Tâlhărie. Art.211 C.p.. Sentința nr. 38/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 38/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 13-10-2014 în dosarul nr. 580/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIA PENALĂ Nr. 580/2014
Ședința publică de la 13 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. D.
Judecător G. S.
Grefier C. D.
Pe rol judecarea apelului penal formulat de către inculpatul L. A.-D. împotriva sentinței penale nr.385NCPP/14.03.2014 a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect tâlhărie (art.211 C.p.).
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 29.09.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru azi, 13.10.2014, când:
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului penal de față:
Prin Sentința penală nr.385 NCPP din 14 martie 2014, Judecătoria Iași a respins cererea inculpatului L. A. - D., formulată prin apărătorul ales, privind schimbarea încadrării juridice dată faptei inculpatului prin actul de sesizare a instanței din infracțiunea de „tâlhărie” prev. și ped. de art. 211alin.1, alin.2 lit.b,c Cod penal din 1969 în infracțiunea de „ abuz de încredere” prev. de art. 238 Cod penal.
În baza art. 386 Cod procedură penală a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei inculpatului prin actul de sesizare a instanței din infracțiunea de „tâlhărie” prev. și ped. de art. 211alin.1, alin.2 lit.b,c Cod penal din 1969 în infracțiunea de „tâlhărie” prev. și ped. de art. 234 alin. 1 lit. d) Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal .
A condamnat pe inculpatulL. A. - D., fiul lui D. și D., născut la data de 04.09.1988 în municipiul Iași, județul Iași, CNP:_, cu domiciliul în Iași, ., în prezent aflat în Penitenciarul Iași, cetățean român, cunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „tâlhărie „ prev. și ped. de art. 234 alin. 1 lit. d) Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal ( faptă comisă la data de 25/26.10.2013).
În baza art. 234 Cod penal cu referire la art. 66, art. 67 alin. 2 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 3 ani a următoarelor drepturi:
a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;
b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
În baza art. 65 alin. 1, 3 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b) Cod penal ce se va executa din momentul rămânerii definitive a prezentei sentințe penale și până când pedeapsa principală va fi executată sau considerată ca executată.
În baza art. 861 Cod penal din 1969 a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 (cinci) ani calculat conform art. 862 Cod penal.
În baza art. 863 alin. 1 Cod penal a obligat inculpatul L. A. - D. ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte lunar la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
A atras atenția inculpatului asupra disp. art. 864 Cod penal cu referire la art. 83 Cod penal privitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere dacă în cursul termenului de încercare va săvârși din nou o infracțiune sau nu va respecta măsurile de supraveghere stabilite.
În baza art. 404 Cod procedură penală cu referire la art. 72 alin. 1 Cod penal a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta sentință penală perioada reținerii și cea a arestării preventive de la 26.10.2013 la zi .
În baza art. 399 alin. 1 Cod procedură penală a dispus revocarea măsurii arestării preventive dispuse cu privire la inculpat prin încheierea de ședință din 27.10.2013 a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosarul nr._/245/2013, măsură executorie ce va fi comunicată și locului de deținere.
În baza art. 399 alin. 3 Cod procedură penală a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului arestat preventiv, dacă nu este reținut sau arestat preventiv în altă cauză .
A luat act că partea vătămată minoră C. C. G., domiciliat în mun. Iași, ., ., ., județul Iași nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal.
A constatat recuperat în totalitate, prin restituire în natură, prejudiciul cauzat părții C. C. G..
A constatat că inculpatul a fost asistat în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești, de apărător ales.
În temeiul dispozițiilor art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata sumei de 1000 de lei către stat, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de acesta.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
„Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași emis la data de 21.11.2013 în dosarul penal nr._/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatul L. A. - D., fiul lui D. și D., născut la data de 04.09.1988 în municipiul Iași, județul Iași, CNP:_, cu domiciliul în Iași, ., în prezent aflat în Arestul IPJ Iași, cetățean român, cunoscut cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de „tâlhărie” prev. și ped. de art. 211 alin.1, alin.2 lit.b,c Cod penal din 1968 (măsură preventivă dispusă prin încheierea nr.198 pronunțată la data de 27.10.2013 în dosarul penal nr._/245/2013 al Judecătoriei Iași – mandat de arestare preventivă nr.203/U/2013 emis de Judecătoria Iași la data de 27.10.2013).
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr. _ .
Prin actul de inculpare s-a reținut în sarcina inculpatului L. A. - D. că, în noaptea de 25/26.10.2013, în jurul orei 0025, în loc public (respectiv în cartierul A. cel B. din municipiul Iași), a deposedat-o pe partea vătămată minoră C. C. – G. de un telefon mobil marca „Samsung” în valoare de 300 lei, iar pentru a –și asigura scăparea, l-a lovit cu pumnul în față pe numitul P. A., persoană care o însoțea pe partea vătămată.
Numitul L. A. – D. a fost audiat atât în calitate de învinuit, cât și în calitate de inculpat, arătând în declarațiile date în faza de urmărire penală, că nu a comis fapta pentru care este cercetat, atitudine procesuală menținută și în declarația dată în fața judecătorului care a soluționat propunerea de arestare preventivă.
Astfel, inculpatul a susținut că el a cerut părții vătămate, care era însoțit de două persoane, un telefon mobil pentru a-și suna prietena (inculpatul nu avea telefon mobil deoarece și-l amanetase cu câteva ore înainte de incident), telefonul nu funcționa deoarece acea nevoie de codul PIN(înainte de a-i da telefonul inculpatului partea vătămată a scos cartela telefonică și a introdus cartela telefonică a inculpatului), a fost introdus acest cod, dar nici în aceste condiții telefonul nu mergea,deoarece inculpatul nu mai avea minute pe acea cartelă. A solicitat tinerilor să-i permită să-și încarce cartela și să-și satisfacă necesitățile fiziologice. I s-a solicitat telefonul mobil,dar inculpatul a refuzat spunând că-l va restitui după ce-și va scoate cartela,aspect cu care tinerii nu au fost de acord și au început să-l țină de mâini și de gît, l-au pus la pământ, luându-i din buzunar contractul de amanet al telefonului. Deoarece în zona unde a avut loc incidentul se aflau mai multe tomberoane,din spatele acestora ieșind mai multe persoane fără adăpost care au început să facă gălăgie,inculpatul s-a speriat și a fugit.
Prin încheierea de ședință nr.198 pronunțată la data de 27.10.2013 în dosarul penal nr._/245/2013 al Judecătoriei Iași a fost admisă cererea Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 zile, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr.203/U/2013 emis de Judecătoria Iași la data de 27.10.2013.
Pentru a dispune arestarea preventivă a inculpatului, instanța a constatat îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de disp.art. 143 și art. 148 lit.f Cod procedură penală, apreciind, în esență, că în cauză există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa și că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea respectivă este pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar în cauză existau – la momentul la care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului - probe că lăsarea sa în libertate prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
În cursul judecății, a fost asigurată asistența juridică a inculpatului de către un apărător din ales conform delegației existente la dosarul cauzei.
În ședința publică din data de 20.12._, inculpatul, asistat de apărătorul ales, a arătat că este de acord să dea declarație. Cu ocazia audierii, inculpatul și-a menținut poziția procesuală anterioară, de nerecunoaștere a faptei reținute în sarcina sa, prezentând aceeași situație de fapt ca cea din cursul urmăririi penale, în sensul că a cerut părții vătămate telefonul pentru a-și suna prietena după care a refuzat restituirea telefonului întrucât avea cartela în telefon iar partea vătămată nu l-a lăsat să scoată mai întâi cartela. A arătat inculpatul că el a fost cel agresat de către partea vătămată și prietenul acesteia, motiv pentru care s-a speriat și a fugit fără a mai restitui părții vătămate telefonul mobil în momentul în care mai multe persoane au ieșit de la un . să țipe și să înjure.
A doua zi, a arătat inculpatul, a încercat să găsească partea vătămată pentru a-i restitui telefonul mobil dar întrucât nu a reușit aceasta s-a deplasat din proprie inițiativă la secția de poliție, predând telefonul părții vătămate.
La același termen de judecată a fost audiată și partea vătămată C. C. G. care și-a menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale, susținând că inculpatul a refuzat restituirea telefonului, afirmând că „va scoate sișul” dacă nu se oprește, ducându-și mâna la buzunarul din interiorul gecii pe care o purta. Partea vătămată a mai declarat că inculpatul s-a urcat pe un gard din apropiere moment în care, împreună cu prietenul său, au prins inculpatul pentru a nu putea fugi cu telefonul, inculpatul lovind pe prietenul său, spărgându-i buza.
Instanța a procedat la audierea martorilor din lucrări, inculpatul solicitând în apărare proba cu înscrisuri în circumstanțiere și audierea unui martor pentru dovedirea împrejurării că a doua zi după incident a căutat să găsească partea vătămată pentru a-i restitui telefonul mobil.
În baza probelor administrate în cursul urmăririi și în cursul cercetării judecătorești, instanța a reținut aceeași situație de fapt ca cea reținută de către procuror.
ÎN FAPT
Inculpatul L. A. D. are vârsta de 25 de ani, fiind cunoscut cu mai multe condamnări în minorat pentru comiterea unor fapte de tâlhărie și furt calificat, din ultima pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare fiind liberat condiționat la data de 07.03.2013, având un rest rămas neexecutat de 303 zile închisoare.
În seara zilei de 25.10.2013, la orele 22.52 inculpatul s-a prezentat la casa de amanet Express Credit din . unde a amanetat telefonul mobil LG a 170 contra sumei de 40 de lei.
În aceeași seară, în jurul orelor 00.25 partea vătămată C. C. G., în vârstă de 15 ani, se întorcea împreună cu prietenul său P. A., în vârstă de 16 ani, de la o festivitate (balul bobocilor) susținută într-un club din zona Copoului, mun. Iași. Ajungând în cartierul A. cel B., cei doi și-au continuat deplasarea pe jos dinspre zona M. către zona Z., pe trotuarul din dreapta al bulevardului A. cel B., în direcția de mers. În dreptul blocului B1-2 al bulevardului, partea vătămată C. C. G. și prietenul său au fost acostați de către inculpatul L. A.-D. care le-a solicitat să îi remită un telefon pentru a vorbi cu prietena sa.
La insistențele inculpatului, partea vătămată C. C. G. i-a remis acestuia telefonul său marca Samsung 8800 lei, dar nu înainte de a scoate cartela S. din interior. Inculpatul a introdus cartela sa, însă a constatat că pentru activarea telefonului avea nevoie de un cod PIN pe care l-a solicitat părții vătămate. În momentul în care partea vătămată C. C. G. își ținea telefonul în mână și a terminat de introdus codul PIN, inculpatul L. A.-D. a luat telefonul din mâna părții vătămate și s-a îndreptat către un . în apropiere. Inculpatul a încercat să fugă cu telefonul, escaladând un gard din plasă metalică de lângă blocul în construcție, dar a fost ținut de haine de către partea vătămată C. C. G. și martorul P. A., motiv pentru care inculpatul i-a aplicat martorului P. A. o lovitură cu pumnul în zona feței, pentru a se elibera și pentru a-și asigura scăparea.
La scurt timp martorii D. C., L. I.-P. și C. S., persoane care se aflau la un . că asistau la o altercație, au intervenit pentru a-i despărți și i-au întrebat pe cei prezenți ce se întâmplă, partea vătămată confirmând că inculpatul i-a sustras telefonul mobil. Inculpatul a profitat de apariția acelor persoane și a fugit imediat cu telefonul sustras. La locul faptei a fost descoperit contractul de împrumut cu amanet nr._/25.10.2013 pe numele L. A.-D. de la . mun.Iași, ., având ca obiect amanetarea unui telefon mobil marca LG a170 contra sumei de 43 lei, contract pe care partea vătămată l-a păstrat până a doua zi.
În data de 26.10.2013 partea vătămată a reclamat fapta comisă de către inculpat. Inculpatul s-a prezentat în aceeași zi la Poliția mun.Iași, acreditând ideea că nu a deposedat partea vătămată prin violențe sau amenințări, ci a cumpărat telefonul în seara zilei de 25.10.2013, în jurul orelor 2230-2240. A predat telefonul sustras organelor de poliție care l-au restituit părții vătămate pe bază de dovadă, astfel încât nu s-a mai constituit parte civilă în procesul penal.
De asemenea, inculpatul a solicitat ca probe în apărare vizionarea imaginilor de la . Iași, punt de lucru A. cel B. (patiserie). În urma contactării reprezentantului acestei societăți a rezultat că imaginile de la camerele de supraveghere ale acestui punct de lucu privesc aspecte din interiorul punctului, iar din cauza luminii din interior reflectată în geamul termopan, nu se pot observa imagini din exterior. S-a stabilit că în seara de 25.10.2013, în jurul orei 2251, o persoană de sex masculin a intrat în casa de amanet . mun.Iași, . unde a semnat un document și a primit ceva în schimb.
Situația de fapt reținută de instanță este dovedită prin următoarele mijloace de probă: plângerea și declarația părții vătămate, procesul-verbal de cercetare la fața locului cu planșă foto,dovada de ridicare de la partea vătămată a contractului de împrumut cu amanet,dovezile de predare-primire a telefonului marca Samsung 8800,declarațiile martorilor ce au susținut afirmațiile părții vătămate, procesul-verbal de vizionare a imaginilor video captate de camerele de supraveghere ale sucursalei din mun. Iași, ..
A reținut instanța că în cursul cercetării judecătorești o parte dintre martorii din lucrări și-au schimbat declarațiile, fără a putea oferi un motiv plauzibil pentru aceasta. De asemenea, reține instanța că inculpatul a avut pe parcursul procesului penal o poziție procesuală de nerecunoaștere a faptei reținute în sarcina sa, dând declarații contradictorii privind împrejurările incidentului din seara de zilei de 25.10.2013 precum și din ziua ce a urmat.
Astfel, inculpatul a declarat inițial că seara de zilei de 25.10.2013 a văzut trei tineri care consumau bere în apropierea unui magazin situat lângă pasarela pietonală CFR, unul dintre ei afirmând că dorește să își vândă telefonul mobil . Aflând despre aceasta, inculpatul a mers și și-a amanetat telefonul său după care s-a întors la acel grup de tineri iar ulterior a cumpărat telefonul mobil de la o persoană contra sumei de 40 de lei. În continuare, a arătat inculpatul, a plecat spre casă dar o altă persoană din cele trei l-a ajuns din urmă și i-a cerut restituirea telefonului, motiv pentru care a fugit, fiind prins ulterior și imobilizat de doi din cei trei tineri, unul dintre aceștia lovindu-l cu pumnul în față. Întrucât la fața locului au apărut mai mult persoane care se aflau la parterul unui . să scape, sărind un gard și fugind.
Cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă inculpatul nu a mai susținut că a cumpărat telefonul de la partea vătămată ci că el a cerut părții vătămate,care era însoțit de două persoane,un telefon mobil pentru a-și suna prietena(inculpatul nu avea telefon mobil deoarece și-l amanetase cu câteva ore înainte de incident),telefonul nu funcționa deoarece acea nevoie de codul PIN(înainte de a-i da telefonul inculpatului partea vătămată a scos cartela telefonică și a introdus cartela telefonică a inculpatului),a fost introdus acest cod,dar nici în aceste condiții telefonul nu mergea,deoarece inculpatul nu mai avea minute pe acea cartelă. A solicitat tinerilor să-i permită să-și încarce cartela și să-și satisfacă necesitățile fiziologice. I s-a solicitat telefonul mobil, dar inculpatul a refuzat spunând că-l va restitui după ce-și va scoate cartela,aspect cu care tinerii nu au fost de acord și au început să-l țină de mâini și de gât, l-au pus la pământ, luându-i din buzunar contractul de amanet al telefonului. Deoarece în zona unde a avut loc incidentul se aflau mai multe tomberoane, din spatele acestora ieșind mai multe persoane fără adăpost care au început să facă gălăgie,inculpatul s-a speriat și a fugit.
A reținut instanța, că inculpatul a dat declarații contradictorii care se coroborează doar parțial cu celelalte probe administrate în cauză. Astfel, instanța exclude varianta inculpatului în sensul că a amanetat telefonul său pentru a putea cumpăra telefonul părții vătămate, amanetarea telefonului său fiind făcută înainte de a se întâlni cu partea vătămată. De asemenea, situația de fapt prezentată de către inculpat nu reiese din materialul probator administrat în cauză, nici sub aspectul numărului de persoane cu care era partea vătămată, nici sub aspectul împrejurărilor în care telefonul părții vătămate a ajuns în posesia sa.
Martorul P. A. a confirmat în cursul urmăririi penale că inculpatul a smuls părții vătămate telefonul mobil din mână și a încercat să scape, urcându-se pe un gard. A arătat martorul că împreună cu partea vătămată au prins inculpatul pentru a nu scăpa, moment în care inculpatul l-a lovit cu pumnul în zona feței pentru a-și asigura scăparea. A mai arătat martorul că, anterior, inculpatul a simulat că scoate ceva din buzunarul interior al gecii, spunându-le celor doi să stea „ că scoate brișca”. În momentul în care împreună cu partea vătămată țineau inculpatul, a arătat martorul, la fața locului și-au făcut apariția mai multe persoane care s-au interesat de cele întâmplate, o persoană dintre acestea despărțindu-i, prilej ca inculpatul să poată fugi, nu înainte de a-i cădea din buzunar o hârtie, identificată ulterior ca fiind contractul de amanet al inculpatului. În cursul cercetării judecătorești, martorul și-a menținut în totalitate declarațiile date în cursul urmăririi penale, arătând că nu a auzit pe inculpat afirmând că va da părții vătămate telefonul mobil după ce va scoate cartela sa, speriindu-se în momentul în care inculpatul a afirmat că va scoate brișca din geacă. În finalul declarației martorul a apreciat că intenția inculpatului a fost clar, de la început, cea de a sustrage telefonul părții vătămate.
În cauză au fost audiate mai multe persoane din grupul celor care au intervenit pentru a despărți părțile.
Martorii D. C. și C. S., persoane fără domiciliu stabil, audiați în cursul urmăririi penale ,au confirmat varianta părții vătămate și a martorului P. A., arătând că în seara respectivă, împreună cu numitul L. I. P., se aflau în preajma unui . zona străzii Bistrița nr. 5 când au auzit un zgomot . Deplasându-se pentru a observa ce se auzea, martorii au declarat că au văzut trei tineri care se îmbrânceau drept pentru care D. C. s-a deplasat spre aceștia și i-a despărțit, unul dintre ei fugind, sărind gardul. Au mai arătat martorii că cele două persoane care au rămas au relatat că persoana care fugise le furase un telefon, în momentul în care fugea, acelei persoane căzându-i din buzunar o hârtie, luată ulterior de cele două persoane.
În cursul cercetării judecătorești, martorul D. C. și-a schimbat declarația dată anterior, precizând că, de fapt, partea vătămată și prietenul acesteia erau foarte beți, neputând nici să vorbească și că, de fapt, telefonul părții vătămate, din discuțiile cu aceasta, dar și cu prietenul său, ar fi fost dat de bunăvoie inculpatului, în sensul că ar fi fost împrumutat. Martorul nu a putut explica această schimbare de poziție cu privire la împrejurările faptelor relatate.
La termenul de judecată din 14.03.2014 a fost audiat și martorul L. I. P. care, asemeni martorului D. C-tin, a prezentat o altă situație de fapt decât cea din cursul urmăririi penale, precizând de asemenea, că nu își mai aduce aminte dacă a participat la o recunoaștere după fotografie, în condițiile în care în cursul urmăririi penale a declarat că a participat la recunoașterea părții vătămate și a prietenului acesteia referitor la incidentul din 26/27.10.2013.
Instanța, cu referire la declarațiile martorilor D. C., C. S. și L. I. P. date în cursul cercetării judecătorești, a apreciat că acestea sunt nesincere ,necoroborându-se cu materialul probator administrat. Martorii nu au oferit nici un motiv cu privire la schimbarea declarațiilor față de cele date în cursul urmăririi penale, formând instanței convingerea că acești martori au încercat să exonereze inculpatul de la răspunderea penală. Instanța a înlăturat aceste declarații, apreciindu-le ca vădit nesincere și neconcordante cu celelalte probe administrate, inclusiv cu declarațiile martorilor din cursul urmăririi penale ,acestea din urmă urmând a fi avute în vedere la soluționarea cauzei.
A apreciat instanța că în cauză nu există dubiu cu privire la faptele inculpatului, așa cum a susținut acesta în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, declarațiile martorilor D. C., C. S. și L. I. P. din cursul urmăririi penale formând instanței convingerea că reflectă realitatea. Împrejurarea că inculpatul, a doua zi, ar fi căutat partea vătămată pentru restituirea telefonului „împrumutat” iar apoi a mers la poliție pentru a preda telefonul părții vătămate nu are relevanță sub aspectul întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de tâlhărie comise în noaptea de 26/27.10.2013, probând, cel mult, poziția ulterioară a inculpatului care a dorit repararea prejudiciului cauzat părții vătămate.
În drept
Fapta inculpatului L. A. – D. care, în noaptea de 25/26.10.2013, în jurul orei 0025, în loc public (respectiv în cartierul A. cel B. din municipiul Iași), a deposedat-o pe partea vătămată minoră C. C. – G. de un telefon mobil marca „Samsung” în valoare de 300 lei, iar pentru a –și asigura scăparea, l-a lovit cu pumnul în față pe numitul P. A., persoană care o însoțea pe partea vătămată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. și ped. de art. 234 alin. 1 lit. d) Cod penal ( art. 211 alin.1, alin.2 lit.b,c Cod penal din 1968.
În condițiile în care instanța nu a reținut în situația de fapt că partea vătămată ar fi împrumutat inculpatului telefonul mobil sau i l-ar fi dat cu orice alt titlu, va respinge cererea inculpatului L. A. - D., formulată prin apărătorul ales, privind schimbarea încadrării juridice dată faptei inculpatului prin actul de sesizare a instanței din infracțiunea de „tâlhărie” prev. și ped. de art. 211alin.1, alin.2 lit.b,c Cod penal din 1969 în infracțiunea de „ abuz de încredere” prev. de art. 238 Cod penal.
Infracțiunea de tâlhărie prev. și ped. de art. 211 alin.1, alin.2 lit.b,c Cod penal din 1968 este reglementată de dispozițiile art. 234 alin. 1 lit. d) Cod penal fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în Codul penal din 1968 limitele pedepsei fiind prevăzute de la 5 ani la 20 de ani închisoare iar în actualul Cod penal de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi. Raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de Codul penal, instanța constată, în lipsa unor împrejurări care să poată constitui circumstanțe atenuante potrivit art.73,74 Cod penal din 1968, că dispozițiile codului penal în vigoare sunt mai favorabile inculpatului sub aspectul limitelor de pedeapsă pentru infracțiunea reținută în sarcina sa.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce s-a aplicat inculpatului s-a ținut seama, conform criteriilor generale de individualizare înscrise la art. 74 Cod penal, atât de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă (închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi), de starea de pericol creată, de motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, de antecedența penală a inculpatului (inculpatul a suferit multiple condamnări în minorat), de conduita acestuia după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal(în sensul că nu a recunoscut comiterea faptei), de nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Față de considerentele sus expuse, instanța a aplicar inculpatului o pedeapsă cu închisoarea al cărei cuantum va fi orientat la minimul special prevăzut de lege, apreciind că reținerea circumstanțelor atenuante nu se impune în cauză.
Având în vedere disp. art. 67 alin. 2 Cod penal potrivit cărora pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită, în baza disp. 5 Cod penal și art.12 din Legea nr.187/2012—potrivit cărora, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele complementare și accesorii se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea săvârșită -- cu referire la art. 66 alin.1 lit. a) și b) Cod penal, a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani, în condițiile prevăzute de art.68 alin.1 lit.c Cod penal, apreciind că interzicerea celorlalte drepturi prevăzute de art. 66 Cod penal nu se impune raportat la natura infracțiunii săvârșite și împrejurările comiterii acesteia.
În baza art. 65 alin. 1, 3 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a),b) Cod penal ce se va executa din momentul rămânerii definitive a prezentei sentințe penale și până când pedeapsa principală va fi executată sau considerată ca executată.
În ceea ce privește modalitatea de individualizare a executării pedepsei, instanța, apreciind ca fiind mai favorabilă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei reglementată de codul penal din 1969, sub aspectul obligațiilor impuse condamnatului, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, în baza art. 861 Cod penal din 1969 a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 (cinci) ani calculat conform art. 862 Cod penal.
În baza art. 863 alin. 1 Cod penal din 1969 a obligat inculpatul L. A. - D. ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte lunar la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Totodată a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 864 Cod penal cu referire la art. 83 Cod penal din 1969 privitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere dacă în cursul termenului de încercare va săvârși din nou o infracțiune sau nu va respecta măsurile de supraveghere stabilite.
În baza art. 404 Cod procedură penală cu referire la art. 72 alin. 1 Cod penal a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta sentință penală perioada reținerii și cea a arestării preventive de la 26.10.2013 la zi.
În baza art. 399 alin. 1 Cod procedură penală a dispus revocarea măsurii arestării preventive dispuse cu privire la inculpat prin încheierea de ședință din 27.10.2013 a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosarul nr._/245/2013, măsură executorie ce va fi comunicată și locului de deținere.
În baza art. 399 alin. 3 Cod procedură penală a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului arestat preventiv, dacă nu este reținut sau arestat preventiv în altă cauză .
În ceea ce privește latura civilă a cauzei instanța a luat act că partea vătămată minoră C. C. G., domiciliat în mun. Iași, ., ., ., județul Iași nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal. De asemenea, va constata recuperat în totalitate, prin restituire în natură, prejudiciul cauzat părții C. C. G. .
În temeiul dispozițiilor art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata sumei de 1000 de lei către stat, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de acesta.”
Hotărârea primei instanțe a fost apelată de inculpatul L. A. D..
Prin apelul declarat, inculpatul a solicitat a se dispune achitarea sa, conform art.16 alin.1 lit.c Cod procedură penală, susținând că nu a comis fapta, ci doar a cerut telefonul părții vătămate pentru a o suna pe prietena sa, fără a avea intenția de a-l sustrage.
Analizând sentința penală apelată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, atât prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, în raport de prevederile art.417 alin.2 Cod procedură penală, C. constată următoarele:
Fiind investită cu soluționarea cauzei prima instanță a respectat principiul nemijlocirii judecății, procedând la readministrarea probelor din cursul urmăririi penale pentru a lua cunoștință direct de relatările martorilor în condiții de oralitate și contradictorialitate, precum și la administrarea probelor solicitate de inculpat.
În cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art.103 Cod procedură penală referitoare la aprecierea probelor, amplul proces de evaluare a realității obiective, prin prisma elementelor de ordin obiectiv, concretizate în probele administrate, conducând la formarea convingerii instanței de fond asupra existenței vinovăției inculpatului L. A. D. în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Pe baza analizei probelor administrate în cursul urmăririi penale, dar și a celor administrate în mod nemijlocit în faza cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă, existând probe certe de vinovăție a inculpatului L. A. D..
Plângerea și declarațiile persoanei vătămate C. C. G., procesul verbal de cercetare la fața locului, dovada de ridicare a contractului de împrumut cu amanet, dovezile de predare-primire a telefonului, procesul verbal de recunoaștere după fotografie, procesul verbal de vizionare a imaginilor video captate de camerele de supraveghere ale Casei de Amanet Express Credit din ., declarațiile date în cursul urmăririi penale de martorii D. C., C. S. și L. I. P. și declarațiile martorului P. A. din ambele faze procesuale dovedesc cu certitudine existența faptei și vinovăția inculpatului în comiterea ei.
Instanța de fond a făcut o descriere detaliată a situației de fapt expunând activitatea infracțională desfășurată de inculpat, cât și a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale și nemijlocit în fața instanței și care au confirmat pe deplin situația de fapt expusă în actul de sesizare.
Mijloacele de probă sus-menționate au fost administrate cu respectarea normelor procesual penale și au fost evaluate în mod corespunzător din punctul de vedere al forței lor probante.
În vederea aflării adevărului, instanța este obligată să analizeze rațiunile pentru care martorii nu își mai mențin declarațiile date la puțin timp de la comiterea faptei și să verifice în ce măsură argumentele oferite de aceștia sunt sau nu credibile, obligație pe care prima instanță și-a îndeplinit-o.
În cadrul operațiunii de sinteză a probelor, instanța de fond a apreciat care dintre declarațiile martorilor D. C., C. S. și L. I. P. reflectă adevărul și anume cele făcute imediat după producerea faptei și în care au relatat despre implicarea inculpatului L. A. D. în calitate de autor al deposedării părții vătămate, de un telefon mobil, prin violență ori cele date în faza cercetării judecătorești și în care aceștia au revenit cu privire la aceleași aspecte redate fidel în primele declarații ce vizau recunoașterea inculpatului ca fiind autor al infracțiunii reținute în actul de sesizare.
Întrucât în cauză nu există nici un temei legal pentru a se crea o ordine de preferință între declarațiile succesive ale martorilor, prima instanță a avut temeiuri suficiente să considere că numai cele făcute inițial sunt expresia adevărului, coroborându-se cu alte fapte și împrejurări ce au rezultat din ansamblul probelor existent în cauză și să le înlăture motivat pe celelalte.
În mod corect instanța de fond nu a reținut în procesul evaluări declarațiile celor trei martori din faza cercetării judecătorești prin care au revenit asupra aspectelor relatate în cursul urmăririi penale, fără nici o justificare, și a înlăturat aceste declarații întrucât martorii au expus o situație de fapt contrazisă de celelalte mijloace de probă administrate ce confirmă conținutul primelor declarații ale martorilor și conduc la formarea convingerii asupra existenței infracțiunii și a autorului acesteia în persoana inculpatului.
În cauză au fost analizate apărările inculpatului care a negat comiterea faptei, susținând că partea vătămată i-a remis de bună voie telefonul pentru a o suna pe prietena sa.
Susținerile sale sunt, însă, contrazise de mijloacele de probă administrate ce conturează o altă realitate decât cea descrisă de inculpat, respectiv faptul că a deposedat-o pe partea vătămată de telefonul mobil și pentru a-și asigura scăparea l-a lovit cu pumnul în față, pe numitul P. A., persoană care însoțea partea vătămată, activitate infracțională ce se circumscrie conținutului infracțiunii de tâlhărie.
Urmare considerațiilor de mai sus, C. constată că, pe baza analizei probelor administrate în faza urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești și a evaluării lor, instanța de fond a procedat la stabilirea în mod corect a situației de fapt, hotărârea de condamnare față de inculpatul L. A. D. fiind dispusă pe baza unor dovezi convingătoare de vinovăție este exclusă posibilitatea acceptării achitării inculpatului, astfel că apărarea sa vizând achitarea în baza art.16 lit.c Cod procedură penală nu poate fi primită.
În vederea identificării legii penale mai favorabile, potrivit art.5 Cod penal,, instanța de fond a procedat la o evaluare pe instituții autonome și nu la o analiză globală ce impune compararea dispozițiilor aplicabile din codul penal din 1968 și pe cele din noul Cod penal, prin prisma tuturor instituțiilor de drept penal incidente, reținând că legea nouă permite aplicarea celei mai favorabile soluții pentru inculpat sub aspectul limitelor de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea comisă și aplicând modalitatea de individualizare a executării pedepsei în varianta suspendării sub supraveghere prevăzută de legea veche, respectiv art.861 Cod penal din 1968.
Cum în materia căilor de atac exercitate de părți operează principiul procesual prevăzut de art.418 din Codul de procedură penală, corespondent al art.372 din reglementarea anterioară, instanța de apel, sesizată în cauză cu apelul declarat de inculpat nu poate realiza o aplicare a legii penale mai favorabile in integrum întrucât ar crea o situație mai grea pentru cel ce a declarat apel.
Verificând tratamentul sancționator aplicat inculpatului, C. constată că prima instanță a dat eficiență corespunzătoare tuturor împrejurărilor care că conducă la realizarea unei juste individualizări a pedepsei aplicate, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare.
Astfel, în raport de gradul de pericol social al faptei comise prin ale cărei modalități de săvârșire a fost adusă atingere unor valori sociale importante corelat cu modul și împrejurările în care a fost comisă, de urmările produse, și de elementele ce caracterizează persoana inculpatului – antecedentele penale și atitudinea procesuală de nerecunoaștere a faptei, C. consideră că instanța de fond prin pedeapsa aplicată, a asigurat o proporție echitabilă între grasul de pericol social al faptei și profilul socio-moral al inculpatului.
Pentru considerentele expuse mai sus, motivele de apel invocate de inculpat fiind neîntemeiate, legalitatea și temeinicia sentinței apelate fiind verificate și neexistând vreun motiv de desființare, C., în baza art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul L. A. D. împotriva Sentinței penale nr.385 NCPP din 14 martie 2014 pronunțată de Judecătoria Iași, hotărâre ce va fi menținută.
Potrivit art.275 alin.2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul-apelant la plata cheltuielilor judiciare către stat în care au fost incluse onorariile apărătorilor desemnați din oficiu – pentru inculpat și pentru partea civilă - ce vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul L. A. D. împotriva Sentinței penale nr.385 NCPP din 14 martie 2014 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care o menține.
Obligă inculpatul-apelant să plătească statului suma de 600 lei, cheltuieli judiciare, în care au fost incluse onorariile în cuantum de 200 lei, respectiv 150 lei pentru apărătorii din oficiu desemnați inculpatului și persoanei vătămate, ce vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.10.2014.
Președinte,Judecător,
D. DumitrescuGeta S.
Grefier,
C. D.
Redactat D.D
Tehnoredactat D.C.
2 ex/20.10.2014
Judecătoria Iași
Judecător U. C.
| ← Consumul ilicit de droguri. Legea 143/2000 art. 4. Decizia nr.... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
