Favorizarea infractorului. Art. 264 C.p.. Decizia nr. 657/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 657/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 06-06-2013 în dosarul nr. 657/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 657/2013
Ședința publică de la 06 Iunie 2013
Completul compus din:
Președinte: C.-G. T.
Judecător: T. J.
Judecător: A. G. O. M.
Grefier: E. R.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași – reprezentat prin procuror P. E.
Potrivit prevederilor art.304 din Codul de procedură penală, desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio.
Pe rol fiind judecarea recursurilor penale, având ca obiect „favorizarea infractorului”, declarate de P. de pe lângă Judecătoria Iași și inculpații D. C. și P. D. P., împotriva sentinței penale nr. 3751 din 13.12.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, în dosarul penal nr._ .
Conform disp. art. 297 din Codul de procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților, constatându-se că se prezintă inculpata recurentă și intimată P. D. P., asistată de avocat ales R. L..
Lipsește inculpatul recurent și intimat D. C., pentru care răspunde avocat ales U. O. T. și partea vătămată B. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și prezența părților la termenul de astăzi, că dosarul se află la al doilea termen de judecată, precum și faptul că prin serviciul de registratură al instanței, inculpata P. D. P. a depus motivele de recurs, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Avocat U. O. T. depune la dosar împuternicirea avocațială și arată că nu are cereri de formulat.
Avocat A. S., apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul D. C., solicită instanței să constate încetată delegația emisă pe numele său, având în vedere că inculpatul și-a angajat apărător.
Nemaifiind de invocat chestiuni preliminare și nici cereri de formulat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Reprezentantul Ministrului Public având cuvântul susține oral motivele de recurs expuse detaliat în scris, motive care vizează nelegalitatea sentinței pronunțate.
Susține procurorul că prin sentința recurată inculpata P. D. P. a fost condamnată la pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 208 alin. 1 Cod penal și art.192 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 861 Cod penal a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, stabilind potrivit art. 863 Cod penal un termen de încercare de 5 (cinci) ani.
În baza dispozițiilor art. 350 alin. 3 lit. b Cod procedură penală a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 204/U/din 12.10.2012 emis de către Judecătoria Iași, dacă nu este arestată într-o altă cauză.
Prin aceiași sentința s-a dispus și condamnarea inculpatului D. C. la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 264 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 861 Cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, iar potrivit art. 863 Cod penal îi fixează un termen de încercare de 5 (cinci) ani.
În baza dispozițiilor art. 350 alin. 3 lit. b Cod procedură penală dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.203/U din 12.10.2012 emis de către Judecătoria Iași, dacă nu este arestat preventiv într-o altă cauză.
În baza art. 14, 15 și 346 alin. 1 Cod procedură penală a fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea vătămată B. I..
Solicită a se observa că prin ordonanțele de reținere emise de către organele de cercetare penală s-a dispus reținerea inculpaților D. C. și P. D. P. pe o perioadă de 24 ore, începând cu data 11.10.2012, ora 16,10.
Prin încheierea de ședință din data de 12.10.2012 pronunțată în dosarul nr._/245/2012 al Judecătoriei Iași, s-a dispus arestarea preventivă a celor doi inculpați pe o perioadă de 29 zile, iar prin încheierea din data de 06.11.2012 a aceleiași instanțe s-a menținut măsura arestării preventive luate față de inculpați în faza de urmărire penală.
Instanța de fond, prin sentința pronunțată ar fi trebuit în temeiul disp.art.88 Cod penal să deducă din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat perioada reținerii arestării preventive de la 11.10.2012 la 13.12.2012.
Pentru motivele prezentate oral și detaliate în scris, în temeiul art. 385 pct. 15 Cod procedură penală, pune concluzii de admiterea recursului, desființarea în parte în latură penală a sentinței recurate și, rejudecând cauza a se dispune pronunțarea unei soluții legale și temeinice.
Avocat U. O. T. pentru inculpatul D. C., în recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Iași, pune concluzii de admitere, motivul de recurs invocat fiind întemeiat.
În ceea ce privește recursul declarat de inculpat, avocat U. O. T. învederează instanței că acesta vizează redozarea pedepsei și modalitatea de executare a acesteia.
Susține apărarea că, sancțiunea aplicată inculpatului este prea severă, având în vedere infracțiunea pentru care inculpatul a fost cercetat și ulterior condamnat.
Având în vedere atitudinea inculpatului față de săvârșirea faptei, faptul că este infractor primar, aflându-se la prima abatere de acest gen, apreciază că instanța de control judiciar trebuie să dea dovadă de mai multă clemență față de inculpat și să orienteze pedeapsa către minimul special prevăzut de lege, iar ca modalitate de executare urmând a se face aplicarea disp.art.81 Cod penal.
Pentru motivele prezentate oral și detaliate în scris, pune concluzii de admitere a recursului declarat de inculpat.
Avocat R. L. pentru inculpata P. D. Petronale, în recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Iași, pune concluzii de admitere a recursului.
În ce privește recursul declarat de inculpata P. D. P., avocat R. L. susține că aceasta critică sentința recurată pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține apărarea că instanța de fond nu a motivat soluția pronunțată în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța limitându-se doar printr-o exprimare generică de ce se impune executarea pedepsei de 2 (doi) ani închisoare potrivit art. 861 Cod penal, reținându-se că s-a optat pentru acest mod de executare a pedepsei datorită gradului de pericol social al infracțiunii reținute, faptul că au realizat actul material împreună și față de o persoană în vârstă.
Mai susține apărarea că instanța de fond se referă la o faptă de furt simplu și nu calificat (în această ultimă ipoteză „împreună” am fi avut agravanta de la art. 209 Cod penal), cu un grad de pericol social circumscris valorii prejudiciului de 3500 lei, recuperat în mai puțin de două ore, dar considerat mare raportat probabil la cazuistica penală a primei instanțe, iar vârsta persoanelor vătămate a fost contrazisă de luciditatea acestora care, personal, în fața instanței de fond, au declarat că inculpata nu a intrat în casă, ci doar bărbații amândoi, declarație ce aparține părții vătămate B. I..
Față de această declarație apărarea precizează că se conturează o altă critică, în sensul dispozițiilor art. 3859 pct.12 și pct.171 din Codul de procedură penală.
Susține că din întreg materialul probator administrat în cauză nu există nicio precizare, mențiune, sau probă care să justifice încadrarea faptei la art. 192 Cod penal și nicio discuție în cursul dezbaterilor în cuvântul acuzării sau al apărării despre această faptă, dezincriminată de însăși partea vătămată B. I..
Solicită instanței de control judiciar să aibă în vedere atunci când se va pronunța în urma reanalizării probatoriului administrat că este vorba de o faptă de furt în formă simplă, pedeapsa aplicată de către instanța de fond fiind excesivă dacă avem în vedere că inculpata se află la primul contact cu legea penală, a recunoscut și regretat din prima clipă fapta, prejudiciul a fost recuperat integral, are doi copii minori de trei și respectiv șase ani de care se ocupă și atitudinea cooperantă. Toate aceste circumstanțe personale au fost apreciate superficial și nu au fost coroborate cu efectele dispozițiilor art. 3201 Cod procedură penală, împrejurare care ar fi dus la o altă soluție și la o altă modalitate de executare a pedepsei.
Pune concluzii de admitere a recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând cauza a se dispune achitarea inculpatei pentru infracțiunea prev. de art. 192 Cod penal, redozarea pedepsei pentru infracțiunea de furt, iar ca modalitate de executare a se face aplicarea disp. art. 81 Cod penal.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul în recursul declarat de inculpați pune concluzii de respingere ca nefondate, urmând a fi menținută soluția pronunțată ca fiind legală și temeinică.
Inculpata P. D. P., având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului ales.
Declarând închise dezbaterile, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Curtea,
Deliberând asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 3751 din 13.12.2013, Judecătoria Iași a hotărât următoarele:
În baza disp. art. 3201 alin. 1, alin. 2 și alin. 7 Cod Procedură Penală (judecata în cazul recunoașterii vinovăției) condamnă inculpata P. D.-P., fiica lui natural și G., ns: 15.12.1990 în ., domiciliată în ..Iași,CNP:_,arestată preventiv în prezenta cauză penală și aflată în Penitenciarul Bacău, necăsătorită, doi copii minori, religia ortodoxă, fără antecedente penale, la:
-2-doi-ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „furt”, prev. și ped. de art. 208 alin. 1 Cod Penal, și
- 8-opt-luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de”violare de domiciliu”, prev. și ped. de art. 192 alin. 1 Cod Penal,cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal.
În baza disp. art. 33 lit. a și art. 34 alin. 1 lit. b Cod Penal dispune contopirea pedepselor aplicate, inculpata P. D.-P. urmând a executa pedeapsa cea mai grea,aceea de 2-doi-ani închisoare.
În baza disp. art. 861Cod Penal dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
În baza disp. art. 862Cod Penal stabilește termen de încercare de 5-cinci-ani.
În baza disp. art. 863Cod Penal stabilește ca pe perioada termenului de încercare inculpata P. D.-P. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași la datele fixate de acesta,
- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu,reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile,precum și întoarcerea,
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Atrage atenția inculpatei P. D.-P. asupra disp. art. 864 Cod Penal.
Aplică pedeapsa accesorie, interzicând inculpatei P. D.-P. pe perioada și în condițiile prev. de art. 71 Cod Penal drepturile prev. de art. 64 alin. 1 teza II și lit. b Cod Penal.
În baza disp. art. 71 alin. 5 Cod Penal pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
În baza disp.art.350 alin. 3 lit. b Cod Procedură Penală dispune punerea de îndată în libertate a inculpatei P. D.-P., fiica lui natural și G., ns:15.12.1990 în .,domiciliată în .. Iași, CNP:_, arestată preventiv în prezenta cauză penală și aflată în Penitenciarul Bacău,din executarea mandatului de arestare preventivă cu nr.204/U/12.10.2012 emis de Judecătoria Iași - Secția Penală,dacă nu este arestată preventiv în altă cauză.
În baza disp. art. 3201alin. 1, alin. 2 și alin. 7 Cod Procedură Penală (judecata în cazul recunoașterii vinovăției) condamnă inculpatul D. C., fiul lui V. și F., ns: 03.09.1990 în oraș P., jud. Iași, domiciliat în .. Iași, CNP:_, arestat preventiv în prezenta cauză penală și aflat în Penitenciarul cu regim de maximă siguranță Iași, relație de concubinaj, fără copii minori, religia ortodoxă, fără antecedente penale, la 2-doi-ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „favorizarea infractorului”, prev. și ped. de art. 264 alin. 1 Cod Penal.
În baza disp. art. 861Cod Penal dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
În baza disp. art. 862Cod Penal stabilește termen de încercare de 5-cinci-ani.
În baza disp. art. 863Cod Penal stabilește ca pe perioada termenului de încercare inculpatul D. C. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași la datele fixate de acesta,
- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu,reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile,precum și întoarcerea,
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Atrage atenția inculpatului D. C. asupra disp. art. 864 Cod Penal.
Aplică pedeapsa accesorie, interzicând inculpatului D. C. pe perioada și în condițiile prev. de art. 71 Cod Penal drepturile prev. de art. 64 alin. 1 teza II și lit. b Cod Penal.
În baza disp.art.71 alin. 5 Cod Penal pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
În baza disp. art. 350 alin. 3 lit. b Cod Procedură Penală dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului D. C., fiul lui V. și F., ns: 03.09.1990 în oraș P., jud. Iași,domiciliat în .. Iași, CNP:_, arestat preventiv în prezenta cauză penală și aflat în Penitenciarul cu regim de maximă siguranță Iași, din executarea mandatului de arestare preventivă cu nr. 203/U/12.10.2012 emis de Judecătoria Iași - Secția Penală,dacă nu este arestată preventiv în altă cauză.
În baza disp. art. 14, 15 și 346 alin. 1 Cod Procedură Penală respinge acțiunea civilă formulată de partea vătămată B. I.,domiciliat în .. Iași.
Pentru a hotărî astfel, prima instanța a reținut că inculpații locuiesc pe raza satului și comunei M., jud. Iași, nu au o ocupație stabilă, se cunosc de mult timp, fiind consăteni, ambii efectuând în mod sporadic acte de comerț ambulant cu diferite produse, ca paturi, pilote, etc. În data zilei de 09.10.2012, ambii inculpați se întâlnesc, pe raza satului și comunei M., jud. Iași, cu numiții Nunuca F. și D. V. și împreună hotărăsc să se deplaseze în diferite localități în vederea vânzării ambulante de paturi și alte produse.
Astfel, aceștia se deplasează cu autoturismul inculpatului D. C., marca F. cu numărul de înmatriculare WUG-N281 și împreună ajung pe raza satului și comunei V., jud. Iași, la locuința părții vătămate B. I., loc unde încearcă, în curtea acestuia, unde intraseră invitați, să vândă sau să cumpere paturi și alte produse, respectiv sămânță de dovleac.
La un moment dat partea vătămată primește de la inculpata P. D. P. o bancnotă de 200 lei, cerându-i acesteia să îi aducă rest, B. I. se deplasează într-o cameră a locuinței de unde, ia bani din mai multe plicuri, iese din casă și merge într-o anexă a casei unde se afla soția sa, căutând sămânță de dovleac.
Profitând de această împrejurare, inculpata P. D. P., pătrunde fără drept în locuința părții vătămare, de unde sustrage suma de 3.500 lei, după ce în prealabil îl urmărise pe B. I. pentru a vedea locul în care acesta ține banii.
După sustragerea sumei de bani, toate persoanele părăsesc curtea locuinței, se urcă în autoturism și pleacă, moment în care partea vătămată descoperă lipsa bunurilor și anunță organele de poliție.
Inculpatul D. C. se deplasează cu autoturismul de mai sus, la volanul acestuia, împreună cu celelalte persoane, spre ., pe DN 24/C, loc unde un echipaj de poliție îi face semn regulamentar să oprească. În acest moment P. D. P., îi comunică acestuia că a sustras suma de bani de la partea vătămată și îl roagă să nu oprească pentru a nu fi prinși. Astfel, D. C., se conformează, îi oferă ajutor inculpatei și nu oprește la semnalul poliției, continuând să se deplaseze, pe un drum lateral, în viteză, spre un ., loc unde intră în pădure, merge cu mașina pe un drum forestier circa 400 m, dar este nevoit să oprească întrucât drumul, datorită vegetației forestiere se închide.
Abandonează mașina și toți se deplasează pe un imaș al localității de mai sus, loc unde sunt prinși de organele de poliție. În momentul identificării, inculpata P. D. P. recunoaște săvârșirea furtului de bani, într-un pulover al acesteia fiind găsită suma de 3.500 lei.
Cu privire la suma de 2025 euro, reclamată de partea vătămată, ca fiind sustrasă, inculpata neagă că ar fi furat-o, iar cu ocazia cercetărilor nu a fost identificată asupra acesteia și nici în mașina abandonată.
Pe timpul cercetărilor s-a stabilit că inculpatul D. C., a mai fost cercetat, de I.P.J. N. pentru astfel de fapte, pe care împreună cu alte persoane le săvârșea prin același mod de operare.
În perioada noiembrie 2011 – martie 2012, pe raza comunelor din zona orașului Târgu N. au fost comise mai multe furturi de sume de bani din locuințe care aveau ca principal mod de operare distragerea atenției proprietarilor. Autorii se deplasau cu autoturisme în mediul rural căutând, în principal, persoane în vârstă și singure, cărora fie le ofereau spre vânzare diferite bunuri, fie le solicită să le vândă cupoane de călătorie gratuite pentru pensionari sau alte bunuri. După încheierea înțelegerii, autorii le înmânau o bancnotă cu o sumă de bani mare, de regulă 200 lei, pentru care trebuia să primească rest. În timp ce proprietarii se deplasau să aducă diferența de bani, autorii îi urmăreau și le observa locul de păstrare a banilor, după care ori prin distragerea atenției, ori prin revenirea ulterioară și profitarea de lipsa sau neatenția acestora, intrau în locuință și sustrăgeau sumele de bani.
S-au evidențiat astfel elementele constitutive ale infracțiunilor de „favorizarea infractorului”, „furt” și „violare de domiciliu și anume: latura obiectivă (element material, urmare imediată, legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată) și latura subiectivă (totalitatea condițiilor privitoare la atitudinea psihică a inculpatului față de obiectivitatea propriului său act de conduită, condiții ce privesc atitudinea conștiinței și voința inculpatului față de acțiunea care constituie elementul material al infracțiunii, față de urmarea imediată și față de legătura de cauzalitate dintre acestea, respectiv existența a doi factori inerenți vieții psihice: conștiința sau factorul intelectiv și voința sau factorul volitiv, în speță, forma vinovăției fiind intenția directă, definită de art. 19 pct. 1 lit. a Cod penal – inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte).
Prima instanță a reținut că: fapta inculpatului D. C. care în ziua de 09.10.2012, a oferit ajutor inculpatei P. D. P., care a pătruns fără drept în locuința părții vătămate B. I. de unde a sustras suma de 3500 lei, neoprind la semnalul regulamentar al organelor de poliție autoturismul pe care îl conducea, marca F. cu numărul de înmatriculare WUG-N281 și în care aceasta se afla, cu scopul de a-i asigura scăparea, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „favorizarea infractorului”, prevăzută de dispozițiile art. 264 alin. 1 Cod penal; fapta inculpatei P. D. P. care în ziua de 09.10.2012, a pătruns, fără drept, în locuința părții vătămate B. I., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „violare de domiciliu”, prevăzută de dispozițiile art. 192 alin. 1 Cod penal; fapta inculpatei P. D. P. care în ziua de 09.10.2012, a sustras din locuința părții vătămate B. I. suma de 3.500 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „furt”, prevăzută de dispozițiile art. 208 alin. 1 Cod penal.
La individualizarea pedepselor prima instanță a ținut cont de dispozițiile art. 72 Cod penal ce indică criteriile generale de individualizare a pedepsei, și anume: dispozițiile părții generale din Codul penal; limitele de pedeapsă fixate în partea specială; gradul de pericol social al faptei săvârșite; persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Astfel, prima instanță a aplicat celor doi inculpați P. D.-P. și D. C., câte o pedeapsă legală prevăzută în limitele textelor de încriminare, limite ce au fost reduse cu o treime datorită reținerii procedurii simplificate a judecății în cazul recunoașterii vinovăției, pedepse ce s-au contopit pentru inculpata P. D.-P., și care vor fi executate în modalitatea de executare prevăzută de dispozițiile art. 861 Cod penal.
S-a optat pentru această modalitate de executare a pedepselor pentru cei doi inculpați având în vedere gradul de pericol social al infracțiunilor reținute în sarcina acestora, faptul că au realizat actele infracționale împreună, pentru o mai bună reușită și faptul că au realizat actele infracționale asupra unor persoane în vârstă (80 ani).
Împotriva sentinței au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Iași, precum și inculpații P. D.-P. și D. C..
P. a criticat sentința pentru nelegalitate sub aspectul nededucerii din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat a perioadei în care aceștia au fost arestați preventiv.
Inculpatul D. C. a solicitat reducerea pedepsei, prin valorificarea circumstanțelor personale (atitudinea față de săvârșirea faptei, faptul că este infractor primar) ca circumstanțe atenuante și schimbarea modalității de executare a pedepsei prev. de art. 86 ind. 1 Cod penal în cea prev. de art. 81 Cod penal.
Inculpata P. D.-P. a solicitat achitarea pentru infracțiunea prev. de art. 192 Cod penal, având în vedere declarația părții vătămate B. I. prin care în fața primei instanțe a arătat că inculpata nu a intrat în casă, ci doar cei doi bărbați. Cu privire la infracțiunea de furt a solicitat reducerea pedepsei cu suspendarea executării potrivit disp. art. 81 Cod penal, deoarece se află la primul contact cu legea penală, a recunoscut și regretat din prima clipă fapta, prejudiciul a fost recuperat integral, are doi copii minori de trei ani și, respectiv șase ani.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, Curtea reține că situația de fapt a fost corect stabilită de prima instanță în urma coroborării tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptelor este justă, corespunzând situației de fapt reținute, în mod corect stabilind prima instanță că în cauză sunt îndeplinite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatei P. D.-P. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de furt și violare de domiciliu și a inculpatului D. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tăinuire.
Inculpații P. D.-P. și D. C. au recunoscut săvârșirea infracțiunilor, declarațiile lor coroborându-se cu procesul verbal de sesizare, procesul verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal de efectuare a controlului corporal al inculpatei P. D.-P. și al martorei D. V., procesul verbal de ridicare și predare a sumei de 3 500 lei, procesul verbal de confruntare între partea vătămată B. I. și martorul N. F., declarațiile martorilor N. F. și D. V..
În contextul în care din coroborarea acestor mijloace de probă rezultă că inculpata P. D.-P. este cea care în ziua de 09.10.2012, a pătruns, fără drept, în locuința părții vătămate B. I., de unde a sustras suma de 3 500 lei, solicitarea de achitare pentru infracțiunea de violare de domiciliul nu poate fi primită, deoarece declarația părții vătămate B. I., conform căreia în locuința sa ar fi intrat martorul N. F., nicidecum inculpata P. D.-P., se coroborează doar cu declarația soției sale, B. Tecla. Pe de altă parte, solicitarea recurentei de achitare doar pentru infracțiunea de violare de domiciliu, este și lipsită de logică în condițiile în care se afirmă că inculpata P. D.-P. a sustras o sumă de bani din locuința părții vătămate, dar fără a intrat în acea locuință.
Mai mult, la judecata cauzei în primă instanță, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpata a solicitat, personal, ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, fără administrarea de noi probe, recunoscând, totodată, săvârșirea faptelor astfel cum au fost prezentată în actul de sesizare a instanței.
Așa fiind, în mod temeinic a hotărât prima instanță condamnarea inculpatei P. D.-P. pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.
Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate și a modalității de executare a acestora, criticile formulate de inculpați nu sunt întemeiate, Curtea apreciind că în speță s-a făcut o corectă individualizare a pedepselor, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia.
Prima instanță a dat eficiență lipsei antecedentelor penale și poziției procesuale sincere ale inculpaților atunci când s-a orientat în aplicarea pedepselor spre minimul special redus cu o treime în temeiul art. 320 ind. 1 Cod procedură penală.
Curtea reține că în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. 1 Cod penal, pedepsele de 2 ani închisoare au fost stabilite într-un cuantum corespunzător circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunilor.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real, persoana inculpatului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Existența uneia sau unora dintre împrejurările enumerate exemplificativ în art. 74 Cod penal sau a altora asemănătoare nu obligă instanța de judecată să le considere circumstanțe atenuante și să reducă pedeapsa principală, deoarece, din redactarea dată textului art. 74 Cod penal, rezultă că recunoașterea unor astfel de împrejurări drept circumstanțe atenuante este lăsată la aprecierea instanței de judecată. În această apreciere se va ține seama de pericolul social concret al faptei, de ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârșit infracțiunea, de urmările produse, ca și de orice elemente de apreciere privitoare la persoana inculpatului. Recunoașterea circumstanțelor atenuante este atributul instanței de judecată, fiind deci lăsată la aprecierea acesteia.
În prezenta cauză, Curtea constată că nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpaților, cu consecința reducerii pedepselor sub minimul special, având în vedere gradul de pericol social sporit al faptelor comise, care rezultă din limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, precum și modul concret în care a fost derulată activitatea infracțională.
Împrejurările ce caracterizează persoana inculpaților, referitoare la conduita lor procesuală și lipsa antecedentelor penale nu micșorează gradul de pericol social al faptelor, ci se răsfrâng asupra apropierii de limita minimă a pedepselor. Sinceritatea inculpaților, lipsa antecedentelor penale, situația personală sau familială nu pot constitui, automat, reținerea de circumstanțe atenuante. Acestea trebuie apreciate în legătură cu faptele penale imputate, consecințele acestora, respectiv foloasele de 3 500 lei obținute ilicit de la persoane în vârstă de peste 80 de ani.
În evaluarea justă a tuturor criteriilor de individualizare a pedepsei, nu trebuie neglijată nici modalitatea în care D. C. a oferit ajutor inculpatei P. D. P., prin neoprirea autoturismului la semnalul polițiștilor, conducerea acestuia pe un drum lateral și pătrunderea într-o pădure, dar nici că inculpata P. D. P. a săvârșit două infracțiuni în concurs, ceea ce reprezintă o cauză de agravare a răspunderii penale.
Prin urmare, pedepsele aplicate inculpaților sunt apte să răspundă atât scopului preventiv și de reeducare, cât și principiului proporționalității între gravitatea concretă a faptelor și datele personale ale inculpaților, pe de o parte și sancțiunile aplicate, pe de altă parte.
Sentința va fi reformată, însă, cu privire la perioada ce trebuie dedusă din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat.
Potrivit disp. art. 88 Cod penal, timpul reținerii și al arestării preventive se scade din durata pedepsei închisorii pronunțate.
Inculpații au fost reținuți și, ulterior, arestați preventiv începând cu data de 11.10.2012 până la data de 13.12.2012, când prin sentința recurată s-a dispus, în baza art. 350 alin. 3 lit. b Cod procedură penal, punerea de îndată în libertate a acestora.
Așadar, reținând că perioada reținerii și arestului preventiv de la 11.10.2012 la 13.12.2012 trebuia dedusă din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat, instanța de recurs va înlătura omisiunea primei instanțe de a face aplicarea disp. art. 88 Cod penal.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, va admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Iași și va casa sentința în parte.
În rejudecare, va deduce din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat perioada reținerii și arestului preventiv de la 11.10.2012 la 13.12.2012.
În temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații D. C. și P. D. P..
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 și 3 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive
În numele legii,
Decide:
Admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Iași împotriva sentinței penale nr. 3751 din 13.12.2012, pe care o casează în parte în latură penală.
Rejudecând:
În baza art. 88 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat perioada reținerii și arestului preventiv de la 11.10.2012 la 13.12.2012.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații D. C. și P. D. P. împotriva aceleiași sentințe penale.
Obligă pe inculpați la câte 150 lei, fiecare cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.06.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
T. C. G. J. T. O. M.
A. G.
Grefier,
R. E.
Red./Tehnored.: OMAG/2 ex.
Judecătoria Iași – V. C.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 402/2013. Curtea de... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 102/2013. Curtea... → |
|---|
