Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti. Art. 271 C.p.. Decizia nr. 233/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 233/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 05-03-2013 în dosarul nr. 233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 233/2013
Ședința publică de la 05 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. S.
Judecător G. S.
Judecător E. S.
Grefier E. A.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror - I. C. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul B. P. împotriva sentinței penale nr. 3255 din 6.11.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ având ca obiect infracțiunea de nerespectarea hotărârilor judecătorești (art. 271 C.p.).
Componența completului de judecată a fost alcătuită în conformitate cu prevederile art. 98 alin. 6 din R.O.I al instanțelor judecătorești, prin participarea judecătorului din programarea de permanență, față de lipsa motivată din instanță a titularului completului de judecată – judecător D. A., fiind întocmit proces verbal în acest sens.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent asistat de avocat D. C., lipsă fiind partea vătămată prin reprezentant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele mai sus arătate cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Avocat D. C. pentru inculpatul recurent depune la dosar motive de recurs și o parte din înscrisuri, solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a mai depune un set de acte și în susținerea recursului solicită și proba cu un martor. În ce privește proba cu acte, față de decizia civilă pronunțată de Tribunalul Iași prin care putea fi pus în posesie dar nu a avut avocat și nu a știut cum să se apere, au fost la prefect și i-au comunicat telefonic că va fi pus în posesie în cursul lunii martie sau aprilie iar terenul va fi trecut de pe anexa 2 în anexa 37, va depune la dosar procesul verbal de punere în posesie, referitor la proba testimonială, propune ca martor pe M. M. pentru a dovedi împrejurarea că tot pământul a fost al rudelor sale și el este moștenitorul și deținătorul de drept.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită să se respingă probele ca neutile cauzei, cu privire la proba testimonială este o probă care se solicită la nerespectarea unei hotărâri judecătorești, ce să dovedească, această probă poate fi solicitată în tulburări de posesie sau alte cauze iar în ce privește proba cu acte, în special cele de la prefect, nici un ordin al prefectului nu va putea schimba ceva din trecut.
Avocat D. solicitând cuvântul în replică arată că, a combătut sentința judecătoriei Iași, este motivată pe trei aspecte, primul aspect este că nu și-a dovedit punerea în posesie pentru suprafața de teren de 4490 mp și a solicitat astăzi termen pentru a depune acest act, al doilea aspect este că nu și-a dovedit prin probele administrate că terenul pe care îl deține este de la celelalte rude și este în acest sens adresa depusă de la primărie prin care face dovada că deține o suprafață de teren de la mama sa Buturel M. iar celelalte suprafețe sunt de la rudele lui și au fost validate. Al treilea motiv este că nu a fost dovedit că terenul este arabil dar, printr-o altă adresă de la primărie se menționează că este teren arabil.
Reprezentantul Ministerului Public arată că inculpatul a recunoscut stăpânirea terenului, a recunoscut că hotărârea era valabilă și a recunoscut că nu a contestat procesul verbal de punere în posesie.
Avocat D. arată că inculpatul de 16 ani deține acest teren, atunci când s-a judecat în 2008 se motivează în sentință că nu și-a dovedit calitatea de moștenitor după mama lui Buturel M., ulterior au demarat alte procese și au făcut dovada calității de moștenitor.
Având în vedere obiectul și probele administrate până la această fază a judecății, instanța respinge cererea formulat de inculpat prin apărător, respectiv audierea martorului și cererea pentru a se depune procesul verbal de punere în posesie pentru viitor cu privire la suprafața aflată în litigiu.
Interpelate părțile prezente arată că nu mai au alte cereri sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat D. pentru inculpat arată că recursul vizează mai multe aspecte, în primul rând achitarea inculpatului iar în subsidiar cuantumul pedepsei și modalitatea de executare. Au arătat prin motivele de recurs că nu se conturează infracțiunea prevăzută de art. 271 al. 2 Cod penal, inculpatul nu împiedică pe nimeni să folosească acest teren, a fost obligat să lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul pentru că nu și-a putut dovedi la data respectivă calitatea de moștenitor, ulterior s-a făcut punerea în posesie pentru acest teren prin executor judecătoresc, a avut o conduită civilizată, nu a ripostat în nici un fel, a arătat că este pământul lui și ulterior după ce au plecat cei de la poliția comunală împreună cu executorul judecătoresc a fost lăsat în continuare să folosească acel teren pe care îl deține și folosește de 16 ani. Sunt acte care au fost depuse la dosar de la primăria comunei Sinești de unde rezultă că într-adevăr terenul din tarlaua Coasta este teren care aparține lui Buturel M. și a celorlalte rude. Unde este nerespectarea hotărârii judecătorești și pe cine trebuie inculpatul să lase să folosească terenul în condițiile în care este terenul lui și este singurul său mijloc de existență, are o familie împovărată, este un om în vârstă, are 73 de ani, are o pensie foarte mică, de două sute și ceva, ba mai mult când s-a pus în executare această sentință și s-au făcut cheltuieli prin executor judecătoresc s-a ajuns în final să fie executat și pentru cheltuielile de judecată efectuate și din această pensie i se reține 116 lei lunar. Consideră că nu se conturează nici un element care constituie conținutul infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești iar această condamnare de 3 luni închisoare cu suspendare, este exagerată. Solicită achitarea inculpatului cu reținerea art. 10 și 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, că lipsește elementul constitutiv al infracțiunii.
Mai solicită apărătorul inculpatului aplicarea dispozițiile art. 181, în condițiile în care raportat la aspectele menționate fapta comisă de inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Totodată apreciază că pedeapsa de trei luni închisoare și în final cu reținerea art. 81 Cod penal este foarte mare, raportat la circumstanțele atenuante, poziția sinceră de recunoaștere a inculpatului, că de 16 ani deține terenul, este pământul lui, este la prima faptă, este un om simplu de la țară, instanța putea foarte bine să rețină dispozițiile art. 76 Cod penal și să coboare această pedeapsă până la minimul special sau să se aplice o amendă cu suspendare, solicită admiterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public solicită să se respingă recursul ca nefundat, hotărârea este legală și temeinică, inculpatul trebuia să rezolve pe cale legală această problemă.
Inculpatul B. P., având cuvântul, arată că achiesează la concluziile apărătorului său ales, nu deține abuziv terenul, este moștenire de la mama sa și de la rude.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față,
Prin sentința penală nr. 3255 din 6 noiembrie 2012 pronunțată în dosarul nr._/245/2011 al Judecătoriei Iași, s-a dispus condamnarea inculpatului B. P., fiul lui M., născut la data de 09.04.1940 în ., cu același domiciliu, în ., CNP-_, studii 4 clase, fără antecedente penale, cetățenie română, religie ortodoxă, la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea hotărârilor judecătorești prevăzută de art. 271 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 71 al. 2 Cod penal s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei principale a închisorii pe o durată de 2 ani și 3 luni care constituie termen de încercare stabilit potrivit dispozițiilor art. 82 al. 1 Cod penal.
În baza art. 71 al. 5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art.83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni intenționate.
S-a luat act că partea vătămată regia Națională a P. R., Direcția S. Iași, cu sediul în Iași, .. 2, jud. Iași, nu s-a constituit parte civilă în cauză. În baza art. 191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 800 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 18.06.2009 a fost pronunțată în dosarul nr._/245/2008 sentința civilă nr. 8307 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă și irevocabilă, prin care a fost admisă acțiunea formulată de R. Națională a P. „R.” – Direcția S. Iași, în sensul obligării inculpatului din prezenta cauză de a lăsa în liniștită posesie și deplină proprietate suprafața de 20.265,73 m.p. teren situat în extravilanul comunei Sinești, în T. 44/1, Pș. 609/1, identificată prin punctele 1- 38.
Din considerentele acestei hotărâri reise că terenul în suprafață de 20.265,73 m.p. teren îngrădit de inculpat cu gard de nuiele se află în administrarea Regiei Națională a P. – R. – Direcția S. Iași, fiind inclusă în amenajamentul silvic al Ocolului Silvic P. Iloaiei, urmare a unor acte administrative, respectiv, procesul-verbal încheiat la data de 14.11.1973 prin care CAP Sinești și Consiliul Popular Sinești convin trecerea din patrimoniul agricol a suprafeței totale de 56 ha, apoi, procesul-verbal din data de 21.07.1978, prin care se identifică pe raza . de 89 ha teren impropriu agriculturii, care se propune a se transfera Inspectoratului Silvic Iași, transfer realizat prin decizia nr. 866/1978 a Consiliului Popular al Județului Iași.
Ulterior, prin procesul-verbal din data de 11.05.1979 se renunță la predarea unei suprafețe de 43 ha, care rămâne în proprietatea Consiliului Popular Sinești, însă la data 05.03.1982 se identifică din nou pe raza . de 45 ha teren impropriu agriculturii, care prin decizia nr. 547/1982 a Consiliului Popular Iași este transmisă în administrarea Inspectoratului Silvic Iași.
Astfel, în temeiul acestor acte administrative a fost realizat amenajamentul silvic al Ocolului Silvic P. Iloaiei, în care este inclus și terenul deținut în mod abuziv de inculpat.
Din declarațiile martorului C. I., ale inculpatului, dar și din extrasele de registru agricol atașate la dosarul cauzei, reiese că zona în care este situat acest teren are denumirea populară de „Coastă”.
Prin declarațiile sale, inculpatul susține că terenul asupra căruia s-a hotărât prin sentința civilă nr. 8307/18.06.2009 a Judecătoriei Iași îi aparține, fiindu-i transmis pe cale succesorală de mama sa. Acest aspect este susținut și prin declarația martorului C. I..
Această apărare a inculpatului este menționată și în cuprinsul procesului-verbal de predare bunuri imobile încheiat la data de 25.05.2010 de executorul judecătoresc B. G.. În acest înscris este precizată și poziția inculpatului B. P. cu privire la punerea în executare a hotărârii menționate mai sus, acesta fiind prezent la punerea în posesie a părții vătămate R. Națională a P. – R. – Direcția S. Iași. Inculpatul a declarat cu această ocazie că nu este de acord cu dispozitivul sentinței civile nr. 8307/18.06.2009 a Judecătoriei Iași, fapt pentru care nu va preda imobilul disputat.
În sensul dovedirii calității sale de proprietar a terenului în cauză, inculpatul a depus la dosarul cauzei înscrisuri constând în: sesizarea nr. 2842 din data de 28.07.2010 pentru deschiderea procedurii succesorale a numitei Buturel M. în care figurează ca moștenitor prezumtiv B. P. pentru suprafața de 36.000 m.p. teren arabil și fânețe situat în extravilanul . deces nr. 375 al numitei Buturel M. eliberat de Consiliul Local al . de 23.10.1993; adeverința nr. 14 din data de 23.08.1991 eliberată de Comisia Comunală Sinești din care reiese că numitei Buturel M. i s-a stabilit dreptul de proprietate prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 41 din data de 09.08.1991 pentru suprafața totală de 3,60 ha; adresa nr. 6291 din data de 10.08.2011 eliberată de Primăria Comunei Sinești, Departamentul Starea Civilă, prin care se precizează că în registrele de stare civilă ex. 1 ale localității Sinești, jud. Iași, la actul de căsătorie nr. 16 din data de 24.04.1941, a fost înregistrată căsătoria numiților Buturel C. și B. M.; adeverința nr. 13 din data de 18.08.1991 eliberată de Comisia Comunală Sinești din care reiese că numitului Buturel A. i s-a stabilit dreptul de proprietate prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 41 din data de 09.08.1991 pentru suprafața totală de 3,60 ha; certificatul de căsătorie nr. 23 a numiților B. P. și P. N., care a dobândit cu acest prilej numele de B., eliberat la data de 20.02.1960 de Primăria Comunei Sinești; sesizarea nr. 2196 din data de 15.06.2012 pentru deschiderea procedurii succesorale a numitului Buturel A. în care figurează ca moștenitor prezumtiv B. N., pentru suprafața de 5.000 m.p. teren arabil situat în extravilanul ..
Cu toate acestea, instanța a constatat că nu există la dosar acte din care să reiasă că inculpatul a fost pus în posesia terenului situat în extravilanul comunei Sinești, în T. 44/1, Pș. 609/1, de către autoritățile competente.
De asemenea, instanța a avut în vedere adresa nr. 4181 din data de 17.10.2012 emisă de Primăria Comunei Sinești în care se menționează că numiții Buturel A., Buturel G., A. D. sau Buturel M. figurează înscriși cu suprafețe de teren situate în tarlaua „Coastă”. De asemenea, se precizează că inculpatul B. P. deține o suprafață de teren cu amplasamentul în tarlaua „Coastă” de la mama sa și de la rudele menționate mai sus, pe care o stăpânește continuu anterior colectivizării și până în prezent, având amenajate anexe gospodărești (adăpost pentru animale, vie, pomi fructiferi) și în privința căruia se află în conflict cu Direcția S. a Jud. Iași din anii 1970.
Din anexele atașate la această adresă reiese că, în tarlaua „Coastă”, numitul A. D. are 18 ari teren arabil, numitul Buturel A. are 50 de ari teren arabil, numitul Buturel G. are 18 ari teren arabil și că numita Buturel M. are 50 ari teren arabil. În condițiile în care 1 ar reprezintă echivalentul a 100 de m.p., totalul suprafețelor menționate anterior este de 13.600 m.p.
Având în vedere aceste aspecte, instanța a constatat că există neconcordanțe între suprafața terenului care face obiectul sentinței civile nr. 8307/18.06.2009 a Judecătoriei Iași, respectiv cea de 20.265,73 m.p., și cea rezultată din cumularea suprafețelor terenurilor situate în zona “Coastă” pe care inculpatul le deține de la mama și rudele sale, respectiv cea de 13.600 m.p.
În același timp, instanța a constatat că nu este stabilită în mod clar categoria de folosință a terenurilor a căror suprafață este de 13.600 m.p.
Astfel, din extrasele de registru agricol atașate la adresa nr. 4181 din data de 17.10.2012 emisă de Primăria Comunei Sinești rezultă că terenurile deținute de numiții Buturel A., Buturel G., A. D. sau Buturel M. au categoria de folosință de teren arabil.
În schimb, din declarațiile inculpatului și cele ale martorului L. I., reiese că pe terenul situat în zona “Coastă”, sunt plantate viță-de-vie, pomi fructiferi și sunt cultivate diverse produse agricole.
De asemenea, inculpatul a depus o copie de pe sentința civilă nr._/13.09.2011 a Judecătoriei Iași pronunțată în dosarul nr._/245/2012, prin care a fost admisă în parte acțiunea formulată de acesta, în sensul că s-a dispus obligarea Comisiei Locale de Fond Funciar Sinești la întocmirea documentației de punere în posesie, pe numele autoarei inculpatului, pentru suprafața de 3,60 ha teren pe raza comunei Sinești, și, în baza acestei documentații, obligarea Comisiei Județene Iași de Fond Funciar la emiterea titlului de proprietate pentru suprafața menționată.
Inculpatul a depus copie și de pe decizia civilă nr. 1037/27.04.2012 a Tibunalului Iași, pronunțată în dosarul nr._/245/2010 prin care s-a dispus obligarea Comisiei Locale de Fond Funciar Sinești la întocmirea documentației de punere în posesie, pe numele autoarei inculpatului, pentru suprafața de 4.490 m.p. teren pe raza comunei Sinești, și, în baza acestei documentații, obligarea Comisiei Județene Iași de Fond Funciar la emiterea titlului de proprietate pentru suprafața menționată.
Instanța a constatat că niciuna dintre aceste hotărâri nu face referire la terenul în suprafață de 20.265,73 m.p. situat în extravilanul comunei Sinești, în T. 44/1, Pș. 609/1, fiind individualizată doar suprafața, nu și amplasamentul, motiv pentru care aceste hotărâri nu intră în contradicție cu sentința civilă nr. 8307/18.06.2009 a Judecătoriei Iași.
Chiar și în condițiile în care aceste două hotărâri ar fi modificat sentința civilă nr. 8307/18.06.2009 a Judecătoriei Iași, inculpatul avea obligația de a respecta această hotărâre, întrucât la momentul punerii sale în executare și până în prezent aceasta îndeplinea toate condițiile de valabilitate.
În acest context, apărarea pe care o invocă inculpatul în una din declarațiile sale date în faza de urmărire penală (f. 19), în sensul de a-i refuza părții vătămate exercitarea dreptului de a se folosi de terenul în cauză pe motivul că formulase contestație la executare, nu poate justifica conduita sa culpabilă.
Instanța a avut în vedere la stabilirea vinovăției inculpatului și declarațiile martorilor Bălceanu F. și L. I., care au asistat la punerea în posesie a părții vătămate R. Națională a P. “R.” – Direcția S. Iași cu terenul în suprafață de 20.265,73 m.p. situat în extravilanul comunei Sinești, în T. 44/1, Pș. 609/1, conform cărora inculpatul continuă să ocupe în mod abuziv acest teren, aspect recunoscut de către inculpat.
Instanța a înlăturat declarația martorului C. I. în ceea ce privește susținerea că inculpatul a fost pus în posesie de comisia comunală cu privire la terenul situat în zona “Coastă”, aspect care nu este probat prin niciun mijloc de probă, Primăria . faptul că acesta „deține o suprafață de teren cu amplasamentul în tarlaua „Coastă” de la mama sa și de la rudele menționate mai sus, pe care o stăpânește continuu anterior colectivizării și până în prezent, având amenajate anexe gospodărești (adăpost pentru animale, vie, pomi fructiferi)” și în privința căruia se află în conflict cu Direcția S. a Jud. Iași din anii 1970.
Nu în ultimul rând, instanța a luat în considerare atitudinea inculpatului care recunoaște faptul că a continuat să ocupe în mod abuziv terenul în suprafață de 20.265,73 m.p. situat în extravilanul comunei Sinești, în T. 44/1, Pș. 609/1, după punerea în executare a sentinței civile nr. 8307/18.06.2009 a Judecătoriei Iași, și că nu are titlu de proprietate asupra acestuia.
Având în vedere toate aceste considerente, instanța a apreciat că inculpatul a săvârșit cu vinovăție infracțiunea de nerespectarea hotărârilor judecătorești reținută în rechizitoriu.
În drept, fapta inculpatului de a continua să ocupe în mod abuziv terenul în suprafață de 20.265,73 m.p. situat în extravilanul comunei Sinești, în T. 44/1, Pș. 609/1, în condițiile în care prin sentința civilă nr. 8307/18.06.2009 a Judecătoriei Iași acesta a fost obligat să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața menționată Regiei Națională a P. – R. – Direcția S. Iași, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești, faptă prevăzută și pedepsită de art. 271 alin. 2 C.P.
Privitor la latura obiectivă, elementul material al infracțiunii este reprezentat de împiedicarea de către inculpat a părții vătămate R. Națională a P. “R.” – Direcția S. Iași de a se folosi de imobilul menționat anterior, deținut în baza sentinței nr. 8307/18.06.2009 a Judecătoriei Iași, prin ocuparea abuzivă a acestuia și cultivarea de produse agricole.
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru normala desfășurare a activității de înfăptuire a justiției.
Între acțiunea ilicită a inculpatului și starea de pericol creată se constată existența unei legături de cauzalitate.
În privința laturii subiective a infracțiunii de nerespectarea hotărârilor judecătorești s-a reținut forma de vinovăție a intenției directe justificate prin faptul că inculpatul a prevăzut că prin conduita sa încalcă dispozițiile sentinței civile nr. 8307/18.06.2009 a Judecătoriei Iași și a urmărit acest rezultat. Instanța nu a reținut „justificarea” dată de inculpat faptelor sale, în condițiile în care, pe de o parte, stăpânește o suprafață mai mare de teren decât cea care ar rezulta în urma însumării suprafețelor la care ar fi îndreptățite rudele sale și, pe de altă parte, hotărârile judecătorești se impun a fi respectate atât timp cât aplicarea lor nu a fost înlăturată prin modificarea în căi ordinare sau extraordinare de atac.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului instanța a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C.P., criterii care fac trimitere la dispozițiile părții generale a Codului penal, pedeapsa prevăzută de legea pentru infracțiunile săvârșite, gradul de pericol social concret al faptelor deduse judecății, rezultatul produs sau care s-ar fi putut produce, dar și circumstanțele personale ale inculpatului.
Cu privire la gradul de pericol social concret al faptei inculpatului, instanța a apreciat că aceasta prezintă periculozitate, având în vedere că sunt lezate relațiile sociale care asigură autoritatea hotărârilor judecătorești, care trebuie respectate atât de către cei față de care s-au pronunțat, cât și de către cei care au cunoștință de ele.
În ceea ce privește atitudinea inculpatului în decursul procesului penal, se constată că acesta a avut o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea faptei însă a încercat să dea acesteia o justificare.
De asemenea, instanța a avut în vedere la individualizarea pedepsei și lipsa de antecedente penale a inculpatului, putându-se prezuma în mod rezonabil că nu va avea loc o reiterare a comportamentului infracțional.
Având în vedere toate aceste considerente, instanța a aplicat inculpatului o sancțiune penală orientată spre minimul special al pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea de nerespectarea hotărârilor judecătorești.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că natura faptelor săvârșite, circumstanțele săvârșirii lor, precum și cele personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor electorale prevăzute de art. 64 lit. a teza II, b din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Astfel, având în vedere dispozițiile art. 71 alin. 2 din Codul penal, instanța a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II și lit. b din Codul penal, din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau parțială a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
Instanța a apreciat că scopurile pedepsei, prevăzute de art. 52 din Codul penal, respectiv prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și reeducarea infractorului, pot fi atinse fără privare de libertate, executarea pedepsei în regim de detenție putând avea consecințe negative asupra inculpatului și, în consecință, în baza art. 81 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei principale a închisorii pe o durată de 2 ani și 3 luni care constituie termen de încercare stabilit potrivit dispozițiilor art. 82 alin. 1 Cod penal.
Potrivit art. 71 alin. 5 din Codul penal, pe durata termenului de încercare, instanța a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1. lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza dispozițiilor art. 359 alin. 1 Cod procedură penală, instanța a atras atenția inculpatului că, potrivit art. 83 Cod penal, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare, se va dispune revocarea suspendării condiționate a executării pedepselor și executarea acestora în întregime.
Instanța a luat act că partea vătămată R. Națională a P. R., Direcția S. Iași, cu sediul în Iași, .. 2, jud. Iași, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În termenul prevăzut de art. 3853 alin. 1 Cod procedură penală, sentința penală pronunțată de judecătorie a fost recurată de inculpatul B. P. pentru motive de nelegalitate și netemeinicie ce vizează următoarele aspecte:
- greșita interpretare a probelor administrate ce a condus la reținerea vinovăției în săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești, în condițiile în care nu este realizată latura subiectivă deoarece inculpatul deține suprafața de 20.267,73 mp teren în calitate de moștenitor al numitei Buturel M., astfel încât se impune achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a și art. 10 lit. d Cod procedură penală;
- incidența dispozițiilor art. 181 Cod penal privind achitarea și aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ, prin raportare la modalitatea concreta de săvârșire a faptei, absența unor urmări și datele ce caracterizează persoana inculpatului, elemente ce dovedesc lipsa pericolului social al unei infracțiuni;
- eficientizarea maximă a circumstanțelor personale ale inculpatului, raportat la potențialul de pericol social pe care în mod real îl prezintă și la aptitudinea acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii, cu consecința reducerii cuantumului pedepsei aplicate sub minimul prevăzut de lege.
Curtea, examinând hotărârea recurată și actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor invocate, dar și sub toate aspectele, conform prevederilor art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, constată următoarele:
Instanța de fond a administrat toate probele necesare aflării adevărului cu privire la faptă și la împrejurările cauzei, reținând o situație de fapt în concordanță cu probatoriul administrat la urmărirea penală și în faza cercetării judecătorești.
Au fost examinate efectiv probele esențiale supuse aprecierii sale, cu consecințe în ceea ce privește stabilirea vinovăției în comiterea infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, printr-o evaluare a contribuției cauzale a inculpatului, atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv.
Curtea constată că, în cauză, a fost administrat un probatoriu complet, corect interpretat și coroborat, având în vedere toate împrejurările și datele ce converg spre o reală stabilire a situației de fapt, care atestă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești, prevăzută de art. 271 alin. 2 Cod penal.
Infracțiunea de nerespectare a hotărârii judecătorești prevăzută în art. 271 alin. 2 Cod penal se săvârșește prin împiedicarea unei persoane de a folosi o locuință sau imobil deținute în baza unei hotărâri judecătorești; elementul material al infracțiunii se realizează, deci, prin împotrivirea la existența unei situații de fapt recunoscute printr-o hotărâre judecătorească care a fost adusă la îndeplinire fie pe calea executării silite, fie în mod voluntar.
Prin sentința civilă nr. 8307 din 18.06.2009 a Judecătoriei Iași, definitivă și irevocabilă, inculpatul a fost obligat să lase în liniștită posesie și deplină proprietate suprafața de 20.265,73 mp teren situat în extravilanul comunei Sinești, județul Iași, în T44/1, Pș.609/1 sentință ce a fost pusă în executare prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc la data de 25.05.2010, conform procesului-verbal întocmit în dosarul de executare nr. 178/2010.
În speță, hotărârea judecătorească irevocabilă în baza căreia partea vătămată deține suprafața de teren - sentința civilă nr. 8307/2009 reprezintă un act prin care se aplică legea și se înfăptuiește justiția și care trebuie să se bucure de prestigiu și trebuie respectată întocmai.
Cu ocazia audierii inculpatul nu a negat săvârșirea faptei, ci dimpotrivă, a declarat că terenul asupra căruia s-a hotărât prin sentința civilă nr. 8307/2009 îi aparține, fiindu-i transmis pe cale succesorală de mama sa și a continuat să ocupe această suprafață după punerea în executare a sentinței civile în favoarea părții vătămate R. Națională a P. ”R.” - Direcția S. Iași, ignorând prevederile respectivei hotărâri.
Nucleul vinovăției cu care inculpatul a comis infracțiunea de nerespectare a hotărârii judecătorești este suficient de bine conturat și rezidă în reaua-credință a acestuia, în ocuparea suprafeței de teren, pe motiv că terenul i se cuvine în calitate de moștenitor al numitei Buturel M., astfel încât, intenția de încălcare a dreptului de proprietate al părții vătămate, prin ocuparea fără drept a terenului, este evidentă.
Nu pot fi primite susținerile inculpatului privind lipsa unui element constitutiv al infracțiunii, respectiv intenția, întrucât hotărârile judecătorești, fiind acte de aplicare a legii, definitive, trebuie respectate întocmai, nefiind permis ca o persoană care se consideră nemulțumită de efectele acesteia să o încalce, ci există posibilitatea să o poată contesta tot pe cale judiciară, în cazurile și condițiile prevăzute de lege.
În acest context, nu se poate aprecia că fapta comisă de inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, întrucât, prin conținutul său concret, aduce o atingere minimă a valorilor ocrotite prin norma de incriminare, așa cum prevăd dispozițiile art. 181 alin. 1 Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art. 17 din Codul penal, una din trăsăturile esențiale ale infracțiunii este aceea a pericolului social.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social, conform art. 181 alin. 2 Cod penal, se ține seama de mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
În speță, instanța de fond s-a raportat la toate criteriile menționate de art. 181 alin. 2 Cod penal, în ansamblul lor, iar evaluarea judicioasă, atât a circumstanțelor reale, cât și a celor personale, fără a da eficiență mai mare unora în detrimentul celorlalte, a evidențiat că fapta comisă de inculpat reprezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și justifică aplicarea unei sancțiuni penale.
Inculpatul B. P. a săvârșit o infracțiune prin care s-a adus atingere relațiilor sociale privitoare la înfăptuirea justiției prin respectarea autorității hotărârilor definitive a instanțelor de judecată, iar pe de altă parte, relațiilor sociale privitoare la ocrotirea drepturilor constatate prin aceste hotărâri.
Infracțiunea de nerespectare a hotărârilor judecătorești are ca urmare imediată o stare de pericol pentru desfășurarea normală a justiției și chiar o vătămare a unor drepturi ale persoanei, recunoscute printr-o hotărâre judecătorească.
Având în vedere natura infracțiunii, gravitatea acesteia, valoarea lezată, instanța de fond, în mod just, a argumentat că fapta comisă prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și se impune aplicarea unei sancțiuni penale, menită să înlăture riscul de reiterare a unor conduite asemănătoare (reiterare care poate veni fie din partea inculpatului din prezentul dosar, fie din partea altor persoane care ar considera că pot acționa într-o manieră asemănătoare, fără ca statul, prin instituțiile abilitate, să reacționeze proporțional cu gravitatea încălcărilor produse).
În cadrul circumstanțial și în considerarea dispozițiilor art. 72 Cod penal, pedeapsa aplicată de 3 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, asigură finalitatea prevăzută de art. 52 Cod penal.
Procedându-se la o judicioasă individualizare a pedepsei - cuantum și modalitate de executare - criticile formulate de inculpat sub acest aspect nu sunt fondate.
Pe cale de consecință, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. P., împotriva sentinței penale nr. 3255 din 6.11.2012, pronunțată de Judecătoria Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 5.03.2013.
Președinte,Judecător,Judecător,
G. SanduGabriela ScripcariuElena S.
Grefier,
E. A.
Red. S.G.
Tehnored. A.E.
2 ex./15.02.2013
Judecătoria Iași:
Ț. I.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 33/2013. Curtea... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 408/2013. Curtea de... → |
|---|
