Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 420/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 420/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 420/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIE Nr. 420/2015
Ședința publică de la 13 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. A.
Judecător A. C.-C.
Grefier C. L.
Ministerul Public - P. de pe lângă C. de A. Iași – a fost reprezentat la termenul din 29.04.2015 prin procuror S. C.
S-a luat în examinare apelul declarat de inculpatul H. V. împotriva sentinței penale nr. 669/03.03.2015 pronunțată de Judecătoria Iași, având ca obiect lovirea sau alte violențe (art.193 NCP).
La apelul nominal lipsesc părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra apelului penal de față au avut loc în ședința publică din data de 29 aprilie 2015, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, în conformitate cu prevederile art. 391 al. 1 Cod procedură penală, s-a stabilit termen pentru pronunțare pentru azi, când,
C. DE A.,
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 669 din 03.03.2015 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ s-a dispus condamnarea inculpatului H. V., fiul lui P. și M., născut la data de 14.10.1977 în oraș Negrești, jud. V., domiciliat în ., jud. Iași, CNP_, cetățenie română, studii 10 clase + școala profesională, apicultor, necăsătorit, fără persoane în întreținere, fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „lovire sau alte violențe”, prev. și ped. de art. 180 alin. 2 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală (comisă la data de 05.05.2012).
În baza art. 81 Cod penal din 1969, s-a di8spus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni, conform art. 82 Cod penal din 1969.
I s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal din 1969 în conformitate cu care comiterea unei noi infracțiuni intenționate înăuntrul termenului de încercare va conduce la revocarea suspendării executării pedepsei.
I-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal din 1969 ce va fi suspendată în condițiile prev. de art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969.
s-a constatat că persoana vătămată Pașaniuc I., domiciliat în ., nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art. 397 alin. 1, art. 23 alin. 3 Cod procedură penală raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile S. C. de Urgență „P.. Dr. N. O.” Iași, cu sediul în mun. Iași, ., jud. Iași, suma de 73,92 lei.
În baza art. 397 alin. 1, art. 23 alin. 3 Cod procedură penală raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile S. de Ambulanță Județean Iași, cu sediul în mun. Iași, ., jud. Iași, suma de 1248 lei.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor legale ce reglementează plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, sens în care inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 900 de lei cu acest titlu.
Pentru a hotărî astfel, în considerentele sentinței pronunțate, instanța de fond a reținut următoarele:
”Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași nr. 8326/P/2012 din data de 01.10.2014, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului H. V. pentru săvârșirea infracțiunii de „lovire sau alte violențe”, prev. și ped. de art. 193 alin. 2 Cod penal.
În actul de sesizare s-a reținut, în fapt, că în data de 05.05.2012, în jurul orelor 23:30, inculpatul H. V. l-a lovit pe numitul Pașaniuc I. cu o sticlă în cap și cu pumnul în zona feței, producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 4-5 zile de îngrijiri medicale.
Procurorul a precizat că situația de fapt mai sus menționată se susține cu următoarele mijloace de probă: declarațiile persoanei vătămate Pașaniuc I., declarațiile martorilor B. P., P. V., P. I., D. C., certificatul medico-legal nr. 1063/24.05.2012, acte medicale depuse de persoana vătămată, declarațiile inculpatului.
Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din data 20.11.2014, instanța a constatat, în baza art. 346 alin. 2 Cod procedură penală, legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 8326/P/2012 din data de 01.10.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății cauzei.
La termenul de judecată din data de 13.01.2015, inculpatul a declarat că recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina lui prin actul de sesizare a instanței, exprimându-și acordul ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe pe care inculpatul a declarat că și le însușește, în conformitate cu dispozițiile art. 375 Cod procedură penală cu referire la art. 374 alin. 4 Cod procedură penală.
Față de această situație, instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 375 Cod procedură penală pentru inculpatul H. V., sens în care a hotărât ca judecata prezentei cauze penale să se facă în procedura specială, simplificată, a „recunoașterii învinuirii”, și nu potrivit procedurii de drept comun.
Constatând așadar că sunt îndeplinite în speța de față cerințele prevăzute de dispozițiile art. 375Cod procedură penală, în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 31.05.2012, organele de urmărire penală din ., au fost sesizate prin plângere prealabilă formulată de către Pașaniuc I. cu privire la faptul că în data de 05.05.2012, în jurul orelor 23:00, în incinta localului pe care persoana vătămată îl deține în satul Mănăstirea, . a refuzat să-i servească cu băuturi alcoolice pe numiții D. C. și H. V., cel din urmă l-a lovit cu o sticlă în cap și cu pumnul în față, provocându-i leziuni ce au necesitat 4-5 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. Urmare a probelor administrate a rezultat următoarea situație de fapt:
În seara de 05.05.2012, în jurul orelor 23:00, numiții D. C. și H. V., aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, s-au deplasat la un local din satul Mănăstirea, corn. Dagâța, jud. Iași, care aparține persoanei vătămate Pașaniuc I., persoană care servea la bar, și i-au solicitat acestuia din urmă să-i servească cu câte o sticlă de bere.
Văzând că cei doi sunt în stare de ebrietate și se comportă neadecvat, Pașaniuc I. a refuzat să le vândă băuturi alcoolice. D. C. și H. V. au început să adreseze injurii și să deranjeze consumatorii din incintă, conform declarației persoanei vătămate, celor doi cerându-li-se să plece. D. C. și H. V. au părăsit localul, însă au revenit după aproximativ 30 de minute. H. V. s-a apropiat de barul unde se afla persoana vătămată, venind din spatele acesteia, a luat o sticlă de bere de 0,5 litri și a lovit-o, prin surprindere, în cap. Sticla s-a spart cu zgomot, fapta fiind văzută de persoanele care se aflau în apropiere. Surprinsă de lovitură, persoana vătămată a rămas în picioare, lângă tejghea, fără a riposta. Inculpatul, profitând de lipsa de reacție a persoanei vătămate, i-a aplicat o lovitură cu pumnul, în față, nimerindu-l în ochi și în nas, lovitură în urma căreia persoana vătămată a căzut la sol și și-a pierdut cunoștința. Inculpatul i s-a adresat cu apelativul „Iudă”și a părăsit localul.
Persoana vătămată, simțindu-se rău, a solicitat, în cursul nopții, o ambulanță, fiind transportată la spital, unde a fost consultată și i s-au acordat îngrijiri medicale.
Din certificatul medico-legal nr. 1063/24.05.2012 (f. 15 d.u.p.), reiese că, în urma agresiunii, persoana vătămată Pașaniuc I. a suferit un traumatism cranio-facial cu excoriații, contuzie de piramidă nazală și un hematom epicranian, leziuni care au necesitat 4-5 zile îngrijiri medicale.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul a negat comiterea faptei. De asemenea, martorul D. C. susține că s-a întâlnit în jurul orelor 21:00 cu inculpatul H. V. împreună cu care a băut o bere pe terasa localului care aparține numitului Pașaniuc I..
Aceste declarații sunt infirmate de ansamblul probator administrat în cauză din care rezultă, cu certitudine, comiterea faptei de către inculpat, așa cum a fost descrisă mai sus, precum și că martorul D. C. l-a însoțit pe inculpatul H. V. în momentul agresiunii.
În acest sens sunt declarațiile martorilor B. P. (f. 16 d.u.p.), P. V. (f. 17, 18 d.up.), P. I. (f. 19,20 d.u.p.), care confirmă că inculpatul H. V., aflat în spatele numitului Pașaniuc I., a ridicat sticla de bere pe care o avea în mâna dreaptă și l-a lovit în cap. De asemenea aceștia declară că, imediat după, inculpatul l-a lovit și cu pumnul în față, părăsind localul împreună cu numitul D. C., dar nu înainte de a se adresa persoanei vătămate cu apelativul „Iuda”. Aceste declarații se coroborează cu declarația persoanei vătămate și cu concluziile certificatului medico-legal care, prin natura leziunilor constatate, confirmă . așa cum a fost reclamată.
Ulterior, în fața instanței, inculpatul și-a modificat poziția procesuală, recunoscând comiterea infracțiunii.
Situația de fapt astfel cum a fost reținută rezultă din întreg materialul probator administrat în cauză, respectiv cu declarațiile persoanei vătămate Pașaniuc I., declarațiile martorilor B. P., P. V., P. I., D. C., certificatul medico-legal nr. 1063/24.05.2012, acte medicale depuse de persoana vătămată care, coroborate cu declarațiile inculpatului de recunoaștere, date în fața instanței de judecată, fac pe deplin dovada vinovăției acestuia sub forma intenției directe în săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.
În drept,
Fapta inculpatului H. V. care, în seara zilei de 05.05.2012, în jurul orelor 23:30, inculpatul H. V. l-a lovit pe numitul Pașaniuc I. cu o sticlă în cap și cu pumnul în zona feței, producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 4-5 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „lovire sau alte violențe”, prev. și ped. de art. 180 alin. 2 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, art. 5 Cod penal, pentru care va fi condamnat.
Prin decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale s-a decis că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. De asemenea, prin decizia nr. 5 din data de 26 mai 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru Dezlegarea unor Chestiuni de D. în materie penală, s-a decis faptul că în aplicarea art. 5 din Codul penal, se are în vedere criteriul aprecierii globale a legii penale mai favorabile.
La stabilirea încadrării juridice potrivit dispozițiilor art. 180 alin. (2) din Codul penal 1969 instanța a avut în vedere, potrivit dispozițiilor art. 5 din Codul penal 2014, faptul că de la săvârșirea infracțiunii, 05.05.2012, și până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o nouă lege penală, respectiv noul Cod penal, la data de 01.02.2014, în cauză existând o succesiune de legi penale, și a apreciat asupra legii penale mai favorabile, stabilind că, în speță, legea penală mai favorabilă este Codul penal din 1969.
Pentru a ajunge la această concluzie instanța a analizat dispozițiile art. 180 alin. (2) din Codul penal 1969, precum și cele din art. 193 alin. (2) Cod penal 2014, prin prisma pedepsei principale prevăzute de lege. Astfel, potrivit Codului penal din 1969 pedeapsa prevăzută în cazul art. 180 alin. (2) este de închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă. Pedeapsa prevăzută de art. 193 alin. (2) Cod penal 2014 este de la 6 luni la 5 ani sau amendă, prin urmare instanța apreciază ca fiind lege penală mai favorabilă Codul penal din 1969, atât limita minimă cât și cea maximă fiind inferioare noii legi.
La individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare a acesteia, față de criteriile generale prev. de art. 74 Cod penal, instanța va avea în vedere pe de o parte dispozițiile părții generale ale acestui cod, limitele de pedeapsă fixate în legea specială, reduse cu o treime, conform art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, gradul de pericol social concret al faptei comise caracterizat de modalitățile și împrejurările comiterii faptei precum și mijloacele folosite, pe fondul consumului de alcool, pe timp de noapte, într-un local public - inculpatul dorind să aplice o corecție persoanei vătămate pentru faptul că l-a refuzat anterior, considerându-se astfel umilit și, în acest scop acționând din spate, prin surprindere, aplicând cu putere lovituri care au anihilat orice posibilitate de reacție sau de apărare din partea persoanei vătămate, precum și faptul că, imediat după agresiune, inculpatul a plecat de la fața locului, lăsând persoana vătămată în stare de inconștiență, iar pe de altă parte persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, nu este căsătorit, nu are persoane în întreținere, are o ocupație din care obține câștiguri licite pentru întreținere, atitudinea procesuală de nerecunoaștere a faptei adoptată pe parcursul urmăririi penale, ceea ce a condus la prelungirea duratei procesului penal, și apoi atitudinea de recunoaștere a faptei adoptată în fața instanței.
Față de cele mai sus arătate, instanța apreciază că reeducarea, reinserția socială a inculpatului se va putea realiza prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, orientată spre minimul special prevăzut de lege.
Considerând că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 81 Cod penal din 1969, iar scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție, instanța va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare calculat conf. art. 82 Cod penal din 1969.
Va atrage atenția inculpatului că săvârșirea cu intenție a unei noi infracțiuni în cadrul termenului de încercare va atrage revocarea suspendării condiționate, în conformitate cu art. 83 Cod penal din 1969.
Va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal din 1969, motivat de natura infracțiunii comise, care îl face incompatibil cu exercițiului dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, ce va fi suspendată pe aceeași durată ca pedeapsa principală, conform art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969.
În latură civilă, se vor constata următoarele:
Persoana vătămată Pașaniuc I. nu a formulat pretenții civile nici în cursul urmăririi penale (nu există astfel de mențiuni nici în plângerea penală – filele 12-13 d.u.p., nici în declarația dată organelor de cercetare penală – fila 14 d.u.p.) și nici în cursul judecății unde, deși legal citat (a primit personal procedura de citare, conform dovezii de primire aflată la fila 13 d.inst.).
S. C. de Urgență „P.. Dr. N. O.” Iași s-a constituit parte civilă cu suma de 73,92 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare, conform adresei nr. 5868/18.06.2013 (fila 30 d.u.p.), iar S. de Ambulanță Județean Iași s-a constituit parte civilă cu suma de 1248 lei, conform adresei nr. 1122/23.02.2015.
Potrivit art. 1357 alin. 1 cod civil „Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare". În completare, alin 2 precizează că „autorul prejudiciului răspunde pentru culpa cea mai ușoară".
Având în vedere declarațiile inculpatului date în ședințele publice din 13.01.2015 și 24.02.2015 prin care a arătat că este de acord cu acoperirea prejudiciilor solicitate de părțile civile, precum și dispozițiile art. 23 alin. 3 Cod procedură penală potrivit cărora în cazul recunoașterii pretențiilor civile instanța obligă la despăgubiri în măsura recunoașterii, în baza art. 397 alin. 1, art. 23 alin. 3 Cod procedură penală raportat la art. 1357 și urm. Cod civil și art. 313 din Legea nr. 95/2006, urmează să admită integral acțiunile civile formulate de părțile civile astfel cum au fost arătate mai sus.
În baza art. 398 raportat la art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, pentru fapta pentru care a fost condamnat, va obliga inculpatul să plătească statului cheltuielile judiciare avansate de către acesta, în cuantum de 900 de lei”.
În termen legal, împotriva sentinței penale sus menționate, inculpatul H. V. a promovat calea ordinara de atac a apelului.
Criticile invocate de inculpat în motivarea apelului declarat vizeaza atât temeinicia cât și legalitatea hotarârii atacate.
O primă critica de legalitate s-a referit la modul în care instanța fondului a stabilit încadrarea în drept a faptei penale pentru care a dispus condamnarea inculpatului apelant. Astfel, s-a arătat ca inculpatul a fost trimis în judecata sub aspectul comiterii infracțiunii de loviri sau alte violențe, în forma prevăzuta de art. 193 alin. 2 Cod penal iar, prin hotărârea contestată, fără ca în prealabil să fi fost schimbată încadrarea juridică, prima instanță a dispus condamnarea pentru aceeași infracțiune de loviri sau alte violențe însă, cu încadrarea în drept realizata în baza Codului penal din 1969, adică art. 180 alin. 2 din vechea lege penală. Procedând în această maniera, susține inculpatul apelant ca ar fi fost încălcat principiul contradictorialității, părțile neavând posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere asupra încadrării în drept ce se impunea a fi reținuta ca urmarea succesiunii în timp a legii penale.
O a doua critică a vizat operațiunea de individualizare judiciara efectuata de instanța fondului, susținându-se în esență că nu ar fi fost respectate criteriile generale legale de individualizare judiciară. Susține inculpatul că prima instanță a încălcat tehnica de individualizare prin aceea că nu si-a motivat alegerea pedepsei închisorii dintre pedepsele alternative prevăzute de textul de incriminare. De asemenea, în raport de circumstanțele de fapt în care a fost comisa infracțiunea, de gravitatea concreta redusa a faptei și de circumstanțele sale personale, pedeapsa aplicata de prima instanță este prea aspră. Motiveaza inculpatul apelant ca la individualizarea judiciara, instanța fondului a reținut ca și criteriu atitudinea procesuală de nerecunoaștere a faptei adoptată pe parcursul urmăririi penale, aspect care nu se încadrează în niciunul dintre criteriile expres și limitativ prevăzute de lege. Procedând în aceasta manieră se susține că prima instanță ar fi adăugat la lege un nou criteriu și a tras o concluzie nelegală și ilogică cum că atitudinea procesuală a inculpatului ar fi determinat prelungirea procedurii judiciare.
O ultima critica a dusă de inculpatul apelant H. V. a vizat latura civilă a procesului, susținându-se că acțiunile civile promovate de părțile civile nu îndeplinesc condițiile legale de admisibilitate întrucât părțile civile nu au indicat natura prejudiciului solicitat și probele pe care se întemeiază pretențiile civile.
A solicitat inculpatul apelant admiterea căii de atac, desființarea hotărârii atacate, reindividualizarea judiciara a pedepsei cu consecința aplicării unei amenzi penale a cărei executare să fie suspendată condiționat.
Examinând sentința penală apelată, pe baza tuturor lucrărilor și a materialului probator existent la dosarul cauzei, atât prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele conferite de dispozițiile art. 417 alin. (2) Cod procedura penală, C. constată următoarele:
Prin rechizitoriul procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași din 01.10.2014 dat în dosarul de urmărire penală numărul 8326/P/2012, Judecătoria Iași a fost investită cu judecarea în primă instanța a inculpatului H. V. pentru comiterea unei infracțiuni de ”lovire sau alte violențe”, în varianta normativă prevăzută de art. 193 alin. (2) Cod penal, constând în aceea că, în noaptea de 05.05.2012, în jurul orei 23,30, în timp ce se afla în incinta unei bar situat pe raza localității Mănăstirea din județul Iași, administrat de persoana vătămate Pașaniuc I., inculpatul H. V., aflat sub influența băuturilor alcoolice, nemulțumit de faptul că persoana vătămata a refuzat să-l servească cu alcool, cu o sticlă și apoi cu pumnul, i-a aplicat acesteia lovituri în zona capului și a feței, provocându-i astfel leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 4 – 5 zile îngrijiri medicale.
Fiind investită cu judecarea cauzei, instanța de fond, pe baza unei judicioase analize și evaluări a întregului material probator strâns în cursul urmăririi penale, a reținut o situație de fapt corectă, conformă cu realitatea obiectiva dovedit petrecută în noaptea de 05/06.05.2012, pe care, de altfel, și inculpatul H. V. a recunoscut-o în totalitate în condițiile prevăzute de art. 374 alin. (4), art. 375 și art. 396 alin. (10) Cod procedura penală.
Judecătorul fondului a dat eficiență dispozițiilor art. 103 Cod de procedură penală, făcând o apreciere și o interpretare corecta a probelor administrate în cauza, după prealabila examinare a tuturor mijloacelor de proba existente la dosar.
În considerentele sentinței penale supusa prezentei analize, sunt prezentate, într-o manieră dezvoltată, argumentele care au stat la baza soluției de condamnare dispusa, fiind explicitată vinovăția, sub forma intenției, reținută în sarcina inculpatului H. V. în comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
Pe baza situației de fapt dovedita, dincolo de orice îndoială rezonabilă, de probatoriu strâns în cauză, prima instanță a procedat la o corecta încadrare în drept a faptei dovedit comisă de către inculpatul H. V., stabilind că aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, în varianta normativa prevăzută de art. 180 alin.(2) din Codul penal din 1969.
Referitor la încadrarea în drept a faptei ce formează obiectul judecății de față, în contextul în care de la momentul când se reține că a fost comisa infracțiunea dedusă judecății (05/06.05.2012) și până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o nouă lege penală generală – Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, intrată în vigoare la data de 01 februarie 2014 - se reține îndatorirea instanței de judecată de a examina cauza și din perspectiva incidenței principiului aplicării legii penale mai favorabile, examen pe care judecătorul fondului l-a efectuat cu maxima acuratețe.
În condițiile în care infracțiunea ce formează obiectul prezentei judecăți are continuitate de incriminare, în urma examenului comparativ și global al celor doua legi penale generale (Codul penal din 1969 și Codul penal actual), în deplin acord cu cele statuate prin Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale, instanța de fond a identificat ca fiind mai favorabila pentru inculpatul H. V., legea penala veche. Acesta soluție apare ca fiind corecta întrucât în raport de condițiile de incriminare și de regimul sancționator prevăzut de cele două texte de incriminare succesive – art. 180 alin. (2) din Codul penal din 1969 și art. 193 alin. (2) Cod penal actual – se observa ca, în cazul pedepsei închisorii (pedeapsa la care s-a oprit judecătorul fondului în prezenta cauza) limitele speciale sunt semnificativ mai blânde comparativ cu cele din legea penală actuală. De altfel, în considerentele hotărârii pronunțate, judecătorul fondului și-a argumentat într-o maniera clară și convingătoare soluția reținuta sub aspectul acordării beneficiului legii penale mai favorabile ca urmarea succesiunii în timp a legii.
Încadrarea în drept a faptei dovedit ca a fost comisă de inculpatul H. V. la data de 05/06.05.2012 reținută în hotărârea instanței de fond este diferita față de cea pentru care procurorul de caz a dispus trimiterea în judecata însă, deosebirea este data nu de o noua reapreciere a situației de fapt în strânsă corelare cu elementele constitutive ale infracțiunii în discuție, ci aceasta modificare este consecința exclusiva a succesiunii în timp a celor două legi penale generale. Or, într-o atare situație nu este incidenta instituție de drept procesual penal a schimbării încadrării juridice deoarece problema de a încadra juridic fapta se pune exclusiv din nevoia de a da eficiență principiului legii penale mai favorabile.
Față de considerentele redate, apare neîntemeiata critica inculpatului apelant referitoare la omisiunea instanței de fond de a fi procedat la schimbarea încadrării juridice data faptei prin rechizitoriu, principiului contradictorialității nefiind afectat în nici un fel întrucât, în cadrul dezbaterilor asupra fondului, părțile au avut posibilitatea reală de a-și exprima punctul de vederea asupra tuturor aspectelor de fapt și de drept, inclusiv asupra aplicării normei juridice înscrisă la art. 5 Cod penal. Mai mult, inculpatul apelant a beneficiat de asistență juridică din partea unui avocat ales situație în care, cu atât mai mult, a avut posibilitatea de a examina cauza și de a-și exprima opinia și în privința legii penale care îi este mai favorabilă.
La stabilirea regimului sancționator, prima instanță a avut în vedere și a dat eficiență criteriilor generale de individualizare judiciara înscrise la art. 74 din Cod penal, respectiv dispozițiile părții generale ale codului, limitele de pedeapsă fixate în legea specială, reduse cu o treime, conform art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, gradul de pericol social concret al faptei comise caracterizat de modalitățile și împrejurările comiterii faptei. Astfel, instanța de fond a punctat o . elemente de fapt precum consumului de alcool pe fondul căreia a fost comisă infracțiunea, pe timp de noapte, într-un local public - inculpatul dorind să aplice o corecție persoanei vătămate pentru faptul că l-a refuzat anterior, considerându-se astfel umilit și, în acest scop acționând din spate, prin surprindere, aplicând cu putere lovituri care au anihilat orice posibilitate de reacție sau de apărare din partea persoanei vătămate, precum și faptul că, imediat după agresiune, inculpatul a plecat de la fața locului, lăsând persoana vătămată în stare de inconștiență. Totodată, referitor la persoana inculpatului s-a reținut că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, nu este căsătorit, nu are persoane în întreținere, are o ocupație din care obține câștiguri licite pentru întreținere, atitudinea procesuală de nerecunoaștere a faptei adoptată pe parcursul urmăririi penale, ceea ce a condus la prelungirea duratei procesului penal, și apoi atitudinea de recunoaștere a faptei adoptată în fața instanței.
Față de criticile inculpatului apelant referitoare la operațiunea de individualizare judiciara efectuata de judecătorul fondului, C. ține să evidențieze faptul că, potrivit dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. f Cod penal, constituie criteriu legal de individualizare judiciară și conduita pe care inculpatul a adoptat-o în cursul procesului penal, știut fiind faptul că procesul penal debutează odată cu începerea urmăririi penale și se finalizează la momentul pronunțării unei hotărâri definitive. În aceste condiții, observând diferența de conduita procesuală adoptata de inculpat în cursul celor două faze procesuale, apare ca fiind corecta analiza pe care judecătorul fondului a făcut-o asupra atitudinii procesuale pe care H. V. a manifestat-o în cursul urmăririi penale și în faza judecății în primă instanță. De asemenea, atitudinea procesuală nesincera, caracterizata prin negarea comiterii infracțiunii adoptata de inculpat în cursul urmăririi penale a determinat o prelungire și o creștere a complexității probatoriului pentru stabilirea adevărului și lămurirea cauzei sub toate aspectele, ceea ce în mod firesc a condus la o prelungire în timp a anchetei penale și, per ansamblu, la o creștere a duratei procedurii judiciare. Împrejurarea ca în faza judecății în primă instanță inculpatul și-a schimbat atitudinea procesuală recunoscând comiterea infracțiunii imputate, nu anihilează efectele pe care atitudinea sa procesuală anterioara le-a antrenat și nu obligă la a ignora poziția sa anterioară.
Rezultă din considerentele sentinței penale analizate că în operațiunea de individualizare judiciara au fost avute în vedere și ”cântărie” de judecător toate circumstanțele ce caracterizează fapta dovedit comisă, precum și elementele referitoare la persoana inculpatului, inclusiv la conduita adoptată de acesta imediat după comiterea faptei penale și apoi pe parcursul procesului penal.
Mijloacele folosite la comiterea infracțiunii, respectiv o sticlă din sticlă și pumnul, zonele corpului victimei vizate, regiunea capului și regiunea feței, în condițiile în care se afla într-un local public ce îi aparținea persoanei vătămate, nemulțumit de refuzul – justificat - al victimei de a-i vinde băuturi alcoolice, prin lovirea cu surprindere a victimei astfel că aceasta nu a avut posibilitatea de a opune rezistență, prin abandonarea victimei la locul comiterii faptei în stare de inconștiență, constituie elemente care susțin aprecierea că infracțiunea comisă de inculpatul H. V. prezintă o gravitate concreta sporita, iar inculpatul o periculozitatea socială ridicată, astfel că, având în vedere și urmările produse de fapta sa și atitudinea pe care acesta a adoptat-o în fața organelor de urmărire penală, pedeapsa care se impunea a fi aleasa dintre cele două pedepse alternative prevăzute de lege este aceea a închisorii, critica inculpatului în aceasta privință nefiind fondată.
În condițiile în care, judecata în primă instanță s-a desfășurat potrivit procedurii simplificate a recunoașterii vinovăției, limitele de pedeapsa prevăzute de textul de incriminare au fost reduse cu o treime, iar pedeapsa concret aplicata în cazul fiecăreia dintre cele doua infracțiuni a fost puțin dozata peste minimul special redus cu o treime.
Pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare aplicată inculpatului apelant H. V. de către prima instanță, analizată în raport cu gravitatea sporita a infracțiunii comisă, cu împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă, cu urmările produse și cu elementele referitoare la persoana și conduita procesuală a inculpatului, apare ca fiind proporțională cu gravitatea faptei și cu periculozitatea socială a inculpatului.
În considerarea argumentelor sus redate, C. reține ca pedeapsa aplicată inculpatului este proporțională cu gravitatea concreta a faptei și cu elementele referitoare la persoana inculpatului, iar critica acestuia referitoare la natura pedepsei principale aplicate de instanța de fond apare ca fiind nejustificată, hotărârea examinata fiind legală și temeinică sub acest aspect.
Referitor la critica inculpatului apelant ce a vizat latura civilă a cauzei, C. reține că, în cursul urmăririi penale, S. C. de Urgență „P.. Dr. N. O.” Iași s-a constituit parte civilă cu suma de 73,92 lei, iar în adresa nr. 5868/18.06.2013 (aflată la fila 30 d.u.p.) s-a indicat în mod concret ce reprezintă suma ceruta, respectiv 50 lei contravaloarea consultației efectuata persoanei vătămate la data de 06.05.2012, iar diferența de 23,92 lei reprezentând alte cheltuieli ce au fost ocazionate cu îngrijirile medicale acordate victimei infracțiunii comise de inculpatul H. V.. Rezultă din adresa menționată că partea civilă a indicat natura prejudiciului suferit, un prejudiciu material, explicitând că acesta este format din cheltuielile ocazionate cu îngrijirile medicale pe care reprezentanții unității spitalicești i le-au acordat persoanei vătămate Pașaniuc I. în cursul lunii mai 2012, data când a fost comisa infracțiunea judecată. Fișa de examinare nr. 1733HOF din 07.05.2012, Fișa UPU din 06.05.2012 și raportul de explorare CT din 23.05.2012 (aflate la filele23 – 25 d.u.p) coroborate și cu mențiunile înscrise în certificatul medico-legal eliberat pe numele persoanei vătămate, constituie mijloace de proba care susțin dincolo de orice îndoială rezonabilă împrejurarea că persoana vătămata Pașaniuc I. a beneficiat de asistență medicală din partea părții civile S. C. de Urgență „P.. Dr. N. O.” Iași, ceea ce face ca acțiunea civilă a acesteia să fie pe deplin întemeiată.
De asemenea, în cursul judecății în primă instanță, S. de Ambulanță Județean Iași s-a constituit parte civilă cu suma de 1248 lei, conform adresei nr. 1122/23.02.2015 (aflat la fila 25, dosarul instanței), explicitând faptul că suma totală solicitată reprezintă cheltuielile suportate cu transportul persoanei vătămate Pașaniuc I. la data de 06.05.2012 pe traseul localitatea Mănăstirea la S. C. de Urgență „P.. Dr. N. O.” Iași și apoi deplasare tur-retur de la aceasta din urma unitate spitalicească la S. C. nr. 1 Iași. Rezultă din analiza coroborată a întregului material probator existent la dosar că imediat după ce a fost lovita de inculpat, victima Pașaniuc I. a fost transportată cu ambulanța de la locul comiterii faptei în municipiul Iași la cele doua unități spitalicești unde a fost investigată medical și i-au fost acordate îngrijiri de specialitate, fiind astfel probate pretențiile solicitate de partea civilă cu acest titlu.
Față de considerentele redate, reținând și împrejurarea că în cursul judecății în primă instanță, inculpatul personal a arătat că achiesează la pretențiile civile formulate împotriva sa în cadrul procesului penal de față, C. constată neîntemeiată critica invocata în motivarea căii de atac de față ce vizează modul în care a fost rezolvată latura civilă a cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarul și sub celelalte aspecte de fapt și de drept, C. constată că judecata în primă instanță s-a desfășurat cu respectarea tuturor normelor de procedura penală incidente în cauză, iar sentința penală pronunțata la finele acestei prime judecăți, a fost data în deplină consonanță cu materialul probator administrat în cauză și în acord cu dispozițiile de drept material și procesual incidente în speță, neexistând motive de modificare a acesteia.
Pentru toate considerentele prezentate, în temeiul dispozițiilor art. 421 pct. 1 lit.b Cod procedură penală, C. urmează să dispună respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de inculpatul apelant H. V., împotriva sentinței penale nr. 669 din 03.03.2015 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, sentință pe care o va menține întrucât este legală și temeinică.
Se va face aplicarea dispozițiilor art. 275 alin. (2) Cod procedură penală care reglementează plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cazul respingerii unei căi de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul apelant H. V., fiul lui P. și M., născut la data de 14.10.1977 în oraș Negrești, jud. V., domiciliat în ., jud. Iași, CNP_, împotriva sentinței penale nr. 669 din 03.03.2015 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, sentință pe care o menține.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) Cod procedura penală, obligă pe inculpatul apelant H. V. să plătească statului suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate cu ocazia judecării prezentului apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.05.2015.
Președinte,Judecător,
D. A. A. C.-C.
Grefier,
C. L. aflat în c.o, semneaza greferul șef secție
penală și pentru cauze cu minori
Redactat/Tehnoredactat jud. C.C.A.
6 exemplare/03.07.2015
Judecătoria Iași: C. F.
| ← Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 415/2015.... | Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 309/2015. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
