Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 416/2015. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 416/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 416/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

C. DE A. IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP

DECIZIE Nr. 416/2015

Ședința publică de la 13 Mai 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE D. A.

Judecător A. C.-C.

Grefier C. L.

Ministerul Public - P. de pe lângă C. de A. Iași – a fost reprezentat la termenul din 29.04.2015 prin procuror C. S.

S-a luat examinare judecarea apelurilor formulate de inculpatul D. O. și P. de pe lângă Judecătoria P. împotriva sentinței penale nr. 278/18.11.2014 pronunțată de Judecătoria P. în dosar_, având ca obiect infracțiuni privind circulația pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002).

La apelul nominal lipsesc părțile.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Dezbaterile asupra apelului penal de față au avut loc în ședința publică din data de 29 aprilie 2015, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, în conformitate cu prevederile art. 391 al. 1 Cod procedură penală, s-a stabilit termen pentru pronunțare pentru azi, când,

Asupra apelului penal de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 278 din 18.11.2014 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr. _ s-a dispus:

„Condamnă inculpatul D. O., fiul lui I. si E., nascut la 9.08.1973, domiciliat în Iași,., Cămin 1, Tr.I, ., CNP_, la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare pentru savarsirea infractiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art.335 al.2 Cod pen, cu aplic.art. 5 al.1 și 44 al.1 Cod pen, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev.art.86 alin.2 din OUG 195/2002, cu aplic. art. 37 lit.a Cod pen din 1969 și pedeapsa complementară a interzicerii timp de 2 ani a exercitării dreptului de a conduce autovehicule, conf.art.66 al.1 lit.i Cod pen.

In temeiul art.44 al.2 și 39 al.1 lit.b C.pen. contopește prezenta pedeapsă cu pedeapsa de 7 (șapte) luni închisoare aplicată prin sen.pen.nr.1307 /2.04.2009 a Judecătoriei Iași (definitivă prin dec.pen.nr.425/5.11.2009 a Curții de A. Iași) și aplica inculpatului pedeapsa rezultantă de 10 (zece) luni și 10 (zece) zile închisoare.

În tem.art.45 al.1 Cod pen, aplică pedeapsa complementară a interzicerii timp de 2 ani a exercitării dreptului de a conduce autovehicule, conf.art.66 al.1 lit.i Cod pen.

Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev.de art.65 rap.la art. 66 al.1 lit.i Cod pen.

În tem.art.274 al.1 Cod pr.pen, obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 400 lei.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr.941/P/2012 din 25 Octombrie 2013 a fost trimis în judecată inculpatul D. O. privind săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană.., căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prev. de art. 86 al.2 din OUG 195/2002/R, cu aplic. 37 lit. a Cod Penal din 1969.

Prin același rechizitoriu s-a mai dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul D. O. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în declarații, prev. de art. 292 Cod Penal din 1969, întrucât nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege sub aspectul laturii obiective.

În fapt se reține că la data de 1.03.2012, organele de poliție din cadrul IPJ lași -Serviciul Rutier, au procedat regulamentar la oprirea în trafic, pe DE 583, pe raza localității Bălțați, jud.lași a autoturismului Mercedes cu număr de înmatriculare KA CO 35, ca urmare a sesizării acestuia de aparatul radar circulând cu o viteză de 151 km/h într-o zonă restricționată la o viteză maximă de 70 km/h.

Conducătorul auto identificat în persoana numitului Drănicenu O. a fost sancționat contravențional, fiindu-i întocmit procesul verbal . nr._ . În același context, i-a fost reținut permisul de conducere eliberat de autoritățile Republicii M. cu seria_ și i-a fost eliberată dovada . nr._ cu drept de circulație pentru 15 zile.

Cu ocazia verificării în baza de date, s-a constatat că inculpatului D. O. i-a mai fost reținut un permis de conducere cu seria_, eliberat de autoritățile Republicii M., în anul 2008, de către lucrătorii Serviciului Politiei de Frontieră lasi, ca urmare a sesizării acestora față de aceeași persoană sub aspectul săvârșirii infr.prev. de art. 87 al.5 din OUG 195/2002/R. În acest sens, a fost întocmit procesul verbal ca act de sesizare în prezenta cauză.

Se mai reține că D. O. a fost condamnat prin sentința penală nr. 5647 din 16.12.2003, rămasă definitivă, pronunțată în dosarul nr._/2003 de Judecătoria lași la pedeapsa de 1 an închisoare, cu aplic.art. 81 Cod Penal ( termen de încercare 3 ani ) pentru săv. infr.prev. de art. 79 al.1 din OUG 195/2002/R.

Ulterior, la data de 8.02.2008 inculpatul D. O. este depistat de către lucrătorii din cadrul Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră lași conducând un autoturism marca Seat Cordoba sub influența alcoolului. Solicitându-i-se să se supună testării cu aparatul etilotest și recoltării probelor biologice de sânge, acesta a refuzat.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria lași 1550/P/2008 D. O. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infr.prev. de art. 87 al.5 din OUG 195/2002/R.

Cu prilejul depistării din data de 8.02.2008 conducând sub influența alcoolului și a înregistrării sesizării penale sub aspectul infr.prev. de art. 87 al.5 din OUG 195/2002, inculpatului i-a fost reținut permisul de conducere și întocmită dovada cu . nr._ în care se face mențiunea că este eliberată fără drept de circulație. I-a fost înmânat acest înscris, sub semnătură, cu precizarea ,, am luat la cunoștință,, ( aspect relevat de lecturarea acestui act si necontestat în timpul derulării cercetării judecătorești din dosarul_/245/2008 ).

În dosarul nr. 1550/P/2008 înregistrat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria lași, numitul D. O. a fost audiat în calitate de învinuit, context în care precizează că în urma depistării sale în trafic la data de 8.02.2008, a fost audiat olograf și i-a fost reținut permisul de conducere pe bază de dovadă.

Acest înscris nu a fost contestat de către inculpat și a produs efecte juridice la instanța de judecată în ceea ce privește stabilirea vinovăției acestuia pentru fapta prev. de art. 87 al.5 din OUG 195/2002/R.

Prin sentința penală nr. 1307/2.04.2009 pronunțată în dosarul nr._/245/2008 D. O. este condamnat la pedeapsa 7 luni închisoare pentru săv. infr.prev. de art. 87 al.5 din OUG 195/2002/R cu aplic.prev. art. 81 Cod Penal, fiind stabilit un termen de încercare de 2 ani și 7 luni. Prin decizia penală nr. 425/5.11.2009 a Tribunalului Iași, sentința a fost modificată în sensul aplicării pedepselor accesorii persoanei condamnate și a dispoziției de executare a acestora, în sensul prev. art. 64 al. 1 lit. a teza II și lit. b Cod Penal.

Față de situația de fapt descrisă, rezultă că fapta săvârșită de către D. O. la data de 1.03._ în momentul în care a fost depistat în trafic conducând autoturismul pe raza . viteză peste limita legală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art 86 al.2 din OUG 195/2002/R în forma de ,,conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană căreia exercitarea dreptului de conducere i-a fost suspendată ,,.

Anularea permiselor de conducere reținute inculpatului de fiecare dată, de către organele de poliție, a fost realizată la data de 4.04.2012, ca urmare a condamnărilor anterioare. Astfel, chiar dacă până la sesizarea din oficiu cu privire la infracțiunea care constituie obiectul prezentului dosar penal, aceste permise de conducere nu fusese încă anulate, numitul D. O. nu avea drept de conducere valabil, deoarece la constatarea unor asemenea infracțiuni se reține permisul de conducere și se eliberează o dovadă înlocuitoare,, fără drept de conducere,, raportat la prev. art. 97 al.3 din OUG 195/2002/R-perioadă în care titularul permisului de conducere are în fapt suspendat dreptul de a conduce autovehicule până la finalizarea reglementării situației juridice ( conform art. 96 al.2 lit. b din OUG 195/2002/R).

Art. 111 al.3 din OUG 195/2002/R menționează expres situațiile în care dovada înlocuitoare a permisului de conducere se eliberează fără drept de circulație.

Din corespondența realizată cu autoritățile competente din Republica M., în vederea stabilirii autenticității și a modului de obținere a permiselor de conducere de către numitul D. O. în urma condamnării de către instanțele românești în anul 2003 și în anul 2008, rezultă că aceste permise de conducere au fost eliberate de către o autoritate competentă, dar cu încălcarea unor prevederi legale, dat fiind susținerile inculpatului. Astfel, s-a solicitat de titular eliberarea unor duplicate a permisului de conducere, situație în care procedura implică completarea unei cereri tipizate și anexarea unui certificat de la autoritățile polițienești, de la locul de domiciliu sau reședință, în care se precizează de către titularul permisului de conducere, pe propria răspundere, motivele și circumstanțele solicitării documentului cu referire concretă că nu se află în urmărire pentru comiterea vreunei infracțiuni, iar permisul de conducere nu este ridicat de autoritățile statului pe teritoriul căruia își are reședința sau domiciliul.

Fiind efectuate cercetări față de inculpat și sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 292 Cod Penal din 1969, nu s-a putut demonstra cu certitudine conținutul laturii obiective a faptei incriminate de acest articol, întrucât autoritățile moldovene au comunicat că ,, actele ce au servit ca temei pentru eliberarea permiselor de conducere menționate au fost nimicite, în legătură cu expirarea termenului de păstrare,, .

Aceste înscrisuri evidențiază conținutul formularelor tipizate obligatorii, care trebuiau să fie completate în sensul relevării unei situații de fapt, pentru obținerea unui duplicat a unui permis de conducere în situația în care actul nu a expirat.

Conform fișei cazierului auto trimise de autoritățile din Republica M. rezultă că la data de 4.11.2004 a fost anulat un permis de conducere, având în vedere documentele prezentate de învinuit anterior. La data de 21.02.2008 cu eludarea atât a legislației din Republica M., cât și din România, D. O. deține un nou permis de conducere, reținut din nou de autoritățile române în condițiile eliberării unei dovezi fără drept de circulație. În momentul depistării în trafic la data de 1.03.2012, D. O. a prezentat din nou un permis de conducere, ridicat de autoritățiile române pentru care acesta solicită să nu fie trimis în Republica M., în condițiile în care cunoștea modul eliberării .

Se mai reține că inculpatul nu a contestat împrejurarea că a fost depistat conducând un autoturism la data de 1.03.2012, sens în care organele de poliție au anexat procesul verbal de sesizare a contravenției, precum și înregistrarea pe CD .

De altfel, dat fiind contravenția săvârșită inculpatul a formulat plângere contravențională care a constituit obiectul dosarului_ , soluționat de instanță prin respingerea contestației.

Cu prilejul audierii în calitate de făptuitor, D. O. a menționat că nu ține minte și nu știe dacă polițiștii în anul 2008 i-au ridicat permisul de conducere și dacă i-au atras atenția asupra dreptului de a conduce. Afirmațiile sale sunt însă contrazise de declarația dată în dosarul_/245/2008 în calitate de inculpat, în care menționează că în momentul când i s-a solicitat la data de 8.02.2008 de către autorități să se supună recoltării probelor în vederea stabilirii alcoolemiei, a refuzat pentru că agentul s-a comportat necorespunzător, context în care a dat o declarație olografă și i s-a reținut permisul de conducere, fiind eliberată o dovadă.

În cursul judecății inculpatul a declarat că la data surprinderii sale în trafic în 2012 avea convingerea că termenul de încercare pentru condamnările anterioare fusese împlinit. Nu cunoștea că prin condamnarea anterioară îi fusese anulat permisul de conducere și nici aspectul că la data surprinderii sale în trafic- faptă petru care a fost condamnat în 2009, i-a fost reținut permisul de conducere fără drept de conducere. Mai precizează că a urmat din nou școala de șoferi în Republica M. și că nu i-a fost comunicată dispoziția anulării celor două permise de conducere anterioare.

Au fost administrate ca mijloace de probă: procese verbale de constatare, dovadă . nr._ si permis de conducere din 21.02.2008, extras ecris, raport reținere, cerere, adrese, copii certificate sentință penală, încheieri, declarații, copii permis din 9.09.1998, referat, sentință penală 1307/2.04.2009, decizie penală 425/2009, adresă ITPF lasi, dovadă ._, eliberată la 8.02.2008, copie dosar_/245/2008, rechizitoriu 1550/P/2008, copie proces verbal sesizare dosar 1550/P/2008, copie declarații învinuit dosar 1550/P/2008, adrese Republica M., formular tipizat pentru obținere permis, relații pentru preschimbarea permisului, adresă privind distrugerea documentelor care stau la baza emiterii unor duplicate, copie CD, acte în circumstanțiere, declarații inculpat.

Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele:

La data de 1.03.2012, organele de poliție au oprit autoturismul Mercedes cu nr.KA CO 35, care circula pe DE 583, pe raza localității Bălțați, cu o viteză care depășea limita legal admisă pentru acel sector de drum.

Conducătorul auto a fost identificat în persoana inculpatului, procedându-se la sancționarea sa contravențională și reținerea pemisului de conducere, fiindu-i eliberată o dovadă cu drept de circulație pentru 15 zile- situație de fapt reținută din actele de la dosar și necontestată de către inculpat (de altfel, acesta a formulat ulterior plângere împotriva procesului verbal de constatare a contravenției, fiindu-i respinsă însă de instanță).

Instanța reține că procedându-se la verificarea în baza de date a poliției, s-a constatat că inculpatului i-a mai fost reținut un permis de conducere cu seria_, eliberat de autoritățile Republicii M., în anul 2008, ca urmare a sesizării Serviciului Politiei de Frontieră lasi față sub aspectul săvârșirii de către inculpat a infracțiunii prev. de art. 87 al.5 din OUG 195/2002/R. Cu acea ocazie i-a fost reținut permisul de conducere și i-a fost eliberată o dovadă fără drept de conducere.

Prin urmare, prin sen.pen.nr.1307/2.04.2009 a Judecătoriei Iași, definitivă prin dec.pen.nr.425/5.11.2009 a Tribunalului Iași, acesta a fost condamnat la pedeapsa de 7 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, termenul de încercare fiind de 2 ani și 7 luni.

Având în vedere data rămânerii definitive a condamnării, termenul de încercare s-a împlinit la data de 5.06.2012, rezultând astfel că la data surprinderii sale în trafic- 1.03.2012, inculpatul de afla în termenul de încercare.

Ca urmare a condamnării respective, inculpatul figura cu permisul de conducere anulat, conf.disp.art.114 al.1 lit.b din OUG 195/2002, prin efectul legii, indepedendent de măsura administrativă a comunicării acestei anulării inculpatului.

Conf.disp.art.116 al.1 lit.b din OUG 195/2002, persoana al cărui permis de conducere a fost anulat în condițiile sus menționate se poate prezenta la examen pentru obținerea unui nou permis de conducere după 6 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus condamnarea sa, dacă a trecut 1 an de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Or, în cauză nu s-a făcut dovada că la data surprinderii sale în trafic - 1.03.2012, inculpatul ar fi intrat în posesia unui nou permis de conducere, în mod legal.

Din cercetările efectuate a rezultat că deși permisul de conducere îi fusese anulat ca urmare a unei condamnări definitive, inculpatul a solicitat autorităților din Republica M. eliberarea unui nou permis, în posesia căruia se afla la data surprinderii sale în trafic din 1.03.2012.

Prin urmare, împrejurarea anularii permisului său de conducere era pe deplin cunoscută de către inculpat, care, însă a nesocotit-o, el continuând să circule în baza unei nou permis de conducere obținut în mod nejustificat în Republica M. (motivația în baza căreia a obținut acest permis de conducere neavând relevanță în cauză).

În ceea ce privește pe inculpat, prin declarațiile sale acesta a declarat că la nu avea cunoștință că prin condamnarea din 2009 îi fusese anulat permisul de conducere și nici aspectul că la data surprinderii sale în trafic- faptă petru care a fost condamnat în 2009, i-a fost reținut permisul de conducere fără drept de conducere. Mai precizează că a urmat din nou școala de șoferi în Republica M. și că nu i-a fost comunicată dispoziția anulării celor două permise de conducere anterioare.

Susținerile inculpatului nu pot fi primite de instanță ca apărare pentru considerentele sus menționate, în plus necunoașterea legii (respectiv a împrejurării anulării permisului de conducere ca urmare a intervenirii unei condamnării respective, și necesitatea susținerii unui nou examen în vederea obținerii permisului de conducere) nu poate fi invocată de inculpat- cetățean român, în apărarea sa.

Față de acestea, coroborând probatoriul astfel administrat în cauză, instanța apreciază dovedită vinovăția inculpatului care a pus în circulație pe drumul public un autovehicul în condițiile în care avea anulat permisul de a conducere, urmând a dispune condamnarea sa la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare pentru savarsirea infractiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art.335 al.2 Cod pen, cu aplic.art. 5 al.1 și 44 al.1 Cod pen, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev.art.86 alin.2 din OUG 195/2002, cu aplic. art. 37 lit.a Cod pen din 1969 și pedeapsa complementară a interzicerii timp de 2 ani a exercitării dreptului de a conduce autovehicule, conf.art.66 al.1 lit.i Cod pen.

In temeiul art.44 al.2 și 39 al.1 lit.b C.pen. va contopi prezenta pedeapsă cu pedeapsa de 7 (șapte) luni închisoare aplicată prin sen.pen.nr.1307 /2.04.2009 a Judecătoriei Iași (definitivă prin dec.pen.nr.425/5.11.2009 a Curții de A. Iași), aplicând inculpatului pedeapsa rezultantă de 10 (zece) luni și 10 (zece) zile închisoare.

Astfel, instanța reține ca lege mai favorabilă inculpatului dispozițiile legii noi având în vedere cuantumul pedepsei rezultante ca urmare a aplicării pluralității intermediare prev.de art.44 Cod pen.(mai mic decât în cazul aplicării revocării suspendării condiționate a executării pedepsei, în condițiile legii vechi).

La individualizarea pedepsei instanța rețin circumstanțele săvârșirii faptei, precum și conduita inculpatului care este integrat în societate, are familie, copii în întreținere, precum și un loc de muncă,dar așa cum rezultă din economia cauzei, are antecedente penale în materia regimului rutier, ceea ce denotă în mod clar un dispreț al acestuia pentru respectarea acestor norme.

Pentru considerentele sus menționate, având în vedere perseverența infracțională vădită a inculpatului în ceea ce privește comiterea unor infracțiuni rutiere, în scopul prevenirii unor săvârșirii unor alte asemenea infracțiuni, instanța apreciază că scopul educativ și coercitiv al pedepsei poate fi îndeplinit doar prin executarea pedepsei în stare de deținere. Astfel, urmează a-i interzice acestuia drepturile prevăzute de art. 65 rap.la art. 66 al.1 lit.i Cod pen.

Având în vedere conduită antisocială a inculpatului în materie rutieră, care constituie un pericol public vădit, instanța apreciază că se impune și aplicarea pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a conduce un vehicul prev.de 66 al.1 lit.i Cod pen, pe o perioada de 2 ani.

În termen legal aceasta sentință a fost atacată cu apel de P. de pe lângă Judecătoria P. și inculpatul D. O., fiind criticată pentru nelegalitate și netemeinicie.

Criticile procurorului vizează nelegalitatea sentinței apelate, sub aspectul pedepsei aplicate inculpatului și sub aspectul încadrării juridice a faptei reținute în sarcina.

În concret procurorul arată că, prima instanță trebuia să facă aplicarea art. 83 din Vechiul Cod penal și să dispună adăugarea și nu contopirea pedepsei de 7 luni aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1304/2009 a Judecătoriei Iași, la pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată pentru fapta din prezenta cauză.

Criticile inculpatului viteaza greșita condamnare a inculpatului, solicitând, în conformitate cu art. 17 alin. 2 coroborat cu 16 alin. 1 lit. a Cod procedură penală ,să se dispună achitarea inculpatului pe considerentul că fapta nu există.

În susținerea acestei solicitări apărarea inculpatului susține că, prin hotărârea nr. 425/05.11.2009 pronunță de Tribunalul Iași inculpatul a fost condamnat în mod definitiv pentru săvârșirea unei infracțiuni la regimul rutier, astfel că, potrivit art. 16 alin. 1 lit. b din OUG 195/2002 acesta putea să își redobândească permisul de conducere la un an de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Printr-un calcul simplu, începând cu data de 06.11.2010 inculpatul avea dreptul legal de a conduce autovehicule și pe teritoriul României. Nu are nicio relevanță faptul că în anul 2008, când inculpatul a fost depistat în punctul de trecere a frontierei și i s-a eliberat acea dovadă fără drept de circulație, luându-i-se permisul de conducere, pentru că acea dovadă a produs efecte juridice în perioada februarie 2008 – 5 noiembrie 2009 când a rămas definitivă hotărârea de condamnare pentru refuzul de recoltare a probelor biologice. De la 6.11.2009 acea dovadă și-a încetat valabilitatea.

Din punctul de vedere al apărării, nu se cunoaște în cât timp sunt obligați cei de la poliție să emită solicitarea de a se anula permisul de conducere, si trebuie observa faptul că cei de la Poliția rutieră din Iași au formulat acea solicitare la o lună și ceva de la momentul la care inculpatul a fost depistat conducând autoturisme pe teritoriul României în prezenta cauză. A fost depistat în martie 2012 iar solicitarea de anulare a permisului de conducere de către autoritățile din Republica M. a plecat abia pe 4 aprilie 2012.

Din punctul de vedere al apărării, începând cu 6.11.2010 inculpatul avea dreptul legal de a conduce autovehicule pe drumurile publice.

Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 al. 2, cod proc. penală, instanța de control judiciar constată că apelul procurorului este fondat, iar al inculpatului este nefondat din următoarele motive:

Cu referire la criticile procurorului C. constata ca acestea sunt întemeiate .

Cu referire la prima critica:

După cum rezultă din lucrările dosarului inculpatul D. Oelg, a fost condamnat la o pedeapsa de 7 (șapte) luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, termenul de încercare fiind de 2 ani și 7 luni, aplicată prin sen.pen.nr.1307 /2.04.2009 a Judecătoriei Iași (definitivă prin dec.pen.nr.425/5.11.2009 a Curții de A. Iași).

Infracțiunea pentru care este judecat inculpatul în prezenta cauză a fost comisă în data de 01.03.2012, adică în termenul de încercare stabilit prin hotărârea amintită.

Potrivit art. 44 alin. (1) Cod penal: „Există pluralitate intermediară de infracțiuni când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare și până la data la care pedeapsa este executată sau considerată ca executată, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune și nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă”

Conform art. 15 al. 2 din Legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal, regimul suspendării condiționate a executării pedepsei, inclusiv sub aspectul revocării sau anularii acesteia este cel prevăzut de Codul penal din 1969.

Conform art. 83 alin. l din Cod Penal 1969, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit o nouă infracțiune, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

Prin urmare, instanța fondului trebuia să facă aplicația art. 83 alin. l din VCP și să dispună adăugarea (și nu contopirea ) pedepsei de 7 luni aplicată inculpatului D. prin sentința penală nr. 1304/2009 a Judecătoriei Iași la pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată pentru fapta din prezenta cauză. (decizia nr. 21 din 6 octombrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală – chestiuni preliminare în interpretarea art. 5 Cod procedură penală).

C., în afară de critica invocată de procuror a mai identificat și alte nelegalități ale sentinței apelate, și anume:

- greșita aplicare pentru inculpat a pedepsei complementare a interzicerii, timp de 2 ani, a exercitării dreptului de a conduce autovehicule prevăzut la art.66 alin.1 lit.i Cod penal.

- greșita aplicare pentru inculpat a pedepsei accesorii a interzicerii exercițiului dreptului prevăzut la art. 66 al.1 lit.i Cod penal.

Dispoziția de aplicare a pedepsei accesorii a interzicerii exercitării dreptului prevăzut de art. 66 alin. 1 lit. i Cod penal, (dreptul de a conduce autovehicule), contravine disp. art.116 al. 1 lit. b din OUG 195/2012 republicata.

Astfel, conform acestor dispoziții, permisul de conducere se anulează în cazul condamnării definitive a titularului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 335 Cp., inculpatul urmând a avea dreptul în baza disp. art. 116 al. 1 lit. b din OUG195/2002, republicata la obținerea unui nou permis de conducere la un an de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

Este evident că, în condițiile în care dispozițiile OUG 195/2002 republicata duc practic la pierderea dreptului de a conduce pe drumurile publice ca urmare a anulării permisului de conducere, iar aplicarea acestei pedepse accesorii ar da dreptul inculpatului de a conduce autovehicule, ceea ce vine în contradicție cu prevederile art. 116 din OUG 195/2012 republicată, astfel cum s-a arătat mai sus.

Prin urmare, aceste dispoziții dispuse de prima instanță sunt nelegale.

Revine instanței de apel rolul de a înlătura această nelegalitate.

- omisiunea aplicării inculpatului alături de pedeapsa principală a închisorii și a pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și lit. b Cod penal.

- omisiunea aplicării inculpatului a pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 al.1 lit. a și b Cod penal.

Față de gravitatea concretă a faptei deduse judecății și la pericolul pe care aceasta l-a creat pentru siguranța participanților la trafic precum si antecedenta sa penala, instanța de apel apreciază că se impune și aplicarea pedepselor complementare și accesorii.

Astfel, în temeiul dispozițiilor art. 67 alin. 2 Cod penal, instanța îi va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, Cod penal, iar în temeiul dispozițiilor art. 66 alin. 1 Cod penal, îi va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, Cod penal.

Cu referire la solicitarea inculpatului prin apărător de achitare pe motiv ca fapta nu exista, aceasta critica nu are fundament probator.

Potrivit art.5 cod pr.penală în desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana suspectului sau inculpatului.

În procesul penal, probele nu au valoarea dinainte stabilită, organul de urmărire penală și instanța de judecată au îndatorirea să lămurească, pe bază de probe, cauza sub toate aspectele.

Prin urmare, se impune concluzia că mijloacele de probă pot fi administrate în toate fazele procesului penal, legea nefăcând deosebire în ceea ce privește forța lor probantă, în raport cu împrejurarea dacă ele au fost administrate în cursul urmăririi penale ori al cercetării judecătorești.

C. reamintește că în lipsa unui temei legal care să reglementeze o ordine de preferință între declarațiile succesive ale inculpatului sau ale martorilor, instanța poate să considere, atunci când declarațiile acestora sunt contradictorii, că numai una dintre ele este expresia adevărului, având obligația de a le înlătura, motivat, pe celelalte. Într-o asemenea situație, instanțele vor reține că sunt expresia adevărului acele declarații care se coroborează cu fapte și împrejurări care rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Susținerile inculpatului potrivit cărora acesta nu se face vinovat de săvârșirea faptei supuse judecății, si ca nu el a avea dreptul de a conduce, nu sunt întemeiate, instanța de fond, indicând corelativ care sunt probele pe care s-a întemeiat soluția de condamnare adoptata în cauză.

Si C. de apel retine, ca și instanța fondului, că în speța de față este dovedită, dincolo de orice dubiu, vinovăția inculpatului, care, la data de 01.03.2012, a pus în circulație pe drumul public un autovehicul în condițiile în care avea anulat permisul de a conducere, aceasta fapta constituind elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art.335 al.2 Cod pen, cu aplic.art. 5 al.1 și 44 al.1 Cod pen.

Prezumția de nevinovăție de care se bucura inculpatul apelant conform art. 4 Cod proc. penală, a fost răsturnată prin coroborarea probelor reținute de prima instanță ce constau în: procese verbale de constatare, dovadă . nr._ si permis de conducere din 21.02.2008, extras Ecris, raport reținere, cerere, adrese, copii certificate sentință penală, încheieri, declarații, copii permis din 9.09.1998, referat, sentință penală 1307/2.04.2009, decizie penală 425/2009, adresă ITPF lași, dovadă ._, eliberată la 8.02.2008, copie dosar_/245/2008, rechizitoriu 1550/P/2008, copie proces verbal sesizare dosar 1550/P/2008, copie declarații învinuit dosar 1550/P/2008, adrese Republica M., formular tipizat pentru obținere permis, relații pentru preschimbarea permisului, adresă privind distrugerea documentelor care stau la baza emiterii unor duplicate, copie CD si declarații inculpat.

C. nu poate primi apărările inculpatului, care susține ca nu sunt probe care să susțină vinovăția sa.

În acord cu motivarea primei instanțe, si instanța de apel retine că probele administrate la instanța de fond și amintite în cuprinsul hotărârii, stabilesc cu certitudine că inculpatul Drănicedru O. a comis fapta reținută în sarcina sa, neexistând nici un dubiu în privința întrunirii condițiilor laturii obiective si subiective a infracțiunilor amintite mai sus.

Filonul apărării inculpatului este acela ca el ar avut dreptul legal de a conduce la momentul opririi in trafic, însă așa cum a motivat judecătorul fondului, inculpatul figura cu permisul de conducere anulat, conf.disp.art.114 al.1 lit.b din OUG 195/2002, prin efectul legii, independent de măsura administrativă a comunicării acestei anulării inculpatului.

Ceea ce contează, este faptul că inculpatul, în cauză de față, nu a făcut dovada că la data surprinderii sale în trafic - 1.03.2012, ar fi intrat în posesia unui nou permis de conducere, în mod legal.

În lumina acestor considerente având în vedere disp. art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p.,se va admite apelul procurorului sentința apelata urmând să fie desființată, în parte.

În rejudecare, se va pronunța o decizie, prin care urmează să se descontopeasca pedeapsa rezultantă de 10 (zece) luni și 10 (zece) zile închisoare aplicată inculpatului și, se vor repune în individualitatea lor pedepsele componente, de:

-8 (opt) luni închisoare aplicată prin sentința penală apelată, pentru săvârșirea infracțiunii de ”conducere a unui vehicul fără permis de conducere”, prev. și ped. de art.335 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art. 44 alin.1 și art. 5 Cod penal;

-7 (șapte) luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1307 din 2.04.2009 a Judecătoriei Iași (definitivă prin decizia penală nr.425/5.11.2009 a Curții de A. Iași).

Se va constata că infracțiunea de ”conducere a unui vehicul fără permis de conducere” prev. și ped. de art.335 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art. 44 alin.1 și art. 5 Cod penal (faptă comisă la data de 01.03.2012) a fost săvârșită în condițiile pluralității intermediare în raport de condamnarea dispusă cu privire la inculpatul apelant si intimat prin sentința penală nr.1307/02.04.2009 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin decizia penală nr.425/5.11.2009 a Curții de A. Iași.

În baza art. 15 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 83 alin. 1 din Codul penal din 1969, se va revoca beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 7 (șapte) luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1307 din 2.04.2009 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin decizia penală nr.425/5.11.2009 a Curții de A. Iași, pedeapsă pe care o va adăuga la pedeapsa de 8(opt) luni închisoare aplicată prin sentința penală apelată, urmând ca inculpatul apelant si intimat să execute pedeapsa totală rezultantă de 1(un ) an și 3(trei) luni închisoare.

Se vor înlătura din sentința penală apelată dispoziția referitoare la aplicarea pedepsei complementare a interzicerii, timp de 2 ani, a exercitării dreptului de a conduce autovehicule prevăzut la art.66 alin.1 lit.i Cod penal si dispoziția referitoare la aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii exercițiului dreptului prevăzut la art. 66 al.1 lit.i Cod penal.

În baza art. 45 alin. 1 Cod penal, alături de pedeapsa principală a închisorii, va aplica inculpatului apelant si intimat și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și lit. b Cod penal, pentru o durata de 2 (doi) ani calculată potrivit art. 68 Cod penal.

În temeiul dispozițiilor art. 65 Cod penal, va aplica inculpatului apelant si intimat pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 al.1 lit. a și b Cod penal.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii penale.

În temeiul art. 421 pct 1 lit b noul Cod procedură penală, apelul inculpatului urmează să fie respins ca nefondat.

Văzând si disp. art. 275 al. 2 din noul c. .p. p. inculpatul-apelant si intimat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (3) Cod procedura penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria P., împotriva sentinței penale nr. 278 din 18.11.2014 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr. _, sentință pe care o desființează în parte.

Rejudecând cauza:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 10 (zece) luni și 10 (zece) zile închisoare aplicată inculpatului D. O. prin sentința penală apelată și, repune în individualitatea lor pedepsele componente, astfel:

- 8 (opt) luni închisoare aplicată prin sentința penală apelată, pentru săvârșirea infracțiunii de ”conducere a unui vehicul fără permis de conducere”, prev. și ped. de art.335 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art. 44 alin.1 și art. 5 Cod penal;

- 7 (șapte) luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1307 din 2.04.2009 a Judecătoriei Iași (definitivă prin decizia penală nr.425/5.11.2009 a Curții de A. Iași).

Constată că infracțiunea de ”conducere a unui vehicul fără permis de conducere” prev. și ped. de art.335 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art. 44 alin.1 și art. 5 Cod penal (faptă comisă la data de 01.03.2012) a fost săvârșită în condițiile pluralității intermediare în raport de condamnarea dispusă cu privire la inculpatul D. O. prin sentința penală nr.1307/02.04.2009 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin decizia penală nr.425/5.11.2009 a Curții de A. Iași.

În baza art. 15 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 83 alin. 1 din Codul penal din 1969, revocă beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 7 (șapte) luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1307 din 2.04.2009 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin decizia penală nr.425/5.11.2009 a Curții de A. Iași, pedeapsă pe care o adaugă la pedeapsa de 8(opt) luni închisoare aplicată prin sentința penală apelată, urmând ca inculpatul D. O. să execute pedeapsa totală rezultantă de 1(un ) an și 3(trei) luni închisoare.

Înlătura din sentința penală apelată dispozitia referitoare la aplicarea pedepsei complementare a interzicerii, timp de 2 ani, a exercitării dreptului de a conduce autovehicule prevăzut la art.66 alin.1 lit.i Cod penal.

Înlătură din sentința penală apelată dispozitia referitoare la aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii exercițiului dreptului prevăzut la art. 66 al.1 lit.i Cod penal.

În baza art. 45 alin. 1 Cod penal, alături de pedeapsa principală a închisorii, aplica inculpatului D. O. și pedeapsa complementară a interzicerii exercitarii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și lit. b Cod penal, pentru o durata de 2 (doi) ani calculată potrivit art. 68 Cod penal.

În temeiul dispozițiilor art. 65 Cod penal, aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 al.1 lit. a și b Cod penal.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii penale.

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul apelant D. O., fiul lui I. si E., născut la 9.08.1973, domiciliat în Iași,., Cămin 1, Tr. I, ., jud. Iași, CNP_, împotriva sentinței penale nr. 278 din 18.11.2014 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr. _ .

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) Cod procedura penală, obligă pe inculpatul apelant D. O. să plătească statului suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate cu ocazia judecării prezentului apel.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (3) Cod procedura penală, cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia judecării apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria P., în cuantum de 200 lei, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 13.05.2015.

Președinte,Judecător,

D. A. A. C.-C.

Grefier,

C. L.

Redactat D.A.

Tehnoredactat L.C.

5ex. -22.05.2015

Judecătoria P.: I. Ș.

← Furt calificat. Art.229 NCP. Sentința nr. 8/2015. Curtea de...		Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 415/2015.... →

Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 416/2015. Curtea de Apel IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 416/2015. Curtea de Apel IAŞI