Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 102/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 102/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 06-06-2013 în dosarul nr. 102/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 102/2013
Ședința publică de la 06 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. D.
Judecător G. S.
Grefier C. B.
Ministerul Public reprezentat prin procuror C. I.
Pe rol judecarea cauzei penale privind apelul formulat de partea civilă Agenția Națională de A. F. - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași, împotriva sentinței penale nr.112 din 18.03.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr._, având ca obiect infracțiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat I. C., apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat M. F. D., lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele de mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, și că s-a depus la dosar cererea nr._/05.06.2013 prin care apelanta Agenția Națională de A. F. - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași arată că nu mai stăruie în judecarea apelului și înțelege să-l retragă, în conformitate cu disp. art. 369 Cod procedură penală, după care,
Avocat I., având cuvântul pentru inculpatul intimat, solicită instanței a lua act de manifestarea de voință a părții civile în sensul că își retrage apelul formulat împotriva sentinței penale nr.112 din 18.03.2013 pronunțată de Tribunalul Iași și a dispune în consecință.
Reprezentantul Ministerului Public solicită instanței a lua act de manifestarea de voință a părții civile în sensul că își retrage apelul formulat împotriva sentinței penale nr.112 din 18.03.2013 pronunțată de Tribunalul Iași și a dispune în consecință.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului penal de față;
P. sentința penală nr.112 din 18.03.2013 pronunțată în dosarul nr._ Tribunalul Iași, în temeiul disp. art. 9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, și art.13 C.penal, a condamnat pe inculpatul M. F.-D., fiul lui F. și A., ns. la 18.08.1974 în Iași, C.N.P._, cu ultimul domiciliu stabil cunoscut în Iași, Al.T.N., nr.19, ., căsătorit, fără antecedente penale, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) Cod penal.
În temeiul disp. art. 81 Cod penală a fost suspendată condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului prin prezenta sentință pe o durată de 4 ani care constituie termen de încercare, stabilit conform art. 82 Cod penal.
Potrivit art. 71 alin. 5 din Codul penal, pe durata termenului de încercare, a fost suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1, lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
Conform art. 359 Cod procedură penală și art. 83 Cod penal s-a atras atenția inculpatului asupra revocării suspendării condiționate a executării pedepsei, cu consecința executării în întregime a acesteia, în cazul neexecutării obligațiilor civile impuse prin prezenta sau în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cadrul termenului de încercare stabilit.
În temeiul art. 346 Cod procedură penală, rap. la art. 998-999 Cod civil, a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă Agenția Națională De A. F. - a sumei de 387.827 lei (cu titlu de impozit pe profit și TVA datorat la bugetul de stat), sumă la care se adaugă dobânda legală prev. de art. 120 Cod procedură fiscală calculată pe fiecare zi de întârziere până la achitarea efectivă și integrală a debitului,
A fost respinsă cererea părții civile de instituire a măsurii sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatului.
În temeiul disp. art. 191 C.Proc.P.. a fost obligat inculpatul să achite statului suma de 1813 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de acesta, sumă în care se include și onorariul apărătorilor din oficiu în cuantum de 300 lei (delegație nr.6676/2011 – plată parțială și delegație nr._/2012), precum și contravaloarea onorariului traducătorului autorizat de limbă engleză, în cuantum de 300 lei, suportate inițial din fondurile speciale ale Min.Justiției.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt șui de drept:
P. rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași emis la 17.06.2011, în dosarul nr. 1830/P/2010, și înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus, s-a pus in mișcare acțiunea penală și a fost trimis in judecată in stare de libertate inculpatul M. F. D., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. b din Legea 241/2005, cu aplicarea disp. art.13 C.penal.
In motivarea rechizitoriului procurorul a reținut, în esență, că inculpatul, în calitate de administrator al . Iași, nu a evidențiat în contabilitate operațiunile comerciale și veniturile obținute în urma relațiilor comerciale derulate cu ., în perioada septembrie-noiembrie 2004, sustrăgându-se de la plata a 182.853 lei impozit pe profit și 138.969 lei TVA.
Prejudiciul cauzat bugetului de stat nu a fost recuperat.
Deși legal citat, la ultimul domiciliu stabil cunoscut în România cât și prin afișare la ușa Consiliului local Iași (în condițiile în care, instanța deși are cunoștință de împrejurarea că inculpatul nu mai are domiciliul în România, emigrând în Canada în 2006 - cu toate eforturile făcute, inclusiv pe calea unei cereri de asistență judiciară internațională în materie penală, nu a putut afla domiciliul din străinătate a inculpatului, ultima citație fiindu-i transmisă acestuia inclusiv pe o adresă de e-mail furnizată de fratele său audiat cu privire la acest aspect de instanță), acesta nu s-a prezentat în fața instanței în cursul cercetării judecătorești în vederea audierii ori pentru a-și exprima poziția față de procedura simplificată, prev. de art.320 indice 1 C.proc.pen (deși i s-a emis adresă în acest sens).
Instanța nu a dispus introducerea în cauză în calitatea de parte responsabilă civilmente a . Iași, motivat de împrejurarea că la 24.07.2006, . a fost radiată (conform adresei nr._/02.11.2011 a Oficiului Registrului Comerțului, fila 144 ds. u.p. și fila 34 ds cercetare judec.).
Analizând actele și lucrările dosarului, probele administrate în cursul urmăririi penale precum și în cursul judecății, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În fapt: În luna august 2002, inculpatul M. F. D. a devenit unic asociat și administrator al S.C. Agro Comerț S.R.L. Iași, societate având ca obiect de activitate comerțul, predominant cu cereale. În luna octombrie 2005, societatea a fost declarată în faliment; procedura s-a încheiat în luna iulie 2006, dispunându-se și radierea firmei.
S.C. Agro Comerț S.R.L. a avut conturi deschise la BRD Iași și Raiffeisen Bank Iași. Ultimele declarații depuse de societate au fost: declarația 100 privind obligațiile de plată la bugetul general consolidat aferentă lunii iunie 2004, declarația 300 privind decontul de TVA aferentă lunii august 2004 și bilanțul la semestrul I/2004.
În a doua jumătate a anului 2004, învinuitul a derulat relații comerciale cu S.C. Interoil S.A. Oradea către care a livrat semințe de floarea soarelui, în temeiul a 7 (șapte) contracte de vânzare-cumpărare. Astfel, în perioada 15.09.2004 – 06.11.2004, inculpatul a emis 19 facturi pentru livrarea de produse agricole în valoare totală de 870.384,65 lei. Facturile au fost achitate de cumpărător cu ordine de plată (depuse în xerocopie la dosar). Operațiunile de plăți se reflectă și în extrasele de cont solicitate de la bănci. Inculpatul a utilizat sumele primite în cont prin retrageri în numerar cu titlu de „plăți diverse/achiziții”.
În luna februarie 2005, DGFP Bihor a solicitat DGFP Iași, verificarea realității tranzacțiilor comerciale dintre S.C. Agro Comerț S.R.L. Iași și S.C. Inter Oil S.A. Oradea (în evidențele acestei ultime societăți, fiind regăsite înregistrate operațiunile și cheltuielile efectuate).
În lipsa raportărilor financiare pentru perioada de interes, a evidenței contabile și având în vedere că pentru rezultatele exercițiului financiar 2004, inculpatul nu a depus bilanțul contabil, organele de control au calculat prin estimare prejudiciul cauzat bugetului de stat prin neînregistrarea veniturilor obținute respectiv: 182,853 lei – impozit pe profit și 138.969 taxă pe valoarea adăugată (cheltuielile efectuate în vederea obținerii veniturilor neputând fi cuantificate din lipsa documentelor justificative).
Situația de fapt așa cum a fost reținută de instanță rezultă din analiza ansamblului probator administrat în cauză, respectiv: proces verbal încheiat la data de 30.03.2005 de DGFP Iași – Activitatea de Control Fiscal Iași – f. 17-19 ds. u.p.; copiile facturilor emise de inculpat; raportul de inspecție fiscală nr._/16.08.2005; copiile contractelor încheiate cu S.C. Interoil S.A. Oradea, ale facturilor și ordinelor de plată; adresele nr._/24.03.2006 și 1072o/29.06.l2010 ale AFP Iași referitoare la situațiile financiare depuse pentru societatea Agro Comerț; adresa DGFP Bihor nr._/13.06.2006; adresa S.C. Interoil S.A. Oradea nr. 113/23.05.2008; extrasele de cont BRD Iași și Raiffeisen Bank Iași; relațiile obținute pe calea cererii de asistență judiciară în materie penală internațională, referitoare la identificarea domiciliului pe care inculpatul îl are în satul canadian.
În considerarea acestora, instanța a apreciat că vinovăția inculpatului M. F. este pe deplin dovedită.
În drept, fapta inculpatului M. F. D., care în calitate de administrator al . Iași, nu a evidențiat în contabilitate operațiunile comerciale și veniturile obținute în urma relațiilor comerciale derulate cu ., în perioada septembrie-noiembrie 2004, sustrăgându-se de la plata a 182.853 lei impozit pe profit și 138.969 lei TVA, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. b Legea 241/2005, cu aplicarea art. 13 Cod penal.
Instanța a reținut, în ceea ce privește încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare al instanței că, pe parcursul urmăririi, Legea nr.87/1994 privind evaziunea fiscală, în vigoare la data săvârșirii faptelor, a fost abrogată, faptele de evaziune fiscală fiind reîncriminate prin Legea nr.241/2005. Astfel, potrivit art.9 alin.1, lit. b din legea menționată, constituie infracțiune de evaziune fiscală și se pedepsește cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi „omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate”, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
Cum art.10 din Legea 241/2005, prevede clauze de nepedepsire, respectiv de reducere a pedepsei, în condițiile în care prejudiciul este achitat integral, până la prima înfățișare, această din urmă lege este considerată ca fiind lege penală mai favorabilă, context în care inculpatul a fost trimis în judecată pentru fapta prevăzută de legea nouă, cu aplicarea art.13 C.penal.
Pentru săvârșirea acestei infracțiuni pentru care inculpatul a fost găsit vinovat, acesta a fost condamnat.
La individualizarea judiciară a pedepsei și a modului de executare a acesteia, instanța având in vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv, dispozițiile părții generale ale acestui cod, limitele de pedeapsă fixate de legea specială, gradul de pericol social al faptei rezultând din modalitatea de comitere a faptei, dar și persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, poziția procesuală adoptată de inculpat care nu s-a prezentat în fața organelor judiciare, a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoare orientată la limita minimă prevăzută de legea specială.
Având în vedere că pedeapsa accesorie însoțește în mod obligatoriu pedeapsa închisorii, pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal și b Cod penal, motivat de natura infracțiunii comise, care îl face incompatibil pe inculpat cu exercițiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Astfel, având în vedere hotărârea CEDO, Hirst contra Marii Britanii din 06.10.2005, prin care s-a hotărât că interzicerea de drept a drepturilor electorale încalcă art. 3 din protocolul 1, tribunalul constată că nu se mai poate face aplicarea directă, de drept și fără vreo motivație a art. 71-64 lit. a și lit. b din Codul penal.
Așadar, în ceea ce privește pedeapsa accesorie Tribunalul a reținut că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor infracționale duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal. Dacă în privința dreptului de a fi ales, prev. de art. 64 lit.a teza a II a, existența unei condamnări este de natură să producă o incompatibilitate a inculpatului care este evidentă, impunându-se restrângerea acestuia pe durata executării pedepsei, dreptul de a alege, prev. de art. 64 lit. a teza I este un drept fundamental al cetățeanului și care nu se impune a fi restricționat, fără existența unor motive temeinice, care să rezide din natura faptei penale săvârșite, cum este cazul în speță.
Astfel, în baza art. 71 Cod penal, instanța a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea în întregime sau considerarea ca executată a pedepsei.
Instanța nu a dispus interzicerea și a dreptului prev. de art. 64 lit. c Cod penal, întrucât, deși inculpatul s-a folosit la săvârșirea faptei de funcția de administrator pe care o deținea în cadrul societății, fapta are caracter accidental, nereprezentând o constantă în modul de administrare a societății de către inculpat.
Apreciind că scopul și funcțiile pedepsei prevăzute de art. 52 cod penal (prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni) pot fi atinse fără executarea efectivă a acesteia, fiind îndeplinite și celelalte condiții prev. de 81 Cod penal, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului. În temeiul disp. art.71 alin.5 C.penal va dispune suspendarea pedepsei accesorii pronunțate, pe durata suspendării executării pedepsei aplicate inculpatului prin prezenta sentință.
Instanța a fixat inculpatului un termen de încercare calculat potrivit disp. art. 82 C.penal și a învederat acestuia, conform art. 359 Cod procedură penală, dispozițiile art. 83 C.penal referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul în care în cursul termenului de încercare va săvârși o nouă infracțiune intenționată, precum și dispozițiile art. 84 C.penal referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul neexecutării obligațiilor civile stabilite prin hotărârea instanței, până la expirarea termenului de încercare.
În ce privește acțiunea civilă, instanța a constatat că Agenția Națională de A. F. s-a constituit parte civilă cu suma de 387.827 lei, cu titlu de despăgubiri (reprezentând sumele cu care a fost păgubit bugetul de stat), respectivul prejudiciu fiind format din suma de 182.854 lei reprezentând impozit pe profit, suma de 27.628 lei accesorii impozitului pe profit, suma de 8.054 lei-penalități aferente impozitului pe profit; suma de 138.969 lei reprezentând TVA, suma de 23.586 lei reprezentând majorări aferente TVA și suma de 6.736 lei – penalități aferente TVA.
Având în vedere faptul că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, instanța a admis acțiunea civilă obligând inculpatul la plata despăgubirilor solicitate, în cuantum de 387.827 lei (cu titlu de impozit pe profit și TVA datorat la bugetul de stat cu majorările și penalitățile aferente), la care se adaugă dobânda legală prev. de art. 120 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, calculată pe fiecare zi de întârziere până la data achitării integrale a debitului.
Instanța a respins solicitarea părții civile de instituire a măsurii sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatului M. F. D., motivat de împrejurarea că nu s-au făcut dovezi că inculpatul ar deține în proprietate pe teritoriul României astfel de bunuri. Din relațiile obținute în faza urmăririi penale, de la DEFPL Iași, rezultă că apartamentul unde inculpatul locuia, aparținea soției acestuia, M. E., care a înstrăinat însă imobilul în baza contractului de vânzare cumpărare nr.2923/02.09.2004.
În temeiul disp. art. 191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1.813 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de acesta, în care se include și suma de 300 lei reprezentând onorariul apărătorilor din oficiu, precum și contravaloarea onorariului traducătorului autorizat de limbă engleză, în cuantum de 300 lei, avansate inițial din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
În termenul prevăzut de art. 363 Cod procedură penală, sentința penală pronunțată de tribunal a fost apelată de partea civilă A.N.A.F – Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași.
La data de 05 iunie 2013, prin cererea nr._/05.06.2013 depusă la registratura Curții de Apel Iași, apelanta Agenția Națională de A. F. - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași a precizat că nu mai stăruie în judecarea apelului și înțelege să-l retragă, în conformitate cu disp. art. 369 Cod procedură penală.
Cum, potrivit dispozițiilor art. 369 alin. 2 Cod procedură penală până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, oricare dintre părți își poate retrage apelul declarat, Curtea urmează să ia act de manifestarea de voință a părții civile.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală partea civilă va fi obligaă la plata cheltuielilor avansate de stat, în care s-a inclus și onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu inculpatului, ce va fi avansat inițial din fondurile statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de declarația părții civile A.N.A.F – Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași de retragere a apelului promovat împotriva sentinței penale nr.112 din 18.03.2013 pronunțată de Tribunalul Iași.
În baza disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă apelanta să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, în care s-a inclus și onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu inculpatului în cuantum de 200 lei, ce va fi avansat inițial din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 6 iunie 2013.
PreședinteJudecător
D. DumitrescuGabriela S.
Grefier,
C. B.
Red. D.D.
Tehnored. C.B.
2 ex. 11 Iunie 2013
Tribunalul Iași
Judecător L. S.
| ← Favorizarea infractorului. Art. 264 C.p.. Decizia nr. 657/2013.... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 658/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
