Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 733/2014. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 733/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 19-11-2014 în dosarul nr. 733/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

C. DE A. IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP

DECIZIE PENALĂ Nr. 733/2014

Ședința publică de la 19 Noiembrie 2014

Completul compus din:

Președinte A. C.-C.

Judecător D. A.

Grefier C. A.

Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul P. C. M. și de partea civilă E. A. împotriva sentinței penale nr. 906 din data de 16.04.2014, pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, având ca obiect lovirea sau alte violențe (art. 180 C.p. și 181 C.p.).

La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că dezbaterile asupra apelului au avut loc în data de 12.11.2014, în ședință publică (cu participarea din partea Ministerului Public a domnului procuror C. S. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Iași), susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când,

C. de A.,

Asupra apelurilor penale de față.

Prin sentința penală nr. 906 din 16.04.2014, Judecătoria V. a hotărât următoarele:

„1. În baza art. 396 al. 1, 2 Cod procedură penală condamnă inculpatul P. G., fiul lui C. și M., născut la 23.04.1988 în V., cetățean român, necăsătorit, studii-8 clase, domiciliat în V., ., ., ., C.N.P.-_, la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 al. 2 Cod penal (art. 180 al. 2 Vechiul Cod penal) cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal, constatând că sub aspectul pedepsei principale legea veche este mai favorabilă.

Conform art. 12 al. 1 din Lg. nr. 187/2012 raportat la art. 5 Noul Cod penal, interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II, lit. b Vechiul Cod penal în condițiile prevăzute de art. 71 al. 1, 2 Vechiul Cod penal.

În baza art. 81 Vechiul Cod penal raportat la art. 5 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate și fixează termen de încercare de 2 ani și 3 luni, conform art. 82 Vechiul Cod penal.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Vechiul Cod penal privind condițiile revocării suspendării executării pedepsei.

În baza art. 71 al. 5 Cod penal dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

2. În baza art. 396 al. 1, 2 Cod procedură penală condamnă inculpatul P. C. M., fiul lui C. și M., născut la 16.06.1984 în V., cetățean român, necăsătorit, studii - 5 clase, domiciliat în V., ., C.N.P. -_, la pedeapsa de 6(șase) luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 193 al. 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 Noul Cod penal (art. 180 al. 2 Vechiul Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal) cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal, constatând că sub aspectul pedepsei principale legea veche este mai favorabilă.

Verificând condițiile stării de recidivă postcondamnatorie pe legea veche, ca stare de agravare - instituție autonomă, în raport de pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1626/05.06.2006 a Judecătoriei V., și în raport de condițiile primului termen al recidivei postcondamnatorii prevăzute de Noul Cod penal, instanța constată că antecedența penală a inculpatului se încadrează în condițiile recidivei postcondamnatorii prevăzută de art. 41 Noul Cod penal.

Constată că sub aspectul tratamentului sancționator al pluralității de infracțiuni sub forma recidivei și al revocării liberării condiționate a restului de 1364 zile rămas de executat din pedeapsa de 9 ani închisoare sus-menționată (pe legea veche), respectiv al recidivei și al revocării liberării condiționate (pe legea nouă) este mai favorabilă legea veche.

În temeiul art. 61 Vechiul Cod penal raportat la art. 5 Noul Cod penal, menține liberarea condiționată a restului de 1364 zile rămas de executat din pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1626/05.06.2006 a Judecătoriei V., definitivă la data de 03.04.2007 conform deciziei penale nr. 279/2007 a Curții de A. Iași, astfel că inculpatul P. C. M. va executa pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, în regim de detenție.

Acțiunea civilă

În baza art. 19, art. 25, art. 397 al. 1 Cod procedură penală admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă E. A., domiciliată în V., ., ., ., și admite acțiunea civilă formulată de S. Județean de Ambulanță V..

În baza art. 19, art. 25, art. 397 Cod procedură penală obligă, în solidar, pe inculpații P. G. și P. C. M. la plata următoarelor sume:

- către partea civilă E. A. a sumei de 2.000 lei - cu titlu de daune morale, respingând restul pretențiilor civile solicitate ca neîntemeiate;

- către partea civilă S. Județean de Ambulanță V. a sumei de 378,6 lei - cheltuieli ocazionate de transportul părții vătămate E. A..

În baza art. 274 al. 1 Cod procedură penală obligă pe fiecare din inculpații P. G. și P. C. M. la plata către stat a câte unei sume de 300 lei, cheltuieli judiciare avansate în cursul urmăririi penale și al judecății.”

Pentru a dispune în sensul celor de mai sus, Judecătoria V. a reținut următoarele:

„Pe rolul acestei instanțe la data de 27.08.2013 sub dosar nr._ a fost înregistrat Rechizitoriul nr. 5064/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria V. din 21.08.2013 prin care în temeiul dispozițiilor art. 262 pct. 1 lit. a Vechiul Cod de procedură penală, art. 228 al. 6 Vechiul Cod de procedură penală, art. 10 lit. c, d, f Vechiul Cod de procedură penală s-a dispus:

1. punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului P. C. M. pentru săvârșirea, în stare de recidivă postcondamnatorie, a infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută și sancționată de art. 180 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și a inculpatului P. G. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută și sancționată de art. 180 alin. 2 Cod penal

2. neînceperea urmăririi penale față de numitul Ciubeica I. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal ( parte vătămată E. A.).

3. neînceperea urmăririi penale față de numiții P. C. M. și P. G. pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod penal;

4. neînceperea urmăririi penale față de numitul E. A. pentru săvârșirea a două infracțiuni de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. 1 Cod penal ( persoane vătămate P. C. M. și P. G.).

În esență, în cuprinsul actului de sesizare s-a reținut în sarcina inculpaților P. C. M. și P. G. că, în seara de 30.11.2012, au aplicat lovituri părții vătămate E. A., cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 6-7 zile îngrijiri medicale.

În susținerea actului de sesizare au fost indicate următoarele mijloace de probă:

- plângerea și declarația persoanei vătămate E. A. (filele 7, 9);

- certificatul medico-legal nr. 808 din 03.12.2012 eliberat de S. Medico-legal Județean V. ( fila 8);

- declarațiile învinuitului/inculpatului P. G. ( filele 11-14, 16-17);

- declarațiile învinuitului/inculpatului P. C. M. (filele 19-21,24);

- declarațiile martorilor Ciubeica I. ( filele 25, 26), E. L. G. ( fila 27), P. L. ( fila 28), B. D. R. (fila 29), Robac A. ( filele 30-31, 34-35), D. V. A. (filele 32-33), A. A. I. (filele 36-37).

Inculpații au fost audiați atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței, inculpatul P. C. M. solicitând audierea martorului A. A. I., iar inculpatul P. G. declarând că nu solicită alte probe.

Au fost audiați și martorii din lucrări și s-au atașat fișele de cazier judiciar ale celor doi inculpați și copia sentinței penale nr. 1626/2006 a Judecătoriei V. în ceea ce-l privește pe inculpatul P. C. M..

Partea vătămată E. A., la termenul din data de 08.10.2013, s-a constituit parte civilă cu suma de 4.800 lei cu titlu de daune morale, reprezentând suferința suportată pe durata celor 4 luni necesare refacerii.

S. de Ambulanță Județean V. s-a constituit parte civilă cu suma de 378,6 lei, c/val cheltuieli efectuate cu transportul și asistența medicală acordate părții vătămate E. A., cerere însoțită de decont justificativ (filele 11-12).

Analizând actele și lucrările dosarului prin coroborarea probatoriilor administrate, instanța reține următoarele:

În fapt,

În ziua de 30.11.2012, la locuința numitului E. A. au venit mai mulți tineri, printre care și numiții Robac A., A. A. I. și D. V. A., unde au consumat băuturi alcoolice, serbând ziua de „Sfântul A.”. În jurul orelor 21:30, partea vătămată E. A., însoțit de Robac A., A. A. I. și D. V. A. au hotărât să meargă la magazinul „Los Amigos”, situat în zona gării a municipiului V., pentru a consuma bere. Astfel, aceștia au mers la magazinul sus-menționat unde au stat până în jurul orelor 22:00 când, E. A. a fost sunat de concubina sa – B. D. și a hotărât să meargă acasă. Acesta s-a deplasat prin fața blocului 377, iar când a ajuns în fața barului „Traffic” a fost observat de inculpatul P. C. M. care se afla în acest bar, însoțit de inculpatul P. G., E. L. G. și M. C..

Inculpatul P. C. M. a ieșit din bar și s-a îndreptat către partea vătămată E. A. și, pe fondul unui conflict mai vechi, cei doi au început să discute în contradictoriu. Ulterior, cei doi au început să se îmbrâncească și să-și aplice reciproc lovituri cu pumnii. În acest timp, martora E. Laria G., care știa că cei doi au neînțelegeri, a ieșit din barul „Traffic” pentru a vedea ce se întâmplă. Aceasta i-a observat pe cei doi cum se îmbrânceau și se loveau reciproc cu pumnii și la un moment dat, amândoi cum se împingeau, au căzut pe sol în fața barului. E. Laria G. s-a speriat și a început să țipe, după care a revenit în local și l-a anunțat pe inculpatul P. G. despre faptul că fratele său M. este implicat într-o altercație cu E. A.. În acel moment, inculpatul P. G. a ieșit din bar și s-a apropiat de cei doi, care încă se aflau încăierați și căzuți pe sol. În momentul în care a ajuns lângă aceștia, inculpatul P. G. a început să-i aplice lovituri cu pumnii și picioarele părții vătămate E. A. care se afla căzut pe sol. Imediat a intervenit și martorul Robac A. care a încercat să-i despartă pe aceștia și, ulterior, a venit E. L. G. care l-a ajutat pe inculpatul P. C. M. să se ridice. În acest timp, E. A. s-a ridicat, a scos cureaua de la pantaloni și a început să-l lovească pe inculpatul P. G., după care a început să fugă. Inculpatul P. G. a alergat în urma acestuia, l-a ajuns și i-a pus piedică, iar numitul E. A. a căzut. În timp ce E. A. se afla căzut pe sol, inculpatul P. G. a continuat să îl lovească pe acesta cu pumnii și picioarele.

Ulterior, partea vătămată a reușit să se ridice și a fugit de la locul altercației însă, la scurt timp, a căzut când a ajuns în fața poștei de pe peronul gării. De aici, acesta a fost transportat cu o ambulanță la Spitalul Județean de Urgență V., unde i-au fost acordate îngrijiri medicale.

La data de 03.12.2012, partea vătămată E. A. s-a prezentat la S. de Medicină Legală V. unde a fost examinat și a fost întocmit Certificatul Medico-Legal nr. 808 din 03.12.2012. Din concluziile medico-legale s-a stabilit că E. A. prezintă leziuni traumatice de tipul hemoragiei subconjunctivale, plăgii contuze, tumefacției, excoriației și echimozei și necesită 6-7 zile de îngrijiri medicale.

Fiind audiat, inculpatul P. C. M. a recunoscut parțial fapta, afirmând că a avut în seara respectivă un conflict cu vătămatul, pe fondul unor neînțelegeri mai vechi, împrejurare în care nu-și amintește dacă i-a aplicat vreo lovitură acesteia fiindcă era în stare de ebrietate. De asemenea, arată inculpatul că fratele său, inculpatul P. G., l-a lovit pe vătămat atunci când acesta a scos cureaua să-i lovească ( fila 47).

Inculpatul P. G. confirmă în declarația dată conflictul din seara respectivă, arătând că a lovit-o pe partea vătămată în încercarea de a o despărți de fratele său, fiind și el la rândul său lovit de aceasta.

Fapta inculpaților de a aplica lovituri părții vătămate E. A. este confirmată astfel de declarațiile acestora coroborate cu restul probelor administrate în cauză.

Astfel, și în declarația dată în cursul urmăririi penale (fila 11), inculpatul P. G. arată că l-a lovit pe vătămat cu pumnii și picioarele în momentul în care l-a despărțit de fratele său, astfel că vătămatul a scăpat fugind.

De asemenea, și inculpatul P. C. M., în declarația dată în fața procurorului (filele 19-20) arată că a aplicat lovituri părții vătămate însă, în contextul unei altercații cu aceasta, după ce partea vătămată a lovit prima.

Instanța nu va reține însă conduita agresivă a părții vătămate ca și motiv pentru comiterea faptei de către cei doi inculpați având în vedere că această ipoteză nu este susținută de ansamblul probelor administrate.

Astfel, în declarația dată în cursul urmăririi penale, martora E. L. G., care se afla la acel moment cu inculpații în bar, arată că inculpatul P. C. M., în momentul în care l-a văzut pe geam pe vătămat, a ieșit afară pentru a discuta cu acesta, iar când a mers după acesta a observat că se îmbrâncea cu partea vătămată, aplicându-și reciproc lovituri, ea fiind cea care l-a anunțat despre aceasta pe celălalt coinculpat. De asemenea, arată aceasta că, în momentul în care P. G. a ajuns lângă cei doi, a început să aplice lovituri cu pumnii și picioarele părții vătămate.

Și declarațiile martorei P. L. (fila 28), barman la barul „Traffic” în seara respectivă, arată modul de derulare a faptelor, din care rezultă că inculpatul P. C. M. a fost cel care l-a lovit inițial pe vătămat, ulterior intervenind și inculpatul P. G..

Aceeași situație este confirmată și de martorii B. D. R., Robac A. și D. V., în declarațiile date în cursul urmăririi penale.

În fața instanței de judecată, martora E. L. G. și Robac A. nu au menținut în totalitate declarațiile date în cursul urmăririi penale, instanța urmând a nu le lua în considerare ca urmare a faptului că nu se corelează cu restul probelor administrate, inclusiv declarațiile inculpaților. Astfel, declarația martorei E. L. este contrazisă chiar de inculpați în declarațiile date, aceasta afirmând că nu l-a văzut pe inculpatul P. G. în zonă, fapt infirmat chiar de către acesta.

De asemenea, martorul Robac A. afirmă că nu ar fi văzut ce s-a întâmplat fiindcă a stat în bar, iar când a ieșit l-a văzut pe vătămat la salvare, aspect nereal întrucât din probele administrate rezultă că vătămatul a reușit să fugă de la locul conflictului, căzând abia în zona Poștei de la gară, unde a fost chemată salvarea.

Prin urmare, întrucât situația de fapt reținută în actul de inculpare se coroborează cu faptele și împrejurările ce rezultă din ansamblul probatoriului administrat în cauză, cu excepția declarațiilor date în fața instanței la care s-a făcut referire anterior, instanța constată că săvârșirea faptelor și vinovăția inculpaților au fost dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă, fiind răsturnată în mod evident prezumția legală relativă de nevinovăție instituită în favoarea acestora prin dispozițiile art. 99 și art. 4 Noul Cod procedură penală, art. 23 alin. 11 din Constituția României și art. 6 paragraf 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 103 Cod procedură penală care stipulează că „probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege și sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză”.

Principiul liberei aprecieri a probelor lasă instanței de judecată libertatea de a aprecia concludența tuturor probelor, indiferent de faza procesuală în care au fost administrate, iar principiul aflării adevărului, consacrat de art. 5 Cod de procedură penală, impune instanței de judecată să dea valoare acelor probe care, coroborate cu alte probe legal administrate, exprimă adevărul.

Criteriul determinant în aprecierea probelor îl constituie forța acestora de a exprima adevărul, instanței revenindu-i răspunderea de a reține și aprecia aceste probe, ținând cont de întregul material probator administrat.

În drept,

Fapta inculpaților P. C. M. și P. G. care, în seara de 30.11.2012, au aplicat lovituri cu pumnii și picioarele părții vătămate E. A., cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 6-7 zile îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive a infracțiunii de lovire și alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii de lovire sau alte violențe este realizat prin acțiunea inculpaților care au exercitat acte de violență asupra părții vătămate cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 6-7 zile îngrijiri medicale.

Infracțiunea s-a consumat în momentul producerii vătămării, moment în care s-a produs și încălcarea relațiilor sociale ce vizează integritatea corporală și sănătatea persoanei fizice.

Sub aspectul laturii subiective, atitudinea psihică a inculpaților P. C. M. și P. G. față de faptă și urmările acesteia îmbracă forma de vinovăție a intenției indirecte în sensul art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod penal care are corespondent în dispozițiile art. 16 alin. 3 lit. b Noul Cod penal.

Forma agravată din Noul Cod penal ( art. 193 alin. 2 ) are în vedere producerea unor leziuni traumatice sau afectarea sănătății unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin cel mult 90 de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare și are corespondent în forma agravată din 180 alin. 2 Vechiul Cod penal ( în situația în care vătămarea produsă necesită pentru vindecare între una și 20 de zile îngrijiri medicale), în vătămarea corporală din art. 181 Vechiul Cod penal ( în situația în care vătămarea produsă necesită pentru vindecare între 21 și 60 zile îngrijiri medicale).

Sub imperiul Noului Cod penal, fapta inculpaților P. C. M. și P. G. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin. 2, vinovăția acestora fiind prevăzută de art. 16 alin. 3 lit. b Noul Cod penal.

Aplicare art. 5 Noul Cod penal

Potrivit dispozițiilor art. 5 Noul Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se va aplica legea penală mai favorabilă.

În cazul infracțiunii prevăzute de art. 180 alin. 2 Cod penal, caracterul de lege penală mai favorabilă va fi determinat prin raportarea pedepsei la gravitatea urmăririi produse.

Astfel, în situația în care pentru vătămarea produsă sunt necesare între una și 20 de zile îngrijiri medicale – cum este situația în cauza de față - instanța constată că este mai favorabilă incriminarea anterioară, deoarece prevede sancțiunea cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, spre deosebire de Noul Cod penal, în care se prevede sancțiunea cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani sau amendă.

Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, întrucât s-a stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că faptele există, constituie infracțiuni sub aspectul laturii obiective și au fost săvârșite de către inculpații P. C. M. și P. G. cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța va dispune condamnarea acestora.

La stabilirea și aplicarea pedepselor instanța va ține seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

De altfel, ca să-și poate îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii ( privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana inculpatului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate doar printr-o justă individualizare a sancțiunii care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei inculpatului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor conduite și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce urmează a fi stabilite fiecăruia din cei doi inculpați vor fi avute în vedere împrejurările și modul de comitere a faptei care implică acțiuni violente, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, urmările produse, persoana fiecăruia dintre ei, antecedența lor penală, conduita avută ulterior comiterii faptei, vârsta acestora și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Protejarea integrității și a sănătății persoanelor care este un obiectiv al legii penale poate fi atins numai prin aplicarea unor sancțiuni apte să conducă atât la atingerea scopului educativ cât și a scopului preventiv al pedepsei.

Pentru considerentele mai sus-expuse instanța va condamna pe inculpatul P. G. la o pedeapsă de 3 (trei) luni închisoare și pe inculpatul P. C. M. la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 al. 2 Cod penal (180 alin. 2 Vechiul Cod penal) cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal, constatând că sub aspectul pedepsei principale legea veche este mai favorabilă )

Conform art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 raportat la art. 5 alin. 1 Noul Cod penal va interzice fiecăruia din cei doi inculpați, în condițiile arătate de art. 71 alin. 1 și 2 Cod Vechiul Cod penal exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a Vechiul Cod penal ( dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective) și lit. b Cod penal (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat cu titlu de pedeapsă accesorie).

În ceea ce-l privește pe inculpatul P. G., la individualizarea modalității de executare a pedepsei principale, instanța, în baza art. 81 alin. 1 Cod penal din 1968 cu referire la art. 5 Noul Cod penal, va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe perioada unui termen de încercare de 2 (doi) ani și 3 ( trei) luni stabilit potrivit dispozițiilor art. 82 vechiul Cod penal din 1968, pentru următoarele motive:

Reglementarea art. 81 și urm. Vechiul Cod penal este mai favorabilă prin prisma condițiilor de acordare – nu există limită legală a pedepsei pentru aplicabilitatea ei, limita pedepsei concret aplicată pentru o infracțiune este mai ridicată, antecedentele care constituie impediment la acordare sunt mai restrânse, obligațiile pe durata termenului de încercare sunt mai puține.

În baza art. 83 Cod penal din 1968 va atrage atenția inculpatului P. G. că dacă în cursul termenului de încercare va săvârși din nou o infracțiune pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată dispunând executarea în întregime a pedepsei care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

În baza art.71 alin.5 Cod penal va dispune suspendare executării pedepsei accesorii aplicate inculpatului P. G. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

În privința inculpatului P. C. M., instanța constată că acesta nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind condamnat anterior la pedeapsa de 9 ani închisoare prin sentința penală nr. 1626/05.06.2006 a Judecătoriei V., definitivă la data de 03.04.2007, pedeapsă din care a fost liberat condiționat cu un rest de 1364 zile rămas de executat, fapta din prezenta cauză fiind comisă în cursul liberării condiționate.

Instanța constată că dispozițiile privind recidiva postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a Vechiul Cod penal au corespondent în art. 41 Noul Cod penal, fiind îndeplinite condițiile celor doi termeni ai recidivei în ambele reglementări.

Sub aspectul tratamentului sancționator, instanța constată că este mai favorabilă legea veche atât în ceea ce privește sancționarea recidivei, cât și în ceea ce privește dispozițiile care reglementează revocarea liberării condiționate(art. 61 Vechiul Cod penal - art. 104 Noul Cod penal). Astfel, potrivit noului Cod penal, în cazul în care după acordarea liberării cel condamnat a săvârșit o nouă infracțiune, instanța revocă liberarea și dispune executarea restului de pedeapsă, spre deosebire de reglementarea anterioară, potrivit căreia, dacă cel liberat a comis o nouă infracțiune în cursul liberării condiționate, instanța, ținând seama de gravitatea acesteia, poate dispune fie revocarea acesteia, fie menținerea liberării.

Față de gravitatea concretă a faptei comisă de inculpatul P. C. M. în speța de față, de restul de pedeapsă rămas de executat, de perioada scursă de la data liberării condiționate (31.08.2011), instanța va menține liberarea condiționată a restului de 1364 zile rămas de executat din pedeapsa de 9 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 1626/2006 a Judecătoriei V., inculpatul urmând să execute pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată în prezenta cauză, în regim de detenție.

ACȚIUNEA CIVILĂ

Cu privire la solicitarea părții civile E. A. privind acordarea de despăgubiri civile cu titlu de daune morale.

Daunele morale sunt cele care rezultă din vătămarea unui drept nepatrimonial sau interes personal nepatrimonial, acestea nefiind susceptibile de evaluare bănească. Deși nu există o reglementare legală privind evaluarea și stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial, instanța trebuie să raporteze această evaluare la o . criterii desprinse din jurisprudență cum ar fi: consecințele negative suferite de partea vătămată pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori sau intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării de către cel prejudiciat.

Instanța va aprecia cuantumul prejudiciului moral, în funcție de circumstanțele concrete ale cazului pendinte, întrucât acesta nu poate fi stabilit prin rigori abstracte stricte, din moment ce le diferă de la persoană la persoană.

De aceea, nici C. Europeană ( Hotărârea din 29 martie 2000, R. contra României – Hotărârea din 29 aprilie 2002, Prety c. Regatul Unit; - Hotărârea din 9 noiembrie 2010, în cauzele conexate C-92/09, Volker und Markus Schecke GbR C-92/09)c/Land Hessen), atunci când acorda despăgubiri morale nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ei judecă în echitate.

În ceea ce privește existența prejudiciului moral, instanța apreciază că acordarea sumei de 2.000 lei cu titlu de daune morale părții vătămate E. A. este în măsură să diminueze suferința afectivă, atingerile aduse sentimentelor intime, vătămarea onoarei părții vătămate, produse prin fapta inculpaților, precum și disconfortul creat de leziunile cauzate, evidențiate în certificatul medico-legal, situație care a afectat în mod negativ participarea acestuia la viața socială și de familie.

Este de necontestat că prin natura sa nepecuniară, acest prejudiciu nu poate fi exprimat în bani, dar nici nu este oportună o altă modalitate de reparare. Așa fiind, fără a face abuz de aplicarea unor reguli rigide ori arbitrare, instanța consideră că, prin admiterea în parte a cererilor privind daunele morale, pentru suma mai sus indicată, se asigură o reparație bazată pe un raport echitabil între faptă și prejudiciul suferit pe plan psihic, în contextul factual al cauzei.

Reținem că partea vătămată a suferit leziuni traumatice de tipul hemoragiei subconjunctivale, plăgii contuze, tumefacției, excoriației și echimozei care au necesitat 6-7 zile de îngrijiri medicale, fără a impune internarea acesteia, din niciuna din probele administrate în cauză nerezultând o perioadă de 4 luni în care aceasta să fi fost afectată în desfășurarea vieții obișnuite.

Mai mult, instanța apreciază că deși partea vătămată a suferit, într-adevăr, un prejudiciu moral de pe urma infracțiunii, aceasta nu se cuvine a se transforma într-o nejustă cauză de îmbogățire și de obligare la plata inechitabilă a unei alte sume pecuniare decât cea acordată. În consecință, apreciind că suma evidențiată este echitabilă și suficientă în raport de circumstanțele speței, instanța consideră că fapta săvârșită nu trebuie să se constituie într-un mijloc de constrângere legală de a acorda părții vătămate reparații pecuniare care nu i se cuvin, și nici o ocazie - nefericită - a acesteia din urmă de a obține sume de bani, în mod nejustificat.

Potrivit dispozițiilor art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, așa cum a fost modificat prin art. 1 pct. 34 din O.U.G. nr. 72/2006, persoanele, care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efectiv ocazionate de asistența medicală acordată.

Sumele reprezentând cheltuieli efective vor fi recuperat de către furnizorii de servicii medicale.

Pentru considerentele mai sus-expuse, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale va admite acțiunea civilă a Serviciului Județean de Ambulanță V., urmând ca inculpații, în solidar, să fie obligați să achite acestuia suma solicitată cu titlu de despăgubiri civile.

În consecință, instanța, în baza art. 19, art. 25, art. 397 alin. 1 Noul Cod de procedură penală va obliga, în solidar, pe inculpații P. C. M. și P. G. să achite părții civile E. A. suma de 2.000 lei cu titlu de despăgubiri civile constând în daune morale, respingând restul pretențiilor formulate de aceasta ca neîntemeiate, precum și la plata către partea civilă S. Județean de Ambulanță V., cu titlu de despăgubiri civile, a sumei de 378,6 lei ( c/val transport și asistență medicală)”

În termen legal această sentință a fost atacată cu apel, de partea civilă E. A. și inculpatul P. C. M. fiind criticată pentru nelegalitate și netemeinicie, fără ca să indice în scris motivele de nemulțumire.

Inculpatul P. C. M. a arătat în cerere că este nemulțumit de această condamnare fără să arate în concret nemulțumirea și la un termen de judecată a depus un memoriu prin care arată că a fot o greșeală din partea lui, că este cuminte și că dorește ca să se împace cu partea civilă E. A. instanța de apel acordându-i termen în acest sens însă, partea civilă nu s-a prezentat la judecarea apelului și nici nu a motivat apelul.

Examinând sentința atacată sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 417 al. 2, Cod proc. penală, instanța de control judiciar constată că apelul inculpatului P. C. M. este fondat iar apelul părții civile E. A. este nefondat așa cum se va dezvolta în continuare.

Instanța de fond a reținut în mod corect, pe baza probelor administrate, situația de fapt, făcându-se și o încadrare juridică a faptei săvârșite de cei doi inculpați.

Individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de „lovire sau alte violențe” prevăzută de vechiul Cod penal, s-a făcut cu respectarea tuturor exigențelor art. 72 Cod penal. S-au avut în vedere atât modalitatea concretă de săvârșire a faptei și consecințele produse, precum și datele care caracterizează pe inculpați și limitele speciale ale pedepsei.

Aspectele sesizate din oficiu de instanța de control judiciar, privesc greșita încadrare în drept a infracțiunii pentru care au fost condamnați cei doi inculpați și inserarea în dispozitivul hotărârii a unor mențiuni care nu se regăsesc în dispozițiile art. 404 Cod procedură penală, articol care arată ce trebuie să cuprindă dispozitivul unei hotărâri.

Aceste nereguli îi privesc pe ambii inculpați, atât pe apelant cât și pe inculpatul intimat P. G., așa încât în baza art. 419 Cod proc. penală urmează să se extindă efectele apelului și cu privire la acest inculpat.

Cu referire la greșita încadrare în drept a faptei, pentru care au fost condamnați cei doi inculpați, C. reține că deși instanța de fond motivează că, „…este mai favorabilă incriminarea anterioară, deoarece prevede sancțiunea cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, spre deosebire de Noul Cod penal, în care se prevede sancțiunea cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani sau amendă.” ”…Sub aspectul tratamentului sancționator, instanța constată că este mai favorabilă legea veche atât în ceea ce privește sancționarea recidivei, cât și în ceea ce privește dispozițiile care reglementează revocarea liberării condiționate…”, când dispune condamnarea atât în minută cât și în dispozitiv îi condamnă pe inculpați pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 al. 2 Cod penal (art. 180 al. 2 Vechiul Cod penal) cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal.

Judecătorul fondului mai inserează și în dispozitivul hotărârii după aplicarea pedepsei și încadrarea în drept a faptei: „…constatând că sub aspectul pedepsei principale legea veche este mai favorabilă.”

Trecând în paranteze articolul de lege pe care l-a considerat mai favorabil nu înseamnă că judecătorul fondului a făcut o corectă încadrare în drept pe legea mai favorabilă așa cum prevăd disp. art. 5 din Codul penal.

Cu referire la conținutul dispozitivului hotărârii, se constată că judecătorul fondului nu a respectat prevederile art. 404 Cod proc. penală, care indică ceea ce trebuie să conțină dispozitivul.

Astfel, în cuprinsul dispozitivului sunt inserate următoarele mențiuni:

„Verificând condițiile stării de recidivă postcondamnatorie pe legea veche, ca stare de agravare - instituție autonomă, în raport de pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1626/05.06.2006 a Judecătoriei V., și în raport de condițiile primului termen al recidivei postcondamnatorii prevăzute de Noul Cod penal, instanța constată că antecedența penală a inculpatului se încadrează în condițiile recidivei postcondamnatorii prevăzută de art. 41 Noul Cod penal. „ si

„Constată că sub aspectul tratamentului sancționator al pluralității de infracțiuni sub forma recidivei și al revocării liberării condiționate a restului de 1364 zile rămas de executat din pedeapsa de 9 ani închisoare sus-menționată (pe legea veche), respectiv al recidivei și al revocării liberării condiționate (pe legea nouă) este mai favorabilă legea veche.”

Aceste mențiuni sau mai degrabă considerații ce țin de argumentele care au condus judecătorul fondului la concluzia că legea penală veche este mai favorabilă, însă acestea își aveau locul în expunerea de motive, pe care de altfel a și făcut-o, adică a motivat de ce consideră legea penală veche mai favorabilă.

Cât privește apelul părții civile acesta nefiind motivat instanța de apel nu a identificat vreun motiv de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii.

Instanța de control judiciar apreciază că despăgubirile care au fost stabilite pentru partea civila-apelanta sub aspectul daunelor morale au fost în mod just individualizate, suma de 2.000 lei fiind în măsură să-i diminueze suferința psihică încercată, neimpunându-se majorarea acestora așa încât latura civilă a cauzei a fost rezolvată legal și temeinic.

Așa fiind, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b, Cod procedură penală, apelul părții civile urmează să fie respins ca nefondat iar în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală apelurile celor doi inculpați și prin extindere așa cum s-a arătat mai sus vor fi admise.

Văzând și disp. art. 275 al. 2 din noul Cod de procedură penală partea civilă-apelantă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare în apelul inculpatului P. C. M. vor rămâne în sarcina statului, conform art. 275 al. 3 din noul Cod de procedură penală.

Pentru aceste motive,

În numele legii

Decide:

Admite apelul declarat de inculpatul P. C. M., fiul lui C. și M., născut la data de 16.06.1984 în mun. V., domiciliat în mun. V., ., ., ap. 1, CNP_, împotriva sentinței penale nr. 906 din 16.04.2014 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, sentință pe care o desființează, în parte, în latura penală.

În baza dispozițiilor art. 419 Cod procedură penală, extinde efectele apelului declarat de inculpatul P. C. M. și în privința inculpatului P. G., fiul lui C. și M., născut la data de 23.04.1988 în mun. V., domiciliat în mun. V., ., ., ap. 1, CNP_.

Rejudecând cauza:

Modifică încadrarea în drept a faptei comisă de inculpatul P. C. M. la data de 30.11.2012 reținuta prin sentința penala apelata din infracțiunea de ”lovire sau alte violențe” prev. și ped. de art. 193 alin. (2) Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 Noul Cod penal și art. 5 Cod penal,în infracțiunea de ”lovire sau alte violențe” prev. și ped. de art. 180 alin. (2) din Codul penal din 1968, cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a) din Codul penal din 1968 și art. 5 Cod penal.

Modifică încadrarea în drept a faptei comisă de inculpatul P. G. la data de 30.11.2012 reținuta prin sentința penala apelata din infracțiunea de ”lovire sau alte violențe” prev. și ped. de art. 193 alin. (2) Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 5 Cod penal,în infracțiunea de ”lovire sau alte violențe” prev. și ped. de art. 180 alin. (2) din Codul penal din 1968, cu aplicarea dispozițiilor art. 5 Cod penal.

Înlătură din cuprinsul sentinței penale apelate următoarele două mențiuni ce îl privesc pe inculpatul P. C. M.:

”Verificând condițiile stării de recidivă postcondamnatorie pe legea veche, ca stare de agravare - instituție autonomă, în raport de pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1626/05.06.2006 a Judecătoriei V., și în raport de condițiile primului termen al recidivei postcondamnatorii prevăzute de Noul Cod penal, instanța constată că antecedența penală a inculpatului se încadrează în condițiile recidivei postcondamnatorii prevăzută de art. 41 Noul Cod penal” și

”Constată că sub aspectul tratamentului sancționator al pluralității de infracțiuni sub forma recidivei și al revocării liberării condiționate a restului de 1364 zile rămas de executat din pedeapsa de 9 ani închisoare sus-menționată (pe legea veche), respectiv al recidivei și al revocării liberării condiționate (pe legea nouă) este mai favorabilă legea veche”.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă E. A., domiciliat în mun. V., ., ., ., împotriva sentinței penale nr. 906 din 16.04.2014 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._ .

În baza dispozițiilor art. 275 alin. (3) Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării apelului declarat de inculpatul P. C. M., rămân în sarcina statului.

În baza dispozițiilor art. 275 alin. (2) Cod procedură penală, obligă pe partea civilă E. A. să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate cu soluționarea apelului pe care l-a declarat în prezentul dosar.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 19.11.2014.

Președinte, Judecător,

A. C.-C. D. A.

Grefier,

C. A.

Red si tehnored jud. AD_

Tehnored gref RCL_

2EX

Jud fond S. L. C.

← Ultrajul contra bunelor moravuri. Art.375 NCP. Decizia nr....		Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... →

Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 733/2014. Curtea de Apel IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 733/2014. Curtea de Apel IAŞI