Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 415/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 415/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 415/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIE Nr. 415/2015
Ședința publică de la 13 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. A.
Judecător A. C.-C.
Grefier C. L.
Ministerul Public - P. de pe lângă C. de A. Iași – a fost reprezentat la termenul din 29.04.2015 prin procuror S. C.
S-a luat în examinare apelul declarat de inculpatul O. M. C. împotriva sentinței penale nr. 237/29.01.2015 pronunțată de Judecătoria Iași.
La apelul nominal lipsesc părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra apelului penal de față au avut loc în ședința publică din data de 29aprilie 2015, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, în conformitate cu prevederile art. 391 al. 1 Cod procedură penală, s-a stabilit termen pentru pronunțare pentru azi, când,
C. DE A.,
Asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 237 din 29.01.2015 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ s-a dispus:
„În temeiul art. 386 alin. 1 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică a faptei cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului O. M. C. prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Iași în dosarul de urmărire penală având nr. 7401/P/2014 din infracțiunea de „tâlhărie calificată” faptă prevăzută de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. d Cod penal în infracțiunea de „tâlhărie calificată”, faptă prevăzută de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. d Cod penal, cu aplicarea art. 44 alin. 1 Cod penal.
Condamnă inculpatul O. M. C., fiul lui M. și A., născut la data de 02.02.1996, în mun. Iași, cu domiciliul în satul Țibănești, nr. 182, ., ., jud. Iași, posesor al C.I. ., nr._, CNP:_, cetățean român, studii 5 clase, fără ocupație, fără loc de muncă, cu antecedente penale, deținut în prezent în stare de arest preventiv la P. Iași, la o pedeapsă de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea, în data de 07/08.06.2014, a unei infracțiuni de „tâlhărie calificată”, faptă prevăzută de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. d Cod penal, cu aplicarea art. 44 alin. 1 Cod penal, la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe o durată de 1 (un) an.
Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 Cod penal.
În temeiul art. 22 alin. 2 și alin. 4 lit. b din Legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, revocă suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 817 din 21.03.2013 a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosarul numărul_/245/2012, definitivă prin nerecurare la 02.04.2013 și înlocuiește pedeapsa de 6 luni închisoare cu măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru educativ pentru o perioadă de 6 luni.
Conform art. 129 alin. 2 lit. b Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare, care se majorează cu 2 (două) luni, total pedeapsă rezultantă: 3 (trei) ani și 8 (opt) luni închisoare, cu executare în regim de deținere, la care se adaugă, conform art. 45 alin. 1 Cod penal, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe o durată de 1 (un) an.
Potrivit art. 45 alin. 5 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 Cod penal.
În temeiul art. 399 alin. 1 Cod penal, menține starea de arest preventiv a inculpatului O. M. C..
Conform art. 72 alin. 1 Cod penal, scade din pedeapsa închisorii stabilită prin prezenta cauză, perioada anterior executată, respectiv de la 15.11.2012 la 16.11.2012 (reținerea de 24 de ore din cauza penală nr._/245/2012, soluționată prin sentința penală nr. 817 din 21.03.2013 a Judecătoriei Iași), de la 16.01.2014 până la 07.03.2014 (reținerea și arestarea preventivă în cauza penală nr._, soluționată prin sentința penală nr. 1954 din 03.07.2014 a Judecătoriei Iași), precum și reținerea și arestarea preventivă în prezenta cauză penală de la 08.06.2014 până la zi.
În baza dispozițiilor art. 397 Cod procedură penală, cu referire la art. 19 Cod procedură penală, art. 1347 din Codul civil din 2009, respinge, ca nefondată, acțiunea civilă formulată de persoana vătămată P. I., fiul lui I. și C., născut la data de 26.02.1989, CNP:_, cu domiciliul în mun. Iași, șoseaua Bucium nr. 22, jud. Iași, constatând că prejudiciul cauzat prin fapta inculpatului a fost recuperat integral prin restituirea bunului sustras.
Constată că inculpatul a fost asistat, atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății de către un apărător ales.
Conform dispozițiilor art. 398 raportat la art. 274 alin. 1 Cod procedură penal, obligă pe inculpatul la plata sumei de 1200 lei, din care 400 lei reprezintă cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale.”
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
„În noaptea de 07/08.06.2014, numitul P. I. s-a deplasat împreună cu mai mulți prieteni, respectiv cu martorii S. M. P. și B. S. V. în . la clubul „Versatille" din centrul localității.
În jurul orelor 02.00 persoana vătămată și martorii au luat decizia de a pleca din club, iar partea vătămată a ieșit din club prima cu intenția de a-i aștepta pe martorii S. M. P. și B. S. V. pentru a pleca împreună cu acesta spre localitatea Suhuleț.
În timp ce își aștepta prietenii a fost acostat de un tânăr pe care îl cunoștea după poreclă ca fiind „G.", și despre care ulterior a aflat că se numește O. M. C., care se afla în stare de ebrietate și care i-areproșat faptul că i-a adresat cuvinte jignitoare în discotecă.
Persoana vătămată a încercat să plece pentru a evita un conflict cu acesta, însă inculpatul 1-a oprit întrebându-l câți bani are la el. La acel moment, persoana vătămată se afla așezată pe o bordură, iar inculpatul vocifera pe un ton ridicat și la momentul la care persoana vătămată a încercat să părăsească această locație, inculpatul continua să o împingă, pentru a rămâne în poziția în care se afla așezată.
În aceste împrejurări O. M. C. a observat că persoana vătămată are un telefon în mână și l-a întrebat ce marcă este aceasta, moment în care persoana vătămată a desfăcut căușul palmelor pentru a-i arăta telefonul mobil, interval de timp în care la locul în care se afla persoana vătămată și inculpatul s-a apropiat martorul B. S. V..
Inculpatul a împins atunci cu mâna stângă persoana vătămată, iar cu mâna dreaptă i-a smuls telefonul mobil din mână, pe care l-a introdus în buzunar. Persoana vătămată a solicitat atunci restituirea telefonului sustras, lucru refuzat de inculpat, care a și negat că ar avea telefonul.
Persoana vătămată P. I. a insistat ca inculpatul să-i restituie telefonul însă acesta a continuat să-l îmbrâncească și să-i adreseze amenințări și cuvinte jignitoare, lucru observat și de prietenul inculpatului, martorul A. G. Bobi, care venise și el la fața locului.
Între timp a apărut și martorul S. M. care a încercat să intervină pentru aplanarea conflictului, cerându-și scuze față de inculpat în numele prietenului său și rugându-l să-i înapoieze acestuia telefonul mobil.
Inculpatul a refuzat și, fiind iritat de atitudinea lui S. M., 1-a tras spre o zonă mai ferită, respectiv în parcul din spatele clubului unde i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele, chiar și după ce persoana vătămată a fost doborâtă și se afla așezată pe pământ.
Aceste aspecte au fost observate de sora inculpatului, martora O. D. care se afla în stația de autobuz și care s-a îndreptat spre parc, strigând la inculpat să se oprească, lucru pe care inculpatul l-a făcut.
Ulterior acestui moment inculpatul s-a întâlnit din nou cu sora sa în fața blocului și, fiind într-o stare de ebrietate avansată, nu a fost în măsură să răspundă la explicațiile acesteia cu privire la cele întâmplate, iar la un moment dat a scos telefonul din buzunar și l-a aruncat.
Telefonul în cauză a fost ridicat de martorul I. I., la solicitarea martorei O. D. și predat organelor de poliție.
Instanța a reținut situația de fapt descrisă anterior în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză, atât în faza urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, respectiv: declarația persoanei vătămate P. I. (care a relatat faptul că inculpatul, după ce i-a reproșat că l-ar fi înjurat, i-a smuls telefonul din mână, l-a îmbrâncit și l-a amenințat că îl va bate, i-a cerut să îi restituie telefonul, însă inculpatul l-a îmbrâncit și nu îl lăsa să se ridice de pe pervazul pe care stătea); procesul verbal de cercetare la fața locului; procesul verbal de ridicare și dovada de predare a telefonului mobil maca ”Nokia”; declarațiile martorilor A. G.-Bobi (care a fost chemat de către inculpat, l-a văzut pe acesta când o împingea pe persoana vătămată, oprind-o să se ridice de pe gardul de beton și o amenința, în timp ce acesta îi cerea să îi restituie telefonul), I. D.-I. (care a aflat că inculpatul ar fi bătut un băiat din . fi luat telefonul, pe care l-a găsit, la indicațiile surorii inculpatului, pe trotuar), O. D. (care l-a văzut lovind cu picioarele un băiat întins pe jos, l-a luat pe fratele său din acel loc, ulterior l-a văzut aruncând un telefon mobil), S. M.-P. (care l-a auzit pe inculpat când i-a cerut persoanei vătămate să nu plece, pentru că l-ar fi înjurat, martorul cerându-i scuze inculpatului, în numele lui P. I., însă a fost lovit de către inculpat), B. S.-V. (care l-a văzut pe inculpat smulgându-i telefonul din mână persoanei vătămate, după ce mai înainte îi adresase injurii, tonul persoanei vătămate era tremurat „se vedea că îi era frică de G.”, după care l-a „împuns cu brațul drept în piept sau gât”) și B. G. (prietenul lui O. D., care era cu aceasta când a plecat spre parc deoarece îl auzise pe fratele ei țipând).
Instanța ține să sublinieze că nu a luat în considerare declarația dată de martorul A. G. Bobi în cursul judecății, având în vedere că declarația dată în cursul urmăririi penale a fost de precisă cu privire la toate detaliile observate de acest martor și pe deplin concordantă cu cele declarate de martorii S. M.-P. și B. S.-V.; de asemenea martorul nu a oferit nici o justificare rațională pentru modificarea versiunii expuse în cursul urmăririi penale, motiv pentru care concluzionează că, în cursul judecății, în mod evident intenția martorului a fost aceea de a-l sprijini pe inculpat, mărturia fiind făcută pro causa.
Reține se asemenea instanța că raportul de expertiză medico-legală psihiatrică efectuat în cursul judecății (f. 201-2012.d.i) a stabilit că inculpatul suferă de „tulburare de personalitate disociată”, iar fapta pentru care a fost trimis în judecată a fost comisă cu discernământ.
În drept, fapta inculpatului O. M.-C. constând în aceea că în noaptea de 07/08.06.2014, în jurul orelor 02.00, în timp ce se afla, în apropierea clubului Versatille, situat în centrul comunei Țibănești, jud. Iași, a acostat-o pe persoana vătămată P. I. și prin folosirea de violențe și amenințări i-a sustras acestuia un telefon mobil Nokia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „tâlhărie calificată”, faptă prevăzută de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. d Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii de tâlhărie este reprezentat de două acțiuni – o acțiune principală, îndreptată împotriva patrimoniului persoanei vătămate, de luare a bunului sus-menționat, în condițiile prevăzute de art. 228 Cod penal, respectiv fără consimțământul persoanei în a cărei proprietate se afla acest bun, în scopul de a și-l însuși pe nedrept; - o acțiune secundară, îndreptată împotriva integrității fizice a persoanei vătămate, constând în îmbrâncirea în mod repetat a persoanei vătămate, adresarea de injurii și amenințări, dar mai ales întreruperea violentă a contactului material cu bunul a cărui sustragere s-a urmărit, precum și continuarea exercitării de violențe după deposedare, pentru a păstra bunul sustras.
Infracțiunea s-a consumat la momentul la care inculpatul, după exercitarea acțiunilor anterior descrise, a reușit să sustragă telefonul din posesia persoanei vătămate, moment la care s-au realizat ambele acțiuni ce intră în structura elementului material al acestei infracțiuni și s-a epuizat la momentul la care actele de violență au încetat, moment la care s-a produs și urmarea socialmente periculoasă, constând în atingerea adusă relațiilor patrimoniale referitoare la posesia bunurilor mobile, cât și în afectarea integrității fizice a persoanei vătămate. Între acțiunile inculpatului și urmarea produsă există, în mod direct, o legătură de cauzalitate.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă,astfel cum este aceasta descrisă de art. art. 16 alin. (3) lit. a) C.p., prevăzând rezultatul păgubitor pentru patrimoniul persoanei vătămate și urmărind producerea lui prin luarea telefonului din posesia persoanei vătămate, fără consimțământul acesteia, precum și, în secundar, afectarea integrității fizice a aceleiași persoane.
Instanța nu reține, raportat la cele expuse, că scopul exercitării acestor acte nu a fost cele de însușire pe nedrept a acestui bun, întrucât urmărirea acestui scop este evidentă raportat la actele materiale exercitate de inculpat, la faptul că acesta a luat telefonul pe nedrept din posesia persoanei vătămate și a refuzat să-l restituie. Împrejurarea că, ulterior inculpatul a aruncat acel telefon mobil nu înseamnă că, la momentul consumării infracțiunii, nu a urmărit să și-l însușească pe nedrept, indiferent de scopurile alternative urmărite: să-i dea o lecție persoanei vătămate, să se răzbune pe aceasta, să-și dovedească superioritatea etc.
Se justifică, în cauză și reținerea formei agravate prevăzută de art. 234 alin (1), lit.d) Cod penal, constând în săvârșirea infracțiunii de „tâlhărie” în timpul nopții, întrucât la momentul comiterii infracțiunii, ora 02:00, erau instalate condițiile specifice acestui moment, condiții de care inculpatul a profitat la momentul la care și-a pus în practică rezoluția infracțională, asigurându-și astfel succesul operațiunilor întreprinse și limitarea posibilității de a fi observat de către celelalte persoane aflate în imediata apropiere a locului în care s-a desfășurat actul infracțional.
Instanța va avea în vedere faptul că infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în prezentul dosar a fost comisă în condițiile art. 44 C. pen. (pluralitate intermediară) dat fiind faptul că prin sentința penală 817 din 21.03.2013 a Judecătoriei Iași, dată în dosarul cu numărul_/245/2012 al Judecătoriei Iași, definitivă prin nerecurare la data de 02.04.2013, acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Din aceste considerente, în temeiul art. 386 alin. 1 Cod procedură penală va schimba încadrarea juridică a faptei cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului O. M. C. prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Iași în dosarul de urmărire penală având nr. 7401/P/2014 din infracțiunea de „tâlhărie calificată” faptă prevăzută de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. d Cod penal în infracțiunea de „tâlhărie calificată”, faptă prevăzută de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. d Cod penal, cu aplicarea art. 44 alin. 1 Cod penal.
INDIVIDUALIZAREA JUDICIARĂ A PEDEPSEI
La individualizarea judiciară a pedepsei pentru infracțiunea comisă de inculpat, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor menționate de art. 74 C. pen. respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În aceste condiții instanța va avea în vedere că infracțiunea a fost comisă în urma unei rezoluții spontane a inculpatului, generată de consumul excesiv de băuturi alcoolice, pe fondului unui temperament violent; se va avea în vedere că, deși acesta a avut discernământul păstrat integral suferă de tulburări psihice care, în condițiile anterior menționate, devin factori declanșatori ai unui comportament violent.
Se va lua în considerare că, deși violența exercitată pentru însușirea bunului a fost una de amplitudine relativ redusă, inculpatul a continuat să exercite acțiuni de o violență ridicată, chiar dacă nu asupra persoanei vătămate, toate subsumate aceluiași scop, de a-și însuși și ulterior de a-și păstra bunul sustras.
Se va reține că din probatoriul administrat nu rezultă că obținerea unui folos patrimonial a reprezentat motivația centrală a gesturilor inculpatului (deși clar s-a urmărit și acest lucru), ci mai degrabă acesta a încercat să se impună în cadrul grupului reprezentat de persoana vătămată și prietenii acesteia, având susținerea tacită a propriului grup.
Instanța observă și că potrivit referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune, inculpatul prezintă resurse personale și familiale scăzute de reintegrare socială, întrucât se menține relația defectuoasă cu familia, iar acesta prezintă un tipar comportamental deviant, specifică fiind maniera agresivă de relaționare, pe fondul consumului excesiv de alcool. S-a apreciat însă că tendința recentă a inculpatului de a-și observa într-o măsură mai mare propriul comportament și urmările acestuia în plan personal și comunitar pot fi explorate și dezvoltate ca resurse personale în cadrul unui mediu instituționalizat, de către personal specializat, cu accent pe control și corijarea comportamentului negativ.
Pe de altă parte nu este de neglijat împrejurarea că inculpatul nu se află nici la primul conflict cu legea penală și nu este nici prima dată când este plasat în mediul carceral, ca urmare a impunerii măsurii arestării preventive.
Astfel, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, astfel cum rezultă din sentința anterior menționată, pentru alte trei infracțiuni i-au fost aplicate amenzi administrative și a fost cercetat în stare de arest preventiv într-o altă cauză penală, pentru comiterea mai multor infracțiuni de „furt calificat”, procesul penal finalizându-se cu împăcarea părților.
Pentru toate aceste motive instanța va aplica inculpatului o pedeapsă de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare, pedeapsă care este suficientă în opinia instanței pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei, la care se va adăuga pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe o durată de 1 (un) an, având în vederea obligativitatea aplicării unei pedepse complementare în cazul infracțiunii de „tâlhărie calificată”
Se va aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 Cod penal.
Instanța reține în continuare că infracțiunea din prezenta cauză a fost comisă în cadrul termenului de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei stabilit prin sentința penală nr. 817 din 21.03.2013 a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosarul numărul_/245/2012 al acestei instanțe, prin care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare, pentru comiterea unei infracțiuni comise în minorat.
Consideră astfel incidente dispozițiile art. 22 alin. 2 și alin. 4 lit. b din Legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, motiv pentru care va revoca suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 817 din 21.03.2013 a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosarul numărul_/245/2012, definitivă prin nerecurare la 02.04.2013 și va înlocui pedeapsa de 6 luni închisoare cu măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru educativ pentru o perioadă de 6 luni.
Conform art. 129 alin. 2 lit. b Cod penal, va aplica inculpatului pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare, care se va majora cu 2 (două) luni, total pedeapsă rezultantă: 3 (trei) ani și 8 (opt) luni închisoare, cu executare în regim de deținere, la care se adaugă, conform art. 45 alin. 1 Cod penal, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe o durată de 1 (un) an.
Potrivit art. 45 alin. 5 Cod penal, va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 Cod penal.
În baza art. 399 alin. 1 Cod procedură penală, instanța va menține arestarea preventivă a inculpatului, constatând că legalitatea privării de libertate a unei persoane după pronunțarea unei hotărâri de condamnare, chiar nedefinitive, în ceea ce o privește, urmează a fi examinată în condițiile art. 5 paragraful 1 lit. a din Convenție.
C. a statuat că persoana arestată preventiv în cauză, din momentul condamnării sale în primă instanță, are calitatea de „condamnat”, privarea sa de libertate ulterior acestui moment intrând sub incidența literei „a” și trebuind să îndeplinească condițiile textului menționat, chiar dacă împotriva hotărârii de condamnare se exercită căi de atac și chiar dacă legea internă îl consideră un arestat preventiv.
Soluția este logică, întrucât instanța care pronunță hotărârea de condamnare a inculpatului dezleagă problema vinovăției sau nevinovăției acestuia și stabilește modalitatea de executare a pedepsei, iar pentru această instanță nu se mai pune problema existenței unor „indicii privind vinovăția inculpatului”, ci a existenței „probelor certe de vinovăție”, chiar dacă inculpatul beneficiază, până la soluționarea definitivă a cauzei, de prezumția de nevinovăție.
Sintetizând, în condițiile în care instanța nu numai că a apreciat existența vinovăției inculpatului dincolo de orice îndoială rezonabilă, dar și că este necesar ca acesta să execute pedeapsa în regim de detenție, se impune ca arestarea preventivă a acestuia să fie menținută.
În temeiul art. 72 alin. 1 Cod penal, instanța va scade din pedeapsa închisorii stabilită prin prezenta cauză, perioada anterior executată, respectiv de la 15.11.2012 la 16.11.2012 (reținerea de 24 de ore din cauza penală nr._/245/2012, soluționată prin sentința penală nr. 817 din 21.03.2013 a Judecătoriei Iași), de la 16.01.2014 până la 07.03.2014 (reținerea și arestarea preventivă în cauza penală nr._, soluționată prin sentința penală nr. 1954 din 03.07.2014 a Judecătoriei Iași), precum și reținerea și arestarea preventivă în prezenta cauză penală de la 08.06.2014 până la zi.
Astfel, instanța va reține că în cauza penală nr._ a Judecătoriei Iași, soluționată prin sentința penală nr. 1954 din 03.07.2014 a Judecătoriei Iași inculpatul a fost cercetat pentru comiterea unor fapte concurente cu prezenta infracțiune, însă în acea cauză s-a pronunțat o soluție de încetare a procesului penal, iar conform art. 72 alin. 1 Cod penal, scăderea se va face când inculpatul a fost urmărit sau judecat, în același timp pentru mai multe fapte concurente, chiar dacă a fost condamnat pentru o altă faptă decât cea care a determinat dispunerea măsurii preventive.
Sub aspectul laturii civile, instanța constată că persoana vătămată P. I. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 20 lei, afirmând în declarația de la fila 12 că în momentul în care inculpatul i-a sustras telefonul mobil i-ar fi sustras și suma de 20 lei.
Cu privire la aceste susțineri ale persoanei vătămate, instanța constată că pe parcursul urmăririi penale și al administrării probelor în fața instanței de judecată, nu au putut fi identificate probe sau indicii concludente care să conducă dincolo de orice dubiu la concluzia că inculpatul i-ar fi sustras persoanei vătămate această sumă de bani.
Astfel, conform procesului verbal de la fila 24, d.u.p. telefonul care i-a fost sustras persoanei vătămate de către inculpatul O. M. C., a fost recuperat de către organele de cercetare penală și restituit persoanei vătămate.
Instanța reține astfel că în conformitate cu prevederile 1347 din Codul civil din 2009, pentru admiterea acțiunii civile este necesar să se stabilească că prejudiciul produs prin fapta ilicită a inculpatului, ce reprezintă infracțiune pe planul dreptului penal, este cel a cărui reparare se solicită de persoana vătămată.
Or, în condițiile în care probele administrate în cauză nu au dus la concluzia că inculpatul ar fi sustras și această sumă de bani pe lângă telefonul mobil, iar persoana vătămată nu a reclamat și repararea altui gen de prejudiciu, care să fi derivat din fapta ilicită comisă de inculpat, în baza dispozițiilor art. 397 Cod procedură penală, cu referire la art. 19 Cod procedură penală, art. 1347 din Codul civil din 2009, va respinge, ca nefondată, acțiunea civilă formulată de persoana vătămată P. I., fiul lui I. și C., născut la data de 26.02.1989, CNP:_, cu domiciliul în mun. Iași, șoseaua Bucium nr. 22, jud. Iași, constatând că prejudiciul cauzat prin fapta inculpatului a fost recuperat integral prin restituirea bunului sustras.”
În termen legal această sentință a fost atacată cu apel de inculpatul O. M. C., fiind criticată pentru netemeinicie.
Apărătorul inculpatului a solicitat atât prin notele de concluzii scrise cat și oral cu ocazia dezbaterilor reindividualizarea pedepsei aplicate de prima instanță.
În principal a solicitat în cadrul reindividualizării pedepsei schimbarea modalității de executare în sensul suspendării executării pedepsei conform art. 91 Cod penal .
Consideră apărarea că, această modalitate ar fi cea mai indicată, având în vedere că, din întreg materialul probator rezultă că infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată a fost în baza unei rezoluții spontane, cauza acesteia fiind consumul excesiv de alcool și fondul temperamental al inculpatului, care suferă de tulburări psihice atestate de raportul de expertiză medico - legală psihiatrică efectuat în cauză, din care rezultă că, deși inculpatul a avut discernământ la săvârșirea faptei, suferă de o tulburare de tip schizoid, tulburare de tip comportamental de tip disociat.
Se mai susține că, deși a sustras telefonul părții vătămate, nu a urmărit să obțină un folos patrimonial, motivația principală, așa cum a susținut și la instanța de fond, a fost aceea de a se impune în fața prietenilor.
În subsidiar apărarea solicita ca, în situația în care se va considera că această măsură a suspendării pedepsei nu va fi primită, solicită reducerea cuantumului pedepsei aplicate, pe aceleași considerente.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 al. 2, cod proc. penală, instanța de control judiciar constată că apelul inculpatului este fondat însă nu din perspectiva criticilor aduse de apărarea inculpatului, ci din alte motive identificate de instanța de apel,așa cum se va dezvolta în continuare.
Cu referire la criticile inculpatului vizând schimbarea modalității de executare a pedepsei sau de reducerea cuantumului acesteia, C. arata următoarele.
Potrivit art. 74 Cod penal: „Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială. (2) Când pentru infracțiunea săvârșită legea prevede pedepse alternative, se ține seama de criteriile prevăzute în alin. (1) și pentru alegerea uneia dintre acestea."
Solicitările inculpatului-apelant prin apărătorul său, de schimbarea modalității de executare a pedepsei sau de reducerea cuantumului acesteia nu pot fi primite de instanța de control judiciar.
C. apreciază că instanța de fond reținând în mod corect vinovăția inculpatului, pe baza probelor administrate, la stabilirea pedepsei, a avut în vedere în totalitate criteriile prev. de art.74 Cod penal, care se referă atât la pericolul social concret al faptei săvârșite, date de împrejurările și modalitatea de săvârșire a acesteia, cât și la circumstanțele personale ale inculpatului.
Din lecturarea sentinței fondului se observă că judecătorul a argumentat în motivarea sentinței că va ține cont de: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În aceeași ordine de idei a mai reținut prima instanță că, infracțiunea a fost comisă în urma unei rezoluții spontane a inculpatului, generată de consumul excesiv de băuturi alcoolice, pe fondului unui temperament violent; se va avea în vedere că, deși acesta a avut discernământul păstrat integral suferă de tulburări psihice care, în condițiile anterior menționate, devin factori declanșatori ai unui comportament violent.
Prin urmare, aceste circumstanțe invocate de apărare în susținerea celor solicitate au fost avute în vedere de prima instanță.
C. constată că se impune menținerea acestei pedepse aplicate de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare, majorata cu 2 luni închisoare, cu executare în regim de detenție, pedeapsa care va putea contribui la reintegrarea și reeducarea sa, răspunzând astfel scopului pedepselor penale.
Constatându-se, așadar, că individualizarea pedepsei a fost realizata în mod judicios atât ca întindere, cât și ca mod de executare, criticile formulate de inculpatul-apelant apar ca neîntemeiate și urmează a fi înlăturate.
Așa cum s-a arătat mai sus, apelul inculpatului apare ca fiind întemeiat din alte motive identificate de instanța de control judiciar.
După cum rezulta din lucrările dosarului, inculpatul O. M. C., a fost condamnat la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pentru comiterea unei infracțiuni comise în minorat, prin sentința penală nr. 817 din 21.03.2013 a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosarul numărul_/245/2012, rămasă definitivă prin nerecurare la 02.04.2013.
Iar, prin sentința penală nr. 1954 din 03.07.2014 a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosarul numărul_, inculpatul a fost cercetat pentru comiterea a cinci fapte penale si, s-a pronunțat o soluție de încetare a procesului penal.
Infracțiunea pentru care este judecat inculpatul in prezenta cauza a fost comisa in noaptea de 07/08.06.2014.
Potrivit art. 38 alin. (1) Cod penal: Există concurs real de infracțiuni când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană, prin acțiuni sau inacțiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele.
Potrivit art. 44 alin. (1) Cod penal: Există pluralitate intermediară de infracțiuni când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare și până la data la care pedeapsa este executată sau considerată ca executată, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune și nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă.
Având în vedere aceste dispoziții legale, prima instanță trebuia să constate că, infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentința atacata a fost comisă în concurs real cu fiecare dintre cele 5 fapte penale pentru care s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului prin sentința penală nr. 1954/NCPP din 03.07.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ * și, toate cele 6 infracțiuni au fost comise în condițiile pluralității intermediare în raport de condamnarea dispusa prin sentința penală nr. 817/21.03.2013a Judecătoriei Iași.
În lumina acestor considerente, apelul inculpatului urmează să fie admis în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod proc.penală și desființată în parte, în latura penală sentința penală atacată.
În rejudecare, se va constata că infracțiunea de ”tâlhărie calificată” prev. și ped. de art. 233 – art. 234 alin. (1) lit. d) Cod penal pentru a cărei săvârșire a fost condamnat inculpatul prin sentința penală apelata a fost comisă în concurs real cu fiecare dintre cele 5 infracțiuni de ”furt calificat” pentru care s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului prin sentința penală nr. 1954/NCPP din 03.07.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ * și, toate cele 6 infracțiuni au fost comise în condițiile pluralității intermediare în raport de condamnarea dispusa prin sentința penală nr. 817/21.03.2013a Judecătoriei Iași.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Se va computa din pedeapsa rezultantă, perioada arestului preventiv de după data de 29.01.2015 la zi.
În baza dispozițiilor art. 275 alin. (3) Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului inculpatului vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
Decide:
Admite apelul declarat de inculpatul O. M. C. (fiul lui M. și A., născut la data de 02.02.1996 în mun. Iași, jud. Iași, cu domiciliul în ., ., jud. Iași, CNP_, în prezent deținut în P. Iași), împotriva sentinței penale nr. 237 din 29.01.2015 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. _ , sentință pe care o desființează, în parte, în latura penală.
Rejudecând cauza:
Constată că infracțiunea de ”tâlhărie calificata” prev. și ped. de art. 233 – art. 234 alin. (1) lit. d) Cod penal pentru a cărei săvârșire a fost condamnat inculpatul O. M. C. prin sentința penală apelata a fost comisă în concurs real cu fiecare dintre cele 5 infracțiuni de ”furt calificat” pentru care s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului O. M. C. prin sentința penală nr. 1954/NCPP din 03.07.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ * și, toate cele 6 infracțiuni au fost comise în condițiile pluralității intermediare în raport de condamnarea dispusa prin sentința penală nr. 817/21.03.2013a Judecătoriei Iași.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul dispozițiilor art. 424 alin. (3) cod procedura penală, computa din durata pedepsei de 3 ani și 8 luni închisoare aplicata inculpatului O. M. C. prin sentința penală apelata, perioada arestului preventiv de după data de 29.01.2015 la zi.
În baza dispozițiilor art. 272 Cod procedura penală, suma de 100 lei reprezentând 50% onorariu avocat oficiu (delegația nr._/11.03.2014 emisă de Baroul Iași) va fi avansata Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând a fi inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) Cod procedura penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentului apel, în cuantum de 300 lei, din care 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.05.2015.
Președinte,Judecător,
D. A. A. C.-C.
Grefier,
C. L.
Redactat D.A.
Tehnoredactat L.C.
6 ex. – 25.05.2015
Judecătoria Iași: S. M. G.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 416/2015.... | Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 420/2015.... → |
|---|
