Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 593/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 593/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 15-10-2014 în dosarul nr. 593/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIE PENALĂ Nr. 593/2014
Ședința publică de la 15 Octombrie 2014
Completul compus din:
Președinte A. C.-C.
Judecător D. A.
Grefier L. R.-C.
Ministerul Public reprezentat prin procuror C. S.
S-a luat în examinare apelul declarat de condamnatul M. D. împotriva sentinței penale nr. 15 din 29.04.2014 pronunțată Judecătoria Iași în dosarul nr._, având ca obiect - înșelăciunea (art. 215 C.p.).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă condamnatul-apelant M. D., personal, în stare de deținere, asistat de avocat G. C., apărător desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Interpelat de instanță, condamnatul-apelant M. D. arată că a fost prezent la termenul de arhivă, a studiat dosarul împreună cu apărătorul său și înțelege să își retragă apelul formulat, își va rezolva problema pe calea unei alte cereri.
Instanța procedează la luarea unei declarații condamnatului apelant de retragere a apelului, declarație ce este consemnată în procesul-verbal care după semnare este atașat la dosar.
Instanța, față de manifestarea de voință a condamnatului apelant constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat G. C. solicită instanței să ia act de manifestarea de voință a apelantului. Oficiu neachitat.
Reprezentantul Ministerului Public solicită instanței să ia act de manifestarea de voință a condamnatului în sensul retragerii apelului.
Condamnatul apelant M. D., având ultimul cuvânt, solicită instanței să ia act de retragerea apelului, va formula o altă cerere pentru a-și rezolva problema.
Instanța rămâne în pronunțare.
C. DE A.
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 15/CC din 29.04.2014 a Judecătoriei Iași, dată în dosarul nr. _, s-a hotărât:
„Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de condamnatul M. D. împotriva sentinței penale nr. 2152/22.07.2010 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1300/5.12.2012 a Curții de A. Iași.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe condamnatul M. D. să achite statului, cu titlul de cheltuieli judiciare, suma de 300 de lei.”
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
„La data de 10.02.2014 a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe contestația în anulare formulată de condamnatul M. D., deținut în penitenciarul Iași, împotriva sentinței penale nr. 2152/22.07.2010 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1300/5.12.2012 a Curții de A. Iași.
Prin contestația formulată s-au arătat, în esență, următoarele:
Sentința penală atacată ar fi fost atacată, potrivit contestatorului, de un alt complet de judecată decât cel în fața căruia s-au administrat probele și s-au purtat dezbaterile. Mai mult, în dosar existau probe pentru a se dispune încetarea procesului penal în ceea ce îl privește. Contestatorul a arătat că a fost judecat pentru complicitate la înșelăciune, autor fiind M. A. B., care a fost achitat de instanța de apel, astfel încât și acuzațiile de complicitate ce i s-au adus rămân fără obiect.
Potrivit art. 431 Cod procedură penală, examinând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare instanța verifică dacă cererea e făcută în termenul prevăzut de lege, dacă motivele care se invocă sunt dintre cele prevăzute de art. 426 Cod procedură penală și dacă în sprijinul contestației se depun sau se invocă dovezi care sunt la dosarul de fond.
Instanța constată că cererea este introdusă cu respectarea termenului legal, în ceea ce privește continuitatea completului de judecată, având în vedere că atât cazul respectiv de contestație în anulare, cât și termenul de 10 zile de la luarea la cunoștință de hotărâre au fost introduse prin Codul de procedură penală intrat în vigoare la 1.02.2014.
Instanța constată, de asemenea că, cel puțin formal, contestatorul invocă două cazuri de contestație în anulare prevăzute de art. 426 Cod procedură penală, la lit. b, respectiv c.
În ceea ce privește existența unui caz de încetare a procesului penal și dovezile invocate de contestator, care ar exista în dosarul de fond nr._/245/2008, instanța constată următoarele:
Într-adevăr, prin sentința penală nr. 2152/22.07.2010 a Judecătoriei Iași M. D. a fost condamnat pentru complicitate la înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată, iar prin decizia Tribunalului Iași nr. 7/2012, menținută de instanța de recurs, M. A. B. a fost achitat sub aspectul comiterii faptelor de înșelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals. Instanța constată însă că, pentru a dispune astfel, Tribunalul Iași a analizat inclusiv apelul formulat de M. D., ajungând, potrivit considerentelor deciziei, că apelul său e nefundat și că faptele de care a fost acuzat există și au fost săvârșite de M. D. cu vinovăție. În orice caz, susținerile sub acest aspect ale contestatorului ar fi putut atrage, eventual, din partea instanțelor de control judiciar tot o soluție de achitare, nicidecum una de încetare a procesului penal, ceea ce nu a fost însă cazul. Prin urmare, instanța apreciază că invocarea, în susținerea contestației în anulare, a cazului prevăzut de art. 426 lit. b Cod procedură penală este în mod vădit nefondată și fără nici un suport în dispozițiile procesual penale în vigoare în prezent ori înainte de 1.02.2014.
În ceea ce privește celălalt caz de contestație în anulare, instanța, analizând dosarul de fond, constată că cele învederate de contestatorul M. D. sunt pur și simplu lipsite de suport real, judecătorul care a soluționat cauza fiind același în fața căruia au fost administrate probele și s-au pus concluziile pe fond.
Prin urmare, apreciind că temeiurile invocate de contestator, deși fac trimitere la cazuri de contestație în anulare consacrate de art. 426 Cod procedură penală, nu sunt susținute în nici un fel de datele dosarului și nici de alte probe, fiind indicate în mod abuziv de către contestator, va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de condamnatul M. D. împotriva sentinței penale nr. 2152/22.07.2010 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1300/5.12.2012 a Curții de A. Iași.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. 2 Cod procedură penală instanța îl va obliga pe condamnatul M. D. să achite statului, cu titlul de cheltuieli judiciare, suma de 300 de lei.”
În termen legal această sentință a fost atacată cu apel de condamnatul M. D., fiind criticată pentru nelegalitate și netemeinicie.
La termenul de judecată din 15. 10 .2014, condamnatul a declarat că își retrage apelului formulat împotriva acestei sentințe.
Potrivit dispozițiilor art. 415 alin. 1 Cod procedură penală, până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, persoana vătămată și oricare dintre părți, își poate retrage apelul declarat.
Retragerea apelului dezinvestește de la sine instanța sesizată prin declarația de apel, care nu are altceva de făcut decât să ia act de manifestarea de voință a părții, fără a mai proceda la cercetarea fondului cauzei.
Față de cele mai sus reținute, în baza textului legal menționat, C. de A. va lua act de retragerea apelului.
Văzând și disp. art. 275 al. 2 din Codul de procedură penală condamnatul apelant va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul dispozițiilor art. 415 Cod procedura penală, ia act de declarația condamnatului apelant M. D., fiul lui P. și C., născut la data de 23.03.1955 în localitatea Berești, jud. G., domiciliat în mun. Bîrlad, .. 1, ., ., jud. V., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul Iași, de retragere a apelului declarat împotriva sentinței penale nr. 15/CC din 29.04.2014 pronunțată de Judecătoria Iașiîn dosarul nr._ .
În baza dispozițiilor art. 272 Cod procedura penală, suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu (delegația nr. 5687/26.08.2014 emisă de Baroul Iași) va fi avansata Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând a fi inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) Cod procedura penală, obligă pe condamnatul apelant M. D. să plătească statului suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat cu ocazia judecării prezentului apel, din care suma de 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.10.2014.
Președinte, Judecător,
A. C.-C. D. A.
Grefier,
L. R.-C.
Red si tehnored jud AD_
Tehnored gref RCL_
2ex
Jud fond M. M. A.
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Furt calificat. Art.229 NCP. Sentința nr. 2585/2014. Curtea de... → |
|---|
