Înlocuire control judiciar. Art.215 alin.7 NCPP. Decizia nr. 47/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 47/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 09-07-2014 în dosarul nr. 47/2014
Dosar. nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI – CPJ
Ședința publică din 09.07.2014
Instanța constituită din:
Președinte: T. C. G.
Grefier: R. E.
Decizia penală nr. 47
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D. S. T. Iași a fost reprezentat de procuror D. D.
Pe rol se află soluționarea contestației formulate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – S. T. Iași împotriva încheierii de ședință din data de 03.07.2014, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ 1*.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsește inculpatul-intimat C. G. pentru care se prezintă avocat ales D. L., în baza împuternicirii avocațiale nr. 124/2014, pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că în data de 9.07.2014, prin serviciul registratură, au fost depuse la dosar motivele contestației de către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – S. T. Iași.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea contestației formulate împotriva încheierii de ședință din data de 03.07.2014, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ 1*. Arată că prin această încheiere s-a soluționat cererea inculpatului privind înlocuirea organului de supraveghere a îndeplinirii obligațiilor și a respectării măsurilor de supraveghere instituite în cadrul controlului judiciar, s-a admis și s-a stabilit ca nou organ de supraveghere organul de poliție din București dar încheierea contestată este nelegală și netemeinică. Aspectele de nelegalitate constau în temeiurile de drept reținute de instanța de fond, mai exact art. 215 alin. 8 și 9 Cod procedură penală. Al doilea motiv de nelegalitate constă în faptul că instanța s-a pronunțat în baza unor probe depuse de către inculpat prin apărător, parte din ele relevante sub aspectul soluționării, de care instanța a ținut cont dar care s-au depus după ce instanța a rămas în pronunțare, fără a da posibilitatea reprezentantului Ministerului Public să le vadă, fiind vorba de înscrisurile despre care se face vorbire în încheiere dovedind că activitatea profesională a inculpatului se desfășoară preponderant în București. Precizează că încheierea contestată este netemeinică. Inculpatul a precizat că locuiește în București dar din cartea de identitate reiese că domiciliul său este în Iași, el putând astfel locui în ambele orașe. Faptul că această solicitare este determinată și de urmare a unor tratamente pentru sănătatea dumnealui, alt motiv invocat fiind în legătură cu o altă soluție data de instanța de judecată într-o cerere similară formulate de inculpat într-o altă cauză în care este judecat pentru alte infracțiuni și față de care a fost luată aceeași măsură a controlului judiciar. Faptul că inculpatul are posibilitatea de a locui și în Iași și în București și că a ales să stea în București nu impune soluția de admitere a cererii. El trebuie să facă dovada necesității obiective de a locui în București căci simpla modificare a adresei – dacă determină admiterea cererii de înlocuire a organului de supraveghere – dă posibilitatea inculpatului să aleagă organul de supraveghere doar prin schimbarea domiciliului dar el ar trebui să facă dovada necesității obiective de a locui în București. S-au depus niște înscrisuri în încercarea de a dovedi că se fac niște tratamente medicale atât în București, cât și în B.. Faptul că inculpatul urmează un tratament în B. nu are relevanță atât timp cât nu este vorba despre municipiul București și atât timp cât nu este vorba că doar acolo se pot face acele tratamente; la dosar s-au depus niște înscrisuri din care rezultă că el a făcut doar niște analize deci nu se urmează un tratament în București, toate aceste aspect neputând duce la soluția data de instanța de fond. Cu privire la faptul că și în alt dosar al inculpatului a fost dispusă aceeași soluție, rămasă definitive, nu are relevanță în prezenta cerere întrucât sunt măsuri diferite, în cauze diferite și nu sunt dependente una de cealaltă. Pentru toate motivele invocate, solicită admiterea contestației formulate.
La interpelarea instanței, reprezentantul Ministerului Public, cu privire la înscrisurile depuse care au fost avute în vedere de instanța de fond, arată că nu fac dovada deplină a necesității inculpatului de a locui în București.
Avocatul ales al inculpatului C. depune la dosar procese-verbale din care rezultă că inculpatul s-a prezentat la secția de poliție din București, la organul desemnat cu supravegherea, cu privire la măsura controlului judiciar dispusă în celălalt dosar față de el. Solicită respingerea contestației formulate ca neîntemeiată sub aspectul temeiurilor de drept. Menționează că în baza art. 215 alin. 8 și 9 Cod procedură penală, instanța poate face modificări cu privire la măsura controlului judiciar, neexistând nicio situație în care instanța să nu poată interveni dacă constată că administrarea justiției sau administrarea măsurilor de supraveghere este mai bine realizată de un alt organ de supraveghere. Precizează că actele depuse de inculpat referitoare la locuința sa și la suferințele medicale sunt edificatoare, el a găsit posibilitatea să își urmeze tratamentul la B. sau la București, dar nu a ales el aceste orașe, nu este o chestiune de opțiune ci ține de abilitatea medicilor în tratarea afecțiunilor. Simplul fapt că trebuia să facă dovada că medicii din Iași nu îl pot trata reprezintă o condiție sine qua non de dovedire a imposibilității tratamentului. Necesitatea de a locui în București reiese din adresele depuse la dosar cu privire la raporturile contractuale pe care le are cu diverși agenți comerciali, sediul societății fiind în București și nu se poate interzice unei persoane să-și câștige existent într-un mod legal și de a-și asigura modalitatea de desfășurare, de administrare a societății la care inculpatul este asociat unic. Reprezentantul Ministerului Public cunoaște bine modalitatea de îngrădire a acestei activități, fie și numai prin măsurile de sechestru judiciar aplicate, măsuri care au impus și impun ca această societate abia să supraviețuiască; s-a pus problema să își angajeze personal de specialitate care să îi desfășoare activitatea, dar acest personal trebuie plătit, iar veniturile societății nu permit în acest moment să desfășoare o activitate care să fie îndestulătoare pentru rezolvarea problemelor comerciale. El a fost și în stare de arest preventiv și nu putea să își conducă afacerea în acest mod. Soluția instanței este data ca o urmare a bunei administrări a justiției. În celălalt dosar al său s-a dispus modificarea organului desemnat cu supravegherea referitor la măsura controlului judiciar iar dacă în acest dosar organul de supraveghere ar fi cel din Iași el ar fi pus sub o dublă supraveghere, iar cele două programe ar putea coincide și inevitabil ar încălca unul din ele, neputând fi în același timp și în Iași și în București. Pentru o bună administrare a justiției se impune menținerea soluției date de instanța de fond. Pentru toate motivele solicită respingerea contestației ca neîntemeiată.
La interpelarea instanței, apărătorul ales al inculpatului arată că acesta nu s-a putut prezenta la acest termen de judecată întrucât avea o programare la ora 15:00 la o clinică din București, depunând în acest sens la dosar o copie a emailului trimis de clinica respectivă inculpatului din care reies cele susținute.
Curtea,
Asupra contestației de față:
Prin încheierea din data de 3 iulie 2014, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ 1* al Tribunalului Iași, s-au dispus următoarele:
„În temeiul dispozițiilor art. 215 aliniatul 9 Cod procedură penală raportate la dispozițiile art. 215 aliniatul 8 Cod procedură penală admite cererea inculpatului C. G., fiul lui G. și M., născut la 10.09.1967, domiciliat în Iași, . 26, scara B, etaj 4, apartament 15, fără forme legale în București, ..17, ., sector 1, C.N.P._, privind înlocuirea organului de supraveghere a îndeplinirii obligațiilor și respectării măsurilor de supraveghere instituite în cadrul controlului judiciar dispus prin încheierea de ședință din 10.02.2014, pronunțată în prezenta cauză de Tribunalul Iași.
Dispune ca supravegherea în continuare a îndeplinirii obligațiilor și respectării măsurilor de supraveghere impuse în cadrul măsurii preventive a controlului judiciar instituită prin încheierea de ședință din 10.02.2014, pronunțată în prezenta cauză de Tribunalul Iași, față de inculpatul C. G., să fie exercitată de secția de poliție (Biroul Supravegheri judiciare) de la locuința inculpatului C. G. din Municipiul București, .. 17, etaj 1, ..
Măsurile de supraveghere și obligațiile impuse de instanță în cadrul măsurii preventive a controlului judiciar, dispusă față de inculpatul C. G. prin încheierea de ședință din 10.02.2014, pronunțată în prezenta cauză de Tribunalul Iași, se mențin.
C. de pe prezenta încheiere se va comunica Poliției mun. Iași, Serviciului public comunitar de evidență a persoanelor București, precum și organului de supraveghere nou desemnat.”
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fonf a reținut următoarele:
„Prin cererea formulată oral în ședința publică din data de 30.06.2014, inculpatul C. G. a solicitat instanței să dispună înlocuirea organului însărcinat cu supravegherea respectării obligațiilor și măsurilor impuse în sarcina în cadrul măsurii preventive a controlului judiciar instituit împotriva sa prin încheierea de ședință din data de 10.02.2014 în prezenta cauză, motivat de aceea că: cea mai mare parte a timpului locuiește în municipiul București, la adresa situată pe .. 17, . ., unde are un punct de lucru societatea administrată de el, prezența sa fiind reclamată de activitatea desfășurată în cadrul societății; în cadrul programului de supraveghere stabilit trebuie să se prezinte la Biroul de Supravegheri Judiciare din Municipiul Iași însărcinat cu supravegherea obligațiilor dispuse de instanță de două ori pe săptămână, aspect care este împovărător; prezența sa în București este determinată și de tratamentele necesare stării sale de sănătate, sens în care se prezintă și la diferite unități spitalicești pentru a primi îngrijiri medicale pentru afecțiunile de care suferă. Mai mult, inculpatul a arătat că în dosarul nr._ * al Tribunalului Iași, în care este cercetat penal, instanța a admis o cerere similară, nefiind admisibil ca supravegherea să fie efectuată de două unități de poliție diferite.
Au fost depuse la dosarul cauzei în susținerea cererii formulate mai multe înscrisuri: adeverință emisă de Asociația de proprietari .. 17, București, sector 1, adeverința emisă de Asociația Centrul Rezidențial pentru Vârstinici M., din care rezultă că inculpatul urmează tratament de recuperare medicală în cadrul Spitalului de recuperare neurologică „M.” din S., jud. B., buletin de analize medicale, extras de pe portalul instanțelor judecătorești privind informațiile generale cu privire la ds._ * al Tribunalului Iași. În termenul de pronunțare, inculpatul a depus la dosar copia încheierii de ședință din data de 25.06.2011 pronunțată în ds._ * al Tribunalului Iași, soluția pe scurt, prin care s-a respins ca nefondată contestația formulată de D. cu privire la încheierea de ședință din data de 25.06.2014 pronunțată în ds.1934/2013*, adresa nr.1/02.07.2014 emisă de RPLA-RO SRL București și adresa nr.7/02.07.2014 emisă de Dalmaster Consulting SRL prin care se atestă existența unor relații contractuale între aceste societăți și . și necesitatea prezenței inculpatul C. în București, pentru identificarea priorităților, analize și negocieri pe diverse proiecte în domeniu construcțiilor civile și industriale. S-au mai depus concluzii scrise din partea d-nului av. D., în calitate de apărător ales al inculpatului C. G..
A fost audiat inculpatul C. G. care a declarat că își menține cererea formulată și a prezentat motivele care justifică, în opinia sa, admisibilitatea și temeinicia acesteia.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 10.02.2014, pronunțată în dosarul penal de față, definitivă prin necontestare, s-a dispus luarea față de inculpatul C. G. a măsurii preventive a controlului judiciar, constatându-se încetată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
În temeiul dispozițiilor art. 215 aliniatul 2 Cod procedură penală s-a impus inculpatului C. G. ca, pe timpul controlului judiciar, să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;
c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa de către organul judiciar care a dispus măsura, respectiv– la Poliția mun. Iași, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat.
În temeiul dispozițiilor art. 215 aliniatul 2 Cod procedură penală a impus inculpatului C. G., ca, pe timpul controlului judiciar, să respecte următoarele obligații:
a) să nu depășească granițele României, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței;
b) să nu se apropie de părțile civile, de coinculpați sau martorii din cauză și să nu comunice cu aceste persoane direct sau indirect, pe nicio cale;
d ) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme.
La luarea măsurii preventive, instanța a reținut că interesele generale ale societății prevalează asupra intereselor personale ale inculpatului, astfel că ingerința statului este necesară și legitimată de scopurile urmărite de procesul penal; luarea acestei masuri, corespunzând plenar scopului instituit de legiuitor, respectiv, buna desfășurare a procesului penal. S-a apreciat ca fiind cumulativ îndeplinite condițiile prevăzute în art. 202 C. proc. pen., art.211 C. proc. pen., văzând și disp. art.214 C. proc. pen.
Examinând solicitarea inculpatului, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 215 aliniatul 9 raportate la dispozițiile art. 215 aliniatul 8 Cod procedură penală în cursul judecății, instanța de judecată poate dispune, prin încheiere motivată, la cererea inculpatului, a procurorului sau din oficiu, impunerea unor noi obligații pentru inculpat ori înlocuirea sau încetarea celor dispuse inițial dacă apar motive temeinice care justifică aceasta.
Potrivit dispozițiilor art. 215 aliniatul 4 Cod procedură penală supravegherea respectării de către inculpat a obligațiilor ce-i revin pe durata controlului judiciar se realizează de instituția, organul sau autoritatea anume desemnate de organul judiciar care a dispus măsura, în condițiile legii. Referirea la lege, în situația de față are în vedere în principal legea nr. 253 din 19 iulie 2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.
Potrivit dispozițiilor art. 82 din actul normativ citat „ Organul judiciar care a dispus controlul judiciar trimite o copie de pe ordonanța sau încheierea prin care a luat această măsură secției de poliție în raza căreia domiciliază sau locuiește persoana în cauză, precum și, dacă este cazul, celorlalte instituții abilitate potrivit art. 83 să supravegheze respectarea obligațiilor impuse…..După primirea copiei de pe actul prin care s-a dispus controlul judiciar, organul de poliție procedează de îndată la stabilirea programului de supraveghere și cheamă persoana aflată sub control judiciar, pentru a-i aduce la cunoștință acest program… Revocarea sau modificarea conținutului controlului judiciar se comunică în condițiile alin. (1) și (2).
Potrivit art. 83 din același act normativ, „ Dacă prin ordonanța procurorului sau prin încheierea judecătorului sau a instanței a fost impusă inculpatului respectarea uneia sau mai multor obligații dintre cele prevăzute la art. 215 alin. (2) din Legea nr. 135/2010, supravegherea respectării acestora se face după cum urmează:
a) de către organul de poliție în raza căruia domiciliază sau locuiește inculpatul, în cazul obligațiilor prevăzute la art. 215 alin. (2) lit. a), b), d) - f) și h) - j) din Legea nr. 135/2010;”
(3) În cazul constatării nerespectării obligațiilor impuse, instituțiile prevăzute la alin. (1) vor sesiza de îndată organul judiciar care a dispus controlul judiciar.”
Așadar se poate conchide că organul de supraveghere însărcinat cu verificarea respectării de către inculpat a obligațiilor și măsurilor de supraveghere dispuse de instanță poate fi, în egală măsură, cel aferent circumscripției de domiciliu, dar și cel aferent circumscripției în care locuiește efectiv inculpatul, fără vreo ordine de preferință.
Tribunalul observă că textele citate se referă la adresa de domiciliu sau la cea la care locuiește inculpatul, iar nu de adresa de reședință în sensul Ordonanței de urgenta nr. 97 din 14 iulie 2005 (republicata) (actualizata)
privind evidenta, domiciliul, reședința si actele de identitate ale cetățenilor români).
Din declarația inculpatului C. G. și din actele depuse la dosarul cauzei de către acesta rezultă că deși el nu are înscrisă în cartea de identitate vreo reședință, este prezent la locuința din .. 17, ., mun. București începând cu luna martie 2014 (adeverință din 24.06.2014 emisă de Asociația de Proprietari .. 17, București, sector 1 ), locuință unde are deschis un punct de lucru societatea comercială S.C.C. CONSTRUCT S.R.L deținută și administrată de inculpat, care este și proprietara imobilului în cauză. Mai mult acesta face tratament medical într-o localitate mult mai apropiată de locul în care locuiește efectiv decât de orașul unde își are domiciliu.
Se reține că în speță, inculpatul nu solicită încetarea vreuneia dintre obligațiile impuse inițial de instanță în cadrul măsurii controlului judiciar, ci ca instanța să procedeze la desemnarea unui alt organ de supraveghere, respectiv cel din circumscripția locului unde locuiește în prezent, efectiv, inculpatul.
Instanța reține că de esența controlului judiciar este respectarea de către inculpat a unor măsuri și obligații ce se constituie în tot atâtea garanții asupra bunei desfășurări a procesului penal. Pentru supravegherea respectării de către inculpat a acestor măsuri și obligații, instanța a desemnat Poliția mun. Iași, unitate de poliție în a cărei rază teritorială domicilia la acel moment inculpatul, aceasta fiind cea mai în măsură să efectueze o supraveghere efectivă asupra inculpatului.
Având în vedere că din motive obiective (respectiv desfășurarea unor activități lucrative, efectuarea de tratamente medicale) inculpatul locuiește mai mult pe raza unei alte localități, într-un imobil ce aparține societății pe care o administrează, supravegherea sa efectivă de către organul de poliție desemnat inițial nu mai este adecvată.
Instanța reține că supravegherea respectării măsurilor și obligațiilor impuse de instanță în cadrul controlului judiciar presupune mai mult decât respectarea programului de prezentare instituit de organul de supraveghere desemnat, implicând verificări inopinante, supravegherea contactelor inculpatului activitățile pe care inculpatul le desfășoară (având în vedere interdicția de a lua legătura cu anumite persoane, de a purta arme), supraveghere care este mult îngreunată dacă nu chiar imposibilă în condițiile în care inculpatul locuiește preponderent în altă localitate.
Instanța reține, pe de altă parte, că atunci când o restrângere este adusă oricăruia dintre drepturile unei persoane, trebuie avută în vedere cerința păstrării proporționalității între ingerința dispusă și scopul urmărit, precum și necesitatea ingerinței într-o societate democratică.
Or, așa cum s-a arătat inculpatul poate circula nestingherit pe teritoriul întregului stat, fără a putea însă depăși granițele acestuia, iar împrejurarea că motive medicale și motive ce țin de desfășurarea unor activități lucrative presupun prezența sa într-o altă localitate, nu poate fi îngrădită.
Sub aspectul cererii formulate de inculpatul C. G. privind modificarea organului de supraveghere însărcinat cu verificarea îndeplinirii de către inculpat a obligațiilor și respectării de către acesta a măsurilor de supraveghere, instanța reține că în sine, nu se pune problema modificării unei obligații în conținutul său, ci doar în privința modalității de executare.
Tribunalul reține în aprecierea interesului general al societății, că integrarea inculpatului C. G., prezumat nevinovat în baza legii, în societate, este utilă și necesară, că față de stadiul procedurii și motivele invocate de către inculpat și nu în ultimul rând, în contextul în care inculpatul locuiește preponderent într-o altă localitate decât cea din circumscripția organului desemnat cu supravegherea, se impune a se realiza o supraveghere efectivă și reală a inculpatului iar încredințarea pe viitor a supravegherii prev. de art. 215 alin. 4 Cod procedură penală, unității de poliție (Biroului Supravegheri judiciare) competente din cadrul Poliției Municipiul București nu împietează asupra scopului bunei desfășurări a procesului penal.
În plus, instanța reține că inculpatul C. G. este cercetat și într-o altă cauză penală, aflată pe rolul Tribunalului Iași, dosar nr._ *, cauză în care inculpatul este de asemenea sub imperiul măsurii preventive a controlului judiciar și că, prin încheierea de ședință din data de 25.06.2014 pronunțată în această cauză s-a admis în mod definitiv o cerere având același conținut, desemnându-se ca organ de supraveghere unitatea de poliție în circumscripția căreia locuiește efectiv inculpatul, respectiv Poliția mun. București, fapt ce face vădit imposibilă supravegherea sa de către ambele organe de supraveghere.
În consecință, apreciind că cererea formulată de inculpatul C. G. de a fi schimbat organul judiciar care exercită supravegherea îndeplinirii de către el a obligațiilor fixate prin încheierea de ședință din 10.02.2014 pronunțată în prezenta cauză, în sensul de a fi desemnat organul judiciar în a cărui circumscripție teritorială se află locuința inculpatului este legală și temeinică, urmează să o admită ca atare.
În consecință, se va dispune ca supravegherea în continuare a îndeplinirii obligațiilor și respectării măsurilor de supraveghere impuse în cadrul măsurii preventive a controlului judiciar instituită prin încheierea de ședință din 10.02.2014, pronunțată în prezenta cauză de Tribunalul Iași, față de inculpatul C. G., să fie exercitată de secția de poliție (Biroul Supravegheri judiciare) de la locuința inculpatului C. G. din Municipiul București, .. 17, etaj 1, ..
Măsurile de supraveghere și obligațiile impuse de instanță în cadrul măsurii preventive a controlului judiciar, dispusă față de inculpatul C. G. prin încheierea de ședință din 10.02.2014, pronunțată în prezenta cauză de Tribunalul Iași, se vor menține.
C. de pe prezenta încheiere se va comunica Poliției mun. Iași (organ de poliție desemnat anterior cu supravegherea), Serviciului public comunitar de evidență a persoanelor București, precum și unității de poliție desemnată prin prezenta cu supravegherea pe viitor a respectării de către inculpat a măsurilor și obligațiilor impuse de instanță.”
* **
Împotriva acestei încheieri, în termenul legal de 48 de ore, a declarat contestație D. – S. T. Iași, care, prin motivele formulate în scris și susținute oral cu ocazia dezbaterilor, a criticat încheierea atacată sub următoarele aspecte:
- instanța de fond a reținut în mod greșit temeiul legal, respectiv disp. art. 215 alin. 9 rap. la art. 215 alin. 8 din Codul de procedură penală, texte de lege care nu fac referire la posibilitatea modificării dispozițiilor instituite la luarea măsurii preventive a controlului judiciar;
- faptul necesității obiective de a locui în București nu a fost probat de către inculpat;
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva căii de atac promovate și a dispozițiilor legale în materie, instanța de control constată contestația promovată de D. – S. T. Iași ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Prin încheierea de ședință din 10.02.2014, pronunțată în dosarul penal de față, definitivă prin necontestare, s-a dispus luarea măsurii preventive a controlului judiciar față de inculpatul C. G..
În temeiul dispozițiilor art. 215 aliniatul 1 Cod procedură penală s-a impus inculpatului C. G. ca, pe timpul controlului judiciar, să respecte următoarele obligații:
a)să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b)să informeze, de îndată, organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;
c)să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa de către organul judiciar care a dispus măsura, respectiv la Poliția mun. Iași, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat.
În ceea ce privește obligația prev. de art. 215 alin. 1, lit. b din Codul de procedură penală, Curtea constată că privește în mod exclusiv informarea de către inculpat a organului judiciar cu privire la schimbarea locuinței, fără a impune și alte condiții, respectiv de a dovedi necesitatea schimbării locuinței, astfel cum s-a invocat de procuror.
Ca urmare, ținându-se seama de caracterul restrictiv al interpretării dispozițiilor procedurale, se constată că inculpatul a respectat obligația impusă de disp. art. 215 alin. 1, lit. b din Codul de procedură penală, respectiv a informat instanța cu privire la schimbarea locuinței.
În mod corect a reținut instanța de fond că dispozițiile Legii nr. 253 din 19 iulie 2013, respectiv art. 82 și 83 prevăd că supravegherea obligațiilor se face de către organul de poliție în raza căruia domiciliază sau locuiește inculpatul.
Cum, în cauza de față inculpatul și-a schimbat locuința în mun. București, în mod just se impune și modificarea organului de poliție desemnat cu supravegherea, pentru a corespunde ariei de competență teritorială impus de lege, respectiv să fie în raza locuinței inculpatului.
În ceea ce privește temeiul legal în baza căruia se poate opera o astfel de modificare, Curtea constă că în mod corect instanța de fond a reținut disp. art. 215 alin. 9 cu referire la alin. 8 din Codul de procedură penală, prevederi care acoperă și înlocuirea organului de supraveghere, fiind inclusă în noțiunea de înlocuire a unei obligații dispuse inițial.
Față de aceste considerente, Curtea, în baza dispozițiilor art. 206 Cod procedură penală, va respinge ca nefondată contestația formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – S. T. Iași, împotriva încheierii de ședință din 03.07.2014, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ 1*, pe care o menține.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 3 C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – S. T. Iași împotriva încheierii de ședință din 03.07.2014, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ 1*, pe care o menține.
Cheltuielile judiciare avansate de stat, rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9.07.2014.
Președinte,Grefier,
C.-G. TarlionElena R.
Red / Tehn. T.G.C.
4 ex – 07.10.2014
Jud fond S. L.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Cerere de transfer de procedură în materie penală. Legea... → |
|---|
