Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 45/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 45/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 11-03-2014 în dosarul nr. 45/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Ședința publică de la 11 martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C.-G. T.
Grefier: C. D.
SENTINȚA PENALĂ Nr. 45
S-a luat în examinare plângerea formulată de petenta S.C."A. C.” S.R.L. S. împotriva rezoluției din data de 14 decembrie 2013 dată în dosarul nr.447/P/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, menținută prin rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași din data de 16 ianuarie 2014 dată în dosarul nr. 1323/II/2/2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 25.02.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 05.03.2014 și apoi pentru azi, 11.03.2014, când:
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei penale de față:
La data de 20.01.2014 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, plângerea formulată de petenta S.C. A. C. S.R.L. S. împotriva rezoluției procurorului din 14.12.2013 (dosar nr.447/P/2013) menținută prin rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, din 16.01.2014 (dosar nr.1323/II/2/2013), prin care a invocat că motivele rezoluției sunt nefondate pentru următoarele considerente:
- Procurorul de caz nu a efectuat o urmărire penală în totalitatea acesteia, mărginindu-se să preia apărările executorului judecătoresc E. B.;
- infracțiunea de fals există întrucât a fost alterat conținutul sentinței judecătorești, iar prin înmânarea acestei hotărâri către o persoană ce nu avea posibilitatea să verifice validitatea și conformitatea acesteia, respectiv doamna expert Bialus L. s-a urmărit obținerea unui avantaj, respectiv a unei sume mai mari de bani;
- procurorul de caz nu trebuia să se pronunțe aspra legalității desfășurării executării silite, mai exact asupra instituției prescripției executării ori a întreruperii și repunerii în termen, atâta timp cât verificare acestor aspecte este de competența instanței civile, pe rolul căreia se află deja un dosar care are ca obiect contestație la executare;
- trebuia să se constate că urmărirea imobilului din Iași, . în care societatea deținea mai multe conturi, în care se găsea disponibil bănesc, este un abuz, respectiv o acțiune de constrângere, ce a fost de antură a crea un prejudiciu societății, care a fost nevoită să amâne o vânzare, dar și un prejudiciu de imagine, motivat de publicitatea ce guvernează activitatea OCPI;
- modalitatea de executare silită a fost una arbitrară, legată în mod direct de voința executorului judecătoresc, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu și fals material în înscrisuri oficiale, infracțiuni comise cu intenție.
În scopul soluționării cauzei, Curtea a dispus atașarea dosarului cu nr. 447/P/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași în care s-a pronunțat rezoluția atacată, precum și lucrarea cu nr._/II/2/2013 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași prin care s-a dispus asupra plângerii formulate de către petent împotriva rezoluției procurorului de caz.
La data de 01.02.2014 a intrat în vigoare noul Cod de procedură penală, însă prezenta cauză, aflată pe rolul instanței la data intrării în vigoare a legii noi, a continuat să se judece potrivit regulilor prevăzute de legea veche, potrivit disp. art. 15 din legea nr. 255/2013.
Analizând rezoluția atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Curtea reține următoarele:
I. La data de 22.08.2013 petenta S.C. A. C. S.R.L. S. a adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași (filele 1-6 dosar parchet) o plângere penală formulată împotriva executorului judecătoresc E. B. reclamând faptul că acesta a comis infracțiunile de "abuz în serviciu contra intereselor persoanelor" prev. de art. 246 Cod penal și „fals material în înscrisuri oficiale" prev de art 288 alin 1 și 2 Cod penal, în cadrul procedurii de executare silită care face obiectul dosarului nr. 270/2012, instrumentat de B.E.J. E. B., dosar în care persoana vătămată are calitatea de debitor .
Prin plângerea penală s-a mai susținut că executorul judecătoresc a pornit urmărirea silită împotriva . S. la cererea creditorului A. C., formulată la data de 09 05 2012, titlul executoriu constituindu-1 sentința civilă nr. 663 pronunțată de Tribunalul Iași - Secția civilă și pentru litigii de muncă la data de 15 04 2009, în dosarul nr._ . Prin această hotărâre judecătorească s-a dispus admiterea în parte a acțiunii formulată de numitul A. C. și obligarea . S. la plata drepturilor salariale cuvenite pentru perioadele 06.01. 2007 – 20.06.2007 și 01.08.2007 – 04.08.2008, respectiv la plata impozitelor aferente drepturilor salariale pentru aceleași perioade
Totodată, s-au mai precizat și următoarele:
- la data formulării cererii de executare silită, era prescris dreptul de a cere punerea în executare silită a sentinței civile nr. 663/15 04 2009 a Tribunalului Iași;
- creditorul A. C. a mai pornit anterior o procedură de executare silită, la un alt birou de executare, la care apoi a renunțat, iar pe titlul executoriu depus de creditor la B.E.J. E. B. figurează mențiunea primului executor judecătoresc, de restituire a titlului executoriu în original, în temeiul art. 3715 lit c) din Codul de procedură civilă, mențiune datată pe 30 09 2009, intervenind astfel și perimarea de drept a executării ca urmare a neîndeplinirii niciunui acte de executare într-un termen de peste 6 luni;
- expertiza efectuată la solicitarea B.E.J. E. B. nu este concludentă, fiind stabilă o valoare pentru creanță mai mare decât suma datorată efectiv creditorului, executorul fiind direct interesat în calcularea unei creanțe cu o valoare cât mai mare, întrucât stabilirea onorariul său se stabilește în funcție de valoarea creanței;
- expertul contabil nu a avut la dispoziție exemplarul sentinței civile nr. 663/15 04 2009 a Tribunalului Iași pe care apare mențiunea restituirii titlului către creditor;
- executorul judecătoresc nu i-a remis expertului contabil o adeverință eliberată de ITM S. (cu nr. 5516/16 05 2012); c
- deși . S. avea disponibil bănesc în conturile deschise la mai multe unități bancare, executorul judecătoresc E. B. a optat pentru executarea silită imobiliară;
- reaua credință a executorului judecătoresc rezultă și din faptul că s-a deplasat la domiciliul administratorului . S., solicitându-i soției acestuia diverse informații.
Persoana vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 11.000 lei reprezentând daune materiale și morale.
În faza actelor premergătoare, s-a solicitat de la biroul executorul judecătoresc E. B. o copie a dosarului de executare silită cu nr. 270/2012, privind pe creditorul A. C. și debitorul . S., dosar ce a fost atașat la filele 14- 72, iar de la Judecătoria Iași au fost solicitate copii ale hotărârilor pronunțate în dosarele_ și_/245/2012, având ca obiect contestații la executarea promovate de ., precum și copia sentinței civile cu nr. 5848/12.04.2013, hotărâri atașate la filele 76-78,81-82. Totodată de la P. de pe lângă Judecătoria Iași au fost solicitate înscrisurile de la dosarul cu nr. 8553/P/2012, înscrisuri atașate la filele 90-111.
În urma evaluării înscrisurilor din dosarul de executare cu nr. 270/2012, procurorul de caz a constatat că faptele imputate intimatului E. B., executor judecătoresc, fie nu sunt prevăzute de legea penală (în cazul acuzației de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fie nu există (în cazul acuzației de fals material în înscrisuri oficiale), dispunând, în consecință, neînceperea urmăriri penale pentru săvârșirea acestor infracțiuni.
În considerentele rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din data de 14.12.2013, dată în dosarul cu nr. 447/P/2013, s-au reținut următoarele:
„ (…)Creditorul A. C. a depus la B.E.J. E. B. cererea de punere în executare silită a sentinței civile nr. 663/15 04 2009 a Tribunalului Iași la data de 09 05 2012, pe titlul executoriu depus la dosarul de executare existând mențiunea de restituire efectuată anterior (la data de 30.09.2009), de un alt executor judecătoresc (f. 15). În conformitate cu disp. art. 373 1 din Codul de procedură civilă, executorul judecătoresc E. B. a solicitat instanței încuviințarea executării, iar, prin încheierea pronunțată la data de 17.05.2012 în dosarul nr._/245/2012 al Judecătoriei Iași, această cerere a fost admisă (f. 19). În continuare, organul de executare a invitat părțile la sediul său în vederea stabilirii cuantumului obligației prevăzută în titlul executoriu și, întrucât debitorul nu s-a prezentat, a dispus efectuarea unei expertize contabile și a numit expertul Bialus L. (f. 22, 23), care a stabilit că drepturile salariale nete cuvenite creditorului A. C. pentru perioadele 06 01_07 și 01 08_08 sunt în sumă totală de 8.960 lei (f. 27-29).
Prin procesul verbal încheiat la data de 11 06 2012 executorul judecătoresc a stabilit cheltuielile de executare silită în valoare de 1.726,30 lei (din care 896 lei reprezentând onorariul său, iar 700 lei onorariul expertului - f. 31), iar la data de 12 06 2012 a somat societatea debitoare în vederea achitării către creditor a creanței de 8960 lei și a cheltuielilor de executare de 1,726.30 lei, în termen de o zi (f 31 verso) .
La data de 06.06.2012 executorul judecătoresc a solicitat relații de la A.N.A.F. - Departamentul pentru colectarea veniturilor bugetare al Mun. Iași, în vederea identificării unităților bancare la care figurează cu conturi deschise . S. (f. 24), iar, la data de 12 06 2012, a solicitat relații de la Primăria Mun. Iași cu privire la bunurile deținute de . S. (f. 32), primind răspuns de la Primăria Mun. Iași prin adresa nr._/29 06 2012 (f. 35 verso). În aceste condiții, la data de 22 08 2012, executorul judecătoresc a început demersurile pentru scoaterea la vânzare silită a imobilului situat în Iași, ., ., . (f. 38), stabilind, după parcurgerea procedurii, ca imobilul să fie scos la licitație la data de 25. 01. 2013 (f. 44) .
La data de 25.01.2013 administratorul . S. s-a prezentat la sediul organului de executare și a și a arătat că înțelege să achite valoarea creanței, la aceeași dată virând în contul organului de executare suma de 10.686,00 RON (f. 49). La data de 12. 02.2013 executorul judecătoresc a dispus distribuirea sumei achitată de debitoare, iar la data de 01.03.2013 a solicitat B.C.P.I. Iași radierea somației de plată înscrisă anterior în cartea funciară a imobilului aparținând societății debitoare.
Față de aspectele invocate de reprezentantul persoanei vătămate și aspectele constate cu ocazia studierii dosarului de executare silită nr. 270/2012 nu au rezultat indicii cu privire la comiterea de către executorul judecătoresc E. B. a faptelor pentru care s-a solicitata cercetarea sa penală. Astfel,
- Conform art. 405 din Vechiul Cod de procedură civilă, dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, iar termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită. Sentința civilă nr. 663/15 04 2009 a Tribunalului Iași fiind dată fără drept de apel, a rămas definitivă de la data pronunțării și, prin urmare executorie de la această dată (15 04 2009), conform art. 377 alin 1 coroborat cu art. 377 pct. 1 din Vechiul Cod de procedură civilă. Depunând cererea de punere în executare silită la B.E.J. E. B. la data de 09 05 2012, creditorul a depășit termenul de 3 ani prevăzut în art. 405, însă el beneficiază de cazul de întrerupere a cursului prescripției prevăzut de art. 405 2 alin 1 lit a) din din Vechiul Cod de procedură civilă, întrucât anterior a mai solicitat punerea în executare silită a aceluiași titlu executoriu, și s-a constituit la B. A. C. dosarul de executare nr. 78/2009, iar la data de 15.09.2009 administratorul ., D. A., a arătat că înțelege să execute obligațiile impuse în sarcina sa de instanța de judecată și că urmează să aibă în scurt timp o întâlnire cu creditorul pentru a stabili cuantumul drepturilor salariale restante și o modalitate de achitare a acestora în mai multe tranșe, până la sfârșitul anului 2009 (f. 102), acesta fiind motivul pentru care executarea silită nu a mai continuat în dosarul nr. 78/2009.
În momentul de față, administratorul . nu poate invoca propria culpă în ceea ce privește nerespectarea înțelegerii făcută în fața executorului judecătoresc A. C. la data de 15.09.2009, această înțelegere între părți reprezentând o recunoaștere a datoriei, în sensul art. 4052 alin 1 lit. a) din Vechiul Cod de procedură civilă. Executorul judecătoresc E. B. a avut cunoștință de procesul - verbal menționat mai sus, o copie fiind anexată în dosarul său de executare silită (f. 47 verso). De la data de 15 09 2009 a început să curgă un nou termen de prescripție, iar cea de-a doua cerere de executare silită a fost formulată înaintea împlinirii termenului de 3 ani.
Fiind vorba de două dosare de executare silită diferite, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 389 alin 1 din Vechiul Cod de procedură civilă referitoare la perimarea executării, invocate în plângere de reprezentantul persoanei vătămate.
Aspectele susmenționate (referitoare la prescripție și perimare) constituie chestiuni prealabile, în sensul art. 45 alin. 1 rap la art. 44 din Codul de procedură penală, care trebuiau lămurite în cadrul prezentei cauze penale, fiind elemente în baza cărora se analizează responsabilitatea organului de executare împotriva căruia s-a formulat plângerea penală. Cu privire la aceste aspecte urmează a se pronunța definitiv și irevocabil instanța de judecată sesizată de . pe calea contestației la executare, în cadrul dosarului nr._/245/2012, aflat în prezent pe rolul Tribunalului Iași, în recurs, fiind invocată și prescripția dreptului de a cere executară silită (f. 80-82).
- Nu i se poate imputa executorului judecătoresc modul în care expertul contabil a calculat cuantumul creanței datorată de . creditorului A. C., câtă vreme debitoarea nu s-a prezentat la data la care a fost invitată pentru a se stabili valoarea creanței. De observat că adeverința cu nr. 5516/16 05 2012 eliberată de ITM S. despre care se susține în plângere că nu a fost prezentată expertului, pentru a fi avută în vedere la calcule, a fost în realitate remisă acestuia, în preambulul raportului de expertiză fiind menționată alături de celelalte înscrisuri pe care expertul le-a analizat la efectuarea calculului (f. 27 verso). Normele procesual civile nu prevăd posibilitatea efectuării unei noi expertize în cadrul procedurii de executare silită în cazul în care una dintre părți nu este mulțumită de concluziile unei expertize, partea având posibilitatea de a invoca acest aspect pe calea contestației la executare, conform art. 399 din Vechiul Cod de procedură civilă (împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare).
-Faptul că expertul contabil a avut la dispoziție un alt exemplar al sentinței civile nr. 663/15 04 2009 a Tribunalului Iași decât cel pe care apare mențiunea de restituire a titlului executoriu făcută de executorul judecătoresc A. C., nu constituie un aspect care fi putut influența rezultatul expertizei contabile, esențial fiind ca expertul să fi cunoscut perioadele pentru care trebuia să stabilească drepturile salariale restante, perioadă care, conform raportului întocmit de acesta, concordă cu perioada din titlul executoriu.
Nu există nici un indiciu de falsificare a sentinței civile nr. 663/ 15 04 2009 a Tribunalului Iași, părțile putând obține în orice moment de la instanță o copie a acestei hotărâri, care nu va conține, evident, mențiunea de restituire a titlului, în egală măsură creditorul putând deține xerocopii ale hotărârii, efectuate înainte de inserarea mențiunii de restituire, astfel că nu se impune continuarea verificărilor sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 288 alin 1 și 2 Cod penal.
-Dispozițiile procesual civile referitoare la executarea silită nu conțin nici o dispoziție cu privire la existența unei ordini de preferință în ceea ce privește utilizarea formelor de executare (mobiliară, imobiliară, poprire), astfel că poate fi pornită oricare dintre ele. în dosarul nr. 270/2012 s-au solicitat relații atât de la A.N.A.F (în vederea identificării conturilor bancare ale debitoarei), cât și de la Primăria Mun. Iași (în vederea identificării bunurilor debitoarei), primindu-se răspuns doar de la Primăria Mun. Iași, în cadrul căruia s-a indicat faptul că . deține un apartament situat în Iași, ., .. Executorul a demarat executarea silită cu privire la acest bun, prevalent fiind interesul creditorului de a obține executarea obligației .
Deplasarea executorului judecătoresc la data de 20.09.2012, la acest imobil, unde a fost identificată soția administratorului (f. 39), a avut loc în limitele legii, conform art. 496 acesta având obligația de a se deplasa la locul situării imobilului ce urmează a fi scos la licitatei și de a încheia un proces verbal de situație .
In consecință, se va dispune față de executorul judecătoresc E. B. o soluție de neîncepere a urmăririi penale, nefiind identificate încălcări ale normelor procesual penale privind executarea silită care să conducă la angajarea răspunderii sale penale.”
II. Împotriva aceste rezoluții petentul a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, plângere care fost respinsă prin rezoluția din data de 16.01.2014, dată în dosarul cu nr. 1323/II/2/2013, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, pentru următoarele considerente:
„(…)din analiza rezoluției supusă analizei s-a reținut o situație de fapt conform probatoriului administrat. Aprecierile petentei în plângerea formulată conform prevederilor art. 2781 C.pr.pen. nu sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
-expertiza efectuată de către experta Bialuș L. a avut ca obiectiv stabilirea drepturilor salariale nete cuvenite pentru perioadele 6.01._07 și 1.08.2007 - 8.04.2008, pentru care instanța a hotărât acordarea acestor drepturi de către angajator, conform sentinței civile nr. 663/2009; expertul a stabilit aceste sume în baza adeverinței nr. 2/6.01.2007 eliberată de angajator, titlul executoriu nu precizează cuantumul sumelor, iar obiectivul stabilit de către executor este conform dispozitivului sentinței civile nr. 663/2009;
- analiza unor aspecte invocate de către petentă în actul de sesizare a organelor de urmărire penală este conformă cu dispozițiile legale; procuror are competența de a analiza întreaga situație de fapt reclamată și are obligația de a se pronunța cu privire la toate aspectele cu care a fost sesizat, pe de altă parte, dispozițiile procurorului nu sunt obligatorii pentru instanțele de judecată; din actele analizate nu au rezultat indicii cu privire la încălcarea de către executor a unor dispoziții de procedură civilă; de altfel, eventualele asemenea încălcări pot fi supuse controlului instanței de executare pe calea unei contestații la executare.”
III.Curtea de Apel, reanalizând actele premergătoare efectuate în cauză, constată că prin rezoluția atacată s-a făcut o apreciere justă a înscrisurilor de la dosar, pe baza cărora s-a format convingerea că faptele reclamate de către petenta „S.C. A. C. S.R.L. S.” S.A fie nu sunt prevăzute de legea penală, fie nu există.
Petenta S.C. A. C. S.R.L. S. a reclamat, în principal, faptul că, în executarea titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 663/15.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, executorul judecătoresc E. B. și-a depășit atribuțiile legale care se încadrau executării silite dispuse de instanță, exercitând puterea cu care a fost investit, în mod abuziv, prin acea că a remis expertului contabil Bialuș L. sentința nr. 663/2009, ce nu conținea mențiunea olografă, aflată în colțul din dreapta a paginii 1 „se restituie titlul executor în original în temeiul art. 371 ind. 5, lit. c Cod procedură civilă din 30.09.2009”, nu a înmânat expertei adeverința nr. 9/07.09.2009 ce conține adeverința anexă 8963/07.09.2009 eliberată de către CPJ S., și că s-a îndreptat cu executarea silită către un bun imobil, deși petenta deținea o . sume bănești în conturi.
Analizând toate actele din dosarul de executare silită cu nr. 270/2012, Curtea constată că actele de executare silită întreprinse de către executorul judecătoresc nu sunt abuzive.
Astfel, executarea silită a titlului executoriu, reprezentat de sentința civilă nr. 663/15.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, a fost încuviințată prin încheierea din 17.05.2012 a Judecătoriei Iași.
Împotriva actelor de executare silită petenta S.C. A. C. S.R.L. S., în calitate de debitor, a avut, potrivit legii, deschisă calea în justiție, mai exact pe calea contestație la executare, de care a uzat.
Astfel, aceasta a formulat contestație respectiv împotriva procesului-verbal de distribuire preț, întocmit în data de 12.02.2013 de către Biroul Executorului Judecătoresc E. B., contestație ce a fost respinsă prin sentința civilă nr. 4960/28.03.2013 a Judecătoriei Iași, hotărâre ce a fost atacată cu recurs la Tribunalul Iași, judecarea recursului fiind suspendată în temeiul disp. art. 244 pct. 1 din codul de procedură civilă până al soluționarea irevocabilă a dosarului_/245/2012, înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași.
Totodată, petenta a formulat contestație împotriva executării, ce fost respinsă prin sentința civilă nr. 5848 a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosarul cu nr,_/245/2012, hotărâre ce a fost recurată, cale de atac aflată în prezent în curs de soluționare.
Din analizarea acestor sentințe judecătorești prin care s-a dispus neirevocabil asupra contestațiilor la executare formulate de petentă, rezultă că privesc și situații de fapt și împrejurări ce au fost învederate prin plângerea penală, petenta solicitând, astfel, analizarea acelorași aspecte și pe calea unei acțiuni penale.
Referitor la fapta executorului judecătoresc de a remite expertului contabil Bialuș L. sentința nr. 663/2009, ce nu conținea mențiunea olografă, aflată în colțul din dreapta a paginii 1 „se restituie titlul executor în original în temeiul art. 371 ind. 5, lit. c Cod procedură civilă din 30.09.2009”, Curtea constată că în mod corect procurorul de caz a apreciat că nu ne aflăm în fața unei fapte de fals material în înscrisuri oficiale.
Astfel, potrivi disp. art. 288 alin. 1 din Codul penal din 1969, constituie infracțiunea de fals falsificarea unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecințe juridice.
În cazul înscrisului oficial din speța de față, constând în sentința civilă nr. 663/15.04.2009 a Tribunalului Iași, rezoluția olografă din partea dreaptă a paginii nr. 1, nu face parte din conținutul înscrisului, fiind adăugată după întocmirea sentinței, de o altă persoană decât cea care a întocmit înscrisul oficial, mențiune care nu este de natură a modifica în vreun fel conținutul înscrisului.
Așa fiind, este evident faptul că remiterea unei copii a sentinței civile, fără aceasta mențiune olografă ce nu face parte din conținutul înscrisului, nu constituie fapta de fals material înscrisuri oficiale, atâta timp cât nu s-a contrafăcut scrierea ori subscrierea ori nu s-a alterat în vreun mod acest în scris oficial.
În ceea ce privește acuzația că executorul judecătoresc nu ar fi înmânat expertei adeverința nr. 9/07.09.2009 ce conține adeverința anexă 8963/07.09.2009 eliberată de către CPJ S., nu poate constitui o faptă de abuz în serviciu săvârșită de executorul E. B., în condițiile în care, obiectivul expertizei a fost determinarea drepturilor salariale nete cuvenite pentru perioadele 06.01.2007 – 20.06.2007 și 01.08.2007 – 08.04.2008, pentru care instanța a hotărât acordarea acestor drepturi de către angajator, conform sent. civile nr. 663/18.05.2009, sumele cuvenite urmând a fi stabilite pe baza adeverinței nr. 02/06.01.2007 eliberată de angajator și a declarației reclamantului, expertul luând în considerare și adeverința cu nr. 09/07.09.2009 emisă de petentă și adresa cu nr. 5516+/16.05.2012 emisă de ITM Iași
De altfel, Curtea constată că petenta nu a precizat de ce această adeverință anexă cu nr. 8963/07.09.2009, eliberată de către CPJ S., privind datele necesare determinării stagiului de cotizare și a punctajului mediu, în vederea stabilirii pensiei pentru asiguratul A. C., ar fi fost necesară la efectuarea expertizei, și în ce mod ar fi influențat rezultatul acesteia.
Mai mult, așa cum rezultă din actele dosarului de executare silită, petenta a fost citată de executor pentru stabilirea de comun acord a cuantumului creanței, dar petenta nu a dat curs acestei invitații, după care deși, a formulat contestație la executare și a solicitat administrare probei cu efectuarea unei expertize contabile, solicitare încuviințată, nu a făcut dovada achitării onorariului provizoriu de expert, drept pentru care a fost decăzută din probă.
Și în ceea ce privește acuzația de abuz constând în faptul că executorul judecătoresc s-a îndreptat cu executarea silită către un bun imobil, deși petenta deținea o . sume bănești în conturi, procurorul de caz a apreciat în mod corect că nu ne aflăm în fața unei fapte prevăzute de legea penală.
Astfel, potrivit disp. art. 624, pct. 1 din Codul de procedură civilă, executarea silită se efectuează prin urmărirea bunurilor mobile și imobile ale debitorului sau aparținând terților ținuți să răspundă, în condițiile legii, pentru obligațiile debitorului, în scopul îndestulării creditorilor, iar, potrivit art. 622 alin. 3, executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume acordate potrivit legii prin titlu, precum și a cheltuielilor de executare.
Mai mult, disp. art. 627 alin. 1, prevăd obligația executorului judecătoresc să aibă rol activ, stăruind, prin toate mijloacele admise de lege, pentru realizarea integrală și cu celeritate a obligației prevăzute în titlul executoriu, cu respectarea dispozițiilor legii, a drepturilor părților și ale altor persoane interesate.
Față de aceste dispozițiile legale, Curtea constată că pornirea executarea silită a unui B. imobil este legală, având în vedere că disp. art. 622 elen. 3 din Codul de procedură civilă nu prevăd o ordine de preferință în ceea ce privește utilizarea formelor de executare, ci dimpotrivă autorizează executorul să folosească oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv.
Față de cele arătate, Curtea constată că actele de executare întreprinse de executorul judecătoresc E. B. nu au fost dovedite ca fiind efectuate cu încălcarea dispozițiilor legale, motivele invocate de către petenta S.C. A. C. S.R.L. S.. fiind, astfel, neîntemeiate.
În consecință, Curtea va dispune, în temeiul disp. art. 2781 al.8, lit. a din Codul de proc. pen. din 1968, respingerea, ca nefondată, a plângerii formulată împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, din data de 02.04.2013, dispusă în dosarul 440/P/2012 de către P. de pe lângă Curtea de Apel Iași, rezoluție menținută prin rezoluția procurorului general din 08.05.2013, dată în dosarul 445/II/2/2013, rezoluții ce vor fi menținute.
Văzând și disp. art. 275 alin. 2 C. p. p., în ceea ce privește cheltuielile judiciare avansate de stat.
Pentru aceste motive
În numele legii,
Hotărăște:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta S.C. A. C. S.R.L. S. împotriva rezoluției procurorului din 14.12.2013 (dosar nr.447/P/2013) menținută prin rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, din 16.01.2014 (dosar nr.1323/II/2/2013) – rezoluții pe care le menține.
În baza disp. art.275 Noul Cod de procedură penală obligă petenta la plata cheltuielilor judiciare către stat în suma de 200 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.03.2014.
Președinte, Grefier,
T. C. G. C. D.
Red./teh. - T.G.C.
3 ex. – 11.07.2014
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1064/2012. Curtea de... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 73/2014. Curtea de... → |
|---|
