Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 545/2014. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 545/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 29-09-2014 în dosarul nr. 545/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

C. DE A. IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP

DECIZIA PENALĂ Nr. 545/2014

Ședința publică de la 29 Septembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE D. D.

Judecător G. S.

Grefier C. D.

Ministerul Public reprezentat de către procuror M. D.

Pe rol judecarea cauzei penale privind apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria B. și inculpatul S. S. împotriva sentinței penale nr. 185 din 29.04.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, având ca obiect furtul calificat (art. 229 NCP).

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul S. S., în stare de arest, asistat de avocat N. O. ce substituie pe avocat Abd Elaziz C., apărător desemnat din oficiu, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele arătate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:

Interpelat fiind de către instanță, inculpatul S. S. precizează că nu dorește să dea declarație în fața instanței de apel.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, precizează că prin sentința instanței de fond s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare pentru două fapte de furt calificat cu reținerea stării de recidivă postcondamnatorie. Apelul parchetului vizează patru motive. Primul motiv vizează cuantumul pedepsei pe care o consideră mult prea mare pentru cele două infracțiuni săvârșite, raportat la modul de comitere, la bunurile ce au format obiectul infracțiunilor și cuantumul prejudiciului. Al doilea motiv de apel vizează greșita dispoziție a instanței privind confiscarea de la inculpat a unor bunuri ce au fost apreciate de instanță că au fost folosite de inculpat la săvârșirea infracțiunilor dar care, în realitate, nu au fost folosite de inculpat, din acte rezultând că a folosit doar un patent, o geantă de voiaj și doi saci. Pentru celelalte bunuri pentru care s-a dispus confiscarea nu există dovezi că au fost întrebuințate în mod efectiv la comiterea faptelor. Al treilea motiv de apel vizează greșita reținere de către instanța de fond a circumstanței agravante, respectiv efracția, întrucât în cauză nu s-a făcut dovada că inculpatul a pătruns prin efracție în acel loc de unde a sustras cablul. Al patrulea motiv de apel invocat de parchet este faptul că instanța de fond nelegal a aplicat legea penală mai favorabilă pe instituții și nu global așa cum s-a apreciat prin Decizia Curții Constituționale nr.265/06.05.2014. Instanța de fond a apreciat ca lege mai favorabilă legea nouă însă nu s-a adus la cunoștința persoanelor vătămate că au posibilitatea de a se împăca cu inculpatul pentru infracțiunea de furt calificat. Pentru toate aceste motive solicită admiterea apelului formulat de către parchet.

Avocat N. O., pentru inculpat, având cuvântul, precizează că în cazul în care se va primi ultimul motiv de apel invocat de către parchet, ar trebui admis apelul cu fixarea unui termen și aducerea la cunoștința persoanelor vătămate că au posibilitatea de a se împăca cu inculpatul. În ceea ce privește apelul formulat de către inculpat, precizează că acesta coincide cu apelul parchetului în privința cuantumului pedepsei, care este prea mare pentru infracțiunile comise ajungându-se aproape de maximul prevăzut de lege. Admisibilă este și critica parchetului ce vizează greșita dispoziție de confiscare a bunurilor precum și greșita reținere a efracției în condițiile în care inculpatul nu a acționat în acest mod. Solicită admiterea apelului inculpatului și al parchetului.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul în apelul inculpatului, precizează că nu se opune admiterii apelului formulat de către inculpat.

I. S. S., având cuvântul, solicită reducerea pedepsei aplicate de către instanța de fond.

Instanța constată închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.

Ulterior dezbaterilor:

INSTANȚA

Asupra apelurilor penale de față:

Prin Sentința penală nr.185 din 29.04.2014 Judecătoria B. a hotărât următoarele:

I. - În temeiul art. 386 Cod procedură penală, a schimbst încadrarea juridică dată faptelor cu privire la săvârșirea cărora s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată prin rechizitoriul din 06.01.2014 în dosar nr. 5536/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. a inculpatului S. S. din infracțiunile de:

- furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e, g, i cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal anterior– Legea nr. 15 din 1968,

toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal anterior,

în infracțiunile de:

- furt calificat prev. de art. 228, art. 229 alin. 1 lit. b, c, d Cod penal - Legea nr. 286 din 2009, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal anterior și cu aplicarea art. 5 Cod penal,

toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal anterior și cu aplicarea art. 5 Cod penal.

II. - A condamnat pe inculpatul S. S., fiul lui A. și A., născut la data de 02.02.1975 în mun. B., jud. B., CNP –_, cetățean român, studii 4 clase, fără ocupație, necăsătorit, cu antecedente penale,- recidivist, domiciliat în .. Bacău, fără forme legale în mun. B., .. 10, jud. V., aflat în prezent în P. V. - în stare de arest preventiv, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 84 emis la data de 13.12.2013 de Judecătoria B., la pedeapsa de:

- 3 ( trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b, c, d Cod penal - Legea nr. 286 din 2009, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal anterior și cu aplicarea art. 5 Cod penal, cu referire la art. 349 alin. 2, art. 375 alin. 1, 2, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală în dauna părții vătămate I.I.J. M.-I..

A constatat că faptele sunt săvârșite în concurs real în temeiul art. 33 lit. a Cod penal anterior și în temeiul art. 34 lit. b Cod penal anterior și cu aplicarea art. 5 Cod penal contopește pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 3 ( trei) ani închisoare.

În temeiul art. 61 Cod penal anterior a revocat liberarea condiționată a restului de pedeapsă de 206 zile închisoare rămas de executat din pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin Sentința penală nr. 69 din 05.02.2013 pronunțată de Judecătoria B..

A contopeit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, stabilită pentru infracțiunile cu privire la care a fost condamnat prin prezenta hotărâre, cu restul de pedeapsă de 206 zile închisoare ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară aplicată prin sentința mai sus menționată, în pedeapsa cea mai grea de 3 ( trei) ani închisoare.

A dispus ca inculpatul să execute în întregime pedeapsa de 3 ( trei) ani închisoare.

A dedus din pedeapsă durata reținerii și arestului preventiv începând cu data de 13.12.2013 la zi.

A menținut măsura arestului preventiv.

În temeiul art. 112 alin. 1 lit. b Cod penal a confiscat de la inculpat următoarele bunuri: un patent, 2 capete cablu electric, o geantă de voiaj, un levier, două sacoșe din rafie, un sac de rafie, un mâner pentru trafalet, o pereche de mănuși bărbătești și o salopetă reflectorizantă de culoare galben - verde cu înscrisul „ S.C. CUP S.A. – 11 „ .

A luat act că partea vătămată I.I.J. M.-I. domiciliat în B., ., jud. V., nu se constituie parte civilă și constată recuperat prejudiciul.

A luat act că partea vătămată P. municipiului B. prin primar C. C. cu sediul în B., .. 21, jud. V., nu se constituie parte civilă și constată recuperat prejudiciul.

A obligat pe inculpatul S. S. să plătească statului suma de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 200 lei în faza de judecată și în cuantum de 200 lei în faza de urmărire penală va fi plătit Baroului V. din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:

„Sub nr._ din 06.01.2014 a fost înregistrat la Judecătoria B. dosarul nr. 5536/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B., împreună cu Rechizitoriul din 06.01.2014 prin care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului:

- S. S. – fiul lui A. și A., născut la data de 02.02.1975 în mun. B., jud. B., domiciliat în . T., Jud. Bacau, f.f.lg. mun. B., .. 10, jud. V., CNP_, cetățenie română, studii primare, necăsătorit, fără ocupație, recidivist -, deținut în prezent în P. V. - în stare de arest preventiv, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 84 emis la data de 13.12.2013 de Judecătoria B.,

pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e, g și i Cod penal anterior, cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal anterior (parte vătămata I.I.J. M. I.) și
furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e, g și i Cod penal anterior cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal anterior (P. mun. B.),

toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal anterior.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța retine următoarele:

Prin Ordonanța nr. 5536/P/2013 din data de 13.12.2013, ora 14.00, a Parchetului de pe lângă Judecătoria B. a fost pusă pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpatul S. S. pentru săvârșirea a două infracțiuni de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e, g și i C.pen., cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a C.pen. și art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e, g și i C.pen., cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a C.pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a C.pen..

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt, reținută în esență prin actul de sesizare a instanței:

La data de 13.12.2013, în jurul orei 00.30, în timp ce efectuau serviciul de patrulare auto în zona centrală a mun. B. unde era amenajat Târgul Anual de C., lucrătorii din cadrul Poliției mun. B., l-au depistat pe inculpatul S. S. care avea un comportament agitat.

Din aceste motive, organele de poliție au procedat la legitimarea acestuia și la efectuarea unui control asupra bagajelor pe care le avea asupra sa.

Astfel, aceștia au găsit în geanta pe care inculpatul o avea asupra sa un cablu de alimentare electrică ce avea la un capăt o doză cu cinci prize.

De asemenea, cu ocazia controlului corporal, asupra lui S. S. au fost găsite două becuri cu o capacitate de 40W.

Realizând faptul că aceste bunuri provin din comiterea unor infracțiuni, polițiștii au procedat la verificarea zonei, ocazie cu care au constatat ca lângă un carusel pentru copii se află un cablu electric tăiat.

1. În aceste împrejurări, S. S. a recunoscut faptul că, pe fondul consumului de alcool, folosindu-se de un patent, a tăiat și sustras cablul de alimentare de la instalațiile unui carusel, cu privire la care s-a stabilit ulterior că aparține lui I.I. J. M. I..

Cu ocazia cercetărilor la fața locului, a fost identificat locul unde a fost abandonat patentul care a fost astfel recuperat.

Cablul a fost transportat de către inculpat cu o geantă la bicicleta pe care o lăsase în apropiere, moment în care a fost identificat de către organele de poliție.

De altfel, S. S. a recunoscut că, în aceleași condiții, a sustras mai multe cabluri electrice pe care le-a transportat într-o geanta care se afla la locul depistării.

Fiind conduși în locul indicat de către autor, polițiștii au constatat veridicitatea aspectelor menționate de către inculpat, descoperind 37m. de cablu electric, parte din acesta fiind ascunsă în aceeași geanta.

2. De asemenea, cu ocazia cercetării la fata locului s-a stabilit faptul că cele două becuri incandescente cu dulie E27 și 2 m. cablu MYYM 2X2.5MM CU STECHER găsite cu ocazia controlului corporal, și o parte din cablurile electrice au fost sustrase de inculpatul S. S. din două căsuțe pentru comerț stradal, amplasate tot în acea zonă de către Primaria mun.B..

I., a declarat că a pătruns în cele două căsuțe pe ușa care nu era asigurată și folosindu-se de același patent, a tăiat și sustras cablul electric și becurile .

Astfel bunurile în valoare de 200 lei au fost recuperate și restituite părților vătămate .

De menționat faptul că asupra inculpatului a fost găsită și o ranga, iar la momentul comiterii faptelor acesta a folosit mănuși și era îmbrăcat cu o vesta aparținând S.C. CUP S.A. B. pe care o purta în scopul inducerii în eroare a agenților de pază aflați în perimetrul unde se desfășoară Târgul Anul de C..

Cu ocazia audierii în cursul urmării penale:

Înainte de a i se lua prima declarație, conform art. 6 al. 5 C.p.p., coroborat cu art. 70 C.p.p., inculpatului i-a fost adusă la cunoștință învinuirea, încadrarea juridică a faptelor și dreptul la apărare, astfel cum rezultă din procesele-verbale de aducere la cunoștință a învinuirii aflate la dosar .

I. a fost asistata de către apărător din oficiu, cu împuternicire la dosar.

La data de 23.12.2013, inculpatului S. S. i-a fost prezentat materialul de urmărire penală, ocazie cu care acesta a precizat faptul că își menține declarațiile date în cursul urmăririi penale, arătând că nu mai are de formulat cereri noi sau de propus probe noi in apararea sa.

Pe parcursul cercetărilor, inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând faptele cu privire la care este cercetat

I. S. S. este in vârsta de 38 de ani, cetățenie română, studii 4 clase, fără ocupație, necăsătorit, recidivist.

A fost arestat la data de 21.09.2011 și a fost liberat condiționat la data de 26.08.2013, cu un rest rămas neexecutat de 206 de zile. Prin urmare, infracțiunile ce fac obiectul prezentului dosar au fost săvârșite înainte de considerarea ca executată a pedepsei sus menționate, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 37 alin. 1 lit. a C.pen. .

Cu privire la latura civilă, în faza de urmărire penală:

Partea vătămată I.I. J. M. I. nu se constituie parte civilă în procesul penal f. 15 verso.

Partea vătămată P. mun. B. – prin reprezentant primar C. C. nu a precizat dacă se constituie parte civila in procesul penal.

Cele reținute mai sus rezultă din următoarele mijloace de proba administrate în cursul urmăririi penale proces-verbal de constatatare a infracțiunii flagrante f. 8-11; declarația părții civile J. M. I. f. 13, 15 proces verbal de efectuare a controlului corporal și planșa fotografică f. 12, 22 - 26; proces verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică f. 20 – 21, 27 – 37; dovada de predare – primire f. 19; proces verbal de predare – primire f. 14;declarația martorului B. V. C. f. 38 - 39;declarația martorului T. A. M. f. 40 – 42;declarația martorului B. Ș. A. f. 43 - 44; plângerea părții vătămate P. mun. B. – prin reprezentant legal primar C. C. f. 16; proces verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică f. 20 – 21, 27 – 37;declarația martorului C. L. f. 17;dovezi de predare primire f. 18 - 19;declarația martorului B. V. C. f. 38 - 39;declarația martorului T. A. M. f. 40 – 42;declarația martorului B. Ș. A. f. 43 - 44; declarațiile inculpatului S. S. f. 47 - 51.; actele dosarului.

I. S. S. a fost cercetat în stare de arest preventiv.

Cu privire la măsurile preventive:

Prin Ordonanța nr. 5536/P/2013 din data de 13.12.2013 a Poliției mun. B., s-a dispus reținerea inculpatului S. S. pe o durata de 24 ore, începând cu data de 13.12.2013, ora 13.30, până la data de 14.12.2013, ora 00.30 .

Prin Încheierea nr. 75 pronunțată în Ședința din Camera de Consiliu din data de 13.12.2013, in dosarul nr._, Judecătoria B. a dispus arestarea preventivă a inculpatului S. S. pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 13.12.2013, până la data de 10.01.2014, inclusiv.

La primirea dosarului la instanță, ca urmare a înregistrării rechizitoriului prin care inculpatul, în stare de arest a fost trimis în judecată în prezenta cauză, instanța din oficiu, în temeiul art. 300 ¹ Cod procedură penală a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, pe care a menținut-o prin încheiere, măsură verificată și menținută pe tot parcursul judecării cauzei, conform dispozițiilor legale, respectiv art. 300 ² raportat la art. 160 ^b alin. 1 și 3 Cod procedură penală, iar ulterior conform noilor modificări ale legislației penale, în camera preliminară și în cursul judecții conform art. 207 și 208 Cod procedură penală, măsură care a fost prelungită și menținută și pe parcursul judecării cauzei, inculpatul fiind cercetat în stare de detenție.

La data de 01.02.2014, în aplicarea dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 255/2013 ca urmare a intrării în vigoare a noului Cod penal și Cod de procedură penală, conform căruia:

(1) Cauzele aflate în curs de judecată în primă instanță la data intrării în vigoare a legii noi în care nu s-a început cercetarea judecătorească se soluționează de către instanța competentă conform legii noi, potrivit regulilor prevăzute de aceeași lege.

(2) În situația prevăzută la alin. (1), instanța pe rolul căreia se află cauza o trimite judecătorului de cameră preliminară, pentru a proceda potrivit art. 342 - 348 din Codul de procedură penală, ori, după caz, o declină în favoarea instanței competente.", prezenta cauză a fost trimisă Judecătorului de Cameră Preliminară.

A)- În procedura de Cameră preliminară, conform art. 432 Cod procedură penală, a fost verificată după trimiterea în judecată, competența și legalitatea sesizării instanței, și a fost verificată legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Judecătorul de Cameră preliminară a constat următoarele:

- rechizitoriul cuprinde datele referitoare la faptă, încadrarea juridică, la profilul moral și de personalitate al inculpatului, la actele de urmărire penală efectuate, la trimiterea în judecată și cheltuielile judiciare.

- nu au fost formulate cereri și excepții de către apărătorul inculpatului și nici din oficiu nu se impun a fi invocate.

- în temeiul art. 346 alin. 2 Cod procedură penală a constatat legalitatea rechizitoriului cu nr. 4626/P/2013 emis de P. de pe lângă Judecătoria B., fiind respectate dispozițiile art. 328 Cod procedură penală, a administrării probelor, respectiv proba cu înscrisuri, cu respectarea dispozițiilor art. 114-123 din același Cod, precum și actelor de urmărire penală, respectiv proba testimonială.

Prin încheierea din 21.03.2014 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei B., în baza art. 346 alin. 2 Cod procedură penală, Judecătorul de Cameră Preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. nr. 5536/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B., din 06.01.2014al Parchetului de pe lângă Judecătoria B., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală privind pe inculpatul S. S., trimis în judecată în stare de arest preventiv, pentru infracțiunile mai sus menționate în actul de sesizare al instanței.

B)- A dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul S. S..

La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras de către grefierul de ședință în baza art. 374 C. proc. pen. a actului prin care s-a dispus începerea judecății, instanța i-a întrebat pe inculpați dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, aducând la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.

La judecarea cauzei în primă instanță, conform art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, având în vedere că acțiunea penală nu vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață, instanța a pus în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, referitor la faptul că în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.

La termenul de judecată din 15.04.2014, inculpatul S. S., a declarat personal că recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa și solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, în aplicarea dispozițiilor art. 349 alin. 2, art. 375 alin. 1, 2, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii .

I. S. S. a declarat că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată și a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște, nu le contestă și le însușește.

Audiat fiind inculpatul S. S. a recunoscut în totalitate faptele cu privire la săvârșirea cărora au fost trimis în judecată, în modalitatea reținută în rechizitoriu, aspect confirmat și de probele administrate în cursul urmării penale.

În temeiul art. 349 alin. 2 Cod procedură penală instanța a apreciat că poate soluționa cauza numai pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale, deoarece inculpatul solicită aceasta și recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa și instanța a apreciat că probele sunt suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, iar acțiunea penală vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață.

În consecință, instanța, a dat eficiență cererii inculpatului, apreciind că îndeplinește condițiile prevăzute de art. 349 alin. 2, art. 375 alin. 1, 2, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii, a admis cererea și a trecut la judecarea cauzei numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, trecând la soluționarea laturii penale motivat de faptul că, din probele administrate, rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse, faptele pentru care este trimis în judecată inculpatul având un regim sancționator care exclude pedeapsa detențiunii pe viață.

F. de probatoriul administrat în cauză, rezultă ca faptele penale mai sus descrise există, au fost săvârșite de către inculpat, existând probele necesare si legal administrate.

Instanța de judecată a procedat la soluționarea laturii penale, constatând că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

Faptele mai sus descrise sunt prevăzute de actuala lege penală, intrată în vigoare la data de 01.02.2014, fiind incriminate ca infracțiuni și au fost săvârșite cu vinovăție, nejustificată și imputabilă inculpatului S. S..

Prin actul de sesizare al instanței, încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpat a fost următoarea:

În drept:

1. Fapta inculpatului S. S. care, la data de 13.12.2013, in jurul orei 00.10, pe fondul consumului de alcool, folosindu-se de un patent, a tăiat și sustras 37 m. de cablul electric în valoare de 150 lei de la instalațiile unui carusel ce aparține I.I. J. M. I. amplasat în zona centrală a mun. B. cu ocazia organizării Târgului Anual de C., fiind prins in flagrant de către Poliția mun. B. - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e, g și i Cod penal anterior, cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal anterior.

2. Fapta inculpatului S. S. care, la data de 13.12.2013, in jurul orei 00.20, pe fondul consumului de alcool, a pătruns, pe ușa care nu era asigurată, în două căsuțe amplasate de către P. mun. B. în zonă centrala a municipiului cu ocazia organizării Târgului Anual de C., de unde a sustras două becuri incandescente cu dulie E27 și 2 m. cablu MYYM 2X2.5MM cu STECHER, pe care l-a tăiat cu un patent - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e, g și i Cod penal anterior, cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal anterior.

Infracțiunile au fost comise de către inculpată în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal anterior.

Astfel, prin Sent. pen. nr. 69/05.09.2013 a Judecătoriei B., definitivă prin neapelare la data de, inculpatul S. S. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni ani închisoare pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat și violare de domiciliu. A fost arestat la data de 21.09.2011 și a fost liberat condiționat la data de 26.08.2013, cu un rest rămas neexecutat de 206 de zile. Prin urmare, infracțiunile ce fac obiectul prezentului dosar au fost săvârșite înainte de considerarea ca executată a pedepsei sus menționate, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal .

( când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracțiune este închisoarea mai mare de un an).

Având în vedere că faptele reținute în sarcina inculpatului S. S. au fost săvârșite înainte ca acesta sa fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, in cauza devin incidente dispozițiile art. 33 lit. a Cod penal anterior privind concursul real de infracțiuni.

În aprecierea elementelor constitutive ale infracțiunilor săvârșite de inculpat procurorul a avut în vedere definiția infracțiunii de Furt calificat prev. de art. 208,209 Cod penal anterior:

“ Luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept,

e) într-un loc public;

g) în timpul nopții;

i) prin efracție, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase, ---se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani.”

S-a omis reținerea agravantei prev. de litera c) de către o persoană mascată, deghizată sau travestită, din actele dosarului rezultând că inculpatul era îmbrăcat cu o vesta aparținând S.C. CUP S.A. B., societate de salubritate, ai căror angajați sunt prezenți la orice oră în locurile publice, cu acces la zone de salubrizare, vestă pe care o achiziționase și purta în scopul inducerii în eroare a agenților de pază aflați în perimetrul unde se desfășoară Târgul Anul de C..

II. Faptele mai sus descrise sunt prevăzută și de actuala lege penală, intrată în vigoare la data de 01.02.2014, fiind incriminate ca infracțiune și a fost săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă inculpatului S. S..

În aprecierea elementelor constitutive ale infracțiunilor săvârșite de inculpat instanța are în vedere definiția infracțiunii de Furt calificat prev. de art. 228, 229 Cod penal actual, în noua reglementare a noului Cod penal Infracțiuni contra patrimoniului:

„ (1) Luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept, săvârșit în următoarele împrejurări:

b) în timpul nopții;

c) de o persoană mascată, deghizată sau travestită;

d) prin efracție, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase;--- se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.”

Sub aspectul laturii subiective inculpatul a săvârșit fapta cu vinovăție, fapta fiind comisă cu intenție potrivit art. 16 punctul 1-3 lit. a Cod penal, întrucât acesta a prevăzut și a urmărit rezultatul faptelor sale..

Soluționând acțiunea penală:

În baza textelor de lege enunțat mai sus și a dispozițiilor art. 396 alin. 2 Cod Procedura Penala, instanța a aplicat inculpatului câte o pedeapsa la individualizarea căreia sub aspectul categoriei de pedeapsă și a duratei se vor avea in vedere limitele de pedeapsă fixate de lege, criteriile generale prev. de art. 74 Cod penal, respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, care se evaluează după împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

În concret, instanța a reținut că gravitatea faptelor și pericolul pe care îl reprezintă inculpatul pentru ordinea publică rezultă, pe de o parte din natura și împrejurările în care au fost comise faptele, iar pe de altă parte, din circumstanțele personale ale inculpatului.

Pericolul ridicat al acestor infracțiuni reiese din următoarele împrejurări, respectiv:infracțiunile au fost comise pe fondul consumului de alcool; infracțiunile au fost comise în loc public;infracțiunile au fost comise noaptea;la comiterea acestora inculpatul s-a folosit de mănuși pentru a nu lăsa amprente si astfel să îngreuneze ancheta penala;în același scop, acesta era îmbrăcat cu o vesta aparținând S.C. CUP S.A. B. pentru a induce în eroare agenții de pază aflați în perimetrul unde se desfășoară Târgul Anul de C., fiind deghizat, I. avea asupra sa o rangă și un patent, instrumente folosite la comiterea faptelor; infracțiunile au fost comise de către inculpat în stare de recidivă postcondamnatorie.

În ceea ce privește infracțiunea comisă, pericolul concret pentru ordinea publică reiese din faptul că pentru faptele comise, pedeapsa prevăzută de lege era la data săvârșirii faptelor de la 3 la 15 ani închisoare, și de la 1 la 5 ani închisoare în actuala reglementare penală, indiferent de valoarea prejudiciului, pentru infracțiunea de furt calificat, iar comportamentul antisocial al inculpatului demonstrează periculozitatea acestuia.

Din fișa de cazier judiciar, rezultă că, în inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 69/05.09.2013a Judecătoriei P., definitivă prin neapelare, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni ani închisoare pentru săvârșirea mai multor infracțiuni similare, dar și pentru alt gen de fapte.

A fost arestat la data de 21.09.2011 și a fost liberat condiționat la data de 26.08.2013, cu un rest rămas neexecutat de 206 de zile.

Prin urmare, infracțiunile ce fac obiectul prezentului dosar au fost săvârșite înainte de considerarea ca executată a pedepsei sus menționate, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal anterior.

Antecedența inculpatului demonstrează perseverența pe cale infracțională a acestuia, precum și faptul că executarea unei pedepse privative de libertate nu a creat în conștiința inculpatului o atitudine corectă față de valorile sociale pe care în mod continuu le încalcă prin săvârșirea de noi infracțiuni.

I. nu a realizat clemența de care a beneficiat prin liberarea sa din penitenciar și nu a dat nici un semn că ar intenționa să-și corecteze comportamentul în societate, perseverând în activitatea infracțională.

Având în vedere persoana și conduita inculpatului, lipsa de ocupație, de activități producătoare de venituri licite, existând posibilitatea ca acesta să săvârșească și alte infracțiuni, instanța a apreciat că este oportună pentru reeducarea acestuia, aplicarea unei pedepse severe ca durată și modalitate de executare, formează convingerea instanței că în lipsa unor valori sociale, a săvârșit cu ușurință fapte penale .

Perseverența sa în activitatea infracțională a inculpatului prezintă realmente un pericol social pentru ordinea publică, putând oricând să comită o nouă infracțiune, posibil de o gravitate sporită, iar la stabilirea pericolului public trebuie să se aibă în vedere și datele referitoare la fapte, în cauză, de față din multitudinea de fapte pentru care este cercetat, persistența în comiterea aceluiași gen de infracțiuni și a altui gen de infracțiuni, modul de operare, aspecte creează în rândul opiniei publice un sentiment de insecuritate și neliniște

Executarea pedepsei în regim de detenție este singura în măsură să realizeze scopul educativ și de exemplaritate al acestuia, precum și îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni, dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.

Instanța a apreciat că scopul de prevenire și reeducare poate fi atins prin aplicarea unei pedepse de o durată proporțională cu gravitatea faptei, doar prin aplicarea pedepsei închisorii, care să-și atingă scopul de reeducare și care să sancționeze aceste manifestări în mod corespunzător.

Valoarea economică a bunurilor sustrase va fi avută în vedere ca un element important la individualizarea pedepselor, în sensul ca pedeapsa aplicată să constituie un tratament sancționator adecvat și suficient, valoare care fără a fi derizorie, va fi avută în vedere ca un element important la individualizarea pedepselor, în sensul că pedeapsa aplicată să constituie un tratament sancționator adecvat și suficient.

Cunoașterea caracteristicilor unui infractor prezentă o deosebită importanță pentru determinarea gradului concret de pericol social a acestuia și pentru stabilirea unei pedepse eficiente, deoarece de multe ori, modul de comportare în societate, caracterizat prin disciplină în muncă și o viață conformă cu regulile de conviețuire socială, poate determina concluzia că un inculpat nu a comis infracțiunea datorită înclinației sale pentru comiterea unor fapte antisociale, ci ca urmare a unui complex de împrejurări care au contribuit ca inculpatul să se abată de la conduita sa obișnuită.

Din fișa de cazier emisă de IPJ V., rezultă că inculpatul S. S., la vârsta din prezent de numai 39 de ani, figurează cu antecedente penale, suferind în perioada 1994 - 2011, un număr de 20 de condamnări, în principal pentru fapte de furt, dintre care cea mai mare a fost de 4 ani închisoare, executată în regim de detenție, săvârșirea de infracțiuni împotriva patrimoniului fiind un mod de viață și de câștiguri de subzistență pentru inculpat, faptele din prezenta cauză neconstituind un aspect izolat în comportamentul antisocial al acestuia.

I. a dovedit o inclinație spre fapte antisociale, perseverența infracțională manifestată de acesta evidențiază astfel un grad de pericol social sporit, o persistență în săvârșirea unui anumit gen de infracțiuni, cu o componentă constantă îndreptată împotriva patrimoniului, și nu se poate reține că a fost un incident nefericit în viața inculpatului, că este o excepție de la regula ce indică un comportament prosocial.

Lăsarea în libertate a inculpatului este un pericol pentru societate, prin posibilitatea recurgerii la acțiuni de același gen din partea inculpatului, fiind benefică pentru societate și oportun pentru inculpat, izolarea acestuia de societate, pe o perioadă proporțional cu gravitatea faptelor și cu indicele crescut de incorijibilitate al inculpatului, necesitând izolare acestuia de societate pe o perioadă mai mare de timp, doar prin aplicarea pedepsei închisorii orientată spre maxim, cu executare, în regim de detenție.

În baza art. 396 alin. 2 Cod procedură penală instanța a condamnat pe inculpatul S. S. la pedeapsa închisorii, constatând, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

Instanța a pronunțat condamnarea inculpatului S. S. la pedeapsa închisorii, acesta beneficiind cu privire la pedeapsa ce va fi aplicată de instanță, de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, ca efect al aplicării art. 349 alin. 2, art. 375 alin. 1, 2, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii.

Instanța a soluționat cauza numai pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale, deoarece inculpatul a solicitat aceasta și a recunoscut în totalitate faptele reținute în sarcina sa și instanța a admis cererea acestuia, apreciind că probele sunt suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, acțiunea penală nu vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață., nefiind propuse pentru administrare de probe cu înscrisuri., urmând ca în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii să fie reduse cu o treime.

Față de probatoriul administrat în cauză, conform prevederilor din Codul penal intrat în vigoare la data de 01.02 2014 raportat la reglementările din Codul penal anterior, în baza cărora inculpatul a fost trimis în judecată, în aplicarea legii penale mai favorabile ce rezultă din compararea acelorași fapte care constituie infracțiuni și a instituțiilor de drept penal, instanța a apreciat că în modalitatea descrisa mai sus:

În aplicarea legii penale mai favorabile instanța a constatat că faptele săvârșite de inculpat, în modalitatea reținută mai sus din probe, întrunește în continuare elementele constitutive ale unei infracțiuni prevăzute și în noua reglementare.

Conform art. 5 Cod penal, În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Conform art. 4 Cod penal, Legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative și a măsurilor de siguranță, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte încetează prin . legii noi.

Conform art. 3 din Legea nr. 187/2012

(1) Dispozițiile art. 4 din Codul penal privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile și în situațiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii, inclusiv a formei de vinovăție, cerută de legea nouă pentru existența infracțiunii.

(2) Dispozițiile art. 4 din Codul penal nu se aplică în situația în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire."

În aplicarea rațiunii acestor texte de lege, cu privire la faptele săvârșite de inculpatul S. S., instanța a reținut următoarele:

Infracțiunea de furt calificat, săvârșită de inculpat era pedepsită cu închisoare de la 3 la 15 ani – pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor fiind obligatorie, în Codul penal anterior la art. 209, iar în actualul Cod penal la art. 229 este pedepsită cu închisoarea de la unu la 5 ani.

În ceea ce privește limitele de pedeapsă mai favorabile, instanța urmează să stabilească limitele maxime de pedeapsă prevăzute atât de legea veche cât și de legea nouă pentru infracțiunile pentru care fiecare inculpat a fost trimis în judecată .

În acest sens, instanța a avut în vedere și împrejurarea că la individualizarea cuantumului pedepsei se va reține cauza legală de reducere a pedepsei prevăzută de dispozițiile art. 349 alin. 2, art. 375 alin. 1, 2, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală .

Este evident că noile reglementări sunt mai favorabile atât sub durata pedepsei, categoriile alternative de pedepse, pedepselor accesorii și pedepselor complementare.

Cu privire la instituția recidivei și a concursului de infracțiuni, instanța apreciază că sunt mai favorabile dispozițiile Codului penal anterior, deoarece tehnica de calcul a pedepsei rezultante în caz de concurs de infracțiuni și de recidivă duce la o rezultantă a duratei pedepsei finale mai reduse, și implicit mai favorabil .

Cu privire la reținerea stării de recidivă, deși conform art. 41 Cod penal există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare, spre deosebire de reglementarea anterioară care prevedea la art. 37 lit.. a Cod penal anterior situația recidivei când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracțiune este închisoarea mai mare de un an, față de antecedentele inculpatului, raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de Codul penal actual, există stare de recidivă în ambele reglementări, fiind mai favorabilă cea prevăzută de art. 37 lit. a Cod penal anterior pentru argumentele mai dus reținute.

De asemenea, conform art. 43 Cod penal (1) Dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta, spre deosebire de art. 39 Cod penal anterior conform căruia În cazul recidivei prevăzute în art. 37 alin. 1 lit. a), pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvârșită ulterior și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea anterioară se contopesc potrivit dispozițiilor art. 34 și 35. Sporul prevăzut în art. 34 alin. 1 lit. b) se poate mări până la 7 ani. Dacă pedeapsa anterioară a fost executată în parte, contopirea se face între pedeapsa ce a mai rămas de executat și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea săvârșită ulterior.

Cu privire la concursul de infracțiuni, conform art. 39 Cod penal, în caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și se aplică pedeapsa, după cum urmează: b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, spre deosebire de art. 34 Cod penal anterior conform căruia b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.

În consecință, instanța:

I. În temeiul art. 377 alin. 4 Cod procedură penală raportat la art. 386 Cod procedură penală, a schimbat încadrarea juridică dată faptelor cu privire la săvârșirea cărora s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată prin rechizitoriul din 06.01.2014 în dosar nr. 5536/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. a inculpatului S. S. din infracțiunile de:

- furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e, g, i cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal anterior– Legea nr. 15 din 1968,

toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal anterior,

în infracțiunile de:

- furt calificat prev. de art. 228, art. 229 alin. 1 lit. b, c, d Cod penal - Legea nr. 286 din 2009, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal anterior și cu aplicarea art. 5 Cod penal,

toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal anterior și cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Instanța a pronunțat condamnarea inculpatului S. S., la pedeapsa de

A constat că faptele sunt săvârșite în concurs real în temeiul art. 33 lit. a Cod penal anterior și în temeiul art. 34 lit. b Cod penal anterior și cu aplicarea art. 5 Cod penal contopește pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 3 ( trei) ani închisoare.

Având în vedere istoricul infracțional al inculpatului - faptele deduse judecății în prezenta cauză fiind săvârșite înainte de executarea unei pedepse anterioare, respectiv în perioada liberării condiționate.

I. a pierdut beneficiul liberării condiționate a executării pedepsei anterioare prin comportamentul său de săvârșire de noi fapte în timpul acestei perioade rămase de executat de 206 zile închisoare, iar față de persistența infracțională a inculpatului instanța a apreciat că este necesară revocarea acestui rest, fiind benefică izolarea inculpatului de societatea, scopul de reeducare și prevenție urmând a fi atins prin aplicarea unei pedepse privative de libertate, în condițiile în care modalitate de executare a pedepsei anterioare nu și-a atins scopul.

A contopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, stabilită pentru infracțiunile cu privire la care a fost condamnat prin prezenta hotărâre, cu restul de pedeapsă de 206 zile închisoare ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară aplicată prin sentința mai sus menționată, în pedeapsa cea mai grea de 3 ( trei) ani închisoare.

A dispus ca inculpatul să execute în întregime pedeapsa de 3 ( trei) ani închisoare.

Ca efect al condamnării inculpatului, prin prezenta hotărâre, la pedepsele închisorii cu executare, instanța, în baza art. 72 Cod penal actual raportat la art. 404 alin. 4 Cod procedură penală, a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestului preventiv începând cu data de 13.12..2013 la zi.

În temeiul art. 399 Cod procedură penală a menținut măsura arestului preventiv.

Cu privire la acțiunea civilă, în faza de judecată:

A luat act că partea vătămată I.I.J. M.-I. i nu se constituie parte civilă și constată recuperat prejudiciul.

A luat act că partea vătămată P. municipiului B. prin primar C. C., nu se constituie parte civilă și constată recuperat prejudiciul.

Ca o consecință a condamnării, pentru faptele mai sus menționate, în temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a obligat pe inculpat să plătească statului cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în faza de judecată și lei în faza de urmărire penală, a rămas în sarcina statului și va fi plătită Baroului V. din fondurile Ministerului Justiției.”

Hotărârea primei instanțe a fost apelată de P. de pe lângă Judecătoria B. și de inculpatul S. S..

Motivându-și apelul declarat, P. de pe lângă Judecătoria B. a invocat următoarele critici:

- instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă mult prea severă, raportat la valoarea relativ modică a bunurilor sustrase și la împrejurarea că prejudiciul produs a fost acoperit integral.

Deși limitele de pedeapsă prevăzute de legea nouă pentru faptele comise sunt de la 8 luni la 3 ani și 4 luni închisoare, prima instanță, în procesul de individualizare, a stabilit o pedeapsă în cuantum orientat spre maximul special ce nu corespunde gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana inculpatului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

- în mod greșit s-a dispus confiscarea de la inculpat a următoarelor bunuri: 2 capete cablu electric, un levier, un mâner pentru trafalet și o salopetă reflectorizantă de culoare galben verde cu înscrisul „.”.

Din actele dosarului rezultă că inculpatul a folosit la comiterea faptelor un patent, pentru a tăia cablul sustras și o geantă de voiaj în care s-au descoperit bunurile sustrase, iar, în privința celor 2 capete cablu electric, a levierului și mânerului pentru trafalet nu există dovezi că au fost întrebuințate în mod efectiv la comiterea faptelor și potrivit declarației inculpatului vesta reflectorizantă pe care a purtat-o la comiterea faptelor aparținea gazdei acestuia, fiind restituită pe parcursul urmăririi penale numitei C. M..

- în mod greșit s-a reținut că faptele au fost comise prin efracție întrucât inculpatul a intervenit cu patentul asupra bunului ce a fost sustras și nu asupra unui alt obiect care avea menirea de a împiedica pătrunderea în locul în care s-ar afla bunul ce se dorește a fi însușit pe nedrept.

În aceste condiții, încadrarea juridică reținută de prima instanță este nelegală, agravanta săvârșirii faptei prin efracție nefiind incidentă.

- hotărârea primei instanțe este nelegală pentru că aplicarea legii penale mai favorabile s-a făcut pe instituții si nu global.

De asemenea, deși instanța a apreciat sub aspectul limitelor de pedeapsă că este mai favorabil noul cod penal, nu a adus la cunoștință persoanelor vătămate posibilitatea de a se împăca cu inculpatul prevăzută de legea nouă, care ar fi condus la o soluție de încetare a procesului penal.

I. S. S. a solicitat, în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de lege și de împrejurarea că prejudiciul cauzat persoanelor vătămate a fost recuperat integral prin restituirea bunurilor, reducerea pedepsei aplicate de prima instanță.

Analizând sentința penală apelată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei atât prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, în raport de prevederile art.417 alin.2 Cod procedură penală, C. constată următoarele:

Fiind investită cu soluționarea cauzei, instanța de fond, pe baza analizei amănunțite a probelor administrate în cursul urmăririi penale a reținut o situație de fapt corectă pe care inculpatul S. S. a recunoscut-o în condițiile art.374 alin.4 Cod procedură penală raportat la art.377 Cod procedură penală și art.396 alin.10 Cod procedură penală privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției.

Verificând succesiunea de legi în timp, prima instanță a dat eficiență principiului aplicării legii penale mai favorabile, conform art.5 Cod penal, însă, a procedat la o analiză pe instituții autonome și nu la o evaluare globală, în sensul celor statuate de C. Constituțională prin Decizia nr.265 din 6 mai 2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.5 din Codul penal.

Astfel, prima instanță a reținut că legea nouă este mai favorabilă în raport de limitele de pedeapsă mai reduse prevăzute pentru infracțiunile comise de inculpat, iar, legea veche îi creează o situație mai favorabilă inculpatului pe planul regulilor de sancționare ale concursului de infracțiuni și ale recidivei.

Prin urmare, critica formulată de parchet privind crearea unei lex tertia este fondată, astfel că instanța de apel pentru rezolvarea situației juridice a inculpatului va proceda la o analiză globală în vederea aplicării legii penale mai favorabile.

Criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă.

Sub aspectul condițiilor de tragere la răspundere penală, se reține că potrivit dispozițiilor art.231 alin.2 Cod penal în cazul faptelor prevăzute la art.225, art.229 alin.1, alin.2 lit.b și c și art.230, împăcarea înlătură răspunderea penală, instituție ce nu era prevăzută de vechiul cod penal în cazul infracțiunilor de furt calificat reținute în sarcina inculpatului.

În speță, în faza apelului persoanele vătămate au fost citate și încunoștințate că au posibilitatea împăcării cu inculpatul, însă, nu au înțeles să se manifeste în acest sens, astfel că deși legea nouă este mai favorabilă sub aspectul acestei cauze de înlăturare a răspunderii penale, ea nu este aplicabilă în cauză întrucât nu a intervenit împăcarea părților.

Comparând dispozițiile aplicabile din codul penal din 1968 și pe cele din noul cod penal, prin prisma tuturor instituțiilor de drept penal incidente în cauză, C. reține că deși limitele de pedeapsă prevăzute de legea nouă pentru infracțiunile comise sunt mai mici, aplicarea legii vechi conduce la o soluție mai favorabilă inculpatului sub aspectul regulilor de sancționare ale concursului de infracțiuni și ale recidivei postcondamnatorii.

În situația concursului de infracțiuni dispozițiile art.34 din codul penal anterior prevăd aplicarea unui spor facultativ de până la 5 ani, iar, algoritmul de calcul prevăzut de legea nouă impune aplicarea pedepsei celei mai grele la care se adaugă un spor fix, obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Potrivit dispozițiilor art.43 alin.2 Cod penal pedeapsa rezultată în urma contopirii pedepselor stabilite pentru infracțiunile concurente săvârșite în stare de recidivă se adaugă la restul rămas neexecutat din pedeapsa anterioară, în timp ce vechiul cod penal prevede contopirea între pedeapsa ce a mai rămas de executat și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea săvârșită ulterior.

Prin urmare, pe baza analizei în concret a legii penale favorabile inculpatului S. S. întemeiată pe examinarea condițiilor de incriminare, de tragere la răspundere penală, a pedepselor prevăzute de legile succesive, a condițiilor de existență și tratament sancționator ale concursului de infracțiuni și ale recidivei postcondamnatorii, C. reține că în speță, legea penală mai favorabilă este reprezentată de vechiul cod penal.

Reținând legea veche ca lege mai favorabilă, se constată că, în raport de situația de fapt relevată de probe, faptele inculpatului S. S. care la data de 13.12.2013, în jurul orei 00,10, pe fondul consumului de alcool, folosindu-se de un patent, a tăiat și sustras 37 metri de cablu electric în valoare de 150 lei de la instalațiile unui carusel ce aparține I.I. J. M. I. amplasat în zona centrală a municipiului B. cu ocazia organizării Târgului Anual de C., iar, la data de 13.12.2013 în jurul orei 00,20, a pătruns pe ușa care nu era asigurată, în două căsuțe amplasate de către P. M. B. în zona centrală a municipiului cu ocazia Târgului Anual de C. de unde a sustras două becuri incandescente cu dulie E 27 și 2 metri cablu MYYM 2x2,5 MM cu STECHER, pe care l-a tăiat cu un patent întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de furt calificat prev. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit. g Cod penal din 1968 cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal din 1968 și art.396 alin.10 Cod procedură penală și de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.g Cod penal din 1968 cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal din 1968 și art.396 alin.10 Cod procedură penală, comise în condițiile concursului real de infracțiuni prev. de art.33 lit.a Cod penal din 1968.

Sub aspectul încadrării juridice a faptelor, C. constată că sunt incidente dispozițiile art.4 din Codul penal privind aplicarea legii penale de dezincriminare raportat la circumstanța agravantă de comitere a furtului într-un loc public reglementată de lit.e a art.209 alin.1 Cod penal anterior ce nu mai este prevăzută de legea nouă.

În același timp, se constată că nu este îndeplinită cerința de la art.209 alin.1 lit.i Cod penal anterior – furtul săvârșit prin efracție – câtă vreme probatoriul administrat în cauză relevă faptul că inculpatul a pătruns în căsuțe pe ușa neasigurată și a sustras cele două becuri, iar, acțiunea de sustragere a cablului nu a fost realizată prin pătrunderea într-un loc anume pentru că bunul se afla la un carusel amplasat în piață, în loc liber.

Efracția presupune înlăturarea cu violență, prin efracție, rupere sau alte acte similare a oricărui obiect sau dispozitiv care are menirea de a împiedica pătrunderea într-un anumit loc, astfel că, în speță, în raport de situația de fapt reținută nu este aplicabilă agravanta de comitere a furtului prin efracție, fiind fondată critica invocată de procuror.

De asemenea, nici împrejurarea de comitere a furtului de către o persoană mascată, deghizată sau travestită nu este incidentă în cauză întrucât îmbrăcarea de către inculpat a vestei aparținând S.C. CUP S.A B., societate de salubritate nu putea duce la imposibilitatea recunoașterii sale, ca autor al faptei în sensul cerut de legiuitor.

Ca atare, încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului S. S. este cea de furt calificat comis în timpul nopții.

În raport de limitele de pedeapsă prevăzute de legea veche – de la 3 la 15 ani închisoare la care se aplică reducerea cu o treime conform art.396 alin.10 Cod procedură penală, rezultând un minim de 2 ani închisoare și un maxim de 10 ani închisoare -, în contextul cauzei, ținând seama de împrejurările săvârșirii faptelor, de valoarea redusă a prejudiciului cauzat și recuperat în totalitate, precum și de datele privind persoana inculpatului – antecedentele penale pe care le prezintă, fiind condamnat anterior și liberat condiționat, dar și poziția adoptată pe parcursul procesului penal caracterizată prin recunoașterea faptelor și regretul manifestat, C. apreciază că scopul preventiv-educativ al pedepsei și restabilirea ordinii de drept pot fi obținute și prin stabilirea unor pedepse mai mici inculpatului.

În vederea realizării funcțiilor sale, pedeapsa trebuie să fie adaptată la nevoile de îndreptare ale inculpatului, cu luarea în considerare a împrejurărilor de fapt în care infracțiunile au fost săvârșite, precum și a circumstanțelor personale ale acestuia.

Așa fiind, considerând că o represiune penală excesivă nu este de natură să realizeze cu eficiență scopul sancțiunii penale, instanța de apel, va aplica inculpatului pentru cele două infracțiuni comise câte o pedeapsă în cuantum de 2(doi)ani și 6(șase)luni închisoare ce vor fi în măsură să asigure îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni.

Verificând hotărârea penală și prin prisma criticii formulate de parchet ce vizează măsura de siguranță a confiscării speciale dispusă de prima instanță, C. va reține ca întemeiat motivul de apel invocat.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul S. S. a folosit la comiterea faptelor un patent pentru a tăia cablul sustras, o geantă de voiaj în care s-au descoperit bunurile sustrase, doi saci cu care a acoperit cantitatea de cablu sustrasă și o pereche de mănuși bărbătești.

Prima instanță a dispus confiscarea alături de bunurile menționate mai sus și a 2 capete cablu electric, a unui mâner pentru trafalet, a unui levier și a unei salopete reflectorizante de culoare galben-verde cu înscrisul„S.C. CUP S.A -11”.

Dispozițiile art.118 lit.b Cod penal din 1968 (art.112 alin.1 lit.b Cod penal) prevăd că sunt supuse confiscării bunurile care au fost folosite, în orice mod la săvârșirea unei infracțiuni, dacă sunt ale infractorului.

Prin urmare, este greșită măsura confiscării speciale luate față de bunurile ce nu au fost folosite de inculpat la săvârșirea faptelor și aparțin acestuia – respectiv cele 2 capete cablu electric, levierul și mânerul pentru trafalet, iar, în ce privește salopeta reflectorizantă ce nu aparține inculpatului, se constată că aceasta a fost restituită proprietarului din faza de urmărire penală.

Pentru considerentele arătate, în baza art.421 lit.a Cod procedură penală, C. va admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria B. și de inculpatul S. S. împotriva Sentinței penale nr.185 din 29 aprilie 2014 a Judecătoriei B., hotărâre ce va fi desființată în parte, în latură penală.

Ulterior rejudecării, va fi înlăturată dispoziția privind schimbarea. încadrării juridice dată faptelor reținute în sarcina inculpatului.

Se va descontopi pedeapsa rezultantă de 3(trei)ani închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente.

Vor fi reduse de la 3(trei)ani închisoare la 2(doi)ani și 6(șase)luni închisoare pedepsele aplicate inculpatului pentru săvârșirea celor două infracțiuni de furt calificat prev. de art. 208 alin.1, art.209 alin.1 lit. g Cod penal din 1968 cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal din 1968, art.396 alin.10 Cod procedură penală și art.4 Cod penal.

În baza art.33 lit. a și 34 lit. b Cod penal din 1968 vor fi contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 2(doi)ani și 6(șase)luni închisoare.

Va fi menținută revocarea beneficiului liberării condiționate a restului de pedeapsă de 206 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr.69 din 5.02.2013 pronunțată de Judecătoria B..

În baza art.61 Cod penal din 1968 se va contopi pedeapsa rezultantă de 2(doi)ani și 6(șase)luni închisoare cu restul de pedeapsă de 206 zile închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 2(doi)ani și 6(șase)luni închisoare.

Având în vedere că natura faptelor săvârșite, gradul de pericol social, pedeapsa principală aplicată și datele ce caracterizează persoana inculpatului duc la concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal din 1968, C. va interzice inculpatului S. S. exercițiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, măsură necesară într-o societate democratică și proporțională cu situația care a determinat-o în acord cu dispozițiile art.53 din Constituție și jurisprudența CEDO, pedeapsă ce se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată,

Va fi înlăturată dispoziția vizând confiscarea de la inculpatul S. S. a următoarelor bunuri:

a) 2 capete cablu electric,

b) un levier

c) un mâner pentru trafalet

d) salopetă reflectorizantă de culoare galben – verde cu înscrisul „S.C. CUP S.A”

Se vor restitui inculpatului bunurile prevăzute la punctele a), b) și c) din prezenta decizie.

Se va constata că bunul prevăzut la punctul d) a fost restituit proprietarului în faza urmăririi penale.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Potrivit art.424 alin.3 Cod procedură penală rap. la art.422 Cod procedură penală se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive după data de 29 aprilie 2014.

În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare efectuate în apelurile de față, inclusiv onorariul de 200 lei pentru apărătorul desemnat din oficiu, vor rămâe în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria B. și de inculpatul S. S. împotriva Sentinței penale nr.185 din 29 aprilie 2014 a Judecătoriei B., pe care o desființează, în parte, în latura penală.

Rejudecând cauza:

Înlătură dispoziția privind schimbarea încadrării juridice dată faptelor reținute în sarcina inculpatului.

Descontopește pedeapsa rezultantă de 3(trei)ani închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente.

Reduce de la 3(trei)ani închisoare la 2(doi)ani și 6(șase)luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit. g Cod penal din 1968 cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal din 1968, art.396 alin.10 Cod procedură penală și art.4 Cod penal.

În baza art.33 lit. a și 34 lit. b Cod penal din 1968 contopește pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 2(doi)ani și 6(șase)luni închisoare.

Menține revocarea beneficiului liberării condiționate a restului de pedeapsă de 206 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr.69 din 5.02.2013 pronunțată de Judecătoria B..

În baza art.61 Cod penal din 1968 contopește pedeapsa rezultantă de 2(doi)ani și 6(șase)luni închisoare cu restul de pedeapsă de 206 zile închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 2(doi)ani și 6(șase)luni închisoare.

Aplică inculpatului S. S. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal din 1968 pe durata și în condițiile art.71 Cod penal din 1968.

Înlătură dispoziția vizând confiscarea de la inculpatul S. S. a următoarelor bunuri:

e) 2 capete cablu electric,

f) un levier

g) un mâner pentru trafalet

h) salopetă reflectorizantă de culoare galben – verde cu înscrisul „S.C. CUP S.A”

Restituie inculpatului bunurile prevăzute la punctele a), b) și c) din prezenta decizie.

Constată că bunul prevăzut la punctul d) a fost restituit proprietarului în faza urmăririi penale.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive după data de 29 aprilie 2014.

Cheltuielile judiciare efectuate în apelurile de față, inclusiv onorariul de 200 lei pentru apărătorul desemnat din oficiu, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 29.09.2014.

Președinte,Judecător,

D. DumitrescuGeta S.

Grefier,

C. D.

Redactat D.D

Tehnoredactat D,C.

2 ex/13.10.2014

Judecătoria B.

Judecător R. M. G.

← Traficul de minori. Art.211 NCP. Decizia nr. 551/2014. Curtea de...		Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Hotărâre din... →

Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 545/2014. Curtea de Apel IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 545/2014. Curtea de Apel IAŞI