Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 315/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 315/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 20-04-2015 în dosarul nr. 315/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIE Nr. 315/2015
Ședința publică de la 20 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. A.
Judecător A. C.-C.
Grefier C. L.
Ministerul Public - P. de pe lângă C. de A. Iași – a fost reprezentat la termenul de judecată din 01.04.2015 prin procuror S. C.
S-au luat în examinare apelurile promovate de P. de pe lângă Judecătoria B. și de inculpatul persoană vătămată R. G. împotriva sentinței penale nr. 555 din 18.12.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ având ca obiect vătămarea corporală gravă (art. 182 C.p.).
La apelul nominal lipsesc părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra apelului penal de față au avut loc în ședința publică din data de 01 aprilie 2015, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, în conformitate cu prevederile art. 391 al. 1 Cod procedură penală, s-a stabilit termen pentru pronunțare pentru data de 15.04.2015, când, având în vedere că unul dintre membrii completului de judecată se află în imposibilitate obiectivă de a îndeplini atribuțiile specifice funcției de judecător, aflându-se în concediu medical, în conformitate cu disp. art. 391 alin. 2 Cod procedură penală, pronunțarea a fost amânată pentru azi, când,
C. DE A.,
Asupra apelurilor penale de față:
Prin sentința penală nr. 555 din 18 Decembrie 2014 a Judecătoriei B., data in dosarul nr._, s-a hotărât:
„1. Schimbă încadrarea juridică a faptei inculpatului Z. M., fiul lui I. și M., născut la data de 24.09.1976, în Rosiești, jud. V., domiciliat în .. Roșiești, jud. V., cu antecedente penale, cetățean român, studii 8 clase, CNP –_, din infracțiunea prev. de art. 182 alin. 1 Cod penal vechi cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal vechi, în infracțiunea prev. de art. 194 alin. 1 lit. b Cod penal nou.
Condamnă pe inculpatul Z. M., fiul lui I. și M., născut în data de 24.09.1976, în Roșiești, jud. V., domiciliat în Gura Idrici, ., cu antecedente penale, cetățean român, studii 8 clase, CNP –_, la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 194 alin.1 lit. b Cod penal nou, cu aplic. art. 396 alin. 10 Cod proc. Penală, art. 5 Cod penal nou, împotriva părții vătămate R. G..
În temeiul art. 91 Cod penal nou suspendă, sub supraveghere, executarea pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare aplicată inculpatului Z. M. și-i pune în vedere dispozițiile art. 96 Cod penal nou.
Termen de supraveghere 3 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Pe durata termenului de supraveghere inculpatul Z. M. va respecta următoarele masuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de probațiune V., la datele fixate de acesta;
- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
- să anunțe, în prealabil, consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
- să comunice, consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa, schimbarea locului de muncă;
- să comunice, consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa, informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
- să frecventeze, anual, cel puțin un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate;
În temeiul art. 7 alin. 1 din Legea 76/2008 - dispune prelevarea probelor biologice de la inculpatul Z. M., pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.
2. Condamnă pe inculpatul R. G., fiul lui G. și C., născut la 03.07.1979, în ., fără antecedente penale, domiciliat în ., județul V., CNP –_, la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal vechi, cu aplic. art. 74 lit. a, art. 76 Cod penal vechi, art. 5 Cod penal nou, împotriva părții vătămate Z. M..
În temeiul art.71 alin. 2 Cod penal vechi, interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a – teza. II, b, Cod penal vechi pe durata executării pedepsei.
În temeiul art.81 Cod penal vechi, suspendă condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului și pune în vedere acestuia dispozițiile art.83 Cod penal vechi.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal vechi, suspendă pedeapsa accesorie, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a – teza. II, b Cod penal vechi pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului.
Termen de încercare 2 ani și 2 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Admite, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă R. G., și obligă pe inculpatul Z. M., să plătească părții civile, suma de 15.000 lei cu titlu de daune morale, și suma de 1500 lei daune materiale.
Admite, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă Z. M., și obligă pe inculpatul R. G., să plătească părții civile, suma de 1000 lei cu titlu de daune morale, și respinge, ca nedovedite pretențiile civile - daune materiale.
Admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S. de Urgență ”E. B.” B. și obligă pe inculpatul Z. M., să plătească părții civile, suma de 1704,1 lei cu titlu de daune materiale.
Dispune restituirea către partea vătămată R. G., a bâtei ridicate în cursul cercetărilor de organele de poliție.
În temeiul art. 276 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul Z. M. să plătească părții civile R. G. suma de 2000 lei contravaloarea cheltuielilor de judecată.
În temeiul art. 276 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul R. G. să plătească părții civile Z. M. suma de 650 lei contravaloarea cheltuielilor de judecată.
În temeiul art. 274 Cod procedură penală, obligă pe inculpații Z. M. și R. G., să plătească statului, fiecare în parte, suma de 800 lei, contravaloarea cheltuielilor judiciare.”
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a argumentat în fapt și în drept, după cum urmează:
„La data de 19.11.2013, prin rechizitoriul din dosarul nr. 1806/P/2013, P. de pe lângă Judecătoria B., a dispus trimiterea în judecată, a inculpatului Z. M., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 182 alin. 1 Cod penal vechi cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal vechi și a inculpatului R. G., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal vechi.
În actul de sesizare al instanței se reține faptul că la data de 08.04.2013 între R. G. și Z. M. a avut loc o altercație, în cursul căreia părțile s-ar fi lovit reciproc, respectiv inculpatul Z. M., ar fi lovit pe partea vătămată R. G. cu o bâtă în zona membrelor inferioare, și i-ar fi produs leziuni ce ar fi necesitat pentru vindecare un număr de 105 – 110 zile de îngrijiri medicale, iar inculpatul R. G. ar fi lovit pe partea vătămată Z. M. cu pumnii în zona feței lovituri, și i-ar fi produs leziuni ce ar fi necesitat pentru vindecare un număr de 6 – 7 zile de îngrijiri medicale.
În cursul urmăririi penale inculpatul Z. M. a avut o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, poziție pe care și-a menținut-o și în cursul judecății, recunoscând săvârșirea faptei și solicitând instanței a proceda la judecarea cauzei doar pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, probe pe care le cunoaște și le însușește.
În cursul urmăririi penale inculpatul R. G. nu a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, poziție pe care și-a menținut-o și în cursul procesului penal, propunându-și în apărare proba cu martori, admisă de instanță.
Din analiza actelor și probelor existente la dosar, instanța reține următoarele:
Inculpatul Z. M. este proprietarul unei stâne de ovine amplasată pe raza satului Gara Roșiești în punctul „Balta Zgherei”.
În dimineața zile de 08.04.2013 acesta a mers la pășunat cu turma de ovine circa 2 km spre sud pe imașul situat pe raza comunei Viișoara, unde s-a întâlnit cu turma de oi păzită de minorul Bogos C. A..
După ce cei doi au pășunat împreună cele două turme de oi, la un moment dat aceștia au condus oile spre digul râului B., pentru a le da apa, printre culturile de lucernă și grâu ale părții vătămate/inculpatului R. G..
La un moment dat oile aparținând lui Z. M. au pătruns pe terenul cultivat cu lucernă, aparținând părții vătămate.
Numitul Bogos V. care se afla la stâna situată la circa 1.5 km pe dealul „Huiduman” a observat ovinele în cultura de lucernă și l-a sunat pe fiul său, Bogos C. A. pe care l-a întrebat ale cui sunt ovinele din lucernă, apoi a discutat la telefon cu inculpatul Z. M. căruia i-a spus să scoată ovinele cât mai repede din cultura părții vătămate R. G., deoarece acesta va da vina pe el.
Partea vătămată – inculpat R. G., care se afla la locuința sa, aflând că Z. M. a scăpat oile pe terenul său cultivat cu lucernă, a luat o bâtă, s-a urcat pe cal și a plecat în grabă către locul respectiv.
În momentul în care a ajuns la fața locului, inculpatul R. G. a priponit calul în capătul culturii de lucernă apoi, s-a deplasat cu bâta în mână către partea vătămată Z. M. care se afla la o distanță de aproximativ 50 m pe imașul situat între râul B. și digul de protecție împreună cu minorul Bogos C. A..
Inculpatul R. G. i-a cerut părții vătămate Z. M. socoteală cu privire la faptul că i-a distrus culturile de grâu și lucernă după care cei doi s-au apucat cu mâinile și s-au trântit pe sol, timp în care inculpatul R. G. i-a aplicat vătămatului Z. M. mai multe lovituri cu pumnii în zona feței.
În acest timp martorul Bogos C. A. i-a lăsat pe cei doi și a plecat să-și adune oile pentru a nu intra în culturile sătenilor și când s-a întors i-a găsit pe inculpați la distanță unul de celălalt.
Inculpatul R. G. i-a cerut minorului Bogos C. A. să-i împrumute telefonul pentru a vorbi cu tatăl lui, martorul Bogos V.. În timp ce R. G. vorbea la telefon, Z. M. a luat de jos bâta cu care venise R. G., s-a apropiat de acesta și cu bâta l-a lovit, cu putere, în zona picioarelor.
În urma loviturii primite, partea vătămată R. G. a căzut pe sol, având piciorul fracturat, moment în care minorul Bogos C. A. i-a solicitat tatălui său sa vină la locul respectiv.
La scurt timp, numitul Bogos V. a venit cu căruța la fața locului și a transportat pe partea vătămată R. G. până la Halta Dodești, . fost preluat de o ambulanță și transportat la S. E. B. din B., unde a fost internat, timp de 4 zile.
Situația de fapt prezentată mai sus a fost reținută de instanța, așa cum ea rezultă din declarațiile părților vătămate/inculpați Z. M. și R. G., proces verbal de cercetare la fața locului, certificat medico legal nr. 122/17.04.2013, certificat medico legal nr. 136/09.04.2012, adresa nr. 9372/09.07.2013 emisă de S. M. de urgență E. B. B., raport de expertiză tehnică extrajudiciară, declarații martorului ocular Bogos C. A., a martorului Bogos V., coroborate cu concluziile raportului de expertiză medico legală nr. 180/E/06.08.2013.
Determinantă în reținerea modului în care s-au desfășurat faptele este declarația martorului ocular Bogos C. A., care a declarat că „cei doi s-au luat în brațe fără să se lovească cu bâtele apoi s-au trântit amândoi la pământ rostogolindu-se când unul deasupra celuilalt… menționez că în momentul în care cei doi s-au apucat cu mâinile luându-se la trântă au aruncat bâtele din mână acestea fiind lângă dânșii la circa jumătate de metru”.
Deasemeni, același martor arată că Z. M. a lovit pe R. G. după încheierea conflictului inițial, atunci când partea vătămată – inculpat R. G. se îndepărtase de locul respectiv, vorbea la telefon și nu era atent la acțiunile inculpatului Z. M..
Din concluziile Certificatului Medico Legal nr. 122/17.04.2013 rezultă că „R. G. prezintă fractură 1/3 medie diafază tibială dreaptă fără deplasare deschisă tip II, care a putut fi produsă prin lovire cu un obiect contondent la data de 08.04.2013 și care necesită aproximativ 80 – 85 zile de îngrijiri medicale…”
Din concluziile raportului de expertize medico legală nr. 180/E/06.08.2013 rezultă că: „R. G. a prezentat leziuni traumatice de tipul fracturii deschise 1/3 medie tibie dreaptă prin plagă față internă gambă, tumefierii și echimozei… . deschisă a tibiei drepte s-a putut produce mai probabil prin lovire activă cu obiecte contondente, posibil corp dur de tipul unei bâte, decât prin cădere… necesită 105 – 110 zile de îngrijiri medicale. Leziunile nu au pus în primejdie viața susnumitului și nu produc nici un efect prevăzut de art. 182 cod penal.”
Conform Certificatului Medico Legal nr. 136/09.04.2013, partea vătămată Z. M. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 6 – 7 zile îngrijiri medicale
Partea vătămată Z. M. s-a constituit parte civilă cu suma de 15.000 lei daune morale și 1000 lei daune materiale reprezentând contravaloarea cheltuielilor de natură medicală – medicamente, tratament.
Partea vătămată Z. M. nu a făcut dovada prin nici un mijloc de probă a existenței vreunui prejudiciu de natură materială reprezentând contravaloarea cheltuielilor de natură medicală – medicamente, tratament.
Partea vătămată R. G. s-a constituit parte civilă cu suma de 30.000 lei daune morale și 13.500 lei daune materiale reprezentând: 1500 lei contravaloarea cheltuielilor de natură medicală – medicamente, tratament, consultații, și 12.000 lei contravaloarea muncii neprestate pentru perioada de refacere medicală.
Inculpatul Z. M. a fost de acord cu pretențiile civile formulate de R. G..
Partea vătămată S. M. de Urgență E. B. B. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.704,1 lei, contravaloarea asistenței medicale acordate lui R. G., depunând la dosar decontul acestor cheltuieli efectuate.
Potrivit art.182 alin. 1 Cod penal vechi - Fapta prin care s-a pricinuit integrității corporale sau sănătății o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Potrivit art. 194 alin. 1 lit. b Cod penal nou - Fapta prevăzută în art. 193, care a cauzat leziuni traumatice sau afectarea sănătății unei persoane, care au necesitat, pentru vindecare, mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
Având în vedere că, în cazul pedepsei închisorii, pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului Z. M., în ceea ce privește limitele de pedeapsă avem identitate de pedeapsă în ambele dispoziții legale, dat fiind că Z. M. a fost anterior condamnat la o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 6 luni (7 luni închisoare prin S.P. 616/2009 a Judecătoriei B.) aceasta trage, pe legea penală veche existența unei stări de recidivă – art. 37 lit. b Cod penal vechi, însă pe dispozițiile noului cod penal, nu poate fi reținută o astfel de situație, motiv pentru care instanța apreciază că legea penală noua este mai favorabilă, și va schimba încadrarea juridică a faptei inculpatului din infracțiunea prev. de art. 182 alin. 1 Cod penal vechi cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal vechi, în infracțiunea prev. de art. 194 alin. 1 lit. b Cod penal nou.
Potrivit art. 180 alin. 2 Cod penal vechi - Lovirea sau actele de violență care au pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Potrivit art. 193 alin. 2 Cod penal nou - Fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă.
Având în vedere că, în ceea ce privește limitele de pedeapsă, în cazul pedepsei închisorii, pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului R. G., limitele legii penale vechi sunt mai favorabile și dat fiind că legea penală veche dă posibilitatea aplicării unor circumstanțe atenuante raportat la conduita anterioară și că suspendarea executării pedepsei este mai favorabilă inculpatului, instanța apreciind că legea penală veche este mai favorabilă, va menține încadrarea juridică a faptei din rechizitoriu.
Față de situația de fapt reținută mai sus, textele de lege arătate, și materialul probator administrat în cauză, instanța apreciază că a fost dovedită săvârșirea de către inculpatul Z. M., cu vinovăție, a infracțiunii prev. de art. 194 alin. 1 lit. b Cod penal nou, și va aplica inculpatului o pedeapsă cu închisoarea, sub minimul special, prin aplicarea reducerii cu o treime potrivit dispozițiilor art. 396 alin. 1o Cod procedura penală, art. 5 Cod penal nou, iar la individualizare instanța urmând a avea în vedere: gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana și conduita făptuitorului.
Față de situația de fapt reținută mai sus, textele de lege arătate, și materialul probator administrat în cauză, instanța apreciază că a fost dovedită săvârșirea de către inculpatul R. G., cu vinovăție, a infracțiunii de lovire prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal vechi, pentru care a fost trimis în judecată și va aplica inculpatului o pedeapsă cu închisoarea, sub minimul special, iar la individualizare instanța urmând a avea în vedere: gradul de pericol social al faptei săvârșite, lipsa antecedentelor penale, persoana și conduita făptuitorului.
Potrivit art. 91 Cod penal nou - Instanța poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dacă sunt întrunite următoarele condiții:
- pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracțiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani;
- infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;
- infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității;
- în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
Având în vedere că pedeapsa aplicată inculpatului Z. M. este închisoarea mai mică de 3 ani, că acesta nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, că și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, și că în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, dar că este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată, motiv pentru care va suspenda, sub supraveghere, executarea pedepsei aplicată inculpatului Z. M. și-i va pune în vedere dispozițiile art. 96 Cod penal nou, stabilindu-i un termen de supraveghere, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Instanța va stabili că pe durata termenului de supraveghere inculpatul Z. M. să respecte următoarele masuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de probațiune V., la datele fixate de acesta;
- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
- să anunțe, în prealabil, consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
- să comunice, consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa, schimbarea locului de muncă;
- să comunice, consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa, informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
- să frecventeze, anual, cel puțin un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate;
În temeiul art. 7 alin. 1 din Legea 76/2008, instanța va dispune prelevarea probelor biologice de la inculpatul Z. M., pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.
În temeiul art.71 alin. 2 Cod penal vechi, va interzice inculpatului R. G. drepturile prevăzute de art.64 lit. a – teza. II, b, Cod penal vechi pe durata executării pedepsei.
Potrivit art. 81 alin. 1 Cod penal vechi – instanța poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, dacă sunt întrunite următoarele condiții:
- pedeapsa aplicata este închisoare de cel mult 3 ani sau amendă.
- infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, afară de cazul când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prev. în art. 38 Cod penal.
- se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea acesteia.
Constatând că inculpatul R. G. nu a mai fost condamnat anterior la o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 6 luni și apreciind că scopul pedepsei aplicate inculpatului poate fi atins fără executarea acesteia, instanța va suspenda condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului și-i va pune în vedere disp. art. 83 Cod penal vechi, stabilindu-i un termen de încercare.
În temeiul art.71 alin. 5 Cod penal vechi, va suspenda pedeapsa accesorie, a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. a – teza. II, b Cod penal vechi pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului R. G..
Având în vedere că inculpatul Z. M. a fost de acord cu pretențiile civile formulate de R. G., instanța va obliga pe acesta la plata daunelor morale și materiale, în limita prejudiciului moral și material suferit, fără o îmbogățire fără justă cauză.
În ceea ce privește pretențiile civile formulate de Z. M., instanța constată că acesta nu a făcut dovada prin nici un mijloc de probă a existenței vreunui prejudiciu de natură materială reprezentând contravaloarea cheltuielilor de natură medicală – medicamente, tratament, și nefiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale instanța va respinge pretențiile civile daune materiale.
În ceea ce privește pretențiile civile - daune morale solicitate de Z. M., instanța, raportat la numărul de îngrijiri medicale acordate pentru leziunile produse, având în vedere suferința de ordin fizic, psihic și moral, va admite, în parte aceste pretenții, în limita prejudiciului suferit, fără o îmbogățire fără justă cauză.
Constatând că între prejudiciul cauzat părții vătămate S. de Urgență ”E. B.” B., și fapta reținută în sarcina inculpatului Z. M. există legătură de cauzalitate, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, instanța va admite acțiunea civilă a acesteia și va obliga pe inculpat la plata despăgubirilor civile, contravaloarea asistenței medicale acordate lui R. G..
Constatând că bâta cu care inculpatul Z. M. a lovit pe R. G., aparține vătămatului și nu inculpatului, instanța va dispune restituirea către partea vătămată R. G., a bâtei ridicate în cursul cercetărilor de organele de poliție.
În temeiul art. 276 Cod procedură penală, instanța va obliga pe inculpatul Z. M. să plătească părții civile R. G. contravaloarea cheltuielilor de judecată.
În temeiul art. 276 Cod procedură penală, instanța va obliga pe inculpatul R. G. să plătească părții civile Z. M. contravaloarea cheltuielilor de judecată.
În temeiul art. 274 Cod procedură penală, instanța va obliga pe inculpații Z. M. și R. G., să plătească statului, contravaloarea cheltuielilor judiciare avansate în prezenta cauză.”
În termen legal această sentință a fost atacată cu apel de P. de pe lângă Judecătoria B. și inculpatul –persoană vătămată R. G., fiind criticată pentru nelegalitate și netemeinicie.
Critica procurorului vizează următorul aspect de nelegalitate:
Instanța fond, în mod greșit și nelegal nu a dispus prestarea unei munci in folosul comunității de către inculpatul Zorila M. deși această dispoziție era obligatorie.
Inculpatul a criticat sentința sub următoarele aspecte:
1.un prim motiv este comun cu cel al Ministerului Public, vizând individualizarea zilelor de muncă în folosul comunității cu privire la inculpatul Z. M.;
2.împrejurarea că sentința Judecătoriei B. nu cuprinde toate mențiunile impuse de lege, sens în care face referire la necesitatea de a fi menționate în cuprinsul sentinței penale termenul până la care va da posibilitatea încasării despăgubirilor civile stabilite cu privire la el;
3. solicitarea de achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de lovire având în vedere existența legitimei apărări pe care o confirmă declarațiile martorilor audiați în faza de urmărire penală, care relatează în ce condiții s-a derulat conflictul și că R. G. a fost cel care s-a apărat de agresiunile derulate împotriva sa de Z. M., sens în care numărul zilelor de îngrijiri medicale pe care R. G. le prezintă este mult mai mare decât cele pe care le prezintă Z. M.;
4.modalitatea greșită de apreciere asupra cuantumului despăgubirilor acordate de instanța de fond. Trebuie avut in vedere faptul că Z. M. a achiesat la cererea de constituire parte civilă formulată de R. G., deci a recunoscut pretențiile solicitate în integralitatea lor, precum si faptul că toate probele administrate în cauză dovedesc pe deplin cheltuielile efectuate de R. G. atât pentru munca în gospodărie – pentru că în cele 100 de zile de îngrijiri medicale prin imobilizarea piciorului l-au făcut pe acesta să nu poată presta activitățile din care se întreținea el și familia sa -, dar și controalele medicale cărora a fost supus, necesitatea transportului și plățile corelative transportului din comună la S. din B. și din V..
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 al. 2 Cod proc. penală, instanța de control judiciar constată că atât apelul procurorului cât și al inculpatului-persoană vătămată R. G. sunt fondate așa, cum se va dezvolta în continuare.
Cu referire la critica procurorului, C. constată că este întemeiată.
Conform disp. art 93 al. (3) C. pen.: Pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă cuprinsă între 60 și 120 de zile, în condițiile stabilite de instanță, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.
Se observă că acest text de lege este imperativ, stipulând că va presta o muncă și nu este lăsat la latitudinea instanței de judecată ca o facultate de a dispune prestarea acestei munci.
Singurul obstacol ar fi acela când condamnatul nu ar putea presta această munca din cauza stării de sănătate. Ori, așa cum a declarat inculpatul intimat Z. în fața primei instanțe la termenul din 18.09.2014, aceasta a fost de acord să presteze o muncă în folosul comunității.
Prima instanță a omis să dispună această obligație în sarcina inculpatului Z..
Cu referire la criticile inculpatului, acestea sunt întemeiate doar în parte.
Critica comună cu cea al Ministerului Public, vizând individualizarea zilelor de muncă în folosul comunității cu privire la inculpatul Z. M., este întemeiată cu argumentele expuse mai sus, când s-a analizat critica procurorului.
Critica referitoare la modalitatea greșită de apreciere asupra cuantumului despăgubirilor acordate de instanța de fond inculpatului –persoana vătămată R. este de asemenea întemeiată, cu motivarea de esență că, la termenul de judecată din data de 19.06.2014, când a fost audiat inculpatul Z., acesta a declarat că recunoaște săvârșirea faptei penale și este de acord să o despăgubească pe persoana vătămată R. Ghoerghe cu pretențiile civile formulate în prezenta cauză.
Din moment ce acest inculpat și-a manifestata disponibilitatea de a despăgubi pe R. Gh. cu sumele solicitate, instanța, în baza principiului disponibilității trebuia să admită în totalitate cuantumul despăgubirilor civile, atât materiale cât și morale solicitate.
Critica vizând nevinovăția și solicitarea de achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de lovire având în vedere existența legitimei apărări confirmată de declarațiile martorilor audiați nu este întemeiată.
Este adevărat că inculpatul Z. M. la un moment dat a luat de jos bâta cu care venise R. G., s-a apropiat de acesta și l-a lovit, cu putere, în zona picioarelor si ca, in urma loviturii primite, partea vătămată R. G. a căzut pe sol, având piciorul fracturat, dar aceasta lovire a survenit după ce, cei doi inculpați-persoane vătămate, s-au apucat cu mâinile și s-au trântit pe sol, timp în care inculpatul R. G. i-a aplicat vătămatului Z. M. mai multe lovituri cu pumnii în zona feței.
Potrivit Certificatului Medico Legal nr. 136/09.04.2013, partea vătămată Z. M. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 6 – 7 zile îngrijiri medicale.
Așa cum corect a argumentat și prima instanță, determinantă în reținerea modului în care s-au desfășurat faptele este declarația martorului ocular Bogos C. A., care a declarat că „cei doi s-au luat în brațe fără să se lovească cu bâtele apoi s-au trântit amândoi la pământ rostogolindu-se când unul deasupra celuilalt… menționez că în momentul în care cei doi s-au apucat cu mâinile luându-se la trântă au aruncat bâtele din mână acestea fiind lângă dânșii la circa jumătate de metru”.
Acest martor arată că Z. M. a lovit pe R. G. după încheierea conflictului inițial, atunci când partea vătămată – inculpat R. G. se îndepărtase de locul respectiv, vorbea la telefon și nu era atent la acțiunile inculpatului Z. M..
Prin urmare, fapta comisă de inculpatul R. împotriva părții vătămate Z. M. constituie infracțiunea de lovire prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal vechi.
Nu poate fi vorba despre existența legitimei apărări, în condițiile în care lovitura primită de acest inculpat din partea lui Z. a fost ulterioară lovirilor aplicate cu pumnii în zona feței de către inculpatul R. lui Z..
Critica potrivit căreia sentința atacată nu cuprinde toate mențiunile impuse de lege, cu referire la necesitatea de a fi menționate în cuprinsul sentinței penale termenul până la care va da posibilitatea încasării despăgubirilor civile stabilite, este total neavenită cu motivarea că inserarea unor asemenea mențiuni privind termenele până la care se vor încasa despăgubirile civile nu se regăsesc în dispozițiile art. 404 Cod procedură penală care prevăd ce trebuie să conțină dispozitivul unei sentințe penale.
Concluzionând, sentința atacată este deficitară doar în privința criticii comune a procurorului și a inculpatului apelant, și în privința criticii inculpatului R. referitoare la rezolvarea acțiunii civile.
În lumina acestor considerente, apelul procurorului și al inculpatului –persoană vătămată R. urmează să fie admise în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.proc.penală și desființarea în parte sentinței penale atacate, în latura penală și în latura civilă.
În rejudecare urmează ca în temeiul dispozițiilor art. 93 alin. (3) Cod penal, instanța să îl oblige pe inculpatul Z. M. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o durată de 70 de ore în cadrul Școlii Generale din . sau a Bisericii din ..
Va completa dispoziția din cuprinsul sentinței apelate referitoare la punerea în vederea inculpatului a dispozițiilor art. 96 Cod penal prin aceea că îi va atrage atenția inculpatului Z. asupra dispozițiilor art. 96 alin. (1), (2) și (4) Cod penal.
În latura civilă, se va majora cuantumul sumelor bănești acordate părții civile R. G. cu titlu de despăgubiri civile, la 30.000 lei, daunele morale si la 13.500 lei daunele materiale.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Și inculpatul-persoană vătămată apelant R. G. cât și inculpatul-persoană vătămată intimat Z. M. au solicitat prin apărătorii lor plata cheltuielilor judiciare efectuate în fața Curții, constând în plata onorariilor de avocați.
Aceste cereri urmează să le fie respinse ambilor inculpați-persoane vatamane, având în vedere că inculpatului R. i-a fost admis apelul, iar inculpatul Z. a avut calitatea de intimat in apelul procurorului.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (3) Cod procedura penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelurilor declarate de procuror și inculpatul-persoană vătămată, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
Decide:
Admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria B. și de inculpatul-persoană vătămată R. G. (fiul lui G. și C., născut Ia dala de 03.07.1979 în ., domiciliat în com. Viișoara, ., CNP_), împotriva sentinței penale nr. 555 din 18.12.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, sentință pe care o desființează în parte, în latura penală și în latura civilă.
Rejudecând cauza:
În temeiul dispozițiilor art. 93 alin. (3) Cod penal, obligă pe inculpatul Z. M. (fiul lui I. și M., născut la data de 24.09.1976 în localitatea Roșiești, jud. V., domiciliat în corn. Roșiești, .. V., CNP_) să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o durată de 70 de ore în cadrul Școlii Generale din . sau a Bisericii din ..
Completează dispoziția din cuprinsul sentinței penale apelate referitoare la punerea în vederea inculpatului a dispozițiilor art. 96 Cod penal prin aceea că îi atrage atenția inculpatului Z. M. asupra dispozițiilor art. 96 alin. (1), (2) și (4) Cod penal potrivit cărora instanța revocă suspendarea sub supraveghere și dispune executarea pedepsei dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credin?ă, nu respectă măsurile de supraveghere ce i-au fost impuse, nu execută obligațiile impuse sau stabilite de lege, nu execută integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, precum și în cazul în care săvârșește o nouă infracțiune.
Majorează cuantumul sumelor bănești acordate părții civile R. G. cu titlu de despăgubiri civile, după cum urmează: suma la plată căreia a fost obligat inculpatul Z. M. cu titlu de daune morale de la 15.000 lei la 30.000 lei, iar suma la plata căreia a fost obligat același inculpat cu titlu de daune materiale de la 1.500 lei la 13.500 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul dispozițiilor art. 272 Cod procedura penală, suma de 150 lei reprezentând 25% din onorariul fiecăruia dintre cei doi avocați desemnați din oficiu (delegația nr._/16.02.2015 și delegația nr._/16.02.2015 emise de Baroul Iași) va fi avansată Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând a fi inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Respinge cererile formulate de inculpatul-persoană vătămată R. G. și de inculpatul-persoană vătămată Z. M. privind acordarea cheltuielilor judiciare efectuate cu ocazia soluționării prezentelor apeluri, respectiv onorariu avocatului ales.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (3) Cod procedura penală, cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia judecării prezentelor apeluri, în cuantum de 350 lei, din care suma de 150 lei reprezintă onorariu avocați oficiu, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.04.2015.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.04.2015.
Președinte,Judecător,
D. A. A. C.-C.
Grefier,
C. L.
Redactat D.A.
Tehnoredactat L.C.
6 ex. – 27.04.2015
Judecătoria B.: B. N.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 318/2015. Curtea de... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
