Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 621/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 621/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 20-08-2015 în dosarul nr. 621/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIE Nr. 621/2015
Ședința publică de la 20 August 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C.
Judecător A. C.
Grefier C. B.
Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul P. D., împotriva sentinței penale nr. 779 din 11.03.2015, pronunțată de Judecătoria Iași.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 11.08.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie. La acel termen de judecată, Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror L. D..
Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a stabilit termen de pronunțare pentru azi, 20.08.2015, când:
C.
Asupra apelului penal de față;
Judecătoria Iași, prin sentința penală nr. 779 din 11.03.2015 a dispus următoarele:
„1.În temeiul art. 386 Noul Cod procedura penala dispune schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimisă în judecată inculpata C. C. prin Rechizitoriul nr. 1987/P/2011 din 18.11.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași din infracțiunea de infracțiunea de furt calificat prevăzuta de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. ași alin. 3 lit. b Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal din 1969 în infracțiunea de furt calificat prevăzuta de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a, alin. 3 lit. b Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 99 alin. 3 Cod penal din 1969 și art. 5 alin. 1 noul Cod penal.
În baza art. 208 alin. 1- 209 alin. 1 lit. a și alin. 3 lit. b Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 99 alin. 3, art. 74 alin. 2 în referire la art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal din 1969, art. 5 alin. 1 noul Cod penal, condamnă pe inculpata C. C. (fiica lui natural și Z., născut la data de 16.08.1993, în mun. Iași, jud. Iași, CNP_, domiciliată în ., jud. Iași, citată pe parcursul procesului penal și prin afișarea înștiințării la ușa instanței, cetățean român, studii - 6 clase, necăsătorită, fără ocupație, fără cu antecedente penale), la o pedeapsă de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În temeiul art. 81 Cod penal din 1969, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 (doi) ani și 8 (opt) luni, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal din 1969.
În baza art. 12 alin. 1 LPANCP în referire la art. 71 alin. 2 Cod penal din 1969 aplică inculpatei C. C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal din 1969, iar în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal 1969 dispune suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare de 2 (doi) ani și 8 (opt) luni.
Atrage atenția inculpatei C. C. asupra consecințelor prevăzute de art. 83 Cod penal din 1969, în cazul săvârșirii, cu intenție, în interiorul termenului de încercare, a unei alte infracțiuni sau a neachitării despăgubirilor civile.
2.În baza art. 208 alin. 1- 209 alin. 1 lit. a, alin. 3 lit. b Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal din 1969, art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal din 1969, art. 74 alin. 2 în referire la art. 76 alin. 1 lit. d, art. 80 alin. 1 Cod penal din 1969, art. 5 alin. 1 Noul Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod de procedura penala, condamnă pe inculpatul P. D. (fiul lui N. și A., născut la data de 18.10.1984, in ., CNP_, domiciliat în ., jud. Iași, în prezent aflat în stare de deținere în Penitenciarul Rahova, cetățean român, studii - 3 clase, necăsătorit, stagiu militar nesatisfăcut, fără ocupație, recidivist), la o pedeapsă de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Constată că infracțiunea dedusa judecății în prezenta cauză săvârșita de inculpatul P. D. la data de 15.02.2011 și infracțiunea de tăiere ilegală de arbori, prevăzuta de art. 108 alin. 1 lit. a din Legea nr. 46/2008 săvârșita de inculpat la data de 31.07.2011, pentru care acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare prin sentința penala nr. 324/16.10.2014 a Judecătoriei B., modificată și rămasă definitivă, prin decizia penală nr. 52A/15.01.2015 a Curții de A. București sunt concurente, respectiv aflate in stare de concurs real.
În baza art. 36 alin. 1 Cod penal din 1969 raportat la art. 33 lit. a Cod penal din 1969 și art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal, contopește pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, aplicata pentru infracțiunea dedusa judecății în prezenta cauză cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penala nr. 324/16.10.2014 a Judecătoriei B., modificată și rămasă definitivă, prin decizia penală nr. 52A/15.01.2015 a Curții de A. București, urmând ca inculpatul P. D. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.
În baza art. 12 alin. 1 LPANCP pe durata și în condițiile prev. de art.71 din Codul penal din 1969, aplică inculpatului P. D. pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit. a) teza a II-a și lit.b) din Codul penal din 1969.
In baza art. 36 alin. 3 Cod penal din 1969, deduce din pedeapsa aplicata inculpatului P. D. perioada executată anterior de la 15.01.2015 la zi.
Dispune retragerea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis de Judecătoria B. în temeiul sentinței penale nr. 324/16.10.2014 a Judecătoriei B., modificată și rămasă definitivă, prin decizia penală nr. 52A/15.01.2015 a Curții de A. București și dispune emiterea unui nou mandat de executare în baza prezentei sentințe, după rămânerea sa definitivă.
În temeiul art. 19 și art. 397 Cod de procedură penală, în referire la art. 998 și urm. cod civil din 1864, admite acțiunea civilă formulată de partea civilă Organizația U. de A. pentru Irigații Frăsuleni, cu sediu in .. Iași, C. RO23998741, prin reprezentant ing. Placinschi A. și obligă inculpații C. C. și P. D., în solidar, să plătească acesteia suma de 14.720,08 lei reprezentând daune materiale.
În baza dispozițiilor art. 272 Cod procedură penală, suma de 600 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații P. D. și C. C. în cursul judecății, conform delegațiilor nr. 991 din 31.01.2014 și 987/31.01.2014 emise de Baroul Iași va fi avansată din bugetul de venituri și cheltuieli al Ministerului Justiției și va rămâne în sarcina statului.
În temeiul art. 398 Cod procedură penală raportat la 274 alin. 1 și 2 Cod procedură penală obligă inculpatul C. C. să plătească statului suma de 600 lei reprezentând cheltuieli judiciare, din care suma de 165 lei reprezentând cheltuieli avansate în cursul urmăririi penale.
În temeiul art. 398 Cod procedură penală raportat la 274 alin. 1 și 2 Cod procedură penală obligă inculpatul P. D. să plătească statului suma de 600 lei reprezentând cheltuieli judiciare, din care suma de 165 lei reprezentând cheltuieli avansate în cursul urmăririi penale.”
P. a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele :
„Prin rechizitoriul emis la data de 18.11.2013, în dosarul nr. 1987/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași și înregistrat pe rolul acestei instanțe în data de 17.01.2014 sub nr._, inculpatul P. D., fiul lui N. si A., născut la data de 18.10.1984, a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. si ped. de art.208 alin. 1- 209 alin. 1 lit. a si alin. 3 lit. b din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 37 alin.1 lit. b și art. 75 lit. c Cod penal din 1969. Prin același rechizitoriu a fost trimisă în judecată și inculpata C. C., fiica lui Natural si Z., născută la data de 16.08.1993, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. si ped. de art.208 alin. 1- 209 alin. 1 lit. a si alin. 3 lit. b din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal din 1969.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că inculpații C. C. și P. D., împreună cu minorele A. V. și A. M. M., au sustras la data de 15.02.2011, în intervalul orar 10:00-14:00, materiale feroase și neferoase de la componentele din interiorul stației de pompare a apei nr. 3 amplasată pe raza .. lași, cauzând un prejudiciu de_ lei.
Totodată s-a precizat că situația de fapt anterior menționată a fost stabilită în urma analizei coroborate a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante (filele 13-14 d.u.p.); proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto (filele 15-22 d.u.p.); proces verbal de cantarire și predare a bunurilor catre reprezentanții părții civile (fila 21 d.u.p); dovada de ridicare a bunurilor folosite la savarsirea infracțiunii și de depunere la Camera de corpuri delicte (filele 22-24 d.u.p.); proces verbal din data de 21.08.2011 de constatare a efectuării actelor premergătoare (fila 5 d.u.p.); înscrisuri (filele 27-29 d.u.p.); declarațiile martorilor P. N. (filele 31-32 d.u.p.) și M. E. (filele 33-34 d.u.p.); declarațiile date in calitate de învinuite de inculpata C. C. (filele 99-100) și A. V. ( filele 83-84 d.u.p.).
Întrucât la data intrării in vigoare a noului Cod de procedura penală, in cauza de față nu se începuse cercetarea judecătorească, la termenul din 24.02.2014, în baza art. 6 alin. 2 din Legea nr. 255/2013, s-a dispus trimiterea dosarului în procedura de cameră preliminară.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 16.04.2014, judecătorul de cameră preliminară a respins, ca neîntemeiata, excepția ridicata din oficiu referitoare la nelegalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală cu privire la inculpata minoră C. C. și în baza art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății cauzei.
La termenul de judecată din data de 23.09.2014, în prezența apărătorului desemnat din oficiu, inculpatul P. D. a arătat că recunoaște fapta pentru care a fost trimis în judecată și a solicitat să fie judecat numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, potrivit procedurii în cazul recunoașterii învinuirii, prevăzută de art. 375 Cod de procedură penală.
Față de poziția procesuală exprimată de P. D., instanța a încuviințat cererea inculpatului ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, apreciind că acestea sunt suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.
Inculpata C. C. a fost judecată potrivit procedurii obișnuite. Întrucât din actele de căutare dispuse de instanță a rezultat că aceasta nu mai locuiește la adresa indicată în cursul urmăririi penale și nici la adresa cu care figurează în baza de date a D.E.P.A.B.D., pe parcursul procesului penal, inculpata a fost citată și prin afișarea înștiințării la ușa instanței.
În faza cercetării judecătorești au fost audiați în mod nemijlocit de către instanță martorii P. N. (fila 271 dosar) și M. E. (fila 270 dosar). În ceea ce o privește pe martora A. V., în ciuda eforturilor rezonabile depuse de instanță, aceasta nu a putut fi găsită pentru a fi audiată, motiv pentru care la termenul din 10.02.2015 s-a dat eficiență disp. art. 381 alin. 7 Cod procedura penală.
De asemenea, la solicitarea părții civile a fost audiat în mod nemijlocit de instanță martorul E. D. (fila 272 dosar).
Totodată, instanța a dispus efectuarea unui referat de evaluare pentru inculpata minoră C. C., care nu a putut fi efectuat de Serviciul de Probațiune Iași (filele 101-113 dosar fond).
În termen legal, până la începerea cercetării judecătorești, persoana vătămată Organizația U. de A. pentru Irigații Frăsuleni, cu sediu in ., C. RO23998741, prin reprezentant ing. Placinschi A., s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 14.720,08 lei cu titlu de despăgubiri materiale.
La termenul de judecată din 10.02.2015, instanța a pus în discuție aplicarea legii penale mai favorabile, având în vedere dispozițiile art. 5 alin. 1 din noul Cod penal, intrat în vigoare la data de 01.02.2014.
Analizând și coroborând materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, inculpații P. D., C. C. sunt vecini, locuind în satul Probota, .
Pe raza teritorială a comunei Probota, pe imașul localității, în apropiere de Ferma Prutet se află amplasată Stația de pompare a apei nr. 3, aflată în administrarea persoanei vătămate O.U.A.I. Frasuleni. Stația este compusă dintr-o singură clădire înconjurată de un gard, în incinta acesteia aflându-se diferite motoare care au în componența lor piese și subansambluri din fier, aluminiu sau cupru, neavând asigurată ușa la intrare.
La data de 15.02.2011, stația nu mai funcționa de 3-4 ani, din lipsă de comenzi, fiind în stare de conservare.
Cunoscând faptul că acea clădire nu avea pază umană sau alte sisteme împotriva efracției, în dimineața zilei de 15.02.2011, în jurul orei 10.00, inculpatul P. D. a mers la locuința inculpatei minore C. C. și i-a propus să se deplaseze împreună la Stația de pompare a apei, de unde să sustragă diferite componente feroase și neferoase de la motoarele din interior, pe care să le valorifice ulterior, propunere acceptată de minoră.
În timp ce P. D. s-a deplasat la stație, având asupra lui un rucsac cu diferite unelte (un ciocan, bonfaier și patru chei), inculpata C. C. a mers la locuinței martorei A. V.. Inculpata a găsit-o acasă pe martora A. V. și pe sora acesteia, A. M. M., și le-a propus celor două persoane să o însoțească la stația de pompare a apei, pentru a sustrage bunuri. Fiind de acord cu propunerea inculpatei, cele două surori au luat câte un rucsac și s-au deplasat împreună cu inculpata C. la stația de pompare, unde l-au găsit pe P. D. în interiorul stației, demontând componente din motoare, cu ajutorul uneltelor ce le avea asupra sa.
După ce au pătruns în incinta stației, inculpata și cele două martore, cu ajutorul uneltelor aduse de inculpatul P., au dezasamblat și ele diferite componente de la motoarele stației, componente din aluminiu și cupru pe care, le-au pus fiecare în rucsacii cu care veniseră. P. D. a mai ascuns în zona stației, în afara de cantitatea pe care a pus-o în rucsacul său, și alte componente din aluminiu, având intenția să revină pentru a le ridica, așa cum rezultă din procesul-verbal de cercetare la fața locului.
După ce au plecat de la stația de pompare, spre domiciliile lor, în jurul orelor 14.00, în timp ce se deplasau pe jos, pe imașul localității, cei doi inculpați și martorele A. V. și A. M. M. au fost observați de o patrulă a poliției de frontieră din cadrul S.P.F. Bivolari, care a procedat la oprirea acestora și la constatarea infracțiunii flagrante, fiind întocmit procesul verbal aflat la filele 13-14 dosar de urmărire penală.
După identificarea celor patru persoane, s-a procedat la cântărirea materialelor feroase și neferoase sustrase, rezultând cantitatea totală de 14 kg de cupru, 106,5 kg de aluminiu si 7,5 kg de fier si 4 sticle cu 10 l de ulei de transformator, bunuri care au fost predate de organele poliției de frontieră reprezentanților O.U.A.I. Frasuleni.
Situația de fapt, astfel cum a fost reținuta de către instanță, se probează cu întreg ansamblul probator administrat in cauza respectiv cu: proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante (filele 13-14 d.u.p.); proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto (filele 15-22 d.u.p.); proces verbal de cantarire și predare a bunurilor catre reprezentanții părții civile (fila 21 d.u.p); dovada de ridicare a bunurilor folosite la savarsirea infracțiunii și de depunere la Camera de corpuri delicte (filele 22-24 d.u.p.); proces verbal din data de 21.08.2011 de constatare a efectuării actelor premergătoare (fila 5 d.u.p.); înscrisuri (filele 27-29 d.u.p.); declarațiile martorilor P. N. (filele 31-32 d.u.p., 271 dosar fond), M. E. (filele 33-34 d.u.p., fila 270 dosar fond), E. D. (fila 272 dosar fond); declarațiile date în cursul urmăririi penale, în calitate de învinuite, de inculpata C. C. (filele 99-100) și martora A. V. ( filele 83-84 d.u.p.).
In cursul urmăririi penale, audiata cu respectarea garanțiilor procesuale, inculpata C. C. a recunoscut comiterea faptei, în modalitatea ce a fost descrisă mai sus. În ceea ce-l privește pe inculpatul P. D., acesta a fost audiat doar în cursul judecății, ocazie cu care a recunoscut săvârșirea faptei, așa cum a fost aceasta reținută prin rechizitoriu, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 374 alin. 4 rap. la art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
Art. 5 alin. 1 Noul Cod penal, intrat in vigoare la 01.02.2014, consacră principiul aplicării legii penale mai favorabile, conform căruia ,,în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea penala mai favorabilă.’’
Condițiile de aplicare a art. 5 din Noul Cod penal, privesc, prin urmare, în mod cumulativ, existența unei situații tranzitorii, caracterizarea faptei ca infracțiune atât potrivit legii contemporane datei săvârșirii acesteia, cât și legilor succesive noi, condiția ca pricina să nu fi fost soluționată definitiv și, evident existența unei legi penale mai favorabile între legile succesive.
Astfel, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, dacă dispozițiile acestora diferă în cazul dedus spre soluționare, se aplică legea mai favorabila.
Instanța reține că potrivit noului Cod penal, fapta comisa de inculpații P. D. și C. C. se circumscrie infracțiunii de furt calificat prev și ped. de art. 228 alin. 1-229 alin. 3 lit. b.
În ceea ce privește elementele constitutive ale infracțiunii și condițiile de tragere la răspundere instanța constată că nu există diferențe între cele două reglementări.
Prin urmare, în stabilirea legii mai favorabile, instanța va avea în vedere regimul sancționator.
Instanța reține că potrivit noului Cod penal, fapta comisa de inculpații P. D. și C. C. se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 10 ani.
Instanța arata că fapta din prezenta cauză este concurentă cu cea pentru care inculpatul P. D. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare prin sentința penala nr. 324/16.10.2014 a Judecătoriei B.. De asemenea, fapta din prezenta cauză a fost săvârșita de inculpatul P. D. în stare recidivă postexecutorie.
Instanța reține că noul Cod penal a operat modificări cu privire la tratamentul sancționator in cazul recidivei, cumulul juridic consacrat de art. 39 alin. 1 și 2 Cod penal de la 1969, fiind înlocuit cu un cumul aritmetic, în cazul recidivei postcondamnatorii iar în cazul recidivei postexecutorii limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune majorându-se cu jumătate.
Cât privește tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, instanța arată că algoritmul de calcul prevăzut de art. 39 Noul cod penal pentru concursul de infracțiuni, constă în aplicarea pedepsei mai grele la care se adaugă un spor obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse.
În ceea ce privește efectul circumstanțelor atenuante, instanța constată că noul Cod penal restrânge efectele acestor circumstanțe, în sensul că în prezența acestora nu mai este obligatorie coborârea pedepsei sub minimul special, efectul lor fiind limitat la reducerea limitelor legale de pedeapsă cu 1/3.
Aplicând dispozițiile noului Cod penal la speța de față, instanța constată că în cazul inculpatului P. D. Codul penal din 1969 ce prevede posibilitatea coborârii pedepsei sub minimul special, in cazul reținerii circumstanțelor atenuante, precum și un tratament sancționator mai bând, în cazul recidivei și concursului de infracțiuni, este lege penala mai favorabila.
În ceea ce o privește pe inculpata C. C., născută la data de 16.08.1993, instanța constată că aceasta era minoră la data săvârșirii faptei pentru care a fost trimisă în judecată (15.02.2011).
Instanța reține că noul Cod penal modifică într-o manieră substanțială regimul sancționator aplicabil minorilor, renunțând complet la aplicarea de pedepse în favoarea măsurilor educative.
Având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de furt calificat pentru care a fost trimisă în judecată inculpata C., instanța apreciază că potrivit noului Cod penal, față de aceasta nu se poate dispune o măsură educativă neprivativă de libertate, ci una privativă de libertate.
Instanța reține că art. 17 LPACP prevede că o pedeapsă cu suspendarea executării aplicabilă potrivit Codului penal din 1969 este considerată mai favorabilă decât o măsură educativă privativă de libertate prevăzută de noul Cod penal.
Așa fiind, instanța va constata că și în cazul inculpatei C. C., Codul penal din 1969 ce prevede posibilitatea aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării, este lege penală mai favorabilă.
Întrucât așa cum s-a arătat anterior, la data săvârșirii infracțiunii, inculpata C. C. era minoră, instanța constată că, în mod greșit, organele de urmărire penală au reținut în încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimisă în judecată inculpata circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 alin. 1 lit. c, respectiv săvârșirea infracțiunii de către un infractor major, dacă aceasta a fost comisă împreună cu un minor.
În consecință, în temeiul art. 386 Cod procedură penală se va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimisă în judecată inculpata C. C. prin Rechizitoriul nr. 1987/P/2011 din 18.11.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași din infracțiunea de infracțiunea de furt calificat prevăzuta de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. ași alin. 3 lit. b Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal din 1969 în infracțiunea de furt calificat prevăzuta de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a, alin. 3 lit. b Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 99 alin. 3 Cod penal din 1969 și art. 5 alin. 1 noul Cod penal.
Instanța va constata că, în drept, fapta inculpatei minore C. C., care împreună cu inculpatul major P. D. și numitele A. V. și A. M. M., au sustras la data de 15.02.2011, în intervalul orar 10:00-14:00, materiale feroase și neferoase de la componentele sistemului de irigații aflate in interiorul stației de pompare a apei nr. 3 amplasată pe raza ., cauzând un prejudiciu de_,08 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a, alin. 3 lit. b Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 99 alin. 3 Cod penal din 1969 și art. 5 alin. 1 noul Cod penal .
Fapta inculpatului major P. D., care împreună cu inculpata minora C. C. și numitele A. V. și A. M. M., au sustras la data de 15.02.2011, în intervalul orar 10:00-14:00, materiale feroase și neferoase de la componentele sistemului de irigații aflate in interiorul stației de pompare a apei nr. 3 amplasată pe raza .. lași, cauzând un prejudiciu de_,08 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a, alin. 3 lit. b Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c Cod penal din 1969, art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal din 1969 și art. 5 alin. 1 noul Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii de furt este reprezentat de acțiunea de luare a bunurilor sus-menționate, în condițiile prevăzute de art. 208 alin. 1 Cod penal din_, respectiv fără consimțământul persoanei în a cărei proprietate se aflau acestea, în scopul de a și le însuși pe nedrept.
Urmarea imediată a faptei constă în atingerea adusă relațiilor sociale referitoare la posesia bunurilor mobile și producerea unei pagube, constând în lipsirea părții vătămate de posesia componentelor feroase și neferoase, pe care le avea în proprietate. Paguba nu s-ar fi produs în lipsa activității infracționale a inculpaților, dovedind astfel existența raportului de cauzalitate.
Infracțiunea s-a consumat în momentul apropriațiunii componentelor feroase și neferoase de către inculpați prin scoaterea acestora din sfera de stăpânire a persoanei vătămate.
Sub aspectul laturii subiective, inculpații au acționat cu intenție directă (art.19, alin.1 lit.a C.pen. din 1969), prevăzând rezultatul păgubitor pentru patrimoniul părții civile și urmărind producerea lui prin sustragerea bunurilor, fără consimțământul persoanei care le deține.
Infracțiunea a fost săvârșită de către „două sau mai multe persoane împreună”, fiind reținută participarea concomitentă la comiterea furtului a inculpaților C. C. și P. D., precum și a numitelor A. V. și A. M. M.,, agravanta fiind aplicabilă independent de modul de participație la comiterea infracțiunii, precum și de forma și gradul de vinovăție al acestora, considerându-se că simpla cooperare a mai multor persoane este de natură să confere caracter agravat infracțiunii săvârșite, întrucât, prin săvârșirea infracțiunii în această modalitate, îndrăzneala participanților și gradul de reușită al activității întreprinse sporesc, aspect ce s-a putut observa și în prezenta cauză, fiind rezonabil să se presupună că, în absența susținerii reciproce a celorlalte persoane, infracțiunea nu ar fi putut fi comisă în maniera expusă mai sus, raportat la cantitatea de material feros sustras și la succesul operațiunii întreprinse.
De asemenea, se va reține agravanta prevăzută de art. 209 alin. 3 lit. b Cod penal din 1969, având în vedere că materialele feroase și neferoase sustrase de inculpați proveneau de la componentele sistemului de irigație aflat în interiorul stației de pompare a apei.
Instanța arată că potrivit anexei I la Legea nr. 138/2004 privind îmbunătățirile funciare prin sistem de irigații se înțelege o rețea hidraulic distinctã de structuri, pompe, canale, conducte care pot fi folosite pentru a preleva și/sau a transporta apa, a distribui și a aplica apa pentru irigații pe o suprafațã de teren definitã și care cuprinde terenul, clãdirile, echipamentul fix sau mobil, drumurile de acces și infrastructura aferente, necesare pentru a exploata, a întreține și a repara sistemul.
P. reținerea agravantei nu este necesar ca sistemul de irigații să fie în funcțiune. Astfel se apreciază că în cauza de față, împrejurarea că, de mai mulți ani, sistemul de irigații nu a mai funcționat este irelevantă, de vreme ce el exista fizic la data săvârșirii furtului.
În cazul inculpatului P. D. va fi reținuta și circumstanța agravantă prev. de art. 75 alin.1 lit. c Cod penal din 1969 având în vedere aceasta a comis fapta împreună cu un minor. Vor fi reținute, de asemenea, și disp. art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal, având în vedere că fapta din prezenta cauză a fost săvârșită de inculpatul P. D., în stare recidivă postexecutorie, deoarece a fost săvârșită cu intenție, după ce se consideră executată pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 5055/12.11.2004 a Judecătoriei Iași.
În cazul inculpatei C. C. vor fi reținute disp. art. 99 alin. 3 Cod penal din 1969, având în vedere starea de minoritate a acesteia la data săvârșirii faptei.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus arătate, instanța constată că fapta sesizate exista, a fost săvârșita de inculpații P. D. și C. C. și constituie infracțiune în sensul art. 17 Cod penal din 1969, în baza art. 396 alin. 2 Noul Cod procedură penală, urmând să-i condamne pe aceștia la câte o pedeapsă cu închisoare în limitele prevăzute de lege, reținând în favoarea acestora circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. 2 Cod penal din 1969, raportat la condițiile concrete de săvârșire a faptei, la faptul că sunt persoane tinere, fără o experiență de viață corespunzătoare.
La individualizarea pedepsei ce va fi aplicata inculpatului P. D., instanța va ține seama limitele prevăzute de lege, reduse cu 1/3, conform art. 396 alin. 10 N.C.P.P, precum și de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute la art. 52 Cod penal din 1969, respectiv de împrejurarea și modalitatea în care a fost comisa fapta, de starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, de urmarea produsă, de motivul săvârșirii infracțiunii, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, care deși a a manifestat o atitudine constantă de recunoaștere și colaborare ce a permis soluționarea completă și optimă a cauzei, a mai fost anterior condamnat pentru fapte de același gen.
Instanța apreciază că aplicarea unei pedepse de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat inculpatului P. D., asigură o proporție echitabilă între gradul de pericol social al faptelor și profilul socio-moral al inculpatului, fiind în măsură să realizeze în concret atribuțiile sancțiunii penale ca mijloc de reeducare și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni.
În ceea ce o privește pe inculpata C. C., la individualizarea pedepsei ce va fi aplicata acesteia, instanța va avea în vedere limitele prevăzute de lege, reduse la jumătate, conform art. 109 Cod penal din 1969, natura relațiilor juridice periclitate, modalitatea și împrejurările concrete în care a fost comisa fapta, iar – pe de altă parte – va avea în vedere circumstanțele personale ale inculpatei (sub acest aspect este necesar a se remarca că inculpata este o persoană care se află la primul impact cu legea penală și prezintă posibilități reale de îndreptare). Raportat la aceste elemente, instanța apreciază că aplicarea unei pedepse de 8 luni închisoare va fi în măsură să conducă la reeducarea și sancționarea inculpatei C. C., la îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 52 Cod penal din 1969, respectiv atingerea scopului sancționator și preventiv al pedepsei. Instanța reține că prin aplicarea pedepsei nu trebuie să se urmărească doar reprimarea infractorului, ci și formarea la acesta a unei noi atitudini față de valorile sociale.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei închisorii aplicată inculpatei C. C., apreciind că reeducarea, reinserția socială a acesteia poate avea loc și fără privare de libertate, că judecata în prezenta cauza constituie un avertisment suficient pentru a o determina ca, pe viitor, să se abțină de la comiterea de alte fapte antisociale, constatând că sunt întrunite și celelalte condiții prevăzute de art. 81 Cod penal din 1969, instanța va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal din 1969.
De asemenea, instanța va atrage atenția inculpatei asupra consecințelor prevăzute de art. 83 Cod penal anterior, în cazul săvârșirii, cu intenție, în interiorul termenului de încercare, a unei alte infracțiuni sau a neachitării despăgubirilor civile.
În ceea ce-l privește pe inculpatul P. D., instanța reține că acesta a fost condamnat la mai multe pedepse cu închisoarea, ultima condamnare fiindu-i aplicată prin sentința penala nr. 324/16.10.2014 a Judecătoriei B., modificată și rămasă definitivă, prin decizia penală nr. 52A/15.01.2015 a Curții de A. București (filele 215-218, 228-234 dosar fond). Instanța mai reține că, anterior acestei hotărâri, inculpatul P. D. a fost condamnat prin sentința penală nr. 626/20.11.2013 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr. 50/06.02.2014 a Curții de apel București (filele 57-62 dosar fond) la o pedeapsă de 3 ani și 3 luni închisoare. A început executarea acestei pedepse la data de 22.04.2014 iar la data de 16.12.2014, ca urmare a admiterii cererii de redeschidere a procesului penal formulată de inculpat, sentința penală nr. 626/20.11.2013 a Judecătoriei B. a fost desființată de drept, prin sentința penală nr. 357/22.10.2014 a Judecătoriei B., modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1566A/16.12.2014 a Curții de A. București, dispunându-se arestarea preventivă a inculpatului (filele 236-241 dosar fond).
Verificând data la care a fost săvârșita infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penala nr. 324/16.10.2014 a Judecătoriei B., precum și data la care această hotărâre a rămas definitivă, instanța constată că infracțiunea dedusa judecății în prezenta cauză și infracțiunea de tăiere ilegală de arbori, prevăzuta de art. 108 alin. 1 lit. a din Legea nr. 46/2008 săvârșita de inculpat la data de 31.07.2011, pentru care acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare prin sentința penala nr. 324/16.10.2014 a Judecătoriei B., modificată și rămasă definitivă, prin decizia penală nr. 52A/15.01.2015 a Curții de A. București sunt concurente, respectiv aflate in stare de concurs real.
În consecință, în baza art. 36 alin. 1 Cod penal din 1969 raportat la art. 33 lit. a Cod penal din 1969 și art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal, instanța va contopi pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, aplicata pentru infracțiunea dedusa judecății în prezenta cauză cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penala nr. 324/16.10.2014 a Judecătoriei B., modificată și rămasă definitivă, prin decizia penală nr. 52A/15.01.2015 a Curții de A. București, urmând ca inculpatul P. D. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.
Situația juridică a inculpatului P. D., care a săvârșit fapta din prezenta cauză în stare de recidivă, determină instanța să constate că singura modalitate de executare a pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare rămâne executarea efectivă a acesteia.
In baza art. 36 alin. 3 Cod penal din 1969, se va deduce din pedeapsa aplicata inculpatului P. D. perioada executată anterior, în baza sentinței penale nr. 324/16.10.2014 a Judecătoriei B., modificată și rămasă definitivă, prin decizia penală nr. 52A/15.01.2015 a Curții de A. București, respectiv de la data de 15.01.2015 la zi.
Ca o consecință a modificării pedepsei aplicată inculpatului P. D., instanța va dispune retragerea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis de Judecătoria B. în temeiul sentinței penale nr. 324/16.10.2014 a Judecătoriei B., modificată și rămasă definitivă, prin decizia penală nr. 52A/15.01.2015 a Curții de A. București și emiterea unui nou mandat de executare în baza prezentei sentințe, după rămânerea sa definitivă.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța reține că potrivit art. 12 alin. 1 din LPANCP, în cazul succesiunii de legi intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă, în speța de față Codul penal din 1969.
În cauză natura faptei săvârșită, ansamblul circumstanțelor personale ale inculpaților conduc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, respectiv dreptul de a fi aleși în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Instanța nu va interzice inculpaților dreptul de a alege ci doar pe cel de a fi aleși, având în vedere exigențele CEDO, reflectate în Hotărârea din 6 octombrie 2005, în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, în care C. a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia S. și P. împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuind să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia.
Or, faptele care au făcut obiectul prezentei cauze nu au conotație electorală sau vreo gravitate specială, astfel că instanța apreciază că nu se impune interzicerea dreptului de a alege.
În consecință, în baza art. 12 alin. 1 LPANCP pe durata și în condițiile prev. de art.71 din Codul penal din 1969, instanța va aplica inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit. a) teza a II-a și lit. b) din Codul penal din 1969.
Având în vedere că executarea pedepsei aplicată inculpatei C. C. a fost suspendată condiționat, în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal 1969, instanța va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare.
Pe latură civilă, instanța va constata că persoana vătămată Organizația U. de A. pentru Irigații Frăsuleni, cu sediu in .. Iași, C. RO23998741, prin reprezentant ing. Placinschi A. s-a constituit parte civilă cu suma de 14.720,08 lei reprezentând daune materiale, respectiv contravaloarea componentelor sistemului de irigații distruse de inculpați, cu ocazia sustragerii materialelor feroase și neferoase.
P. dovedirea cuantumului prejudiciului, partea civilă a depus la dosar înscrisuri (filele 27-29 d.u.p.) și a solicitat audierea martorului E. D..
La termenul de judecată din 23.09.2014, inculpatul P. D. a achiesat la pretențiile părții civile (declarație, fila 102 dosar).
Analizând înscrisurile depuse de partea civila la dosar, instanța apreciază ca aceasta a făcut dovada cuantumului prejudiciului suferit și constatând ca sunt îndeplinite și celelalte condiții ce antrenează răspunderea civila delictuala a inculpaților (existența faptei ilicite, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția inculpaților), în temeiul art. 19 și art. 397 Cod de procedură penală, în referire la art. 998 și urm. Cod civil din 1864, va admite acțiunea civilă formulată de partea civilă Organizația U. de A. pentru Irigații Frăsuleni, cu sediu in .. Iași, C. RO23998741, prin reprezentant ing. Placinschi A. și obligă inculpații C. C. și P. D., în solidar, să plătească acesteia suma de 14.720,08 lei reprezentând daune materiale.
Așa cum s-a arătat anterior, la secțiunea în drept, împrejurarea că, de mai mulți ani, sistemul de irigații nu a mai funcționat este irelevantă, de vreme ce el exista fizic la data săvârșirii furtului, așa cum rezultă din declarația martorului E..
În baza dispozițiilor art. 272 Cod procedură penală, suma de 600 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații P. D. și C. C. la judecata în fond a cauzei, conform delegațiilor nr. 991 din 31.01.2014 și 987/31.01.2014 emise de Baroul Iași va fi avansată din bugetul de venituri și cheltuieli al Ministerului Justiției și va rămâne în sarcina statului.
Față de soluția de condamnare dispusă în cauză, instanța va obliga inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în măsura în care le-au provocat, câte 600 lei fiecare inculpat din care 165 lei reprezentând cheltuieli avansate în cursul urmăririi penale.”
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel în termenul legal, prevăzut de art. 410 Cod de procedură penală, inculpatul P. D., fără a motiva calea de atac promovată.
La termenul de judecată din 11 august 2015, în fața instanței de control judiciar, apelantul a solicitat redozarea pedepsei aplicată de către instanța de fond și contopirea pedepselor.
Interpelat, conform art. 420 alin. 4 Cod de procedură penală, inculpatul-apelant P. D. a învederat că nu dorește a da declarații în fața instanței de apel.
Examinând actele și lucrările cauzei, prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prevăzute de art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, C. apreciază ca nefondat apelul inculpatului P. D., urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:
În mod corect, și în deplină concordanță cu materialul probator administrat în cauză, în cursul urmăririi penale, însușit de inculpatul P. D., care a solicitat judecarea cauzei în procedură simplificată, cerere încuviințată, instanța de fond a reținut că inculpatul a săvârșit o infracțiune de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 Cod penal din 1969 – art. 209 alin. 1 lit. a), alin. 3 lit. b) Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 75 lit. c) Cod penal din 1969, art. 37 alin. 1 lit. b) Cod penal din 1969, art. 74 alin. 2 Cod penal din 1969 în referire la art. 76 alin. 1 lit. d) Cod penal din 1969, art. 80 alin. 1 Cod penal din 1969, art. 5 alin. 1 Noul Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală.
Situația de fapt reținută de instanța de fond este corectă și corespunde probelor administrate care au fost judicios interpretate.
În data de 15 februarie 2011, inculpații P. D. și C. C., împreună cu minorele A. V. și A. M. M., au sustras, în intervalul orar 10.00 – 14.00, materiale feroase și neferoase de la componentele din interiorul stației de pompare a apei nr. 3, amplasată pe raza . un prejudiciu de 14.720 lei.
Coroborând probele administrate în cursul urmăririi penale și însușite de inculpat, instanța de fond a constatat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpatul P. D..
Individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului P. D. s-a făcut în mod temeinic de către instanța de fond, care a ținut cont atent de gradul de pericol social concret al faptei comise, de modalitatea de săvârșire a acesteia (prin angrenarea în activitatea infracțională a unor minori), de cuantumul prejudiciului cauzat, rămas nerecuperat.
Instanța a dat o justă eficiență circumstanțelor personale ale inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptei (judecarea cauzei s-a desfășurat în procedura abreviată prevăzută de art. 349 alin. 2 Cod de procedură penală, art. 374 alin. 4 Cod de procedură penală, art. 375 Cod de procedură penală, art. 377 Cod de procedură penală, art. 395 alin. 2 Cod de procedură penală și art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală), reținând în favoarea acestuia circumstanțe atenuante judiciare (vârsta, lipsa unei experiențe de viață adecvate), luând în considerare însă și antecedentele penale ale inculpatului, respectiv starea de recidivă postexecutorie, raportat la existența unor condamnări anterioare pentru săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni.
Instanța de fond a stabilit în mod adecvat cuantumul pedepsei aplicate inculpatului P. D. (coborând pedeapsa sub minimul special prevăzut de art. 209 alin. 3 lit. b) Cod penal din 1969, minim redus cu o treime, deși în ipoteze concursului dintre circumstanțele atenuante, circumstanțele agravante și starea de recidivă coborârea sub minimul special nu era obligatorie pentru instanța de judecată), care este în măsură, prin executarea în regim de detenție, să ducă la reeducarea inculpatului, la prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și la formarea unei atitudini corecte a acestuia față de normele de drept și regulile de conviețuire socială.
Instanța de fond a soluționat, în mod corect, fundamentat pe o analiză amplă și judicioasă, situația juridică a inculpatului P. D., raportat la legislația penală în vigoare anterior datei de 1 februarie 2014 și la normele de drept penal în vigoare la acest moment.
Au fost examinate, în mod just, comparațiile între: elementele constitutive și condițiile de angajare a răspunderii penale; limitele pedepsei principale; tratamentul juridic sancționator al concursului de infracțiuni și al stării de recidivă postexecutorie; sfera circumstanțelor atenuante care pot fi reținute și efectul acestora, raportat la considerentele expuse în sentința penală apelată, pe care instanța de control judiciar le însușește.
În mod just, operațiunea de contopire, în condițiile concursului real reglementat de art. art. 36 alin. 2 Cod penal din 1969 raportat la art. 33 lit. a) Cod penal din 1969 și art. 34 alin. 1 lit. b) Cod penal din 1969, a fost realizat doar cu pedeapsa de 1 (un) an de închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 324/16.10.2014 pronunțată de Judecătoria B., modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 52A din 15.01.2015 a Curții de A. București, Secția I penală (faptă din 31.07.2011).
C. arată că sentința penală nr. 626/20.11.2013 pronunțată de Judecătoria B., modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 50/06.02.2014 a Curții de A. București, Secția I penală, prin care P. D. a fost condamnat la pedeapsa de 3 (trei) ani și 3 (trei) luni de închisoare (fapte din 30.06.2011 și 20.07.2011) a fost desființată de drept prin sentința penală nr. 357/22.10.2014 pronunțată de Judecătoria B., modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1566A din 16.12.2014 a Curții de A. București (dosar nr._ ), inculpatul fiind arestat preventiv în cauză la data de 16.12.2014.
În dosarul nou-format, cu nr._ *, astfel cum reiese din consultarea portalului instanțelor de judecată, prin sentința penală nr. 90/16.04.2015 pronunțată de Judecătoria B., modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 947/08.07.2015 a Curții de A. București, Secția I penală, inculpatul P. D. a fost condamnat la pedeapsa de 3 (trei) ani și 3 (trei) luni de închisoare, în temeiul art. 208 – 209 lit. a, g alin. 3 lit. f VCP cu aplic. art. 41 alin. 2 VCP și art. 37 lit. b VCP, cu aplic. art. 5 NCP.
S-a dedus, totodată, perioada executată de la 22.04.2014 până la data de 15.12.2014, inclusiv (MEPI nr. 1406/2013, emis în dosarul nr._ a Judecătoriei B.) și arestarea preventivă în prezenta cauză de la 16.12.2014 la zi.
C. arată că nu poate dispune, ca și instanță de control judiciar, direct în calea de atac, contopirea pedepsei de 3 (trei) ani și 3 (trei) luni de închisoarecu pedeapsa de 1 (un) an de închisoare aplicată prin sentința penală nr. 626/20.11.2013 pronunțată de Judecătoria B., modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 50/06.02.2014 a Curții de A. București, Secția I penală și cu pedeapsa de 1 (un) an de închisoare și 6 (șase) luni aplicată în prezenta cauză, dând eficiență Deciziei nr. 70/2007 a Înalte Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, publicată în Monitorul Oficial nr. 359/17.07.2008, prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a statuat că instanțele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac contopirea pedepsei aplicate pentru infracțiunea care a făcut obiectul judecății cu pedepse aplicate infracțiunilor concurente, pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanță.
S-a reținut în motivare că examinarea cauzei de către instanța de control judiciar, în cadrul operațiunii de rejudecare, nu poate depăși ceea ce a constituit obiectul judecății anterioare, finalizată prin hotărârea împotriva căreia s-a exercitat calea de atac, pentru că un atare procedeu ar echivala cu o extindere nejustificată a competenței sale funcționale. Înseamnă că nu este posibilă nici efectuarea, de către acea instanță, a contopirii pedepsei stabilite în cauza la care se referă calea de atac cu pedepse aplicate infracțiunilor concurente, pentru care condamnarea este definitivă, decât dacă prima instanță însăși a dispus contopirea sau dacă, fiind legal învestită, a omis să se pronunțe în această privință.
Or, la momentul pronunțării sentinței penale nr. 779/11.03.2015 de către Judecătoria Iași, nu fusese pronunțată nici măcar o condamnare în primă instanță în privința faptelor din
30.06.2011 și 20.07.2011.
P. rezolvarea situației sale juridice, inculpatul P. D. are posibilitatea de a formulare o cerere către instanța competentă, întemeiată pe dispozițiile art. 585 Cod de procedură penală.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, C. constată că inculpatul P. D. a achiesat la pretențiile formulate de partea civilă, la termenul de judecată din 22 septembrie 2014.
Față de considerentele anterior expuse, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) Cod de procedură penală, va respinge, ca nefondat, apelul formulat de P. D. împotriva sentinței penale nr. 779/11.03.2015 pronunțată de către Judecătoria Iași, pe care o va menține.
Va constata că inculpatul P. D. este arestat în altă cauză.
Suma de 260 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu (avocat A. D. S. – delegație nr._/22.06.2015 emisă de Baroul Iași) va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.
Constatând culpa procesuală a inculpatului-apelant, în baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală, va obliga pe inculpatul P. D. la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de către stat în vederea soluționării căii de atac a apelului, din care suma de 260 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu (avocat A. D. S. – delegație nr._/22.06.2015 emisă de Baroul Iași) va fi avansată către Baroul Iași din fondurile Ministerului Justiției.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 1 lit. b) Cod de procedură penală, respinge, ca nefondat, apelul formulat de P. D. împotriva sentinței penale nr. 779/11.03.2015 pronunțată de către Judecătoria Iași, pe care o menține.
Constată că inculpatul P. D. este arestat preventiv în altă cauză.
Suma de 260 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu (avocat A. D. S. – delegație nr._/22.06.2015 emisă de Baroul Iași) va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală, obligă pe inculpatul P. D. la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de către stat în vederea soluționării căii de atac a apelului, din care suma de 260 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu (avocat A. D. S. – delegație nr._/22.06.2015 emisă de Baroul Iași) va fi avansată către Baroul Iași din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 august 2015.
Președinte, Judecător,
M. ChirilăAdrian C.
Grefier,
C. B.
Redactat/tehnoredactat A.C.
6 ex. /21.08.2015
Judecătoria Iași
Judecător O. C. H.
Referat,
Prin încheierea penală din data de 21.08.2015 pronunțată de C. de A. Iași în dosarul nr._, s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în cuprinsul minutei deciziei penale nr. 621 din data de 20.08.2015 pronunțată de C. de A. Iași în dosarul nr._, în sensul că, s-a trecut: „Constată că inculpatul P. D. este arestat în altă cauză.
Grefier,
C. B.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 92/2015.... | Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare... → |
|---|
