriei Iași, definitiva prin decizia penală nr. 337/13.05.2010 a Curții de A. Iași, pe care o va cumula cu pedeapsa stabilită prin prezenta decizie, urmând ca inculpatul D. D. C. să execute pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani și 2 (două) luni închisoare.

Pe durata și în condițiile prev. de art.71 din Codul penal din 1968, va aplica inculpatului D. D. C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de 64 alin.1 lit. a) teza a II-a și lit. b) din Codul penal din 1968.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În temeiul art. 275 alin. 3 cod proc. pen., cheltuielile judiciare avansate în apelul procurorului vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. 2 cod proc. pen va obliga pe inculpatul D. D. C. să plătească statului cheltuielile judiciare avansate în apelul declarat de acesta.

Pentru aceste motive,

În numele legii

Decide

Admite apelul declarat de procurorul de la P. de pe lângă Judecătoria P., împotriva sentinței penale nr. 96 din 13.05.2014 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, pe care o desființează, în parte.

Rejudecând:

Înlătură din sentința penală apelată dispoziția privind condamnarea inculpatului D. D. C. la pedepsele de 3500 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.335 al.2 Cod pen și 3500 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.336 al.1 Cod pen, ambele cu aplic.art.38 al.2 și 5 Cod pen, art.37 lit. b Cod pen din 1969 și art. 396 al.10 Cod pr. P..

Înlătură din sentința penală apelată aplicarea art. 39 al.1 lit. c cod pen. și art.63 al.1 Cod pen.

Condamnă pe inculpatului D. D. C. la pedepsele de:

- 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 86 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 republ. cu aplicarea art. 37 lit. „a” cod penal din 1968 și art. 5 Cod penal și art.396 al.10 Cod pr. pen., prin schimbarea încadrării juridice;

- 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 87 al.1 din O.U.G. nr.195/2002 republ. cu aplicarea art. 37 lit. „a” cod penal din 1968 și art. 5 Cod penal și art.396 al.10 Cod pr. pen., prin schimbarea încadrării juridice;

În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b cod penal din 1968 contopește pedepsele aplicate inculpatului D. D. C. în pedeapsa cea mai grea de 8 (opt) luni închisoare.

În baza disp. art. 83 din Codul penal din 1968 revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an si 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1738/1.05.2009 a Judecătoriei Iași, definitiva prin decizia penală nr. 337/13.05.2010 a Curții de A. Iași, pe care o cumulează cu pedeapsa stabilită prin prezenta decizie, urmând ca inculpatul D. D. C. să execute pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani și 2 (două) luni închisoare.

Pe durata și în condițiile prev. de art.71 din Codul penal din 1968, aplică inculpatului D. D. C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de 64 alin.1 lit. a) teza a II-a și lit. b) din Codul penal din 1968.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Cheltuielile judiciare avansate în apelul procurorului rămân în sarcina statului.

2. Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D. D. C. împotriva aceleiași sentințe penale.

Obligă inculpatul D. D. C. să plătească statului suma de 200 lei, cheltuielile judiciare

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 10.11.2014.

Președinte, Judecător,

I. E. C. A. P.

Grefier,

E. A.

Red./tehn. C.I.E

29.12.2014 – 2 ex.

Jud. P. – jud. I. Ș.

← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine....		Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 682/2014. Curtea de... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 705/2014. Curtea de Apel IAŞI Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Hotărâre din 10-11-2014, Curtea de Apel IAŞI Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 707/2014. Curtea de Apel IAŞI Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine. Legea 302/2004. Decizia nr. 1/2014. Curtea de Apel IAŞI Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 682/2014. Curtea de Apel IAŞI Furt. Art.228 NCP. Sentința nr. 1607/2014. Curtea de Apel IAŞI Verificare măsuri preventive. Art.207 NCPP. Sentința nr. 389/2015. Curtea de Apel IAŞI Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup. Legea 39/2003 art. 7. Decizia nr. 233/2015. Curtea de Apel IAŞI